SOMAJUL

Somajul

Multi economistisi oameni politici se multumesc sa constate ca somajul este una din problemele macroeconomice de maxima actualitate si complexitate.

In unele tratae universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tututor acelor persoane care au statul (oficial) de somer.

Definitia cea mai folosita pe care o dau economistii somajului este urmatoarea: acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.

Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national.

Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru (ocupare deplina) fie in cea de dezechilibru adica subocuparea si supraocuparea.

Ocuparea deplina reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii resurselor de munca, acre permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor constituiti in diferite colectivitati.

1. Somajul voluntar

Somajul voluntar consta din acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta retributia oferita.

Somajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la scadere.

Fig. 7 Somajul voluntar

S_e - salariul real de echilibru

L_e - oferta de munca la nivelul salariului/ech.

S¹_p - salariul practicat

L¹_p - oferta de munca existenta

L²_p - oferta de munca satisfacuta

2. Somajul involuntar

Consta din aceea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca atunci cand cererea efectiva de forta de munca va creste va spori si gradul de ocupare.

Fig. 8 Somajul involuntar

Ca fenomen macroeconomic somajul reprezinta ansamblul persoanelor active disponibile fara ocupatie care cauta de lucru - deci este format din excesul de resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in conditiile de rentabilitate impuse de    piata.