Ocuparea fortei de munca

Universitatea "SPIRU HARET"

Facultatea de drept si administratie publica

MASTER - Drept comunitar

Disciplina: Drept comunitar general

Coordonator stiintific:

OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

CUPRINS

v    Bibliografie

v    Preambul

v    Ocuparea fortei de munca

v    Incluziune sociala

v    Protectie sociala (asigurari sociale si asistenta sociala)

v    Dialog social

v    Egalitatea de sanse

v    Sanatatea si siguranta la locul de munca

v    Protectia persoanelor cu dizabilitati

BIBLIOGRAFIE:

□ Angelescu, C., Stanescu, I. (2004). Politici economice, Editura Economica, Bucuresti;

□ Angelescu, C., Socol, C. (2004). Politici de crestere economica, Editura Economica, Bucuresti;

□ Becker, G. (1997). Capitalul uman. O analiza teoretica si empirica cu referire speciala la educatie, Editura All, Bucuresti, 1997;

□ Dinu, M., Socol, C., Marinas, M., Mosora, C. (2003). Globalizare si integrare economica, Editura Economica, Bucuresti;

Giarini, O., Liedtke, P.M. (2001). Dilema ocuparii fortei de munca si viitorul muncii, Editura All Beck, Bucuresti;

Lipsey, R., Christal, Al. (2002). Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti;

□ Prof.univ. dr. MARIN VOICU - Drept Comunitar, Teorie si jurisprudenta;

Pert, Steliana (coord.). (1997). Evaluarea capitalului uman. Coordonate ale pietei muncii in Romania, Editura IRLI, Bucuresti;

□ Pert, Steliana, "Ocuparea fortei de munca - o prioritate nationala", Revista Romana de Economie, nr.1/2000;

□ Pagina de Internet a Comisiei Europene (DG Ocuparea fortei de munca si Afaceri Sociale);

□ Popescu, Ctin., Ciucur, D. s.a. (1996). Tranzitia la economia umana, Editura Economica, Bucuresti;

□ Samuelson, N. (2001). Economie, Editura Teora, Bucuresti

□ Suciu, Marta, Christina. (2004). Economie, partea a II-a, Editura ASE, Bucuresti

v    PREAMBUL

In crearea unei uniuni tot mai stranse intre ele, popoarele Europei sunt decise sa impartaseasca un viitor pasnic bazat pe valori comune. Constienta de mostenirea sa spirituala si morala, Uniunea se intemeiaza pe valorile indivizibile, universale ale demnitatii, libertatii, egalitatii si solidaritatii umane; la baza Uniunii se afla principiile democratiei si statului de drept.

In acest scop, este necesar sa se intareasca ocrotirea drepturilor fundamentale in lumina schimbarilor petrecute la nivelul societatii, a progresului social si a evolutiilor stiintifice si tehnologice prin sporirea vizibilitatii acestor drepturi sub forma unei Carte.

Conform art.15, din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, - Libertatea alegerii ocupatiei si dreptul de angajare in munca - ''Toti indivizii au dreptul de a se angaja in munca si de a urma o ocupatie aleasa ori acceptata in mod liber. Toti cetatenii Uniunii au libertatea de a cauta un loc de munca, de a munci, de a-si exercita dreptul de resedinta si de a furniza servicii in orice stat membru. Cetatenii tarilor terte care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriile statelor membre au dreptul la conditii de munca echivalente cu cele ale cetatenilor Uniunii''.

Sectorul social este unul dintre cele mai afectate sectoare din procesul de tranzitie de la o economie centralizata la o economie de piata. Profunda restructurare economica a avut un impact social sever, materializat in: somaj, excludere sociala, saracie. Fiecare dintre aceste efecte trebuie tratat si combatut in mod corespunzator.

Sectorul social si al ocuparii fortei de munca acopera mai multe domenii, care vor fi tratate separat:

Ocuparea fortei de munca;

Incluziune sociala;

Protectie sociala (asigurari sociale si asistenta sociala);

Dialog social;

Egalitatea de sanse;

Sanatatea si siguranta la locul de munca;

Protectia persoanelor cu dizabilitati.

v     OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

Integrarea in Uniunea Europeana reprezinta o prioritate strategica a politicii Romaniei, a carei realizare depinde de eforturile concertate ale institutiilor guvernamentale, societatii civile, mediului de afaceri si ale fiecarui cetatean roman.

Realizarea unei politici coerente si integrate in domeniul ocuparii constituie cheia de bolta in procesul de aderare a Romaniei la structurile europene. In acelasi timp, este foarte important ca Romania, care se confrunta cu probleme deosebite pe planul ocuparii fortei de munca si, implicit, a somajului, sa aiba o strategie coerenta in ceea ce priveste managementul pietei muncii nationale.

Asistam in ultimele decenii la o serie de fenomene si procese ce caracterizeaza evolutia societatii umane in ansamblul ei si care indica faptul ca ne aflam intr-o perioada de mutatii profunde ce definesc tranzitia de la societatea industriala la un nou tip de societate.

Ocuparea fortei de munca si gestionarea capitalului uman depasesc cu mult cadrul politicilor propriu-zise ale pietei muncii, pentru ca orice strategie a ocuparii este practic componenta a strategiei globale de crestere si dezvoltare, altfel devine prea putin operationala si eficienta in raport cu obiectivele majore, durabile, urmarite; de asemenea, are, chiar in conditiile integrarii si globalizarii economiilor, o tripla dimensiune: nationala, respectiv macroeconomica, regionala(locala) si la nivel de firma.

