STATISTICA FORTEI DE MUNCA SI A SALARIZARII PERSONALULUI

STATISTICA FORTEI DE MUNCA SI A SALARIZARII PERSONALULUI

Alaturi de "capital" si "natura", "munca" reprezinta unul din factorii vitali ai activitatii economice. Din punct de vedere statistic se calculeaza o serie de indicatori referitori la potentialul uman (ca numar si structura) si la eficienta folosirii lui. De asemenea, se caracterizeaza prin indicatori adecvati la nivelul alariului normal, real si al somajului.

Numarul scriptic al salariatilor

Caracterizeaza potentialul salariatilor la un moment dat si este format din numarul celor care au contract de colaborare cy unitatea, indiferent daca a fost la lucru in perioada respectiva sau au absentat din diferite motive (concedii de odihna, concedii de studii. etc), dar apar in scriptele unitatii.

2. Numarul mediu al salariatilor

Caracterizeaza potentialul de forta de munca al unitatii pentru o perioada de timp.

Pentru categoria "muncitori", unde miscarea este mai puternica, indicatorul se stabileste ca o medie artismetica a numerelor zilnice.

; unde:

= Nr. mediu al muncitorilor;

M_i= numerele zilnice;

n = nr. zilelor calendaristice ale perioadei.

Pentru categoriile de salariati cu mai mare stabilitate cum sunt cele ale personalului de conducere si administrativ, numarul mediu se stabileste ca medie intre numerele scriptice de la inceputul (A₁) si respectiv sfarsitul lunii (A₂).

3. Dinamica numarului de salariati

Se stabileste:

- cu ajutorul indicilor individuali pe categorii de salariati:

indicele numarului de muncitori;

modificarea absoluta a numarului de muncitori.

- cu ajutorul indicilor sintetici, pentru totalul salariatilor:

4. Utilizarea timpului de lucru

Se realizeaza prin indicatori adecvati caracterizarii folosirii resursei munca, exprimata ca timp de lucru.

Timpul de lucru se exprima in om-ore, om-zile si om-luna, om-trimestru, om-an.

Prin om-ore lucrate se intelege timpul efectiv lucrat de tot personalul care s-a prezentat la lucru.

Prin om-zile lucrate se intelege numarul de zile in care personalul s-a prezentat la lucru indiferent de numarul orelor lucrate.

Gradul de folosire a timpului de lucru al muncitorilor este caracterizat cu ajutorul unui sistem de indicatori care cuprind indicele de utilizare a numarului mediu de muncitori, indicele de utilizare a fondului de timp maxim disponibil, durata medie efectiva a zilei de munca, durata medie efectiva a lunii de munca.

Principalul instrument de caracterizare a timpului de munca il reprezinta balanta utilizarii timpului de lucru.

Principalii indicatori ai balantei sunt:

1. Fond de timp calendaristic: FC = M z 8 unde:

M - numarul mediu al muncitorilor;

z - numarul zilelor calendaristice;

8 - durata legala a zilei de lucru.

2. Fond de timp maxim disponibil: FTMD = FC - (zs + Co) unde:

zs - zile si sarbatori legale

Co - concedii de odihna

3. Timp nelucrat (TN)

4. Timp efectiv lucrat TE + FTMD - TN

5. Statistica productivitatii muncii

Statistica productivitatii muncii studiaza nivelul si dinamica randamentului utilizarii factorului munca.

Nivelul productivitatii muncii se determina cu ajutorul a doi indicatori sintetici:

1. Productia medie pe un salariat sau pe unitatea de timp:

unde:

W = nivelul productivitatii muncii;

Q = volumul productiei;

T = timpul total de munca consumat.

2. Timpul de munca consumat pe unitatea de produs:

In alimentatia publica indicatorul de productivitate il reprezinta "incasarea medie pe un lucrator comercial". In turism productivitatea este relevata de indicatori ca:

- numar de turisti serviti;

- numar de unitati servite;

- volumul incasarilor realizate.

6. Indicii productivitatii muncii

Acesti indici caracterizeaza modificarea in timp a nivelului productivitatii muncii.

