STRATEGII     EDUCATIONALE DE FORMARE SI

PPERFECTIONARE IN SCOALA

Obiectivele europene stabilite pe problematica educatiei, se refera in cadrul lucrarii de fata, la actualizarea informatiilor detinute in domeniul Consilierii si orientarii profesionale, al Formarii si invatarii continue si la Formarea de formatori europeni capabili sa perfectioneze grupurile tinta pe directiile stabilite de catre Uniunea Europeana.

Consilierea si orientarea profesionala a cadrelor didactice, a adultilor, vizeaza serviciile si activitatile de natura a asista persoanele, indiferent de varsta si de etapa in care se afla, in vederea sprijinirii acestora in formarea optiunilor educationale, profesionale si in gestionarea carierei.

Actualitatea informatiilor necesare si autoritatea sursei de informare sunt doi indicatori ce se regasesc in documente specifice europene.

Necesitatea introducerii unui astfel de sistem in Romania, deriva din acceptarea unor obiective europene punctuale. Aceste obiective sunt:

Crearea unui spatiu european al educatiei si formarii prin asigurarea consilierii si orientarii profesionale de-a lungul vietii;

Crearea unor politici competitive de consiliere si orientare profesionala;

Imbunatatirea serviciilor de consiliere si orientare profesionala pentru cadrele tinere si pentru adulti;

Imbunatatirea accesului la serviciile de consiliere si orientare permanenta.

Un alt indicator important si un descriptor de calitate aplicabil in conditii optime in sistemul romanesc de educatie il reprezinta formarea formatorilor.

Dezvoltarea profesionala a formatorilor si profesorilor, include atat formarea initiala cat si cea continua, cuprinzand o categorie de activitati suplimentare celei didactice desfasurate in scopul imbunatatirii competentelor personale ce are drept consecinta dezvoltarea scolara. Formatorii si profesorii au un rol important in motivarea si succesul elevilor. De aceea, formarea acestora este esentiala, competentele dobandite in procesul de formare initiala trebuie sa fie actualizate in scopul integrarii in procesul de invatamant a noilor instrumente ICT si pentru a face fata necesitatilor si asteptarilor in continua schimbare. Si rolul formatorilor/profesorilor s-a schimbat, ei nu trebuie doar sa transmita informatii teoretice si doar sa contribuie la dezvoltarea competentelor elevilor, trebuie in plus sa-si asume responsabilitatea pentru propria lor formare⁵.

Cresterea calitatii educatiei pentru pregatirea profesorilor si formatorilor revine Caselor Corpului Didactic din fiecare judet, Centrului National de Formare Profesionala cu filialele sale -Centre Regionale de Formare Profesionala - din toata tara, altor organisme specializate prin programe Phare sau de alta natura.

Masurarea progreselor in cadrul programelor de formare a formatorilor se realizeaza calculand⁶:

nivelul de satisfactie a profesorilor;

procentul de profesori/formatori care urmeaza programe de perfectionare;

procentul de profesori/formatori cu diferite nivele de calificari profesionale;

nivelul investitiei in formarea profesionala continua a profesorilor/formatorilor.

Dezvoltarea unui cadru comun european al competentelor si calificarilor profesorilor si formatorilor tinteste la crearea increderii reciproce si recunoasterea calificarilor, oriunde in Europa⁷.

Indicatorii si standardele comune contribuie la dezvoltarea unei culturi a calitatii sistemelor de educatie si formare prin masurarea progreselor in fiecare domeniu, la nivel european.

Aceste tipuri de servicii pot fi prestate in scoli, universitati, colegii, in institutii de formare profesionala, in agentii publice de formare profesionala si in Casele Corpului Didactic, care au un rol important in informarea, indrumarea si formarea continua a adultilor in general si a cadrelor didactice in special.

Toate aceste aspecte pot fi realizate pe baza unor proiecte si parteneriate educationale de formare continua elaborate prin programe europene de granturi si finantate din diverse fonduri comunitare.

"The concrete future objectives of education and trening systems" Report from the Education Council to

the European Council.

Indicators on the quality of school education;

htpp://www.europa.eu.int/scadplus/leg/en/cha/c11063.htm

Implementation of "Education & Trening 2010" Work Programme Working Group A

Improving the education of Teachers and Trainers - Progress Report, september 2004

htpp://www.europa.eu.int/comm/education/policies/2010/doc/trainer2004.pdf

Orice indicator propus in legatura cu dezvoltarea profesionala a formatorilor/profesorilor va fi vazut in contextul relevantei pentru rezultatele si performantele elevilor.