Politica de ocupare a Romaniei are ca obiectiv central operationalizarea Strategiei de ocupare a fortei de munca, elaborata pe baza celei europene.

Mecanismele prin intermediul carora ar putea fi operationalizata strategia ocuparii vor trebui sa urmareasca dezvoltari si corectii ale reformei institutionale ale pietei muncii, in speta a serviciului public de ocupare:

descentralizarea, in continuare, a serviciului public de ocupare si de formare profesionala;

sporirea rolurilor agentiilor judetene si locale in promovarea si monitorizarea, pe baze competitive, a programelor de masuri active ale pietei muncii;

intarirea gestiunii previzionale a resurselor umane; o relatie normala privatizare restructurare disponibilizare a fortei de munca;

intarirea comunicarii inter si intrainstitutionale;

crearea unei retele informationale prompte, operationale cu privire la starea si evolutia pietei muncii; simplificarea sistemului actual de gestiune prin eliminarea diferitelor suprapuneri si paralelisme existente;

dezvoltarea unei piete de evaluare si certificare a competentelor pe baza standardelor ocupationale elaborate sub egida COSA.

Strategia europeana de ocupare a fortei de munca si, implicit, cea nationala vizeaza flexibilizarea pietei muncii si sustinerea proceselor de ocupare, de anticipare a miscarii organismului economic si al diverselor sale componente (piete), ce are ca mecanisme educatia, formarea profesionala, reconversia, dezvoltarea umana. Competenta, calitatea si performanta sunt parametri de formare si evolutie a remunerarii, precum si de depasire a rigiditatilor salariale ale pietei muncii.

Operationalizarea strategiei de ocupare a fortei de munca in Romania - obiectiv al integrarii in Uniunea Europeana de transport si sistemele de indemnizatii si cele salariale au condus la un grad redus de mobilitate a fortei de munca.

Beneficiind de o conotatie pozitiva (spre deosebire de rigiditate), flexibilitatea nu a putut sa-si diminueze interesul in jurul sau, chiar daca s-a dovedit un concept vag si ambiguu. Cu toate acestea, termenul ca atare s-a dovedit ca acopera o diversitate de importante probleme practice reale cum sunt organizarea intreprinderilor si adaptarea lor la schimbare, reexaminarea restrictiilor juridice si dereglementarea acestora, reducerea costului de productie, conditiile de ocupare a fortei de munca si conditiile de munca, polivalenta calificarilor si mobilitatea profesionala a personalului. Pe de alta parte, flexibilizarea pietei muncii s-a impus preocuparilor generale, in toate tarile si institutiile principale ale acestei piete, patroni, sindicate, guverne, deoarece a fost definita cu grija drept "capacitatea de adaptare la schimbare, fara sa prejudicieze mijloacele materiale, financiare sau resursele umane". S-a subliniat, de asemenea, ca flexibilitatea este indispensabila, deoarece ii confera pietei muncii capacitatea de a se adapta conjuncturii si mediului intern si international, precum si de a contribui decisiv la concilierea eficientei economice cu echitatea sociala, rentabilitatea cu protectia sociala, mai buna functionare a pietei muncii cu combaterea mai buna a somajului si a insecuritatii sociale, prevenirea efectelor negative ale schimbarilor tehnologice, de a degaja noi politici de ocupare si noi institutii.

In mod concret, flexibilitatea a fost prezentata ca o posibilitate de ajustare rapida a efectivelor de forta de munca si a timpului de munca in raport cu evolutiile conjuncturale, precum si alinierea salariilor la imperativele aceleiasi conjuncturi.

Unul dintre argumentele cele mai invocate si totodata disputate, pe care teoriile cresterii si dezvoltarii economice le asaza la baza recentelor modele ale politicilor de gestiune a pietelor muncii si educatiei, il reprezinta investitiile in formarea capitalului uman - parte componenta a avutiei nationale.

La nivel mondial sporesc considerabil rolul si insemnatatea componentei intelectuale a muncii, ceea ce impune ca in comensurarea si evaluarea resurselor de munca sa se tina cont de nivelul de pregatire, calificare, experienta, abilitate.

In economia cunoasterii, in raport cu abordarile teoretice, exista mai degraba o abundenta a resurselor decat o raritate a acestora si se manifesta o orientare spre resursele umane - forma cheie de capital fiind capitalul intelectual.

Capitalul intelectual constituie sursa avutiei atat pentru indivizi, cat si pentru organizatii. Noua economie pune accent pe un portofoliu de active intangibile si intelectuale care vor trebui gestionate. Intrucat activele intangibile si in special cunostintele au devenit cei mai importanti factori de productie, managementul acestora este esential pentru organizatie. Capitalul structural se refera la hardware, software, baze de date, structura organizationala, brevete si orice altceva care defineste capabilitatea organizationala care poate contribui la sporirea productivitatii angajatilor - tot ceea ce ramane in urma cand angajatul se duce acasa.

