PSIHOLOGIA RESURSELOR UMANE - ISTORIC, LOCUL SI ROLUL PSIHOLOGIEI RESURSELOR UMANE

PSIHOLOGIA RESURSELOR UMANE

ISTORIC, LOCUL SI ROLUL PSIHOLOGIEI RESURSELOR UMANE

ISTORIC

In anii '80, cerintele din domeniul social, care vizau eficienta si performanta, au impus adaptarea unor strategii de management in orice domeniu socio-economic. Aceste strategii au vizat organizarea, coordonarea, previziunea, antrenarea, motivarea, controlul si evaluarea organizatiilor, colectivelor si grupurilor umane implicate in procesul de productivitate.

Psihologia resurselor umane apare datorita unei necesitati de eficienta si performanta in orice activitate, fenomen controlat de catre management, care a fost factorul decisiv in nasterea acestei discipline.

Conceptul de resurse umane este mult mai general decat cel de forta de munca. Daca forta de munca viza din punct de vedere psihologic calitatile umane pentru producerea de bunuri (pina in 1990 intelectualii nu erau forta de munca), conceptul de resurse umane vizeaza nu numai calitatile specifice necesare producerii de bunuri, ci si pe cele generale: personalitatea, grupul, organizatia.

Primul curs de resurse umane s-a tinut in 1985 in California. In Romania, primul curs de psihologie a resurselor umane s-a tinut in 1990 la Bucuresti.

OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI RESURSELOR UMANE

Obiective strategice

Ø      Organizarea;

Ø      Planificare;

Ø      Controlul.

Obiective operationale

Ø      Activitatile de conducere zilnica a grupurilor;

Ø      Asigurarea unei atmosfere interpersonale optime pentru realizarea scopurilor organizatiei;

Ø      Formarea si intretinerea calitatilor psiho-sociale necesare unei organizatii (inventarierea potentialului psiho-social al unui individ si luarea de masuri pentru cresterea potentialului psiho-productiv).

Psihologul de resurse umane nu lucreaza singur, ci in echipa, pentru ca, in functie de marimea organizatiei, nu se poate descurca singur, ci imparte munca cu sociologul, pedagogul, juristul, statisticianul, economistul.

Psihologul se ocupa doar de o parte din activiatea manageriala. Scopul central este factorul uman. Factorul uman este foarte important pentru functionarea sistemului organizatiei.

ETAPELE ACTIVITATII PSIHOLOGULUI

Conceperea sistemului de resurse umane:

Ø      trebuie luate in calcul obiectivele organizatiei;

Ø      analiza sarcinilor si/sau activitatilor specifice obiectivelor urmarite functie de care se va concepe volumul organizatiei;

Ø      stabilirea performantelor minimale individuale pentru fiecare activitate functie de care se fac ulterior integrari;

Ø      determinarea tehnologiilor cele mai potrivite calitatilor umane si a modului de operare cel mai performant.

Proiectarea sistemului resurselor umane

Ø      stabilirea de sarcini specifice;

Ø      dimensionarea finala a necesarului de personal avand in vedere doi vectori:

vectorul calitativ, urmareste specializarea optima a personalului;

vectorul cantitativ, numarul optim de personal pentru indeplinirea tuturor sarcinilor.

Ø      constituirea grupurilor de activitati; aceste grupuri trebuie constituite pe baza afinitatilor de ordin psiho-social existente intre viitorii membri (metoda folosita traditional in aceasta privinta, metoda neeficienta, grupa membrii grupurilor de activitati in ordine alfabetica);

Ø      determinarea costurilor pentru sustinerea activitatii, investitiilor, drepturilor resurselor umane;

Ø      proiectarea comunicatiilor interumane;

Ø      proiectarea sistemului informational in baza caruia psihologul controleaza grupul;

Ø      proiectarea normelor de echitate moral-valorice. In genere, personalul se intruneste doar pentru sarcini si sanctiuni, mai rar pentru aceste norme.

Constituirea propriu-zisa a sistemului de resurse umane

Ø      Recrutarea;

Ø      Orientarea preliminara;

Ø      Selectia;

Ø      Orientarea finala;

Ø      Instruirea si integrarea personalului in organizatie conform conceptiei proiectate de psiholog.

Functionarea optima a sistemului de resurse umane

Ø      Repartizarea personalului conform potentialului psiho-social avut. Este necesar sa se investigheze potentialul psiho-social, o investigatie de durata, nu episodica (minimum 3 luni). In functie de prognosticul psihologic se realizeaza reorientarea profesionala;

Ø      Adaptarea personalului la obiectivele organizatiei. Exista uneori un conflict intre obiectivele personale si cele ale organizatiei.

Ø      Omogenizarea grupurilor sub aspect atitudinal si comportamental. Este important ca grupurile existente sa fie in stare de armonie intergrupala si intragrupala. Comunicarea si motivatia au un rol important in realizarea omogenizarii.

Ø      Stabilizarea personalului pe tipuri de activitati conforme cu pregatirea profesionala si structura psihosociala a fiecaruia. Stabilizarea nu este permanenta, ci relativa, intrevazandu-se in permanenta posibilitatea ajungerii intr-un post mai bun.

