Notiunea de salariu. Salariul nominal, salariul real, salariul minim pe economie

Notiunea de salariu. Salariul nominal, salariul real, salariul minim pe economie

Salariul este venitul fundamental prin care se remunereaza munca salariata in intreprinderi si administratii. Salariul nu este o remuneratie oarecare a muncii, ci un mod special de recompensare, si anume pretul unei munci inchiriate si intrebuintate de un intreprinzator, respectiv de un agent economic (de o unitate economica) utilizator pe baza de contract.

Prin incheierea unui contract individual de munca, persoana incadrata in munca are dreptul , pentru munca prestata in conditiile prevazute in contract, la un salariu convenit la incheierea contractului (art. 1 din Legea salarizarii nr. 14/1991).

Salariul nominal este suma de bani incasata de salariat pentru munca prestata, exprimat in preturile curente de piata, in termeni inflationisti. Salariul nominal decurge din contractul de munca, care prevede tariful orar de salarizare, durata legala a muncii, indexarea la cresterea preturilor de consum.

Salariul real este cantitatea de bunuri materiale si servicii pe care o poate cumpara un salariat, o familie de salariati cu salariul nominal net incasat. Marimea salariului real depinde asadar de marimea salariului nominal net, dar si de modificarea preturilor si tarifelor. In dinamica, salariul real se afla in relatie directa cu modificarea salariilor nominale nete si in relatie indirecta cu modificarea preturilor de consum.

Salariul minim este salariul fixat pe cale legala pentru a garanta salariatilor din categoriile defavorizate un venit care sa le asigure un minimum decent de subzistenta, minimum determinat in raport cu mediul social dat. Salariul minim reprezinta nivelul de salariu sub care nici un salariat nu trebuie, in principiu, sa fie platit. In conditiile actuale, cand prolifereaza variate programe atipice de lucru, salariul minim isi pierde din importanta.

Termenul de salariu se utilizeaza numai pentru drepturile acordate celor care dobandesc calitatea de salariat, in urma incheierii unui contract individual de munca, nu si pentru drepturile acordate persoanelor incadrate in munca in baza unei conventii civile. De aceea, desi atat persoana incadrata cu contract individual de munca, cat si cea cu conventie civila poarta denumirea de "angajat", salariat este numai cel care beneficiaza de salariu in baza unui contract individual de munca.

Sistemul de salarizare pe baza caruia se fixeaza salariile individuale se stabileste in raport cu forma de organizare a unitatii, modul de finantare si caracterul activitatii. Ca regula generala, sistemul de salarizare se stabileste prin negocieri colective intre persoanele juridice care angajeaza si reprezentantii salariatilor, in functie de posibilitatile financiare ale persoanei juridice care angajeaza.

Sistemele de salarizare, stabilite prin contractele colective de munca, nu cuprind si salariile conducatorilor de societati comerciale    si regii autonome, intrucat pentru acestia salariile se stabilesc de catre organele imputernicite sa numeasca aceste persoane.

In cazul unitatilor cu numar redus de personal, unde nu exista obligatia incheierii unui contract colectiv de munca, salariile individuale se stabilesc direct, prin negociere, intre cel ce angajaza si cel angajat. In acelasi mod se procedeaza si in cazul angajarii personalului de catre persoane fizice.

Fac exceptie de la aceasta regula sistemele de salarizare pentru personalul unitatilor finantate integral sau partial de la bugetul de stat sau bugetele locale, care se stabilesc astfel :

pentru personalul unitatilor bugetare, de catre Guvern, cu consultarea sindicatelor;

pentru personalul autoritatilor legislative, executive si judecatoresti, de catre Parlament, prin lege;

in acelasi mod ca la unitatile bugetare se stabileste si sistemul de salarizare pentru personalul regiilor cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, la care cea mai mare parte a veniturilor o formeaza transferurile de la bugetul de stat.

Salariul de baza este acea forma a salariului - venit care, teoretic, se determina in functie de salariul minim real. Practic, salariul de baza se calculeaza prin inmultirea tarifului salarial orar negociat cu numarul de ore lucrate intr-o luna sau in alt segment de timp.

Salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, cu pregatirea si competenta profesionala.

Salariul de baza, fiind stabilit in raport cu sarcinile de munca ce revin postului de lucru, tine seama de pregatirea profesionala necesara realizarii acestor sarcini. Ca urmare, in cazul in care o persoana are o calificare superioara postului de lucru pe care este incadrata, aceasta nu are posibilitatea sa-si valorifice integral pregatirea pe care o are, iar la stabilirea salariului de baza se va avea in vedere pregatirea profesionala ceruta pentru postul respectiv, si nu pregatirea pe care a dobandit-o.

Modul de realizare a sarcinilor de munca ce revin unui anumit post de lucru depinde insa, in mare masura, de competenta profesionala a persoanei incadrate pe acel post. Din aceasta cauza, multe sisteme de salarizare prevad, pentru acelasi post de lucru, mai multe salarii de baza sau un interval de salarii de baza, astfel incat sa existe posibilitatea de a corela salariul de baza acordat unei persoane cu competenta sa profesionala. Pentru a elimina arbitrariul in stabilirea competentei profesionale a executantului, au fost stabilite diferite criterii de evaluare a acesteia, care au elemente comune cu criteriile de evaluare a complexitatii posturilor de lucru.

In institutiile publice se utilizeaza un sistem de stabilire a salariilor de baza care permite atat determinarea salariilor de baza pentru fiecare salariat, intre limitele prevazute la fiecare functie, cat si o reglare a sistemului in functie de inflatie, precum si in raport cu prioritatile tarii in anumite perioade. In acest scop, sistemul care a fost aprobat prin Legea nr. 154/1998 a introdus, pentru determinarea limitelor de salarii pe functii, unele notiuni care nu au mai fost utilizate in legislatia muncii, si anume :

valoarea de referinta universala, care se exprima in lei si care este baza unica de determinare a valorii de referinta proprie fiecarui sector de activitate bugetara; prin modificarea valorii de referinta universala, in vederea acordarii unei majorari generale de salarii sau a indexarii salariilor in raport cu cresterea preturilor de consum, se obtine o majorare, in aceeasi proportie, a tuturor salariilor;

indicatorii de prioritate intersectoriala, exprimati in procente, diferentiati pe domenii de activitate. Prin schimbarea valorii indicatorului de prioritate intersectoriala, se modifica salariile numai in domeniul de activitate la care se refera indicatorul respectiv;

valori de referinta sectoriala, exprimate in lei, rezultate din inmultirea valorii de referinta universala cu indicatorii de prioritate intersectoriala. Aceste valori sunt utilizate ca baza de calcul pentru configurarea grilelor de intervale specifice domeniului de activitate respectiv si pentru stabilirea salariilor de baza corespunzatoare grilelor de salarizare specifice;

grila de intervale, pentru stabilirea salariilor de baza pentru functiile specifice fiecarui sector de activitate. Aceasta contine coeficientii de multiplicare minimi si maximi, stabiliti prin lege pentru fiecare functie, care, inmultiti cu valoarea de referinta sectoriala, determina nivelul minim si maxim al salariilor pe functii si grade sau trepte profesionale.

Pentru functiile de conducere, salariul de baza este cel corespunzator functiei de executie, gradului sau treptei profesionale, la care se adauga o indemizatie de conducere stabilita pe baza de procente din salariul de baza, diferentiata in raport cu complexitatea si raspunderea ce revine functiei de conducere.

In sectorul concurential, sistemele de stabilire a salariilor de baza fiind, de regula, rezultatul unor negocieri colective, sunt foarte diferite de la un agent economic la altul, in functie de obiectivele urmarite de acestia si de raportul de forte dintre cei doi parteneri sociali.