Formarea initiala a profesorilor are loc in institutiile de invatamant superior, formarea continua realizandu-se si prin programe din afara institutiilor de invatamant superior, asa-zisele programe VET, programe de granturi de dezvoltare scolara, in Case ale Corpului Didactic, stagii de formare Phare, fundatii etc.

Formarea continua a formatorilor dupa terminarea educatiei initiale constituie fundamentul pentru dezvoltarea unor sisteme de invatamant si formare de calitate.

Dezvoltarea unei culturi a mobilitatii reprezinta un principiu central pentru cadrul comun european al competentelor si calificarilor si face parte integranta din formarea continua in toate etapele de formare, ca o valoare adaugata europeana la dezvoltarea mediului optim de invatare ce va fi recunoscuta si acreditata corespunzator.

Cercetarea psihopedagogica poate contribui la imbunatatirea formarii formatorilor - Spatiul European de Cercetare va include si formarea formatorilor.

Formarea profesionala continua va fi proprietatea atat a beneficiarului, cat si a institutiei, in cadrul parteneriatelor intre profesori, organizatiile din care provin, angajatori, asociatii de parinti, autoritati.

Promovarea dimensiunii europene in formarea formatorilor se realizeaza prin cercetare si informare.

Formarea continua de-a lungul vietii reprezinta totalitatea activitatilor cu scop educational, realizate de-a lungul vietii, in vederea imbunatatirii cunostintelor, abilitatilor si competentelor, din perspectiva personala, civica, sociala si/sau a insertiei pe piata muncii.

Sursele europene determinante ale descriptorilor de calitate sunt:

• Making a European Area of lifelong learning a Reality", Comunicarea Comisiei, COM (2001) 678 final;
• "Modernisation of the Education and Training Systems towards the 2010 common goals", Proiectul comun al Consiliului/Comisiei de raport/nota de orientare pentru statele membre, pentru anul 2006, 17 decembrie 2004.

Obiectivele europene stabilite in cadrul formarii continue de+a lungul vietii, pentru cadrele didactice din invatamantul preuniversitar, sunt:

Transpunerea in realitate a conceptului de formare continua prin:

a)      multiplicarea oportunitatilor de formare continua;

b)      adoptarea de masuri privind armonizarea activitatilor profesionale cu viata de familie;

c)      identificarea costurilor aferente diverselor categorii de persoane implicate in procesul de invatare de-a lungul vietii;

d)      elaborarea de strategii nationale privind suprimarea obstacolelor pentru accesul la formarea continua al persoanelor mai mult sau mai putin calificate;

e)      adoptarea unui program de actiune integranta, in domeniul formarii continue⁸.

Nivelul mediu de participare inregistrat in UE trebuie sa fie de 12,5 % din populatia adulta activa⁹.

Recunoasterea si validarea educatiei si formarii non-formale si informale¹⁰.

Crearea cadrului institutional adecvat de natura sa permita desfasurarea procesului de formare continua¹¹.

Promovarea formarii continue prin parteneriate la nivel national sau regional, economic si social.

Reforma asigurarii calitatii in invatamant vizeaza democratizarea sistemului prin descentralizare, flexibilitate, egalizarea sanselor prin educatie, diversificarea ofertei educationale si, nu in ultimul rand, imbunatatirea calitatii invatamantului.

Unul dintre domeniile cu care a inceput reforma a fost cel al proiectarii, in incercarea de a raspunde schimbarilor pe plan conceptual, motivational si actional.

In realitatea sociala se vorbeste despre management abia de ceva mai bine de jumatate de secol. Managementul reprezinta azi o practica si o stiinta transdisciplinara larg raspandita si unanim acceptata deoarece vizeaza optimizarea actionala in orice domeniu socio - uman.

Managementul educational reprezinta un tip superior de conducere a activitatii pedagogice, proiectata si realizata la nivelul sistemului si procesului de invatamant.

Managementul in institutiile de invatamant trebuie privit in ansamblu, pornind de la managementul clasei si ajungand la managementul strategic al institutiei de invatamant ( planul de dezvoltare institutionala).