Ø      Evaluarea permanenta a personalului este foarte importanta pentru a putea eficientiza activitatea organizatiei, a dinamiza activitatea, iar in ce-l priveste pe individ, pentru a promova actiunile lui de dezvoltare. O evaluare permanenta nu poate sa vina doar de la un singur psiholog.

Ø      Motivarea permanenta a personalului prin strategii de motivare colective si individuale. Utilizarea elementului surpriza.

Ø      Proiectarea si securitatea activitatilor

Ø      Realizarea de relatii cu familia, comunitatea, sindicatele.

Intretinerea sistemului de resurse umane

Ø      Are ca obiectiv circulatia si fluctuatia personalului;

Ø      Asigurarea cu personal performant si din punct de vedere psihosocial;

Ø      Asigurarea unui climat profesional optim in organizatie;

Ø      Aplicarea unei politici eficiente a conflictelor;

Ø      Realizarea echitatii si evitarea discriminarilor.

Dezvoltarea sistmului de resurse umane

Ø      Acomodarea personalului cu cerintele mediului social, economic, politic, tehnologic, ecologic;

Ø      Elaborarea de programe de formare si perfectionare;

Ø      Evaluarea eficientei.

Beneficiarii activitatii psihologului sunt: organizatia, grupurile si indivizii.

PSIHOLOGUL DE RESURSE UMANE ACTIONEAZA ASUPRA:

Ø      Organizatiei;

Ø      Mediului de lucru;

Ø      Individului.

ORGANIZATIA

Organizatia apare la intersectia dintre strategiile de actiune colectiva si abilitatile individuale. In genere, organizatiile au existat de la inceput, dar in sens stiintific, acestea au aparut odata cu constituirea breslelor profesionale. Industrialismul a consacrat organizatia ca structura fundamentala de actiune si interactiune in orice domeniu. Max Weber afirma ca, din punct de vedere tehnic, statul modern este in mod absolut dependent de structura birocratica a organizatiei.

O data cu aparitia economiei monetare in secolul XX se generalizeaza si birocratia organizarii ca forma de relationare a actiunilor colective. Azi traim intr-o societate a organizatiilor.

Organizatiile sunt organisme artificiale constituite in timp relativ scurt; de aceea, actiunea asupra lor este cea mai dificila.

In timp, in organizatii apar grupurile: structuri naturale bazate pe activitatea interpersonala, care dau individului posibilitatea sa se desfasoare in mod direct. Psihologul de resurse umane poate mult mai usor sa lucreze cu grupurile dint-o organizatie, fiind naturale si permitand lipsa formalismului.

CARACTERISTICI ORGANIZATIE (necesare pentru ca organizatia sa existe):

Ø      Organizatia este specializata, are o misiune careia ii sunt asociate anumite obiective, scopuri. Eficacitatea si eficienta serviciilor unei organizatii sunt cu atit mai mari cu cit acestea se concentreaza mai clar si cu distinctie pe realizarea unei anumite misiuni.

Ø      Organizatia converteste tehnici si tehnologii in servicii necesare societatii. Ofera posibilitati de continuare a producerii si cunoasterii de tehnici specializate, perpetuandu-si astfel propria activitate. Ea nu poate exista daca este statica. In functie de necesitati se specializeaza si respecializeaza.

Ø      Organizatia se fundamenteaza pe grupuri de oameni intre care se deruleaza interactiuni orientate de obiective comune;

Ø      Organizatia este o structura de interactiuni reglementate de reguli formale si informale si generatoare de actiuni colective centrate pe scopurile organizatiei. In lipsa acestor reguli, organizatia se dezintegreaza. Aceste reguli necesita o constructie permanenta, conforma cu obiectivele urmarite de organizatie, dar in acelasi timp si cu obiectivele individuale ale membrilor organizatiei.

Ø      Organizatiile din societatile democratice nu impun reguli statice, ci construite de comun acord cu toti membrii organizatiei.

Ø      Conducerea organizatiei trebuie sa fie caracterizata de rationalitate. In lipsa acestei caracteristici organizatia poate ajunge la scopuri aberante.

Ø      Caracteristicile mai sus mentionate coexista, deteriorarea uneia ducind la deteriorarea celorlalte. Deteriorarea poate duce la dezintegrarea organizatiei sau la pierderea scopurilor ei.

Ø      Aceste caracteristici dau identitate unei organizatii.

TIPURI ORGANIZATII Max Weber foloseste criteriul istoric, pe baza caruia stabileste tipologia clasica a organizatiilor):

Ø      Carismatice (orientate pe lider). Acest tip de organizatii au ca trasatura specifica o organizatie birocratica deficitara, ele existand mai mult prin forta carismatica a liderilor (crestinismul);

Ø      Patriarhale (traditionale). Apar in mileniul II si exista, in unele situatii specifice, si in zilele noastre (breslele, satele de pescari, etniile). Aceste organizatii vor disparea o data cu dezvoltarea societatii, dusmanul lor fiind mondialismul.