Indicii productivitatii muncii sunt impartiti in 2 categorii:

1. Indici individuali, caracterizeaza dinamica productivitatii muncii pentru fiecare produs in parte, intr-o singura unitate organizatorica.

2. Indicii sintetici, caracterizeaza dinamica productivitatii muncii pentru niveluri de agregare superioare.

Se calculeaza in functie de metodele de calcul de productivitate a muncii:

a) Metoda unitatilor naturale, consta in exprimarea productivitatii muncii in unitati de masura naturale (fizice). Se foloseste in unitati economice care au o productie omogena.

unde:

å_Q = volumul activ;

å_T = timpul de munca consumat.

b) Metoda unitatilor conventional-naturale, consta in exprimarea diferitelor sorturi ale aceluiasi produs printr-un singur sort luat ca unitate conventionala.

c) Metoda unitatilor valorice, se foloseste pentru a caracteriza nivelul productivitatii muncii la unitatile cu activitate eterogena sau la niveluri de agregare superioara.

d) Metoda unitatilor de timp de munca se aplica in cazurile in care exista evidenta timpului cheltuit pentru obtinerea fiecarui produs, utilizand relatia:

Dinamica indicilor cu structura variabila reflecta dinamica productivitatii medii a muncii sub influenta celor 2 factori:

- productivitatea individuala (W);

- numarul personalului muncitor (T).

Dinamica indicilor cu structura fixa, reflecta numai modificarea caracteristicii calitative (W).

Dinamica indicilor variatiei structurii, oglindeste numai variatia structurii personalului (T).

7. Statistica salarizarii

Salariul este partea din venitul creat destinat consumului individual, ce se atribuie ca plata a muncii prestate.

In conditiile descentralizarii activitatii economice, nivelul salariului se negociaza la incheierea contractelor de munca, statul reglementand, indeosebi, nivelul minim garantat al salariului.

Statistica studiaza volumul, structura fondului de salarizare si dinamica salariului mediu.

7.1. Volumul si structura factorului de salarizare (FS)

Fondul de salarizare, cuprinde totalitatea sumelor destinate remunerarii personalului pentru o perioada determinata de timp EQ are urmatoarea structura:

a) dupa perioadele la care se refera: - FS orar

- FS zilnic

- FS lunar

b) dupa personalul la care se refera:    - FS a muncitorilor si a intregului personal;

- FS a personalului administrativ.

Din punct de vedere statistic pentru caracterizarea structurii fondului de salarizare se calculeaza marimi relative de structura care masoara ponderea diferitelor componente ale fondului de salarizare fata de total:

Pentru ca activitatea unitatii sa fie rentabila este necesar sa se respecte urmatoarele corelatii:

à       productia (marfa, volumul desfacerilor) trebuie sa creasca intr-un ritm mai accelerat decat FS (I_D > I_FS).

à       productivitatea muncii trebuie sa creasca, intr-un ritm mai accelerat decat salariul mediu (I_W > I_S).

7.2. Dinamica salariului mediu

Salariul mediu se calculeaza raportand fondul de salarizare la numarul muncitorilor, pe baza formulei:

unde:

FS = fond de salariu

T = nr. muncitorilor

Pentru a caracteriza dinamica salariului mediu se calculeaza indicii salariului mediu, raportand salariul mediu din perioada curenta la cel din perioada de baza:

Indicii salariului mediu se grupeaza in 2 categorii:

1. Indicii individuali, se intrebuinteaza pentru a determina dinamica salariului mediu al personalului muncitor care face parte din aceiasi categorie de salarizare:

S₁ = salariu mediu/per.curenta;

S₀ = salariu mediu/per./baza.

2. Indici sintetici, se intrebuinteaza pentru a determina dinamica salariului mediu pe intreaga intreprindere.

Indicii sintetici sunt

a) Cu structura variabila, se reflecta influenta a 2 factori:

schimbarea salariului mediu pe categorii de personal;

schimbarea greutatii specifice a grupelor de salariati cu salariul diferit.

b) Cu structura fixa, reflecta dinamica salariului mediu, sub influenta salariilor diferitelor categorii de muncitori:

c) Indicele variatiei structurii, reflecta dinamica salariului mediu sub influenta modificarii structurii personalului, salariul mediu pe diferitele categorii ramanand constant: