Modalitati de a face fata singuratatii

Modalitati de a face fata singuratatii

Cand oamenii sunt intrebati ce fac atunci cand sunt singuri (Claiton E Tuker-Ladd, www.mentalhealth.net), 50% dintre ei raspund: citesc, ma uit la televizor, ascult muzica sau sun un prieten. Raspunsurile lor se pot grupa in cinci categorii: 1) tristete pasiva ( plans, somn, privit la T.V., bautura, droguri, mancare, stat degeaba); 2) singuratate activa ( munca, lectura, scris, exercitii fizice, hobby-uri); 3) cumparaturi, tratamente de infrumusetare; 4) ganduri referitoare la propria situatie; 5) telefoane sau vizite la prieteni, munca de voluntariat. Aceste tipuri de comportamente prin care persoanele "fac fata" singuratatii pot avea ca efect disparitia singuratatii. In cazul in care acesta nu se intampla trebuie sa va opriti si sa va intrebati, de ce si sa analizati posibilitatile de schimbare a comportamentului. Dintre aceste tipuri de a face fata singuratatii, tristetea pasiva este privita ca modalitatea cea mai negativa de a actiona, amplificand de cele mai multe singuratatea, in loc sa o diminueze.

Peplau si colab. de la Universitatea din California (Claiton E Tuker-Ladd, www.mentalhealth.net) au observat studentii nou veniti si modul lor de a face fata singuratatii. Studentii care se simteau singuri au aplicat la inceput aceleasi tehnici comportamentale si mentale pentru a combate singuratatea ca si cei care depasisera singuratatea dupa sapte luni. Principalele diferente constau in aceea ca atitudinile initiale ale celor care se simteau singuri includeau: stima de sine scazuta, asteptari scazute in legatura cu relatiile, invocarea trasaturilor de personalitate imposibil de schimbat pentru a explica esecul relatiilor. Cei care reusisera sa depaseasca singuratatea reusisera sa lege mai multe prietenii, nu neaparat relatii amoroase, desi acestea ajuta uneori si la formarea de noi prieteni. Trebuie subliniat si ca numarul prieteniilor nu era la fel de important ca si calitatea acestora. Prin urmare, sunt mai importante abilitatile de a crea intimitate decat abilitatile de a cunoaste oameni.

Cadrul nostru teoretic ne sugereaza ca in general exista trei moduri in care oamenii fac fata singuratatii. Strategiile de adaptare presupun stabilirea unor relatii sociale satisfacatoare prin:

I. Schimbarea concreta a relatiilor sociale ale subiectului;

II. Schimbarea nevoilor si dorintelor persoanei legate de viata sociala;

III. Reducerea importantei percepute legate de propria deficienta in viata sociala.

I. Probabil calea cea mai directa si mai satisfacatoare de a depasi singuratatea este reprezentata de imbunatatirea propriilor relatii sociale. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea de noi relatii prin utilizarea mai eficienta a retelei sociale deja existente sau prin crearea unor "relatii surogat" cu animale domestice, personalitati din sfera radio-TV. Intelegrea felului in care oamenii fac fata singuratatii nu este inca completa. Intrucat majoritatea oamenilor singuri incearca sa se adapteze fara a apela la ajutor de specialitate, se cer mai multe cercetari in acest domeniu.

II. O a doua abordare presupune reducerea nivelului dorintelor de contact social. Pe termen scurt, acest fapt se poate realiza prin selectarea unor sarcini si activitati ce pot fi practicate in mod placut si in singuratate, in dauna acelor activitati care ar necesita companie. Oamenii singuri pot, de asemenea, sa-si schimbe standardele legate de relatiile cu ceilalti, astfel ca in timp se vor deprinde sa relationeze la niveluri diferite cu cei din jur. Weiss (1973) a comentat ca oamenii singuri de mai multa vreme "isi schimba standardele si modul de a-i evalua pe ceilalti, in sensul ca pretentiile lor scad, pentru a se putea adapta realitatii sumbre".Weiss nu considera ca aceasta ar fi o solutie adecvata pentru singuratate, si poate ar trebui aprofundate studiile in aceasta privinta.

III. O a treia cale de a face fata singuratatii ar fi reducerea importantei percepute legate de propria deficienta in viata sociala. Unii pot sa nege faptul ca sunt nesatisfacuti si singuri si sa subestimeze importanta relatiilor cu ceilalti. Adesea, cei singuri isi distrag singuri atentia de la sentimentele dureroase prin refugiul in profesie, in alcool sau altele. Unele dintre efectele negative ale singuratatii asupra sanatatii ar putea fi legate de aceste strategii adaptative ineficiente.

Depasirea singuratatii

Actiunea impotriva singuratatii trebuie sa imbrace forme unice, in functie de fiecare individ. Daca o persoana spune: " Eu nu pot sa-mi fac prieteni", ce spune cu adevarat? Ar putea insemna ca nimeni nu este disponibil momentan sau ar putea insemna ca nu stie cum sa procedeze, ca este inhibat, sau ca nu are suficienta incredere in sine. Evident, aceste raspunsuri diferite reflecta diverse cauze presupuse ale singuratatii, precum si diverse abordari ale acesteia. Unele cauze par mai tratabile decat altele, iar anumite atribuiri sau explicatii ajuta mai mult decat altele.

Claiton E. Tuker-Ladd, in cartea sa "Psychological Self-Help" (www.mentalhealth.net) prezinta 5 niveluri la care persoana trebuie sa actioneze ca sa rezolve problema singuratatii:

Nivelul 1 ( comportamentul) - persoana sa fie activa si placuta in activitatile sociale, sa-si sporeasca competenta la locul de munca, la scoala si la alte activitati.

Nivelul 2 ( emotiile) - renuntarea la timiditate si la frica de interactiune, la depresie si disperare si la resentimentele fata de fostii prieteni. Oamenii singuri sunt mai critici cu noile cunostinte decat cei care nu sunt singuri. Nu putem judeca o persoana numai dupa cateva ore, trebuie sa renuntam la prejudecati si sa fim mai toleranti.

Nivelul 3 (deprinderile) - deprinderile sociale sunt extrem de importante: contactul cu oamenii, imbunatatirea relatiilor existente, empatia si capacitatea de autodezvaluire, luarea deciziilor si rezolvarea problemelor, in vederea planurilor de viitor.

Nivelul 4 ( cognitiv) - flexibilizarea si modificarea ideilor sau presupunerilor comune, irationale si care cauzeaza multe probleme, asociate cu stadiile singuratatii.

Nivelul 5 (factorii inconstienti) - aproape toate situatiile in care ne simtim amenintati ne fac sa constientizam propria singuratate. Majoritatea psihologilor si sociologilor vad singuratatea ca pe un efect al mediului. Filosofii existentialisti au un cu totul alt punct de vedere, considerand singuratatea adevarata natura umana, nu un rezultat al copilariei sau al mediului. Ei afirma ca singuratatea nu este o boala pe care o tratam prin reforme sociale, ci o conditie pe care trebuie sa o infruntam. Atunci cand constientizam propria singuratate, luptam cu disperare sa gasim ceva mai stabil decat noi insine pentru a ne agata de acesta. Moartea nu este atat de inspaimantatoare pentru ca reprezinta sfarsitul tuturor lucrurilor, ci pentru ca ne temem sa nu fim constienti de ceea ce se intampla dupa ce murim si sa nu fim complet singuri dupa aceea.