Definitiile managementului clasei difera ca grad de generalitate. Realizarea, de catre profesor, a tuturor functiilor manageriale recunoscute, atat pe dimensiunea sarcina, cat si pe dimensiunea umana, poate fi considerata o definitie suficienta. Alte definitii se refera la intreaga activitate a cadrului didactic, de proiectare, aplicare si evaluare a influentelor educationale, la tot ceea ce gandeste si face cadrul didactic impreuna cu un anumit colectiv de elevi.

Domeniul proiectarii acopera aria problematica a planificarii invatamantului dezvoltata pe terenul teoriei educatiei, in contextul unei evolutii intra si interdisciplinare la nivel sociologic si al politicii educationale.

Definita in mod pedagogic, proiectarea reprezinta procesul deliberativ de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in procesul de invatare, pentru educator ea reprezinta o adevarata  piatra de incercare.

Managementul educational reprezinta astazi foarte multe lucruri : arii de interes, directii, aspecte, componente, functii. Toate acestea configureaza un mozaic dinamic, mereu in schimbare. Managementul educational vizeaza atat sistemul cat si procesul instructiv - educativ.

In cadrul managementului educational se disting cateva aspecte, care pot fi considerate si etape ale unui management de calitate. Cele mai importante sunt : managementul academic, managementul organizational, managementul resurselor umane, managementul resurselor educationale, managementul mediului scolii, managementul strategic ( corolar al celorlalte, cu bataie lunga, pe cativa ani).

Cel care invata, elevul, este implicat, activ prin munca de investigare in dezvoltarea propriilor sale deprinderi si priceperi.

Cel mai potrivit mijloc de invatare este, prin urmare, acela in care elevul este incurajat sa gandeasca, sa deduca, sa emita ipoteze, sa critice, sa speculeze, sa evalueze, sa imagineze si sa creeze, iar strategia cea mai potrivita pentru profesori este sa antreneze elevii in variate tipuri de investigatii care fac apel la intreaga paleta de abilitati de investigatie.

In curand, ceea ce va produce scoala, risca sa nu mai fie suficient pentru angajatori, de aceea se asteapta de la invatamant sa se adapteze rapid si usor la cerintele de pe piata muncii din Romania si din Uniunea Europeana.

Angajatorii vor absolventi pregatiti la nivel european. Toate firmele urmaresc ca absolventii de invatamant tehnic sa cunoasca notiuni despre comunicare si numeratie

, sa stie sa utilizeze calculatorul, sa prelucreze informatia

, sa stie sa comunice intr-o limba moderna

, sa aiba cunostinte despre igiena si securitatea muncii, sa poata l

ucra in echipa

etc.

Scoala trebuie sa faca primul pas spre schimbare. Aceste lucruri pot fi asigurate numai prin implementarea, in sistemul de invatamant din Romania, a cadrului de asigurare a calitatii, actiune inceputa odata cu introducerea programelor Phare in invatamantul profesional si tehnic si continuata de Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin legile, ordonantele si ordinele ministrului din perioada 2003-2005.

La nivel metodologic au fost elaborate standarde curriculare, standarde de pregatire profesionala, programe de certificare si autorizare a unor cadre didactice in asigurarea calitatii, programe pe niveluri de studiu si calificare etc.

La nivel legislativ, a fost elaborata "Ordonanta de urgenta privind asigurarea calitatii educatiei, OU 75/12 iulie 2005", prin care se precizeaza elementele unui cadru national al asigurarii calitatii in educatie, se stabilesc structurile institutionale pentru asigurarea interna a calitatii la nivelul furnizorilor de educatie (comisii pentru evaluarea si asigurarea calitatii), se stabilesc structurile institutionale pentru evaluarea externa a a calitatii educatiei, prin doua agentii nationale (ARACIS - invatamant superior; ARACIP - invatamant preuniversitar).

In acest fel, asigurarea calitatii in educatie si formare profesionala a ajuns o prioritate nationala si comunitara.

Raportul interimar al Consiliului Educatiei (februarie 2004) catre Consiliul European, cu privire la progresul realizat in cadrul procesului Lisabona, a accentuat importanta cooperarii in asigurarea calitatii pentru consolidarea practicilor novatoare in educatie si formare profesionala.

Cadrul european al asigurarii calitatii (CQAF), in educatie si formare profesionala, este adoptat in Romania, atat ca model, cat si prin instrumentele recomandate.

Ghidul european de autoevaluare sta la baza elaborarii Manualului de autoevaluare si a Manualului de inspectie, aflate in etapa de pilotare in 22 de Grupuri Scolare si Colegii Tehnice, cu rol de centre de resurse sau de scoli pilot.

