Rolul si efectele motivarii

Rolul si efectele motivarii

Tinand cont de palierul indicat, rolurile si efectele motivarii pot fi rezumate astfel:

Rolul managerial este cel mai direct si consta, in esenta, in determinarea de factori ai continutului si eficacitatii functiei de antrenare, care la randul sau, conditioneaza decisiv concretizarea celorlalate functii manageriale : previziunea, organizarea , coordonarea, controlul si evaluarea.

Pe un alt plan, motivarea are un impact substantial asupra caracteristicilor si functionalitatii ansamblului sistemului managerial al organizatiei. Calitatea deciziilor, operationalitatea metodelor, tehnicilor si procedurilor manageriale si efectele generale, acuratetea si flexibilitatea subsistemului informational, ca si functionalitatea modalitatilor organizatorice din firma - adica elemente de esenta ale sistemului managerial sunt nemijlocit conditionate de motivarea personalului.

Rolul organizational se refera la impactul major pe care motivarea il are direct si prin intermediul celorlalte elemente manageriale asupra modului cum functioneaza organizatia si performantele sale. Dat fiind faptul ca prin motivare se pun in miscare abilitatile, know-how-ul si energia personalului, adica resursa cea mai importanta a organizatiei ce mobilizeaza celelalte resurse, efectele sale in plan organizational sunt, fara indoiala, puternice. Continutul si modalitatile de motivare utilizate intr-o organizatie contribuie, intr-o masura semnificativa la imprimarea anumitor caracteristici culturii sale organizationale.

Rolul individual vizeaza puternica dependenta a satisfactiilor si insatisfactiilor fiecarui salariat din organizatie, a evolutiei sale, de motivare exercitata de organizatie. Cu cat se realizeaza o motivare mai intensa, bazata pe luarea in considerare a necesitatilor, aspiratiilor, asteptarilor salariatilor, tinand cont de potentialul si efortul depus de ei, fireste conjugate cu interesele , obiectivele si cerintele organizatiei, cu atat personalul este mai satisfacut , isi utlizeaza intr-o masura mai mare capacitatea si se dezvolta mai rapid.

Rolul economic se refera la conditionarea indirecta, dar substantiala a performantelor economice ale fiecarei tari de motivarea ce predomina in fiecare organizatie. Aunci cand la nivelul organizatiei motivarea este insuficienta , rezultatele economice ale acestora nu se ridica la nivelul necesar si, prin urmare, se reflecata negativ in performantele de ansamblu ale zonei.

Rolul social reprezinta in fapt efectul sinergetic al precedentelor roluri in planul elementelor psiho-sociologice ce caracterizeaza populatia unei tari. Climatul social dintr-o tara, relatiile sociale sunt determinate, intr-o masura apreciabila, prin multiplele efecte, majoritatea indirecte si propagate ce predomina in cadrul organizatiilor in care populatia isi desfasoara activitatea.

Functia de motivare are drept scop stimularea angajatilor in obtinerea de performante. Ea incepe cu recunoasterea faptului ca indivizii sunt unici si ca tehnicile motivationale tebuie sa se adapteze la nevoile fiecarui individ. Cuprinde urmatoarele activitati : evaluarea performantelor, recompensarea angajatilor si analiza, proiectarea si reproiectarea posturilor.

Motivatia individuala este maxima atunci cand subordonatul este constient de propria sa competenta si lucreaza    in cadrul unei structuri care solicita si ii pune in valoare abilitatile. De aceea este necesara elaborarea unei strategii in domeniul motivatiei personalului.

In acest sens se recomanda parcurgerea urmatoarelor etape :

Analiza teoriile motivationale ;

Studierea obiectivelor strategice ale firmei ;

Elaborarea variabilelor de strategii motivationale ;

Realizare de consultari la toate nivelele managementului precum si intre management si subordonati in vederea realizarii adaptarilor necesare pentru strategia motivationala elaborata si alegerea variantei care va fi implementata ;

Aplicarea si reevaluarea permanenta a strategiei motivationale.