Ø      Birocratice (rational-legale). Sunt specifice societatii moderne. Au aparut in secolul XIX.

Trasaturi ale organizatiilor birocratice (dupa Weber)

Ø      structura rational constituita: mijloace desemnate expres pentru realizarea de scopuri specifice;

Ø      caracterul legal: autoritatea este exercitata printr-un sistem de reguli si proceduri specifice pozitiei pe care individul o ocupa intr-o anumita perioada de timp.

Daca organizatia indeplineste cele doua trasaturi (rationala si legala), eficienta ei poate deveni optima iar membrii ei vor fi multumiti de actiunile si activitatile lor. Birocratia impune si unele sacrificii sociale, cum ar fi depersonalizarea.

Pentru ca aceste doua conditii sa fie indeplinite cat mai performant, organizatia se dezvolta cu atat mai bine cu cat este mai dezumanizata si are cu atat mai mult succes cu cat elimina din activitatea oficiala dragostea, ura si toate elementele personale irationale si emotionale care scapa calculelor.

Un alt factor de risc al unei organizatii este cumulul de functii Persoanele cu cumul de functii devin bariere in evolutia organizatiei.

In prezent se cauta o noua forma de organizare, care sa o inlocuiasca pe cea birocratica.

ATRIBUTII ALE PSIHOLOGULUI DE RESURSE UMANE IN ORGANIZATII

Ø      Sa diagnosticheze permanent echilibrul relational dintre membrii organizatiei, sesizand posibilele semnale ale unui conflict de munca;

Ø      Sa identifice potentialitati psihicele si sociale ale unor indivizi care nu sunt utilizate la adevarata lor capacitate;

Ø      Sa creeze un instrumentar de selectie si integrare profesionala cat mai performant pentru respectiva organizatie;

Ø      Sa creeze strategii de previziune asupra necesarului uman de care are nevoie organizatia intr-un viitor apropiat, dar si in cel indepartat.

GRUPUL

S-a afirmat, in mod eronat, ca un grup exista atunci cand doua sau mai multe persoane se definesc ele insele ca membri ai aceluiasi grup si cand existenta lor este recunoscuta de o terta persoana.

Caracteristici necesare pentru ca un conglomerat de persoane sa se poata defini ca grup:

Ø      Sa existe unitate de timp si loc, asocierea spatio-temporala "umar la umar" (distanta interindividuala minimala);

Ø      Sa existe ratiunea de a fi si de a ramane impreuna (criteriul istoric temporal). Aceasta nu implica existenta unor obiective identice la nivel individual, ci doar aderarea la obiectivele grupului. In acest sens nu se presupune doar un trecut comun ci, cu necesitate, un prezent si viitor comun;

Ø      Sa existe un destin relativ comun tuturor. Participantii vor impartasi intr-o masura variabila evenimente sau experiente precum si efectele acestora;

Ø      Posibilitatea perceperii si a reprezentarii fiecarui membru de catre ceilalti. Astfel, pentru a forma un grup nu este suficienta prezenta fata in fata a membrilor, ci se impune ca fiecare membru sa-si formeze in timp o reprezentare cinetica despre toti ceilalti membri ai grupului;

Ø      Grupalitatea sa fie perceputa de toti membrii componenti ai grupului; acestia trebuie sa-si formeze o intimitate a grupului, iar grupalitatea trebuie sa fie recunoscuta si de alte grupuri;

Ø      Posibilitatea de instaurare a unui proces interactiv efectiv intre toti membrii grupului. Este necesar sa se realizeze doua conditii: comunicarea (verbala si nonverbala) sa includa toti membrii; membrii sa se influenteze reciproc. Se exclude astfel piedica cea mai mare in constituirea unui grup: anonimatul si, o data cu acesta, si depersonalizarea actiunii, favorizandu-se astfel legatura afectiva.

Practica psihologica din organizatii a demonstrat ca actiunile indreptate spre grup dau rezultate mult mai bine. S-a constatat ca strategiile de motivare la nivelul organizatiei (cum ar fi, de pilda, cresterea salariului) nu sunt la fel de eficiente ca acela la nivelul grupului. Prin grup, psihologul de resurse umane reuseste sa-si adune informatiile necesare activitatii sale, dar si sa actioneze asupra dinamicii sale individuale.

Metode de cunoastere a grupului

1. Sociomatricile: releva tipul de relatii dintre membrii grupului si locul fiecarui personaj in cadrul grupului;
2. Convorbirea. Reguli de aur:

Trebuie sa aiba loc intr-un cadru cit mai informal;

Structura ei logica trebuie sa-i fie cunoscuta doar psihologului;

Este un proces de durata, structurat pe episoade;

3. Observatia: se poate folosi cu conditia de a se cunoaste in prealabil programul grupului, in functie de care se structureaza etapele observatiei, si de a se fi realizat cunoasterea prealabila a participantilor;
4. Interviul (metoda cea mai utilizata in prezent). Aliati care faciliteaza o buna cunoastere a grupului pot fi: liderul informal si depasirea stadiului formal de relationare.