Managementul resurselor organizatiei

Managementul resurselor organizatiei

Societatea omeneasca este constituita din structuri organizationale distincte in interiorul carora se desfasoara diversele activitati umane.

Organizatia, parte a sistemului social reprezinta cadrul social sau unitatea sociala in care se incadreaza si se integreaza fiecare membru al societatii si care se constituie cu scopul realizarii unui grup de obiective dinainte stabilite.

Oamenii traiesc si muncesc intr-un astfel de cadru social determinati de caracterul social al muncii , fiindca ei nu pot sa-si satisfaca nevoile daca nu isi unesc eforturile in vederea desfasurarii unor activitati in comun si daca nu isi schimba intre ei rezultatele acestor activitati.

Omul modern nu poate trai si actiona decat in cadrul organizatiilor, el a devenit " om organizational " , cum il denumeste W.F. Whyte.(1)

Organizatia este un sistem in cadrul caruia se realizeaza cooperarea eficienta a resurselor umane.

Organizatia poate fi definita prin urmatoarele elemente :

o organizatie intotdeauna include oameni ;

intre acestea se stabilesc relatii care imbraca o varietate de forme, indivizii aflandu-se intr-o continua interactiune unii cu altii;

aceasta interactiune este intotdeauna structurata ;

fiecare membru al organizatiei are un grup de obiective proprii, care determina directiile actiunii lui, participarea in organizatie reprezentand numai un mijloc de atingere a acestor obiective ;

grupurile de obiective individuale se interconditioneaza reciproc in cadrul telului final al organizatiei ; toti membrii organizatiei isi vor desfasura activitatea lor in primul rand in directia realizarii obiectivelor finale ale organizatiei , prin realizarea carora le este asigurata in acelasi timp indeplinirea scopurilor lor personale.

Prin urmare, orice organizatie se constituie dintr-un grup de persoane intre care se stabilesc relatii structurale interpersonale sau pluripersonale, in care indivizii sunt diferentiati in functie de autorizatie, statut, rol, si care este constituita in vederea rezolvarii unor obiective sau teluri dinainte propuse , urmarindu-se obtinerea unei eficiente ridicate.

Aparitia, existenta si proliferarea organizatiilor este o necesitate determinata de imposibilitatea oamenilor de a-si atinge o serie de obiective doar prin activitatea lor individuala , deoarece indivizii au capacitate fizica si capacitate intelectuala limitate .

Munca in comun si diviziunea muncii reprezinta elementele ce asigura coeziunea organizatiilor , posibilitatea functionarii lor si o anumita coerenta activitatilor acestora.

Organizatia este un sistem complex , deschis si dinamic, ce incorporeaza resurse umane, materiale, financiare si altele , alcatuite dintr-o diversitate de elemente , prin combinarea carora se realizeaza obiectul activitatii imbinand armonios actiunea factorilor obiectivi si subiectivi ce determina multiplele corelatii ce stau la baza functionarii ei normale in conformitate cu obiectivele asumate ( Figura nr.1 de la pagina 12).

Ca sistem deschis, organizatia transforma elementele primite , care constituie intrarile in sistem, in bunuri si servicii ce sunt redate mediului pentru a fi consumate si care reprezinta iesirile din sistem.

Dupa scopul imediat organizatiile sunt producatoare de bunuri sau servicii.

Scopul final diferentiaza in societatea contemporana trei categorii de organizatii :

organizatii economice , a caror activitate urmareste generarea    profitului in favoarea proprietarilor, denumite si organizatii lucrative;

organizatii non-profit , care prin ratiunea constituirii nu urmaresc realizarea profitului , ci furnizarea de servicii publice sau servesc la apararea unor cauze;

organizatii ( institutii ) guvernamentale ( agentii publice ) care isi propun sa ofere servicii in beneficiul public.

O puternica influenta asupra rezultatelor organizatiei o exercita mediul in care acesta activeaza; fizionomia si mecanismul lui de functionare , precum si capacitatea organizatiei de a fructifica oportunitatile si a evita primejdiile pe care i le furnizeaza prin sincronizarea actiunilor ei cu schimburile din configuratia mediului. De aceea se impune cu necesitate cunoasterea continutului si a cerintelor mediului, precum si a modificarilor cantitative si calitative care apar in sfera lui, anticiparea evolutiei viitoare a mediului, astfel incat organizatia sa se poata adapta la noua lui structura.

Mediul ambiant nu este in mod automat ostil, restrictiv, primejdios, ci dimpotriva , ii ofera sanse organizatiei, ocazii favorabile, situatii benefice pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune.

Mediul ambiant , reprezentat de fortele externe ale organizatiei , influenteaza direct sau indirect obiectivele, planurile, procedurile , activitatile si rezultatele acesteia , jucand un rol extrem de important in viata organizatiei ( Figura nr.2 de la pagina 13).

Analiza mediului si adoptarea unui proces sistematic de identificare a schimbarilor semnificative este foarte important pentru a prognoza impactul ce-l poate avea asupra organizatiei.

In acest scop s-au elaborat o serie de metode de analiza a mediului, dintre care deosebit de practica este modalitatea celor patru pasi propusa de E. Hill si T.O. Sullivan(2), care sunt :

primul pas este observarea continua, care da posibilitatea desprinderii in faza initiala a modificarilor si a adoptarii deciziilor corespunzatoare ;

al doilea pas este monitorizarea , care presupune colectarea informatiilor ce dau posibilitatea remarcarii tendintelor care indica oportunitati sau amenintari;

al treilea pas este prognozarea prin care se determina aria, viteza si intensitatea modificarilor cu ajutorul tehnicilor specifice si se elaboreaza scenarii;

al patrulea pas este analiza posibilelor consecinte asupra activitatii organizatiei.

Raspunsul la schimbarile de mediu poate fi prin :

tactica activa - cand schimbarea este clara si impactul este semnificativ;

planuri pentru orice eventualitate - cand probabilitatea schimbarii este unica, dar impactul este mare;

monitorizare - cand pot sa apara schimbari , dar efectele nu sunt importante;

revizuire periodica - cand si posibilitatile schimbarii si

impactul sunt de mica intensitate.

Avantajele importante pe care organizatiile le pot avea in urma analizei mediului pot fi :

constientizarea mai puternica din partea echipei manageriale a modificarilor survenite in mediul ambiant ;

planificarea strategica si decizii mai eficiente ;

eficienta sporita de conducere ;

analize industriale si de piete mai bune ;

rezultate superioare in activitatea externa ;

alocarea mai eficienta a resurselor.

Mediul ambiant are doua componente : mediul intern si mediul extern ( Figura nr.3 de la pagina 14) .

Rolul esential pentru activitatea organizatiei il are mediul extern.

Mediul extern al organizatiei reflecta ansamblul factorilor ce exercita direct sau indirect influente asupra acesteia si se afla in afara sistemului ei de control, dar care determina performantele ei.

La randul sau mediul extern are doua componente : micromediul si macromediul.

Micromediul este reprezentat de participantii la mediul cel mai apropiat al organizatiei, care afecteaza posibilitatile acesteia de a-si deservi clientii si care sunt : furnizorii, intermediarii, clientii, concurentii, organismele publice.

Macromediul este desemnat de fortele sociale cu raza mare de actiune, care afecteaza toti participantii la micromediul organizatiei dintre care, cei mai importanti sunt :

mediul economic (nivelul de dezvoltare pe ansamblu si al verigilor componente concretizate in : piata interna, piata externa, parghiile economico-financiare);

factori de management (sistemul de organizare al economiei nationale, mecanismul de planificare macroeconomic, mecanismele motivationale, mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte organizatia);

mediul tehnic si tehnologic (inventii si motivatii, produse noi, orientarea fondurilor destinate cercetarii-dezvoltarii, nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumparate, calitatea tehnologiilor care pot fi achizitionate, calitatea cercetarilor tehnice la care are acces, numarul brevetelor si licentele inregistrate, capacitatea creativ-inovativa a sistemului de cercetare- proiecte etc.);

mediul demografic (populatia in calitate de partener al organizatiei, in calitate de beneficiar prin intermediul pietei al rezultatelor obtinute de organizatie si ca sursa de forta de munca, situatia demografica in ceea ce priveste nivelul, dinamica, structura si repartizarea teritoriala si pe mediul urban-rural);

mediul cultural, social si educational (totalitatea factorilor, conditiilor, relatiilor si institutiilor care vizeaza sistemul de valori, obiceiuri, traditii, credinte si normele care modeleza societatea si reglementeaza comportamentul indivizilor si al grupurilor in general, prin ambianta de munca si viata);

climatul politic intern si international (organizarea si guvernarea statala, politica economica promovata de factorul politic, apartenenta la grupuri si comunitati economice si politice, conceptia de integrare in viata economica si politica mondiala);

mediul natural (resursele naturale, aspectele ecologice);

cadrul juridic ( sistemul legislativ din spatiul economic - geografic in

care activeaza organizatia, cadrul legislativ al pietei externe, sistemul institutional national si international, mijloace de control: de subliniat pentru mediul de afaceri importanta legislatiei privind : apararea concurentei, protejarea cumparatorului, protejarea intereselor generale ale societatii).

In evolutia mediului extern se prefigureaza tendinte importante ce pot fi utilizate in avantajul organizatiei.

modificarea veniturilor reale si a structurii cheltuielilor consumatorilor;

accentuarea progresului tehnologic (va necesita cheltuieli sporite, dar si posibilitati nelimitate inovatoare);

explozia demografica la nivel planetar ( va produce schimbari majore in structura pe grupe de varsta, educatie, tip de familie, concentrare geografica si etnica etc.);

cresterea gradului de poluare concomitent cu scaderea resurselor naturale si energetice;

amplificarea legislatiei in domeniul afacerilor (sporirea rolului grupurilor de interese, a atributiilor organismelor guvernamentale si economico-financiare);

orientarea internationala in domeniul cultural catre o societate cu valori mai consistente si durabile;

Mediul intern al organizatiei are ca principale componente : conducerea si stilul de conducere al acesteia, organizarea interna reflectata in organigrama, resursele materiale si umane si variabilele ce alcatuiesc mixul de marketing.

Toate la un loc reflecta motivatia ce sta la baza activitatii organizatiei cat si experienta sa tehnica, comerciala, comunicationala, accesibilitatea la informatie etc.

Conducerea si organizarea interna a organizatiei, stilul de conducere practicat de manageri joaca un rol esential deoarece adoptarea unei anumite strategii si tactici depinde de atitudinea conducerii in care aceasta abordeaza desfasurarea intregii activitati. De felul in care se realizeaza conexiunea acestora cu mediul extern al organizatiei depinde in final succesul ei.