Ocuparea si somajul

Ocuparea si somajul

Existenta  si  evolutia societatii sunt asigurate  daca  se produc mutatii calitative si dimensionale in randul populatiei si economiei.

Disfunctionalitatile care pot apare in cadrul  interactiunii acestor  doi termeni ­ efecte negative: subdezvoltarea economica, somajul,  nivelul de trai, etc., considerate ca forme ale dezechilibrului corelatiei populatie-economie.

1. Somajul si cauzele sale. Caracterizare si forme ale somajului.

Somajul  este recunoscut ca o stare negativa  a  economiei  care afecteaza o parte din populatia activa disponibila insa definirea si comensurarea este diferita.

In  termenii pietei muncii, somajul  reprezinta  excedentul ofertei de cererii de munca. Someri sunt toti cei apti de munca dar  care nu gasesc de lucru. Formeaza suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta unui surplus de forta de munca in raport cu numarul celor angajati.

Sunt  someri  toti cei care  au  inregistrate  cereri  de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca sau toti cei ale caror cereri  nu au fost satisfacute pana la  sfarsitul  fiecarei luni,  indiferent daca permanent sau temporar, timp  partial  sau deplin, daca au loc de munca dar cauta altul mai adecvat.

Corelarea  cererii  cu oferta de locuri de  munca  permite  aprecierea corecta a situatiei de pe piata muncii, daca exista sau nu somaj.

Definitia  data  de Biroul international al  muncii-organizatie  din  sistemul Natiunilor  Unite : este somer oricine are mai mult de 15 ani  si indeplineste  concomitent  urmatoarele  conditii:  este  apt  de  munca»  nu munceste»,  este disponibil pentru o munca salariata  sau  nesalariata»,cauta un loc de munca.

Somajul poate fi caracterizat prin:

a) nivelul somajului ­ absolut si relativ, difera pe tari,  perioade si regiuni ale aceleiasi tari

­  somajul  a devenit o permanenta dar  aceasta  nu exclude total  si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca,  numarul angajatilor  poate depasi oferta interna de forta de munca si se  recurge  la emigranti,  in  conditiile cand se mentin persoane  in  stare  de somaj  din  diverse motive. Ocuparea deplina a  fortei de munca presupune  un somaj de 1,5-4%.

­  daca ocuparea deplina presupune un somaj peste  nivelul minim stabilit se  considera, de catre Denise Flouzat, ca apare o stare  de  supraocupare a fortei de munca, cand mana de lucru  devine  foarte rara si costul sau creste mai repede decat W muncii.

­ rata naturala a somajului corespunde unei rate stabile sau inertiale   a   inflatiei,  practic  este  o   marime   variabila dependenta. Intelegerea este legata de existenta inflatiei in economie exprimata printr-o anumita rata si are doua  conditii: sa nu se formeze un excedent al cererii si sa nu se produca socuri in oferta. Prin realizarea celor doua conditii cererea si oferta de locuri agregate  se modifica numai in functie de inflatie.

b) intensitatea  somajului  este o alta  caracteristica  si  se poate  distinge: somajul total, care presupune pierderea locurilor  de munca  si  incetarea totala a activitatii»  somajul  partial,  care

consta  in  diminuarea  activitatii depuse de o  persoana,  prin  diminuarea saptamanii de lucru» somajul deghizat este specific tarilor slab dezvoltate, unde se desfasoara o activitate aparenta, cu eficienta mica.

c) durata somajului sau perioada de la momentul pierderii locurilor  de munca pana la reluarea activitatea (nu este legiferata, dar cei mai afectati sunt cei varstnici: uzati fizic si moral).

d) structura somajului sau componentelor acestuia formate prin clasificarea somerilor dupa diferite criterii: nivelul calificarii,  domeniul in  care au lucrat, categoria socio-profesionala carei ii apartin,  ramurile de activitate din care provin, sex, categorii de varsta, rasa etc.

Somajul este rezultatul mai multor cauze care pot  actiona separat  in timp sau concomitent. Prin natura lor,  aceste  cauze deriva   din marimea salariului (nominal sau real), cerere si oferta  de bunuri  efective  si globale, rigiditatea  preturilor  si  salariului etc., care sunt reflectate de teoria ec.

Somajul poate exista sub doua forme:

a) somaj voluntar sau clasic ­ generat de faptul ca o parte  din ofertantii  de munca nu accepta sa se angajeze la salariul care  se formeaza pe piata;

b) somaj  tranzitoriu care se formeaza  in  decursul  perioadei necesare adaptarii ofertei la nivelul cererii.

