Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Resurse umane


Index » business » » management » Resurse umane
» Statutul social al educatorului - PERSONALITATEA SI COMPETENTE ALE EDUCATORULUI


Statutul social al educatorului - PERSONALITATEA SI COMPETENTE ALE EDUCATORULUI


REPREZENTAREA SOCIALA A PROFESIEI DIDACTICE

REFERAT

CAPITOLUL I

DELIMITARI CONCEPTUALE



Meseria de educator - statutul social

Statutul social al educatorului, in societatea contemporana, pare sa fie statutul clasei mijlocii.

Meseria de educator nu se afla printre meseriile cele mai solicitate, dar nici printre cele evitate. Profesiunea intelectuala, respectata, nu confera detinatorului putere, influenta sau venituri superioare. Dar confera prestigiu si satisfactii, vocatia fiind considerata unul dintre motivele de baza in alegerea acestei profesiuni.

In Franta, cei care aleg aceasta profesiune apartin, in ordine, urmatoarele categorii socio-profesionale: cadrelor (termen generic pentru functionarii cu studii superioare) - 33%, profesiunilor intermediare - 21,2%, patronilor - 16,7%, muncitorilor - 7,2%.[1] La noi, se poate constata ca profesiunea de profesor se transmite, multi dintre tinerii aspiranti la aceasta profesiune avand parintii tot profesori sau invatatori.

In majoritatea tarilor dezvoltate aceasta meserie este cautata indeosebi de femei. Romania nu face exceptie de la aceasta regula. Stereotipul care circula in campul social este acela ca meseria de profesor este o profesiune feminista. Unii sociologi cred ca insusi specificul acestei profesiuni, care presupune fragmentarea obiectivelor si intensificarea controlului extern, o face neatractiva pentru barbati. Multe cercetari evidentiaza faptul ca aceasta meserie pare sa convina mai mult femeilor capabile sa accentueze dimensiunea expresiva si afectiva.

Competentele specifice in exercitarea profesiei de educator

Exercitarea profesiunii de educator presupune insusirea a trei competente:

a)  competenta profesionala, constand dintr-o cultura tehnica specifica si o competenta interumana care-i permite sa lucreze totdeauna cu un public (clasa de elevi) si sa coopereze cu ceilalti profesori. Capacitatea de a organiza (munca in echipa, diversitatea sarcinilor) si componenta etica completeaza acest tablou;

b)  capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare: directori, inspectori. Educatorii suporta cu regularitate presiunea controlului, ei sunt evaluati periodic de superiori, avansarea nu este posibila fara o proba practica in fata unei comisii. Responsabilii ierarhici noteaza nu numai punctualitatea si asiduitatea profesorilor, calitatea activitatilor si eficacitatea, dar si "prezenta scenica", autoritatea in fata elevilor, calitatea dialogului didactic.

c)  competenta de a dezvolta bune relatii cu    "beneficiarii" - elevi, parinti, comunitate.

Profesorul nu lucreaza cu "clienti" individuali, ci cu grupe de elevi . Acestia, la randul lor, sunt asistati si supravegheati de parinti si comunitate. Cota profesorilor este fixata adesea in functie de priceperea "de a tine clasa", de a utiliza corespunzator autonomia si libertatea de care se bucura clasa.

CAPITOLUL II

Personalitatea educatorului

Calitati si trasaturi de personalitate

Calitatile si trasaturile de personalitate necesare educatorului sunt:

Umanism, manifestat in sensibilitatea fata de copii;

Responsabilitatea sociala, bazata pe convingerea ca, in invatamant se formeaza cadrele necesare in toate sectoarele de activitate;

Constiinciozitate, simtul datoriei, seriozitate, punctualitate;

Empatie, manifestata in capacitatea de a sesiza si intelege problemele si nevoile copiilor;

Optimism pedagogic, adica incredere in puterea transformatoare a educatiei;

Sociabilitate - capacitatea de a comunica si de a stabili relatii socio-afective cu copiii;

Temperament puternic echilibrat, mobil, dar si calm, linistit, amobil, rabdator.

Trasaturi de vointa si de caracter

Fermitate, hotarare perseverenta, onestitate, respect si obiectivitate in aprecierea elevilor;

Pasiune pentru meseria de educator si comportament civilizat;

Exigenta echilibrata, modestie, generozitate;

Cultura generala care ii ofera profesorului noi directii de gandire si de actiune, reusind sa predea interdisciplinar obiectul de specialitate;

Pregatirea temeinica de specialitate si receptivitate fata de tot ceea ce apare nou in domeniul sau, in psihopedagogie si in metodica specialitatii.

CAPITOLUL III

Competente ale educatorului

Functiile educatorului in scoala

a)          Ca organizator al invatarii educatorul imbina aspectele obiectiv-logice ale transmiterii cunostintelor cu aspectele psihologice. Este deci preocupat atat de specializarea principiilor didactice, a teoriei instruirii in transmiterea continutului invatamantului, cat si de implicatiile psihologice ale actului transmiterii: psihologia evolutiei copilului, psihologia invatarii, strategiile comunicarii.

A organiza invatarea inseamna a gasi metodele cele mai adecvate, a construi secvente instructive bazate pe logica obiectiva a disciplinei, a trezi interesul elevilor si a stimula performantele, a crea o atmosfera prielnica studiului, a doza dificultatile pentru a dezvolta strategii de rezolvare a problemelor.

b)          Exercitarea functiei de educator este dependenta de conceptia care sta la baza semnificatiei care se acorda scolii si organizarii ei, de felul in care profesorul isi intelege misiunea, de totalitatea sarcinilor cuprinse in functia de profesor si, nu in ultimul rand, de atitudinile parintilor.