Rezultatele celor doua programe PHARE RO 000-586.05.01 si RO 000-586.05.02 au fost publicate in 22 de rapoarte de autoevaluare anuala elaborate in regim pilot de cele 22 de centre de resurse ale programelor in perioada septembrie 2004 - iunie 2005.

Pe baza indicatorilor de perfomanta din Manualul de autoevaluare au fost realizate

22 de vizite de monitorizare in perioada februarie - mai 2005, pe baza unui ghid de auditare. Au fost intocmite 22 de rapoarte de inspectie ce au validat rapoartele de autoevaluare in iulie 2005, pe baza indicatorilor de perfomanta din manualul de inspectie scolara (indicatori identici cu ai manualului de autoevaluare).

Directorii centrelor de resurse, inspectorii din Minister si inspectorii generali adjuncti desemnati de Inspectoratul Judetean au participat la programe de informare si de instruire pentru aplicarea instrumentelor de asigurarea calitatii. Directorii celor 100 de scoli-pilot au fost instruiti pentru adoptarea elementelor de asigurare a calitatii si aplicarea manualului de autoevaluare in anul scolar 2005-2006.

In prezent numarul scolilor pilot a crescut, noi scoli au castigat concursul de proiecte pentru implementarea programelor Phare, astfel incat se poate face o evaluare a etapei pilot de aplicare a elementelor cadrului european si national de asigurare a calitatii in educatie (raport de sinteza asupra rapoartelor de autoevaluare si de inspectie scolara) si se poate generaliza aplicarea celor doua manuale in IPT, in conditiile precizate de OU 75/12 iulie 2005, cu privire la cadrul national al asigurarii calitatii educatiei.

In vederea atingerii obiectivelor Strategiei de la Lisabona, de valorizare a resursei umane, MEC are ca prioritati imediate : imbunatatirea calitatii si eficientei sistemelor de educatie si formare profesionala, facilitarea accesului tuturor la sistemele de educatie si formare profesionala, deschiderea sistemelor de educatie si formare profesionala catre societate.

Tintele concrete pana in anul 2010 sunt :

reducerea la 10 a numarului celor care parasesc prematur scoala, reducerea, la jumatate, a dezechilibrului pe sexe, dintre absolventii de matematica, stiinte si tehnologii, cresterea, la 80%, a numarului mediu de absolventi cu studii secundare superioare, reducerea, la jumatate, a procentului elevilor de 15 ani, cu performante slabe la alfabetizarea literara, matematica si stiinte, s

tabilizarea, la 10% a mediei participarii la formarea continua (Life Long Learning).

Obiectivele strategice ale MEC, in perioada 2005-2009, sunt: descentralizarea, trecerea de la controlul calitatii la asigurarea calitatii, invatarea continua, diversitatea culturala, accesibilitate la educatie, atingerea standardelor europene, toate aceste obiective fiind posibil de indeplinit daca, toti factorii implicati vor deveni constienti de importanta lor in cadrul procesului de invatamant din Romania.

Calitatea educatiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu si ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfacute asteptarile beneficiarilor, precum si standardele de calitate.

Asigurarea calitatii educatiei exprima capacitatea de a oferi programe de educatie, in conformitate cu standardele urmarite.

Asigurarea calitatii continue in educatie presupune : planificarea si realizarea efectiva a rezultatelor asteptate ale invatarii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea interna a rezultatelor, evaluarea externa a rezultatelor, imbunatatirea continua a rezultatelor in educatie.

Reperele pentru asigurarea calitatii sunt : relevanta invatarii, predarii si vietii scolare, maximizarea oprtunitatilor de invatare pe baza multiplelor fatete ale personalitatii umane, facilitarea si sustinerea invatarii autonome LLL (Life Long Learning), incurajarea beneficiarului sa initieze si sa participe la propria educatie.

Raporturile elaborate arata urmatoarele : daca in 2001-2002 au fost cuprinse in Programul de restructurare Phare TVET 122 unitati scolare din 11 zone de restructurare, in 2003 au fost implicate si 50 de scoli din mediul rural, urmand perioada 2004-2006 cu inca 100 de scoli implicate in acest proces, valoarea totala a finantarilor externe fiind de 215 milioane Euro.