Somajul  clasic are la baza situatia caracterizata  prin  insuficienta ofertei  in raport cu cererea determinata de faptul ca pretul  efectiv  al bunurilor economice pe piata este mai mic decat pretul de echilibru.

Somajul  involuntar  sau  keynesian   este  caracterizat  de existenta capacitatii de productie excedentare, oferta este mai mare decat cererea.

Somajul   actual  este  considerat  ca   fiind   predominant involuntar, desi este compus din somaj voluntar si tranzitoriu.

Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese economico-sociale:

a) pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate:

­  somaj ciclic sau conjunctural, cauzat de crizele economice  care au  loc,  de crizele partiale sau de alte  crize  specifice  unei conjuncturi» poate fi resorbit total sau partialavant economic.

­    somaj   structural,   determinat   de   tendintele   de restructurare  economica, geografica, etc., care au loc in diferite  tari, mai  ales  sub  incidenta crizei energetice  si  revolutiei  tehnico-stiintifice.

­   somaj tehnologic determinat de inlocuirea vechilor  tehnici si  tehnologii  cu  altele  noi,  precum  si  de  centralizarea  unor capitaluri si unitati economice cu restrangerea locurilor de munca.

­    somaj  intermitent  apare  ca  urmare   a   practicarii contractelor de angajare pe durata scurta din cauza incertitudinii afacerilor  unui anumit numar de unitati economice. Potrivit lui Keynes  acest somaj  se mai numeste si frictional, care are caracter  permanent in economiile dinamice cum ar fi cea a SUA.

- somajul de discontinuitate care afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intreruperea activitatii din motive familiale si de maternitate.

­    somajul  sezonier  cauzat  de  intreruperi  ale   activitatii puternic   dependente  de  factori  naturali,  cum sunt  cele   din agricultura, constructii, lucrari publice.

Restrangerea  locurilor  de  munca se rasfrange  negativ  si  asupra noilor generatii ajunse la varsta incadrarii in munca

b) cel de al doilea proces generator de somaj are doua  aspecte majore:

­  unul  priveste noile generatii care ajung  pe  piata muncii si explica formarea somajului prin starea economica (nivel, structura tehnica  si  tehnologie  aplicata etc.), prin  diferenta   dintre  ciclurile reproductiei  fortei de munca  si  al  diferitelor  activitati  economice,  prin  formarea  noilor generatii in cadrul miscarii populatiei sub incidenta factorilor natural-biologici, demografici si economici.

­ Al doilea se refera la esantioanele de populatie  activa disponibila  care n-au mai lucrat si sunt nevoite sa se  incadreze intr-un  loc  de  munca, ceea ce  explica  formarea  somajului  prin intrarea   lor  pe  piata  muncii  datorita  unor  cauze   directe: diminuarea posibilitatilor de trai in conditiile unor venituri, considerate alta data  sigure  si  eficiente  ­  care  s-au  erodat  sub  actiunea inflatiei  si  a  altor procese din economie  "intensificarea  miscarii  de emancipare   a   femeilor¨,  viata   pasiva)"   ruinarea   micilor producatori etc.

Pentru unele  tari  ­ rol important  in  explicarea  somajului  revine migratiei internationala a fortei de munca.

Somajul actual (Curba Philips )

Somajul actual confirma caracterul foarte complex al acestui fenomen dar evidentiaza unele particularitati pe tari si perioade.

­ efectuarea analizei somajului presupune trecerea din  sfera stiintei economice in fata faptelor. Somajul devine astfel expresia cresterii economice  (PIB), W, dinamica populatiei active, care la randul lor, au  alte determinari  mai  concrete.  Combinand  schimbarile   intervenite  intre  cei  3 factori  determinanti  ai  somajului  in perioada 1973-85 se poate stabili o anumita tipologie a evolutiei somajului pe grupe de tari:

- in tarile din nordul ce a avut o tendinta generala de crestere inegala  pe  tari  si ani, ca expresie a  evolutiei  PIB  care  a determinat  scaderea  numarului noilor locuri de munca ce s-au  creat,  in timp ce populatia activa n-a scazut la fel de mult, chiar a crescut.

- in sudul ce are loc cresterea somajului datorita accelerarii cresterii populatiei  active in conditiile in care numarul de locuri de munca a  crescut,  dar mai lent. A avut loc si o repatriere a populatiei din tarile din nord-est.

- al  treilea grup este al tarilor care a pastrat  starea  deplinei folosiri  a  fortei de munca sau au revenit la aceasta(SUA,  Japonia,  Suedia, Elvetia, Canada). S-au folosit diferite cai pentru folosirea deplina a fortei de munca.