Inainte de a transmite valori cognitive, profesorul transmite valori morale si ii asista pe elevi in insusirea acestora.

c)          Conceptul de partener al educatiei se refera la raporturile profesorului cu alti factori educativi, indeosebi cu parintii si la conceptia conform careia profesorii si elevii formeaza impreuna o comunitate scolara.

Scoala este a doua instanta de socializare, dupa familie, iar educatorul trebuie sa colaboreze cu toti factorii educativi, sa armonizeze educatia formala cu cea nonformala si informala.

d)         Ca membru al corpului profesoral, conducatorul se gaseste intr-o stransa interdependenta cu colegii, cu directorii si alti conducatori.

Aptitudinile educatorului

Aptitudinea psihopedagogica este o structura psihica complexa cu un grad inalt de organizare a unor calitati si competente necesare profesorului pentru a obtine rezultate superioare in activitatea instructiv-educativa.

Aptitudinea psihopedagogica generala se bazeaza pe urmatoarele competente:

a)      inteligenta, ca instrument de cunoastere, intelegere, inventie si reusita;

b)      memorie manifestata in rapiditatea intiparirii si stocarii informatiilor in recunoasterea si reproducerea acestora intr-o forma selectiva;

c)      capacitatea de comunicare manifestata in:

fluenta vorbirii

fluenta asociativa

fluenta ideationala sau curgerea logica a ideilor

fluenta expresiva sau vorbire cu atribute estetice

incarcatura emotionala

d)     gandire logica, sistematizata si divergenta;

e)      spirit de observare dezvoltat;

f)       imaginatie constructiva care face din activitatile educative un act de creatie;

g)      atentie concentrata, dar si distributiva;

h)      dictie.

Aptitudinea didactica contine pe langa competentele generale si competente specifice:

capacitatea de proiectare didactica, de studiere si folosire a resurselor materiale si umane, de elaborare a planificarii materiei de invatamant si a proiectelor didactice;

capacitatea de a selecta si organiza metodic informatia pentru procesul de predare-invatare;

capacitatea de a transmite informatia in mod inteligibil, accesibil si convingator;

capacitatea de a expune logic, argumentat si sistematizat;

capacitatea de a crea un dialog autentic cu copiii in timpul lectiei, o atmosfera de toleranta si respect;

capacitatea de a formula si adresa intrebari-problema si de crea situatii problematice;

capacitatea de a formula obiectivele generale si operationale ale lectiilor si de a le realiza;

capacitatea de sistematizare a cunostintelor in scheme logice, in grafice, diagrame;   

capacitatea de a aplica metodele activ - participative;

capacitatea de a coopera cu elevii, creand o relatie de simpatie.

Aptitudinea educationala

Pe langa competentele prezentate la aptitudinea pedagogica generala, contine si "competente specifice"[2] cum ar fi:

capacitatea de a asigura caracterul diferentiat al educarii personalitatii;

capacitatea de a stabili relatii socio-afective de simpatie si respect;

tactul pedagogic manifestat in empatie, echilibru sufletesc, rabdare, fermitate, stapanire de sine;

corectitudine morala si capacitate de convingere;

exemplul personal

Aptitudinea organizatorica si de management scolar, ii este necesara educatorului in activitatea si proiectare didactica si educationala, in calitate de diriginte.

Aptitudinea tehnica ii este necesara profesorului pentru a manui instrumente si aparate de laborator, calculatoare si tehnici audio-vizuale.

CAPITOLUL IV

Concluzii

Orice educatoare, la sfarsitul unui ciclu de activitate isi va autoevalua activitatea, urmarind sa vada ce si daca a realizat suficient urmatoarele:

sa fie pus pe prim plan, la varsta prescolara, latura afectiva, emotionala si daca a dezvoltat-o indeajuns;

daca a acordat suficienta atentie calitatilor si defectelor fiecarui prescolar pentru a le stimula si cultiva sau pentru a le combate, preveni si corecta la timp si intr-o masura suficienta;

daca in activitatea desfasurata a colaborat intens cu diversi specialisti, medici, psihologi, logopezi, asistente sociale;

daca a intocmit o scurta carte de vizita a fiecarui prescolar;

daca pregatirea pentru scoala a fiecarui copil considera ca este la nivelul cerintelor contemporane;

daca in calitate de moderatoare este multumita sau mandra de transformarile fizice, psihice, morale suferite de fiecare copil, ca efect al interventiilor sale;

daca "certificatul de absolvire"[3] al fiecarui prescolar o reprezinta si pe dansa si la ce nivel.

BIBLIOGRAFIE

Balan, Bogdan; Cucos, Constantin (1998), "Psihopedagogice pentru examenele de definitivare si grade didactice", Iasi, Editura Polirom.

Stoica, Marin (2001), "Pedagogie si psihologie", Craiova, Editura Gheorghe Alexandru.

Salade, D (1998), Revista Invatamantului Prescolar, Nr. 3-4/1998, "Educatoarea moderatoare a universului copilariei', Bucuresti.



Bogdan Balan, Cucos C. (1998), "Psihopedagogie", Editura Polirom, Iasi.

Stoica M. (2001) "Pedagogie si psihologie", Editura Ghe. Alexandru, Craiova.

D. Salade (1998), Revista Invatamantul Prescolar Nr. 3-4/1998, "Educatoarea moderatoare a universului copilariei", Bucuresti





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Resurse-umane


Resurse umane






termeni
contact

adauga