Serviciile vor avea un rol decisiv in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca in viitor si, intrucat exista o diferenta majora intre munca la banda rulanta sau munca desfasurata intr-o mina si o activitate de serviciu, politicile in domeniul fortei de munca ar putea beneficia din nou, exploatand din plin aceasta situatie, de potentiala flexibilitate. Este tot atat de clar si faptul ca majoritatea serviciilor reclama un nivel adecvat al educatiei si o educatie continua pe parcursul intregului ciclu de viata al lucratorului in toate domeniile de activitate, ceea ce necesita adaptarea si ajustarea in cele mai mici amanunte a sistemului educational. Chiar si din perspectiva dezvoltarii economice exista multe motive pentru ca economiile in curs de dezvoltare sa promoveze sectorul serviciilor. Intrucat extinderea acestui sector ajuta la crearea bogatiei nationale, exista o legatura directa intre nivelul ridicat al PIB (produsul intern brut) pe cap de locuitor si intensitatea activitatii serviciilor intr-o economie, indeosebi datorita nivelului compensatiilor din acest sector, care il depaseste pe cel din agricultura sau industrie. Mai mult, in cadrul economiilor ce pun o mare importanta pe servicii oamenii tind sa "urce" pe scara sociala intr-un ritm mult mai rapid.

Tari precum Romania, care poseda mari resurse de mana de lucru profesionala si stiintifica, au mult de castigat prin dezvoltarea acestei industrii a serviciilor.

Un rol foarte important in acest context il are sustinerea financiara a formarii si acumularii capitalului uman care nu vizeaza numai cheltuielile destinate educatiei, ci si instruirii fortei de munca. Ea are o sfera mult mai larga deoarece include: cheltuielile guvernamentale pentru oferta de bunuri publice, ocrotirea sanatatii populatiei, asigurarea ordinii publice si apararii nationale, protectia sociala, protectia mediului inconjurator, combaterea poluarii etc., toate acestea fiind exercitate in virtutea unei anumite optiuni publice. Deoarece oferta de bunuri publice este dependenta de bugetul de stat, iar partea de venituri ale acestuia de fiscalitate, rezulta ca, in functie de ratele de impozitare a veniturilor, bunurilor si proprietatilor, depinde, in ultima instanta, marimea resurselor financiare publice distribuite in favoarea investitiilor in capital uman. Aceasta ne obliga sa trasam o linie de demarcatie intre modelele empirice de crestere economica si ocupare a fortei de munca, promovate de Fondul Monetar International si de Banca Mondiala, care recomanda practicarea unor bugete de austeritate in domeniile publice neproductive.

Pe masura ce Romania inainteaza in dezvoltarea acestei noi economii, este evident faptul ca este absolut necesara o forta de munca calificata, capabila sa foloseasca in mod optim noile tehnologii, si flexibila, adaptandu-se cu usurinta noilor situatii. Pentru aceasta, cursurile de instruire in domeniul informatic au devenit foarte intalnite in cadrul companiilor. Deoarece in acest mediu economic aflat in

continua schimbare accentul este pus pe idei aplicabile si inovatie, numai firmele care vor avea capacitatea de a se adapta la noile concepte si tehnologii vor supravietui in societatea informationala. Astfel, se impune o instruire a managerilor si a personalului, aplicarea unor practice economice de succes, a unor politici de incurajare a activitatii economice si privatizarea firmelor de stat ce nu pot rezista pe piata. Programele de reorientare a somerilor sunt o alta masura necesara pentru reducerea numarului acestora si contribuirea la scaderea nivelului saraciei. Considerat, de asemenea, un obiectiv pentru tarile in curs de dezvoltare care aspira la o flexibilizare a pietei muncii, dar si la o crestere economica rapida si care se alatura economiei mondiale bazate pe cunoastere, incurajarea dezvoltarii sectorului destinat serviciilor este un factor determinant al competitivitatii nationale.

Extinderea si diversitatea serviciilor va constitui una dintre principalele parghii de flexibilizare a pietei muncii. Tot in acest sector vor avea loc si schimbarile foarte rapide, adica un serviciu va da nastere altui serviciu, iar locurile de munca le vor urma. Practica de specialitate a demonstrat ca dinamica locurilor de munca nou create in domeniul serviciilor o devanseaza pe cea a pierderii de locuri de munca datorita introducerii de noi tehnologii. Acest lucru se urmareste si in Romania prin intermediul politicii de ocupare promovate (de exemplu internetul, care la inceput a fost conceput doar ca un canal de informare-comunicare, s-a extins in domeniul vanzarii-cumpararii, al licitatiilor; mai mult de atat, a preluat multe din activitatile postei, telefoniei si de ce nu ale televiziunii). Locul de munca al viitorului in sfera administrativa si a serviciilor va fi integrat cu computerul.

Dincolo de aceasta demarcatie, studiile empirice referitoare la investitiile in capitalul uman, aplicate in anumite tari cu o rata demografica mare (Argentina, Brazilia, India) si mai recent in Europa Centrala si de Est, evidentiaza faptul ca eforturile financiare risca sa devina vulnerabile comparativ cu rezultatele obtinute, din trei motive, si anume:

□ valoarea redusa a investitiilor in capitalul uman ce revin pe o persoana scolarizata risca sa produca mai degraba frustrare decat efecte de antrenare pozitive pe piata muncii;

□ povara unei fiscalitati sporite in mediile sociale conomice, in care majoritatea populatiei are un standard de trai scazut, precum si in mediile de afaceri in care productivitatea muncii este redusa, risca sa inhibe acumularea si investirea profiturilor;

□ la nivel agregat, orientarea investitiilor in favoarea capitalului uman si a educatiei risca sa genereze un dezechilibru al balantei intre acumularea structural calitativa a capitalului uman, indeosebi pe termen scurt, ceea ce creeaza noi distorsiuni pe piata muncii, implicand noi cheltuieli de reconversie profesionala a mainii de lucru. O problema controversata a investitiei in capitalul uman si in educatie o reprezinta multiplicarea in timp a costurilor instruirii si educatiei. In acest sens, studii analitice intreprinse in spatii economice diferite evidentiaza faptul ca aplicand metoda intrari-iesiri, cresterea costurilor factorului munca la intrare nu este in masura sa antreneze o crestere similara a valorii la iesire sau o schimbare a compozitiei structurale a acesteia, care sa justifice efortul investitional sporit. Totodata, apar anumite efecte de agregare, vicioase, referitoare la investitiile in educatie, perfectionare si reconversie a fortei de munca. Astfel, diplomele, certificatele si atestarile fiind instrumentul principal de accedere pe piata muncii si de ocupare a unor functii cu statusuri sociale superioare sau mai bine platite, cererea de diplome, certificate si atestate profesionale devine tot mai intensa. Pe ansamblu, in aceste conditii, se produce un fenomen de "depreciere" a diplomelor, care se propaga dinspre nivelurile inferioare ale sistemului de invatamant catre cele superioare, iar pentru acelasi status social cerut de ocuparea unei functii sunt necesare, cu timpul, costuri individuale si sociale din ce in ce mai mari. Problema investitiei in capitalul uman ale carei roade se "culeg" pe termen mediu si lung priveste astazi toate tarile aflate in competitie pentru progres si bunastare, dar cu atat mai mult tarile nou intrate in UE. De asemenea, investitia in capitalul uman, respectiv in educatie, instructie si sanatate, vizeaza, pe de o parte, formarea si pregatirea profesional-stiintifica a resurselor umane disponibile, iar, pe de alta parte, adaptarea resurselor umane la schimbarile structurale ale economiei impuse de progresul tehnico-stiintific, pe criterii de eficienta. De asemenea, in ciuda unei cresteri economice relative ridicate, piata locurilor de munca ramane tensionata, in principal din cauza structurii pe varste si profesii a somerilor, care nu este identica cu cererile din economie. Din aceste considerente, Guvernul Romaniei acorda o atentie deosebita recalificarii si reconversiei fortei de munca.

Fata de alte perioade in istoria omenirii, tranzitia la economia umana presupune strategii si mecanisme compatibile in timp si spatiu, care sa se bazeze pe vointa politica de a le infaptui, atat la nivelul fiecarei tari, cat si la nivelul organizatiilor si institutiilor internationale. De aceea, apare necesar ca in fiecare tara, dar si pe plan mondial, sa se creeze institutiile adecvate tranzitiei la economia umana, adica sa se inceapa acest proces cu reforma radicala a politicilor, managementelor si mecanismelor guvernamentale nationale si internationale.

Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca, prevazuta a fi infiintata prin proiectul Legii privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, va constitui organismul de legatura cu Comisia pentru Ocupare si Piata Muncii din cadrul Comunitatii Europene, infiintata in baza Directivei 97/16/CE.
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) infiintata prin Legea nr.145/1998, modificata si completata prin O.U.G. nr.294/2000, are si atributia de a elabora studii si analize in domeniul ocuparii si formarii profesionale. Institutul National de Statistica si Studii Economice, organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului, este abilitat sa furnizeze date statistice organismelor internationale potrivit obligatiilor asumate de statul roman, precum si altor categorii de utilizatori interni si externi. In proiectul Legii privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca este prevazut ca ANOFM sa elaboreze analize, studii si anchete statistice privind situatia si evolutia somajului si a ocuparii la nivel national, pe domenii de activitate, ramuri si zone.
Guvernul Romaniei si-a asumat angajamentul de a elabora, in colaborare cu Comisia Europeana, Documentul Comun de Evaluare a politicilor de ocupare a fortei de munca (JAP). In vederea dezvoltarii capacitatii sistemului de furnizare de servicii publice de ocupare pentru pregatirea implementarii Strategiei Europene in domeniul Ocuparii, se deruleaza, in prezent, o serie de activitati ce vizeaza modernizarea ANOFM, dupa cum urmeaza:

Pregatirea si perfectionarea personalului propriu al ANOFM, in baza unei strategii elaborate in cadrul Proiectului 'Forta de Munca si Protectia Sociala', finantat printr-un imprumut acordat de catre Banca Mondiala;    

Incheierea unui contract intre Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si ANOFM - in baza unor indicatori de performanta si a unor contracte similare intre ANOFM si agentiile judetene - in scopul imbunatatirii functionarii sistemului descentralizat al serviciilor publice de ocupare si asigurarii resurselor financiare necesare;

Dezvoltarea de parteneriate, la nivel judetean, cu celelalte servicii descentralizate ale administratiei de stat, cu organizatiile sindicale si patronale, in scopul asigurarii functionarii consiliilor consultative instituite la nivel judetean;

Modernizarea infrastructurii informatice a ANOFM la nivel central, judetean si local - care se va realiza in cadrul Proiectului 'Forta de Munca si Protectia Sociala' - finantat printr-un imprumut acordat de catre Banca Mondiala;

Dezvoltarea serviciului electronic de mediere a muncii prin Internet - care va contribui la cresterea gradului de ocupare si a mobilitatii teritoriale a fortei de munca.

Romania a participat la Programul Special Pregatitor pentru Fondul Social European (FSE), program derulat de European Training Foundation ce a contribuit la cresterea nivelului de cunoastere a acestui instrument la nivel national, regional si local marcand inceputul dialogului si colaborarii intre institutiile relevante.
Pregatirea specialistilor din cadrul ministerelor si altor institutii care vor asigura monitorizarea si implementarea actiunilor specifice din cadrul Strategiei Europene in domeniul Ocuparii, se va realiza si prin proiectul Phare de infratire institutionala pentru elaborarea Planului National de Actiune in domeniul Ocuparii.
Prin promovarea proiectelor de acte normative, legislatia se va armoniza integral recomandarilor comunitare mentionate, avand in vedere diversificarea formelor de sprijin si protectie a persoanelor varstnice, familiilor, copiilor si persoanelor cu handicap, precum si adaptarea acestora la nevoile unor categorii diversificate de beneficiari, prevenind excluderea si marginalizarea sociala.
Institutia responsabila de implementare a acquis-ului din acest domeniu este Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse impreuna cu serviciile publice descentralizate, respectiv directiile de munca si solidaritate sociala judetene.
Din perspectiva sistemului de asigurari sociale si pensii, Romania si-a dezvoltat un sistem de protectie sociala care se poate compara cu cele existente in statele membre. Exista, evident, diferentele in ceea ce priveste functionarea eficienta a institutiilor implicate, aspect ce determina necesitatea adoptarii unor programe de pregatire a personalului implicat in implementarea reformei.
Institutii cheie responsabile de implementare a acquis-ului din acest domneniu, sunt:

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, institutia care elaboreaza politica si aplica legislatia si masurile in domeniul asigurarilor sociale si pensiilor de stat;

Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) este o institutie publica de interes national, care functioneaza sub autoritatea Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si care va administra si gestiona sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. In plus, aceasta institutie urmeaza sa colecteze si contributiile unor fonduri administrate de alte organisme cu atributii in domeniul asigurarilor sociale.

v     INCLUZIUNEA SOCIALA

Incluziunea sociala reprezinta o problema fundamentala atat pentru statele membre ale Uniunii Europene, cat si pentru Romania. Conform unui raport al Bancii Mondiale, publicat la data de 30 septembrie 2003, saracia a scazut semnificativ incepand din 2000. In pofida ameliorarilor recente, saracia inca mai atinge cote inalte in Romania: 29% din populatie este afectata de un grad mai mare sau mai mic de saracie, iar 10,9% traieste in conditii de saracie extrema. Scaderea nivelului de saracie s-a datorat, in principal, cresterii economice si, in parte, programelor de protectie sociala, in special Venitului Minim Garantat, program care a sprijinit persoanele care nu puteau beneficia de cresterea economica. Grupurile de risc in randul populatiei sunt: romii, cu un nivel de saracie de 10 ori mai ridicat decat nivelul general, micii intreprinzatori agricoli, persoanele fara studii, somerii si familiile monoparentale.

Pregatirea Romaniei in vederea participarii viitoare la sistemul deschis de coordonare a problemelor legate de saracie si excludere sociala a inceput cu un seminar national in data de 10 iulie 2002. Seminarul a avut ca obiect prezentarea strategiei UE referitoare la incluziunea sociala si discutarea principalelor probleme din acest sector.

Partea romana a abordat teme specifice, ca de ex.: facilitarea accesului la surse de informare, drepturi, servicii pentru toate categoriile de populatie, prevenirea riscului de excludere sociala, sprijinirea categoriilor defavorizate, incurajarea tuturor partilor implicate in efortul de combatere a marginalizarii sociale.

v     PROTECTIE SOCIALA (ASIGURARI SOCIALE SI ASISTENTA SOCIALA)

Dezvoltarea sistemului de asistenta sociala este importanta deoarece urmareste crearea unui sistem de protectie sociala pentru persoanele cele mai afectate de tranzitia la economia de piata si asigurarea serviciilor sociale, atat de necesare pentru grupurile vulnerabile. In aceasta privinta s-au adoptat doua legi importante: legea venitului minim garantat (iulie 2001, in vigoare din ianuarie 2002) si legea privind asistenta sociala (adoptata in decembrie 2001).

Legea privind asistenta sociala creeaza cadrul juridic si institutional pentru sistemul de asistenta sociala nou creat. Conform prevederilor legii "asistenta sociala cade in responsabilitatea institutiilor specializate ale administratiei publice si centrale si a societatii civile". Doua acte normative foarte importante, facand parte din legislatia secundara de sprijinire a legii, au fost deja adoptate: Hotararea de Guvern pentru infiintarea unei Comisii Ministeriale de Asistenta Sociala si Ordonanta Guvernamentala privind serviciile sociale.

Obiectivul general al politicii sociale este acum adoptarea unei abordari inclusive care sa ofere sprijin mai degraba familiei decat membrilor vulnerabili ai familiei (persoane cu dizabilitati, varstnici, copii), in afara familiei lor, si protectie, acolo unde este posibil, la nivelul comunitatii. Aceasta noua abordare se reflecta, de asemenea, in incorporarea, la nivel judetean, a Directiei pentru Protectia Copilului in Directia pentru Asistenta Sociala.

v     DIALOG SOCIAL

A fost adoptata legislatia importanta in vederea alinierii ulterioare la acquis-ul Uniunii Europene privind dialogul social.