Pentru a putea realiza o planificare optima a procesului de asigurare a calitatii este necesar sa investim timp, sa stabilim standarde, sa pregatim personalul implicat - elevi, cadre didactice, parinti, angajatori etc. - sa creem mediul potrivit, sa lucram in echipa, sa evaluam si sa monitorizam metodele si etapele importante ale procesului de implementare, sa oferim si sa primim feed-back, sa aplicam actiuni corective, sa angajam "actorii" implicati la toate nivelurile.

Ca fost membru al Comisiei de asigurare a calitatii din Colegiul Tehnic "Alexe Marin" din Slatina si ca actual responsabil cu asigurarea calitatii din partea CCD, as dori sa aduc la cunostiinta cateva probleme de organizare inaintea unei vizite de monitorizare, vizita ce se va desfasura, in viitor, in toate scolile din tara, odata cu intrarea in vigoare a Legii asigurarii calitatii in invatamant.

Este bine sa se aleaga o sala adecvata, pe care auditoriul sa o poata folosi ca "baza de lucru" pentru intreaga zi, selectati dovezi concludente ale activitatii cu elevii (fise de evaluare a strategiilor de predare, planuri de lectii realizate pe unitati de invatare, fise de evaluare elevi, fise de urmarire a progresului scolar), sefii de catedra si de arii curriculare vor avea intr-un dosar, fisele de observare a lectiilor, fisele de interasistenta in cadrul catedrei, graficul de interasistente, procesele-verbale de la sedintele comisiei metodice, dovezile de participare a profesorilor la cursurile de formare, chestionarele cu stilurile de invatare ale elevilor, contractele cu parintii si elevii.

Pentru o crestere calitativa a procesului de predare - invatare, sunt necesari de parcurs o serie de pasi: identificarea cerintelor clientilor si a cerintelor privind curriculum-ul, elaborarea procedurilor pentru indeplinirea acestor cerinte, analiza eficacitatii procedurilor, definirea unor roluri si responsabilitati clare, cursuri de formare adecvate pentru personalul corespunzator, asigurarea respectarii procedurilor, mentinerea unor registre si a unei documentatii specifice, analizarea activitatilor, un program de imbunatatire continua.

Cei cinci factori ce pot garanta succesul in asigurarea calitatii sunt : angajamentul, comunicarea, controlul, capacitatea si cultura.

Factorii succesului pot fi concretizati prin cunoasterea nivelului de abilitate a elevilor, o pregatire si o planificare optime, identificarea cunostintelor anterioare ale elevilor si determinarea potentialului acestora, utilizarea si incurajarea invatarii centrate pe elev si pe grupuri de elevi, selectarea unei varietati de materiale si resurse necesare, organizarea evaluarii, asumarea responsabilitatilor elevilor si oferirea unui feed-back privind progresul inregistrat de elevi.

Comitetul de asigurare a calitatii va avea ca grupuri tinta responsabilii de arii curriculare si va parcurge obligatoriu anumite etape si anumiti pasi in procesul asigurarii calitatii. Acestia - membrii comitetului - vor trebui :

o       sa analizeze - colecteaza date si identifica resurse, stabilesc timpi, modalitati;

o       sa planifice - obiective, grupuri tinta, metode, resurse, strategii de evaluare ;

o       sa organizeze - sarcinile fiecarei persoane, aloca resurse, intocmesc instructiuni, organizeaza sedinte, sesiuni de formare ;

o       sa implementeze anumite actiuni ;

o       sa monitorizeze - progresul, informatiile colectate, tendintele si bugetul ;

o       sa evalueze - rezultatele, daca au fost atinse obiectivele, feed-back-ul etc.

O latura importanta pentru asigurarea calitatii in invatare o reprezinta invatarea centrata pe elev, proces ce necesita un efort material si multa disponibilitate din partea cadrelor didactice.

Aceasta tehnica de lucru este foarte atractiva pentru elevi, mediul invatarii centrate pe elev se concentreaza asupra nevoilor copilului, pozitia profesorului nu mai este in centrul procesului, acesta actionand ca un indrumator, de pe margine.

Invatarea centrata pe elev prezinta o serie de avantaje: creste motivatia elevilor, deoarece acestia sunt constienti ca pot influenta procesul de invatare, apare o eficacitate mai mare a procesului de invatare prin folosirea invatarii active, o memorare mai buna, elevii isi amintesc mai usor ce au invatat deoarece a stapani materia inseamna a o intelege.

In abordarea invatarii centrate pe elev trebuie sa fie avute in vedere mai multe aspecte, resursele materiale,financiare, umane, informationale etc.