Astfel, in unele sisteme de salarizare se stabileste cel mai mic salariu de baza din unitate si raportul ce trebuie sa existe intre salariile de baza ale celorlalte functii si acest salariu minim, raport stabilit sub forma unor coeficienti. Prin inmultirea celor doua elemente rezulta salariul de baza al fiecarei functii, iar atunci cand se majoreaza salariul minim pe unitate, se modifica in aceeasi proportie toate salariile de baza.

Pentru a exista posibilitatea diferentierii salariilor acordate unor salariati, incadrati pe aceeasi functie, in raport cu capacitatea lor profesionala, salariul rezultat din calcul se considera ca reprezinta salariul minim al functiei. In aceste conditii, sistemele de salarizare mai prevad si nivelurile celorlalte salarii de baza ce se pot acorda la functia respectiva, sau numai salariul maxim al functiei respective, pentru a se putea acorda orice salariu intre cele doua limite. Sunt si cazuri in care nu se mai indica limita maxima a salariului de baza pentru fiecare functie, stabilirea concreta a salariului fiind de competenta celui care angajeaza.

Alte sisteme de salarizare stabilesc sirul de salarii de baza ce se utilizeaza in unitatea respectiva, fiecarui salariu din sir asociindu-i-se un numar de identificare (clasa de salarizare), iar la fiecare functie se prevad numai clasele de salarizare. Intrucat aceste sisteme de salarizare obliga la utilizarea unui numar limitat de salarii de baza, corespunzator claselor de salarizare, se impune ca sirul sa cuprinda un numar suficient de mare de clase, astfel incat pasul intre salariile de baza din sir sa nu fie mult prea mare, pentru a raspunde cat mai bine nevoilor de diferentiere a salariilor dupa aportul adus de fiecare salariat.

Conform art. 38 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dintre masurile de protectie sociala face parte si instituirea unui salariu minim pe economie. In acest scop, prin H.G. nr. 133/1991, a fost introdus termenul de "salariu de baza minim brut pe tara", care reprezinta cel mai mic salariu de baza ce poate fi acordat unui angajat cu contract individual de munca, pentru un program complet de lucru.

Acest salariu de baza minim are, de la 1 martie 2002, valoarea de 1.750.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2002, reprezentand 10.294,15 lei/ora, si a fost stabilit prin H.G. nr. 1037/2001, publicata in M.O. nr. 671din 24 octombrie 2001. In cazul in care programul de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim orar se calculeaza, potrivit art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 133/1991, prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara lunar la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

In principiu, se poate stabili prin contractul colectiv de munca la nivelul unei unitati, un salariu de baza minim pe unitate, superior salariului minim stabilit prin lege. De altfel, la unii agenti economici cu capital majoritar de stat salariul minim pe unitate se determina pe baza unei relatii de calcul de tipul:

Sminim = Sminim brut pe tara * K, unde K este un coeficient supraunitar, cu valori cuprinse intre 1,2 si 2.

Aceasta legatura directa intre salariul minim pe unitate si salariul de baza minim brut pe tara obliga la modificarea salariilor din unitatea respectiva, o data cu majorarea de catre Guvern a valorii salariului minim brut pe tara.

Relatia intre salariul minim pe economia nationala si grilele de salarizare se pastreaza si la nivelul Contractului colectiv de munca unic la nivel national, si aici fiind stabiliti, de aceasta data pe functii, coeficienti minimi de ierarhizare a salariilor de baza pe functii. Astfel, de exemplu:

pentru muncitori:

1. necalificati    1

2. calificati    1,2

pentru personalul administrativ incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este:

1. liceala    1,1

2. postliceala    1,15

pentru personalul de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este:

1. postliceala    1,25

2. scoala de maistri    1,3

3. subingineri    1,4

pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este:

1. studii superioare    1,5

Coeficientii de ierarhizare se aplica la salariul de baza minim negociat, la nivelul la care exista un astfel de salariu.

In orice situatie, indiferent de metoda de calcul folosita, in mod imperativ nu se poate admite stabilirea unui salariu sub nivelul valorii de 1.750.000 lei lunar pentru un program complet de 170 ore in medie pe luna, in anul 2002.