Prioritatea Romaniei este, in momentul de fata, promovarea dialogului social bipartit autonom, in special la nivelul intreprinderilor sectoriale si al IMM. Urmatoarele evolutii sunt demne de mentionat:

- modificarea legislatiei privind Consiliul Economic si Social, fiind extinsa astfel functia sa consultativa si fiind consolidat rolul sau in promovarea dialogului social;

- adoptarea legislatiei cu privire la negocierea colectiva, implicarea partenerilor sociali la nivel national, de filiala si de intreprindere;

- modificarea legislatiei cu privire la organizarea si functionarea sindicatelor;

- adoptarea legislatiei referitoare la organizarea si functionarea patronatelor;

- implicarea partenerilor sociali in elaborarea si implementarea politicilor de ocupare a fortei de munca, de instruire a persoanelor adulte, de pensii, asigurari medicale, prin intermediul institutiilor specializate;

- crearea de structuri consultative de dialog social la nivel local si de sector ;

- identificarea, in Codul Muncii, a unor aspecte privind relatiile de munca si relatiile industriale care pot fi stabilite bilateral de catre partenerii sociali, in baza unor acorduri colective;

- crearea Comitetului Consultativ Comun intre Comitetul Economic si Social European si Consiliul Economic si Social din Romania, care promoveaza dialogul intre grupurile ce activeaza in domeniul social din Uniunea Europeana si cele din Romania.

Inca mai este necesar sa se faca eforturi pentru promovarea negocierilor colective si pentru revizuirea practicilor curente care sa duca la stabilirea unei baze solide pentru dialogul social bipartit si la intarirea capacitatii administrative a partenerilor sociali, avand in vedere rolul acestora in implementarea politicii sociale si de ocupare a fortei de munca a Uniunii Europene, inclusiv Fondul Social European.

Sunt, de asemenea, necesare eforturi in vederea intaririi dialogului social bipartit si participarea muncitorilor la nivel de intreprindere.

In plan inter-sectorial si inter-ocupational, prin descentralizarea deciziei administrative in domeniul raporturilor de munca, partenerii sociali sunt implicati in coordonarea politicilor sociale privind formarea profesionala, ocuparea resurselor umane, asigurarile, asistenta si protectia sociala.

In acest sens, s-au infiintat urmatoarele organisme tripartite: Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca - institutie cu atributii in domeniul ocuparii; Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor - autoritate administrativa cu rol consultativ in promovarea politicilor si strategiilor privind formarea profesionala a adultilor; Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atestare, organism neguvernamental, abilitat sa dezvolte un sistem nou de evaluare si certificare a competentelor profesionale, bazat pe standarde profesionale; Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale - avand atributii in gestionarea sistemului public si alte drepturi de asigurari sociale; Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - institutie publica avand ca principal obiect de activitate, asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania.    

v     EGALITATE DE SANSE

Legislatia nationala nu contine prevederi discriminatorii pe criterii de sex.
Analizand stadiul armonizarii legislatiei romane cu acquis-ul comunitar in domeniul egalitatii de tratament intre femei si barbati, se poate afirma ca legislatia romana acopera prevederile fundamentale ale legislatiei comunitare, reglementarile acesteia fiind transpuse in mare parte in legislatia nationala prin acte normative care permit respectarea drepturilor persoanelor. In mod aditional, informarea partenerilor sociali asupra prevederilor legislatiei in vigoare reprezinta un obiectiv de prim ordin in cadrul politicilor vizand egalitatea de tratament. Legislatia romaneasca in domeniu a transpus in totalitate sau in cea mai mare parte prevederile acquis-ului comunitar.

Aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei care executa o activitate independenta, inclusiv agricola, precum si protectia maternitatii - Directiva 86/613/CEE. Prin extinderea categoriilor de asigurati, se confera drepturi de asigurari sociale si pensii, inclusiv cele referitoare la sarcina, maternitate si ingrijirea copilului mic, femeilor care executa o activitate independenta, inclusiv agricola. Institutiile responsabile cu aplicarea legislatiei in domeniu sunt CNPAS, care are in subordine casele judetene si casele locale de pensii, precum si Inspectia Muncii, cu inspectoratele teritoriale. Legislatia nationala stipuleaza clar dreptul la salariu egal pentru munca egala. Prevederile privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare si a conditiilor de munca, ce fac obiectul Directivei 76/207/CEE din 9 februarie 1976, sunt transpuse in cea mai mare parte in legislatia nationala. Legea sanctioneaza toate formele de discriminare, asigurand respectarea principiului egalitatii de gen in ceea ce priveste aspectele esentiale ale muncii, respectiv accesul, formarea, promovarea profesionala, precum si in privinta conditiilor de munca, inclusiv a dispozitiilor privind protectia angajatului fata de concediere in cazul plangerii si a dispozitiilor privind obligatia angajatorilor de a face cunoscute angajatilor prevederile legale in vigoare.
Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei in regimurile de securitate sociala se gaseste transpus partial in legislatia nationala.

In ceea ce priveste implementarea si aplicarea egalitatii de tratament:

Cazurile de discriminare sunt de competenta Sectiilor de litigii si conflicte de munca ale tribunalelor. Aceste cazuri sunt solutionate pe baza legislatiei muncii care prevede compensarea prejudiciilor suferite de angajat. Actiunea in justitie pe motive de discriminare de gen este scutita de taxa de timbru.