Resursele umane, profesorii, trebuie sa fie instruiti in spiritul aplicarii metodelor active de predare, in schimbarea mentalitatii.

In prezent sistemul de invatamant profesional si tehnic romanesc dispune de profesori de specialitate bine pregatiti, deschisi la nou, de documentatie corespunzatoare standardelor Uniunii Europene privind calificarile 1,2,3,3+ (Standarde de Pregatire Profesionala, curriculum, auxiliare curriculare pentru nivelul 1 si2, manuale in cele mai multe domenii). Un numar relativ mic de scoli au beneficiat de inzestrare cu echipamente tehnologice, birotica si echipamente informatice.

Pentru a putea raspunde metodelor moderne de invatare, scolile au nevoie de resurse financiare pentru a-si achizitiona xerox-uri, consumabile, calculatoare, flip-chart-uri, imprimante, videoproiectoare etc., au nevoie de dotari cu echipamente de ultima generatie, de un cadru legislativ, de un management eficient si activ, de parteneriate viabile intre scoli si comunitatile locale.

Se poate, ca pe termen mediu si lung, toate aceste lucruri sa fie acoperite, odata cu trecerea la autonomia unitatilor scolare si asigurarea unui management activ si centrat pe problemele scolii.

Misiunea Legii asigurarii calitatii, a manualelor de calitate in invatamant, este de a realiza un inalt nivel de calitate, in context national si international, prin care sa raspunda necesitatilor de dezvoltare intelectuala profesionala si sociala a individului si de progres a societatii romanesti.

Asigurarea unui invatamant de calitate necesita o abordare sistemica a asigurarii calitatii, deoarece elevii devin tot mai constienti de importanta unei bune formari profesionale, nu numai ca urmare a optiunii lor educationale, dar si ca rezultat al educatiei primite.

Construirea unui sistem de management al calitatii este o conditie necesara si prealabila conceperii oricarui sistem de asigurare a calitatii. Sistemul de management al calitatii este definit drept totalitatea procedurilor privind asigurarea calitatii care insotesc conceperea, dezvoltarea si livrarea unui anumit produs sau serviciu. Aceasta definitie preia abordarea Organizatiei Internationale pentru Standardizare (ISO) in domeniul managementului calitatii. Abordarea ISO este cea mai cunoscuta iar principiile de management al calitatii se aplica tuturor institutiilor si organizatiilor (inclusiv de educatie) care solicita certificare in conformitate cu standardele din familia ISO 9000:2000. Aceste principii sunt:

focalizarea pe client: toate organizatiile, inclusiv cele scolare, depind de clientii lor si, ca atare, trebuie sa le inteleaga nevoile curente si de viitor, trebuie sa le indeplineasca cererile si sa le depaseasca asteptarile. Aplicarea acestui principiu inseamna:

cercetarea si intelegerea nevoilor si asteptarilor beneficiarilor la nivelul comunitatii;

asigurarea legaturilor intre obiectivele dezvoltarii organizatiei scolare si nevoile si asteptarile beneficiarilor;

comunicarea nevoilor si asteptarilor beneficiarilor la toate nivelurile organizatiei;

masurarea satisfactiei beneficiarilor si actiuni specifice determinate de rezultatele obtinute;

relatii sistematice cu beneficiarii - elevi, parinti, autoritati locale etc.;

asigurarea unui echilibru intre satisfacerea nevoilor beneficiarilor si nevoile altor parti interesate - cadre didactice, administratia locala; aici ar fi de (re)discutat, de exemplu, rolul, proportia si structura c.d.s..

conducerea ("leadership") - managerii, liderii sunt cei care asigura unitatea scopurilor si directia de evolutie a organizatiei. Ei trebuie sa creeze si sa mentina un mediu intern propice participarii tuturor celor interesati si realizarii obiectivelor propuse. Aplicarea acestui principiu ar insemna:

considerarea, la nivelul activitatii manageriale, a nevoilor tuturor partilor interesate - beneficiari, angajati, furnizori, finantatori, comunitatile locale si societatea in intregul ei;

stabilirea unei viziuni clare asupra viitorului organizatiei scolare (si al oricarei organizatii parte a sistemului) - prin proiecte si programe clare de dezvoltare cunoscute la toate nivelurile organizatiei;

fixarea unor scopuri si obiective stimulative - semnificative pentru interesele grupurilor de interes si cu consecinte practice directe asupra dezvoltarii institutionale si personale a actorilor educationali. De exemplu, va fi foarte clar prezentat impactul introducerii noilor tehnologii informationale si comunicationale nu numai asupra procesului educational in sine ci si asupra sanselor de a gasi un loc de munca bine platit (elevii si parintii fiind direct interesati), asupra capacitatii de a rezolva problemele de la locul de munca (cu referire la nevoile angajatorilor), asupra participarii la viata publica etc.;

sustinerea unui sistem de valori si a unei culturi care promoveaza echitatea, moralitatea si cinstea la toate nivelurile organizatiei. De asemenea, este necesara cladirea increderii reciproce intre diferitii actori educationali si eliminarea fricii - unde exista frica si neincredere exista date false si "dubla gandire", deci decizii luate pornind de la dorinte si nu pe baza cunoasterii realitatii;

oferirea personalului unor resurse suficiente, unei formari adecvate si unei libertati suficiente pentru ca acesta sa-si poata indeplini in mod responsabil atributiile de serviciu;

incurajarea si recunoasterea publica a contributiilor individuale si/sau institutionale la rezolvarea problemelor si dezvoltarea organizationala.

implicarea oamenilor care functioneaza la diferitele niveluri ale organizatiei (profesori, directori, inspectori, dar si elevi sau parinti) si reprezinta esenta oricarei organizatii si de implicarea lor depinde modul in care isi folosesc competentele in beneficiul organizatiei. Aceasta presupune ca:

oamenii cunosc si inteleg locul si rolul lor in organizatia scolara;

oamenii cunosc constrangerile referitoare la propria activitate;

oamenii recunosc si accepta raspunderea proprie in realizarea obiectivelor organizatiei;

oamenii isi auto-evalueaza performantele in functie de scopurile si obiectivele stabilite;

oamenii cauta in mod activ oportunitati pentru dezvoltarea propriei cunoasteri, experiente si competenta;

oamenii impartasesc liber cunoasterea si experienta loc;

oamenii discuta liber problemele care apar in activitatea profesionala

abordarea procesuala. Un rezultat dorit nu poate fi atins decat daca activitatile si resursele necesare sunt abordate in mod unitar. Pentru aceasta sunt necesare:

definirea sistematica si precizarea activitatilor care duc la atingerea unui anumit obiectiv;

stabilirea clare a responsabilitatilor si a raspunderii pentru activitatile esentiale;

analiza si identificarea competentelor necesare pentru realizarea fiecarei activitati;

identificarea legaturilor intre activitatile desfasurate in organizatie;

rationalizarea resurselor si a metodologiei necesare realizarii activitatilor cheie;

evaluarea implicatiilor, riscurilor si impactului fiecarei activitati desfasurate asupra beneficiarilor, furnizorilor si altor parti interesate;

abordarea manageriala sistemica. Identificarea, intelegerea si managementul proceselor din perspectiva sistemica presupune:

crearea de structuri optime astfel incat obiectivele organizatiei sa fie atinse in cel mai eficient mod posibil;

intelegerea legaturilor intre procesele interne si (sub)sistemele care le realizeaza;

integrarea si armonizarea proceselor interne - de exemplu, armonizarea curriculara intre discipline si ciclurile scolare;

depasirea barierelor intre diferitele structuri - de exemplu prin colaborarea intre catedrele si comisiile metodice de diferite specialitati, intre cadrele didactice care predau la diferite niveluri de invatamant etc.;

intelegerea constrangerilor privind resursele inainte de inceperea actiunii propriu-zise;

stabilirea limitelor (privind resursele materiale, umane, de timp etc.) intre care se vor desfasura activitatile specifice;

imbunatatirea permanenta a sistemului prin masurare si evaluare.

imbunatatirea continua a performantelor trebuie sa fie un obiectiv permanent. Acest lucru se realizeaza prin:

abordarea globala a dezvoltarii unitatii scolare;

formarea actorilor educationali in privinta metodelor si instrumentelor utilizate in procesul de dezvoltare institutionala si de imbunatatire continua a activitatii si vietii scolare;

stabilirea de catre fiecare membru al organizatiei a unor obiective personale privind dezvoltarea si imbunatatirea continua, concordante cu cele ale dezvoltarii unitatii scolare si cu dezvoltarea sistemului scolare in ansamblu;

stabilirea unor scopuri clare privind masurarea si evaluarea dezvoltarii si imbunatatirii continue;

recunoasterea si recompensarea imbunatatirilor / dezvoltarilor realizate.