In  analiza  concreta  a somajului se  tine  cont  si  de existenta  sau nu a unei relatii intre aceste fenomene si inflatie  ca expresie  a  legaturilor  dintre piata muncii, piata bunurilor  economice  si  piata banilor. Astfel economistul A. W. Phillips  printr-o  combinatie ingenioasa  a  datelor statistice referitoare la somaj  si  cresterea salariilor  nominale,  pune  in evidenta  existenta  unei  relatii invers  proportionale intre cele doua fenomene: si anume intre rata inflatiei si rata somajului. Faptul ca aceasta relatie a devenit incerta si apoi a fost negata i-a determinat pe multi economisti sa traga concluzia  ca  pe termen  scurt se poate vorbi despre o

anumita substituire intre inflatie si somaj, dar care este imposibila pe termen lung, si ca urmare, marimea somajului nu se poate rupe pe perioade mari  de timp de rata somajului natural.

3.Costul somajului. Masuri de diminuare a somajului si a costurilor sale.

In toate tarile somajul ridica probleme: asigurarea in fapt a dreptului la munca si garantarea unor venituri pentru someri

Dreptul  la munca este declarat in toate tarile,  dar  este garantat numai acolo unde economia cunoaste o asemenea evolutie  incat asigura locuri de munca pentru toti cei ce vor sa munceasca.

Garantarea unor venituri minime se refera la mai multi oameni decat someri. Ajutorul sau indemnizatia de somaj difera ca pondere  si ca durata.

Indemnizatia  de somaj poate indeplini doua mari  functii:  de asigurare si de asistenta pentru someri.

Asigurarea  indemnizatiei  are rolul de a oferi un  supliment  sau  o completare a mijloacelor de trai pentru perioada cat este somer;

Asistenta: contributie importanta la diminuarea somajului prin sustinerea programului de calificare, recalificare si reorientare a somerilor precum si a programului de incadrare in activitate.

Indemnizatia  de somaj se poate  transforma  dintr-un  simplu instrument  de  protocol social sau un cost social si o frana  in  calea diminuarii  somajului  intr-o investitie in resursele  umane  pentru implicarea    somerilor   in   viata   activa    si    sustinerea flexibilitatii pietei muncii.

Functia activa a indemnizatiei se manifesta si indirect  prin descurajarea unora de a-si abandona locul de munca

Incitatia de a munci contribuie la diminuarea costului sistemului de protectie, la cresterea PIB, prin aportul somerilor la

Trebuie avute in vedere si munca la negru, neplata impozit si repartizarea echitabila a resurselor si  realizarea  venitului pentru un minim de trai.

Masuri de diminuare a somajului si a efectelor sale

Se afla in atentia guvernelor si fortelor sociale. Pe termen scurt, obiectivul major il formeaza atenuarea exacerbarii consecintelor  sale iar pe termen lung; diminuarea sau chiar  resorbirea resurselor de munca aflate in somaj. Sunt masuri cu efecte directe si indirecte.

a.) masuri de organizare a pregatirii si calificarii celor in cautarea unui loc de munca pentru a putea face fata noilor tehnici si tehnologii.

Noi  forme  de  angajare: pe timp partial  sau  cu  orar  atipic; angajare  provizorie  cu contract pe timp determinat;  angajari  specifice care se fac pentru obiective precise si limitate.

b.)  Masuri  care privesc populatia activa ocupata au  ca  scop  sa previna   cresterea   somajului  printr-o  calificare   adecvata   nevoilor; suplimentarea  locurilor  de angajare care se  asigura  prin  reducerea timpului de munca si a duratei vietii active si prin imigranti.

­  cea mai semnificativa problema care priveste populatia  ocupata se  refera la <impartirea muncii intre cei angajati  si  crearea unor noi posibilitati de angajare>

­  diminuarea reala a somajului: pe calea crearii de noi locuri de munca

­  principalele active creatoare de locuri de munca pe termen  scurt: reciclarea  materiilor  si  materialelor  utile;  eliminarea   si gestionarea  deseurilor,  protectia resurselor (apa,  aer);  gestionarea padurilor , producerea surselor reinnoibile de energie; dezvoltarea cercetarii stiintifice; depoluarea apelor uzate;

CONCLUZII

 Crearea de noi locuri de munca se realizeaza  odata cu sporirea activitatilor existente in economie; se creeaza noi locuri de munca  mai ales in industrie; cu cat piata muncii este mai flexibila, cu atat  creste si  se diversifica oferta de locuri de munca, are loc o  reconsiderare  a

ocuparii nesalariale si neagricole a fortei de munca sporind capacitatea micilor intreprinzatori .