Comisia consultativa interministeriala in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati (CODES), functionand prin aplicarea principiului de 'mainstreaming', evalueaza respectarea egalitatii de sanse in domeniile de activitate specifice autoritatilor publice.

Resurse financiare pentru implementarea Planului National de actiune in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati vor fi prevazute in Programele sectoriale de implementare, ce vor fi aprobate prin ordine ale ministrilor care coordoneaza respectivele domenii de activitate.

Romania a inceput transpunerea acquis-ului comunitar, intre altele, in urmatoarele domenii: aplicarea principiului de remunerare egala, acordarea de sanse egale pentru femei si barbati in ceea ce priveste accesul la angajarea in munca, pregatirea profesionala, promovarile, conditiile de lucru, egalitate de tratament cu privire la securitatea sociala etc.

Legea stipuleaza respectarea principiilor sanselor egale si combaterea oricarei forme de discriminare pe baza de sex. Prevederile legii sunt intarite de modificarea Codului Penal (prin adaugarea unui articol nou referitor la hartuirea sexuala). Conform noului articol "hartuirea persoanelor prin amenintare sau constrangere, in scopul obtinerii unei satisfactii de natura sexuala, de catre o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta conferita de pozitia pe care o detine la locul de munca, se va pedepsi cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".

Mai sunt inca eforturi semnificative de facut pentru implementarea noii strategii nationale si a planului de actiune pentru egalitatea de sanse.

v     SANATATEA SI SIGURANTA LA LOCUL DE MUNCA

La inceputul anilor 1990, sectorul sanatatii si sigurantei la locul de munca era caracterizat de o frecventa mare a bolilor profesionale si a accidentelor de munca, in special in sectorul minier, precum si de o stare precara a echipamentelor de protectie individuale. Metodele de inspectie, numite frecvent metode 'scriptologice', erau invechite, avand un caracter post-accident mai curand decat unul preventiv. Posibilitatile inspectorilor de a face verificari ad-hoc ale parametrilor mediului de lucru erau aproape inexistente. Nu exista un sistem adecvat de a incuraja intreprinderile sa imbunatateasca conditiile de lucru prin investitii de capital semnificative.

In absenta unui mecanism de informare in ceea ce priveste riscurile legate de sanatatea si siguranta la locul de munca asociate cu fiecare activitate economica, muncitorii au devenit din ce in ce mai interesati sa obtina un loc de munca in cele mai riscante sectoare, datorita facilitatilor legate de nivelurile de salarizare si de varsta de pensionare. La nivel de intreprindere, dialogul si cooperarea dintre patroni si reprezentantii angajatilor se desfasurau la un nivel formal, ca si in cazul relatiilor interministeriale importante.

Un numar important de directive ale Uniunii Europene au fost transpuse pana in prezent in legislatia romaneasca. Alte progrese importante sunt reprezentate de adoptarea, in 2002, a legii privind asigurarile in caz de accidente la locul de munca si boli profesionale. O mare parte a legii este dedicata crearii, la nivel central, a unui fond national de asigurare a angajatilor in cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale. Unul dintre principiile de baza pentru dezvoltarea unui nou sistem este obligatia angajatorilor de a contribui la acest fond, precum si de a lua masurile tehnice si organizationale necesare pentru a asigura indeplinirea cerintelor de sanatate si securitate la locul de munca. Guvernul a adoptat, la sfarsitul lunii octombrie 2003, o Ordonanta de Urgenta prin care sunt modificate mai multe articole ale legii. Aceste modificari sunt primele dintr-un sir de modificari consecutive care au definit cadrul legal al noului sistem de asigurari in cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale.

Normele generale sunt, in momentul de fata, in curs de revizuire pentru a asigura o mai buna aliniere la o serie de directive ale Uniunii Europene de baza in acest domeniu. Cu toate acestea, in viitor, Guvernul Romaniei urmareste sa "reinnoiasca" transpunerea acestui tip de directive prin decizii de la caz la caz, care vor conduce treptat la substituirea normelor generale. Inspectoratul Muncii are un rol important in implementarea legislatiei legate de conditiile de sanatate si siguranta la locul de munca. Cu toate acestea, capacitatea sa administrativa trebuie imbunatatita, cu un accent special pe resurse umane si instruire. Sunt asteptate clarificari suplimentare in ceea ce priveste responsabilitatile institutionale in domeniul sanatatii si al sigurantei muncitorilor.

In domeniul sanatatii si securitatii la locul de munca, noul cadrul legal a fost elaborat in spiritul reglementarilor Uniunii Europene si al conventiilor si recomandarilor OIM, activitatea de transpunere a acquis-ului comunitar si de aplicare a actelor normative armonizate desfasurandu-se in contextul mai larg al preocuparii pentru sanatatea si securitatea lucratorilor.   
Prin transpunerea Directivei Cadru 89/391/CEE in Legea nr.90/1996 si in Normele Generale de Protectie a Muncii, au fost introduse principii care, datorita abordarii globale a securitatii si sanatatii in munca, determina schimbarea mentalitatii angajatorilor si lucratorilor, care trebuie sa devina actori constienti ai activitatii de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si atributiile organismelor statului privind coordonarea si controlul acestei activitati.
Noua legislatie stabileste obligatia angajatorului de a asigura sanatatea si securitatea lucratorilor in toate aspectele referitoare la munca. In acest scop, angajatorul trebuie sa evalueze riscurile, sa prevada masuri pentru eliminarea sau diminuarea acestora si sa informeze lucratorii asupra riscurilor si a masurilor dispuse, asigurand participarea acestora la procesul prevenirii. In vederea asigurarii participarii reprezentantilor lucratorilor la elaborarea planurilor de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale in intreprinderi, a fost pus in aplicare, Regulamentul de organizare si functionare a Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca, avand ca urmare formarea unui numar de 9.000 Comitete. Un numar de 8.000 membri ai Comitetelor au fost pregatiti pentru a desfasura activitati specifice mai ales in imbunatatirea conditiilor de munca ale lucratorilor expusi la noxe.
Controlul aplicarii legislatiei in domeniu este realizat de Inspectia Muncii, organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. Inspectia Muncii are ca obiective:

controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca, la securitatea si sanatatea in munca, la protectia salariatilor care lucreaza in conditii deosebite, la respectarea prevederilor legale in domeniul asigurarilor sociale;

informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispozitiilor in vigoare;

furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;

asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;

initierea de propuneri adresate Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse pentru imbunatatirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative in domeniu.

Constituirea fondurilor necesare pentru asigurarea prestatiilor si serviciilor se realizeaza din contributii suportate de angajatori in calitatea lor de beneficiari ai muncii depuse si in baza principiului stipulat in Legea Protectiei Muncii conform careia angajatorului ii revine obligatia de a asigura securitatea si sanatatea la locul de munca si de a lua toate masurile tehnice si organizatorice ce se impun pentru aceasta. In scopul de a intari, pe de o parte, raspunderea angajatorului fata de riscurile profesionale si conditiile de munca, iar pe de alta parte, de a-l motiva sa imbunatateasca activitatea de prevenire, contributiile sunt diferentiate in functie de efortul depus pentru reducerea nivelului de risc. In acest mod, se respecta si prevederea Directivei Cadru 89/391/CEE conform careia salariatii nu trebuie implicati in niciun fel in costurile de prevenire sau in cele generate de accidente de munca si boli profesionale. Efectuarea serviciilor propuse prin proiectul Legii Asigurarii la Accidente de Munca si Boli Profesionale, precum si gestionarea si coordonarea intregii activitati legate de acestea, se realizeaza prin Fondul National de Asigurare la Accidente de Munca si Boli Profesionale, institutie publica, autonoma, cu personalitate juridica, in calitate de asigurator. Angajatorii vor fi obligati sa supravegheze starea de sanatate a lucratorilor inainte de expunere si ulterior la intervale regulate, sa pastreze inregistrarile datate ale nivelelor de expunere, sa pastreze lista lucratorilor expusi si inregistrarile medicale. In cazuri speciale, va trebui supravegheata starea de sanatate a lucratorilor expusi la agenti si dupa ce expunerea a incetat.

v     PROTECTIA PERSOANELOR CU DIZABILITATI

Principala evolutie in acest domeniu in ultimii ani este adoptarea Strategiei Nationale de protectie speciala, integrare si incluziune a persoanelor cu handicap din Romania pentru perioada 2006-2013, intitulata "Sanse egale pentru persoanele cu handicap - catre o societate nediscriminatorie" si a planului de actiune corespunzator.

Strategia nationala se doreste a fi un cadru cuprinzator si flexibil care sa permita elaborarea si implementarea politicilor si a programelor pentru persoanele cu handicap, pentru ca acestea sa poata participa in viitor la mediul economic, social si cultural. Mai mult, Strategia creeaza cadrul pentru respectarea deplina a principiilor drepturilor omului si pentru crearea unei societati inclusive.

Conceptul fundamental al Strategiei este libertatea de a alege: persoana cu handicap (sau reprezentantul sau legal) are posibilitatea de a lua decizii in ceea ce priveste existenta sa, de a-si gestiona bugetul personal suplimentar si de a alege serviciile de care are nevoie, precum si furnizorii acestor servicii, in baza unor contracte individuale de servicii.

In sprijinul Strategiei Nationale pentru persoanele cu handicap, Guvernul Romaniei, prin Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, a primit fonduri de la Uniunea Europeana, dupa cum urmeaza:

1. RO 03/IB SO/06 - Consolidarea capacitatii administrative a Inspectiei Sociale - 2 milioane Euro (contributie UE).

Acest proiect urmareste sa sprijine autoritatile romane in dezvoltarea unui sistem durabil de asistenta sociala, care sa aiba la baza principiului egalitatii in drepturi si care trebuie sa abordeze nevoile reale ale grupurilor vulnerabile, inclusiv monitorizarea, evaluarea si controlul furnizarii de servicii sociale si a performantei acestora.

2. PHARE/2003/005-551.01.04 - Sprijin pentru reforma sistemului de protectie a persoanelor cu dizabilitati. Proiectul urmareste reformarea sistemului de protectie a persoanelor cu dizabilitati prin implementarea Strategiei Nationale de protectie speciala, integrare si incluziune a persoanelor cu handicap din Romania. Proiectul are ca scop:

- restructurarea/inchiderea institutiilor mari de stat, pentru a diminua capacitatea acestora si a creste calitatea vietii persoanelor institutionalizate;

- crearea de noi servicii alternative la nivel comunitar pentru persoanele cu dizabilitati si diversificarea celor existente, cu o atentie speciala pentru promovarea ocuparii fortei de munca si a integrarii profesionale a persoanelor cu dizabilitati.