abordarea factuala a procesului decizional. Deciziile efective se bazeaza pe analiza datelor si informatiilor disponibile. Acest lucru presupune:

asigurarea unor date si informatii corecte si credibile;

oferirea datelor si informatiilor tuturor celor care au nevoie de ele;

analizarea datelor si informatiilor cu metode statistic valide;

luarea deciziilor pe baza analizei datelor faptice, in echilibru cu experienta si intuitia.

relatii reciproc avantajoase intre furnizori si beneficiari. O organizatie si furnizorii ei sunt interdependenti iar avantajul reciproc intareste capacitatea institutionala de a crea valoare. Aceasta presupune:

identificarea "furnizorilor" si a "beneficiarilor" unitatii scolare;

stabilirea unor relatii echilibrate cu partenerii, privind beneficiile pe termen scurt si cele pe termen lung;

punerea in comun cu partenerii a resurselor si expertizei disponibile;

identificarea si selectarea unor furnizori cheie;

comunicare clara si deschisa cu partenerii;

impartasirea informatiilor si planurilor de viitor;

realizarea unor activitati comune de dezvoltare si imbunatatire a activitatii;

incurajarea si recunoasterea realizarilor si imbunatatirilor realizate de catre parteneri.

Importanta managementului calitatii devine tot mai mare, iar scolile vor fi evaluate in functie de indeplinirea obiectivelor propuse.

De aceea, se impune orientarea spre asigurarea calitatii in totalitatea invatamantului preuniversitar, lucru ce ar face posibila evaluarea oprtunitatilor, a punctelor tari si a celor slabe, astfel incat neconformitatile sa poata fi corectate si sa poata fi aplicate masuri corective si preventive, inclusiv imbunatatiri in activitatea didactica.

Construirea unui sistem de management al calitatii este o conditie necesara si prealabila conceperii oricarui sistem de asigurare a calitatii.

Este managementul o stiinta sau este o arta ? In general, stiinta reprezinta o cunoastere sistematica a lumii. Aceasta sistematizare cumulativa de cunostinte si experienta a condus in toate domeniile la aparitia, formularea si consolidarea stiintei. Sistematizarea stiintifica induce coerenta, rigoarea si structura, asigurand astfel o comunicare mai buna.

Exista astazi o serie de criterii care permit recunoasterea unui ansamblu de cunostinte ce pot defini o stiinta. Un prim criteriu consta in posibilitatea masurarii. Astfel, este suficient sa ne gandim ca obiectivele stabilite prin exercitarea functiei de prevedere a managementului, pot si trebuie sa fie masurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerentei, rigorii si structurii in domeniul managementului. O colectie de cifre nu este insa suficienta pentru a se afirma ca un anumit conducator desfasoara o activitate stiintifica. Stiinta incepe in practica, prin observarea si colectarea de date cu scopul fundamental de a descoperi legi, principii, noi structuri ale faptelor si proceselor.

Explicarea faptelor prin ipoteze, care in urma repetatelor testari, au rezistat in timp capatand statutul de legi, constituie un alt criteriu de recunoastere a ansamblului de cunostinte din domeniul managementului ca apartinand unei stiinte.

Prin management ca stiinta se intelege "studierea procesului de management in vederea sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor obiective".

Managementul este considerat in acelasi timp si o arta, intrucat pe langa cunostintele de specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune in practica cunostintele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale obiectivului condus.

O alta notiune vehiculata este cea de management stiintific, diferita de stiinta managementului.

Managementul stiintific consta in "aplicarea legitatilor, conceptelor, metodelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului in practica sociala".

Desigur, nu tot ce fac managerii reprezinta management stiintific, ci numai acea parte a muncii lor care se fundamenteaza pe cunoasterea si aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispozitie de stiinta managementului. Cealalta parte a muncii lor apartine conducerii empirice, desfasurate pe baza talentului, flerului lor. Situatiile diverse si complexe cu care ei se confrunta impun din partea managerilor si un aport creativ, ceea ce face ca de multe ori ei sa aduca inovatii importante, dezvoltand si imbogatind stiinta manageriala, fara a constientiza acest lucru.

Argumentarea fezabilitatii sistemului de formare european introdus si la Casa Corpului Didactic a judetului Olt se bazeaza pe existenta resurselor materiale si financiare, pe existenta unui personal calificat, a unor instrumente de evaluare moderne.