TENDINTE SI CARACTERISTICI ALE CIRCULATIEI FORTEI DE MUNCA ROMANESTI

PROCESE, TENDINTE SI CARACTERISTICI ALE CIRCULATIEI FORTEI DE MUNCA ROMANESTI

1. CAUZE SI FORME ALE MIGRATIEI

Miscarea migratorie interna si externa ofera informatii semnificative pentru caracterizarea dezvoltarii economice si a conditiilor de viata ale populatiei. Schimbarea de catre o persoana a localitatii de domiciliu in interiorul aceleiasi tari, de regula, este determinata de cerinte economice , de cautarea unor conditii de viata mai bune. Migratia interna si externa este determinata si de alti factori, mai importanti fiind: in cazul migratiei interne - casatoria si urmarea localitatii de domiciliu a sotului, respectiv sotiei - , iar in cazul migratiei externe emigrarea in vederea evitarii persecutiilor pentru convingeri politice si religioase (persoanele migrante fiind cunoscute sub denumirea de refugiati), repatrierea, reintregirea familiei, studii, dorinta de a trai in alta tara.

Migratia motivata economic presupune, pe de o parte, existenta unor localitati cu economie slab dezvoltata sau aflata in recesiune, cu forta de munca subocupata si cu venituri scazute si, pe de alta parte, existenta unor localitati si zone geografice mult mai dezvoltate, cu o economie infloritoare si care au nevoie de mai multa forta de munca decat cea oferita pe plan local. Mentionam doua situatii cu implicatii pentru migratia interna, si respectiv externa:

In decursul istoriei, mediul urban, unde s-au concentrat industria si sectorul de servicii, a constituit un debuseu pentru forta de munca agricola din mediul rural

Pe langa faptul ca locurile de munca create in urban au depasit oferta proprie de forta de munca, ele au fost si mai sunt inca mult mai eficiente decat cele din mediul rural unde predomina munca agricola. Cu toate progresele inregistrate in societatea moderna, agricultura din multe tari, inclusiv agricultura romaneasca, prezinta mari decalaje de eficienta fata de cea din industrie si din alte sectoare neagricole, populatia agricola are venituri foarte scazute si constituie un important potential migratoriu. Dupa 1990, s-au conturat doua procese negative contrare tendintei progresului contemporan : scaderea eficientei economice si cresterea populatiei agricole de la 28% in 1989 la 40% in 2002.[1]

In acelasi timp, in tarile dezvoltate eficienta muncii agricole se apropie de cea din industrie si servicii, iar proportia populatiei ocupate in agricultura este de mai putin de 10%. Mentionam, de asemenea, ca in timp ce la noi populatia rurala reprezinta aproape jumatate din populatia totala a tarii ( 47,3% la recensamantul din 18 martie 2002), in tarile dezvoltate proportia respectiva este de 10-15%.

Societatea contemporana este marcata de o puternica polarizare a dezvoltarii economico-sociale pe tari si pe mari regiuni geografice.

In Europa de Vest, America de Nord, Japonia, Australia si Noua Zeelanda se creeaza cea mai mare parte a productiei mondiale si populatia inregistreaza cel mai ridicat nivel de trai. In schimb, in celelalte regiuni geografice nivelul de dezvoltare este mult mai scazut si conditiile de viata mult mai proaste. La dimensiuni diferite, aceeasi constatare se poate face si pentru fostele tari comuniste est-europene. In mod firesc, tarile si regiunile dezvoltate si cu un nivel de trai ridicat se constituie ca un pol de atractie pentru populatia din tarile si regiunile mai putin dezvoltate si cu un nivel de trai mai scazut. Tarile mai putin dezvoltate au devenit efectiv o sursa de forta de munca pentru multe tari cu o economie dezvoltata si cu un spor natural negativ al populatiei. Concludente in acest sens sunt datele si proportia persoanelor straine din tarile dezvoltate, mai precis a persoanelor nascute in afara granitelor tarilor respective, si care sunt cunoscute sub denumirea de "stocul migratiei". Proportia mare a persoanelor straine din tarile dezvoltate s-a format in conditiile in care imigrarile au fost mai mari decat emigrarile, soldul migratoriu pozitiv din tarile respective fiind pozitiv. Prin sold migratoriu pozitiv, tarile dezvoltate isi asigura in buna masura necesarul de munca, si pe aceasta cale multe tari reusesc sa mentina numarul populatiei si sa asigure chiar o anumita crestere a acestuia.

Romania este o tara cu sold migratoriu negativ si pana in anul 1990, dat fiind regimul politic, nu a reprezentat o atractie deosebita pentru populatia din alte tari. Dupa 1990, Romania ofera posibilitati de afaceri pentru populatia straina, si in conditiile in care soldul migratoriu al populatiei este negativ, creste in acelasi timp proportia persoanelor nascute in alte tari in totalul populatiei. Totodata, miscarea migratorie externa a contribuit substantial la scaderea numarului populatiei din ultimul deceniu.

In intervalul celor 10 ani dintre recensamintele populatiei din 1992 si 2002, populatia Romaniei a scazut cu 1129,1 mii persoane . Potrivit datelor statistice oficiale, in intervalul amintit, sporul negativ a fost de 291,4 mii persoane si soldul negativ al migratiei externe inregistrat de 128,3 mii persoane.

Analiza datelor mentionate ridica si problema miscarii migratorii neinregistrate sau ilegale, fenomenul fiind deopotriva valabil atat pentru emigrari, cat si pentru imigrari. Pentru perioada amintita, suma sporului natural negativ si a soldului negativ al migratiei externe este mai mica decat scaderea totala a populatiei : 419,7 mii persoane fata de 1129,1 mii persoane. Prin urmare, deficitul de populatie determinat de migratia internationala este mult mai mare, in cazul nostru soldul negativ al migratiei neinregistrate poate fi evaluat la cifra de 709,4 mii persoane, care reprezinta o dimensiune de 5,5 ori mai mare decat soldul migratiei legale.

2.CONTEXTUL EUROPEAN SI INTERNATIONAL AL MIGRATIEI

Fluxurile migratiei sunt determinate de un ansamblu complex de factori: factori de "impulsionare" si factori de "atractie".

In ceea ce priveste factorii de impulsionare, veniturile scazute sunt, in general, un factor important. Factorii non-economici sunt, de asemenea, importanti. Stresul psihologic, asociat faptului de a pleca si a trai in alt stat sunt elemente care influenteaza in egala masura decizia alegerii statului de emigrare.

Printre factorii de atractie se numara penuria fortei de munca din statele primitoare. Numeroase state europene au utilizat de-a lungul timpului forta de munca straina in sectoarele servicii si industrie.

In acest context , Comisia Europeana a derulat un program de cercetare orientat spre domeniul socio-economic, care se refera la migratie. Au fost identificate trei mari teme : migratia in Europa, conditiile de viata ale migrantilor si migratia si coeziunea sociala.Unele dintre cele mai importante descoperiri ale studiului elaborat in cadrul acestui program privesc modalitatea in care cresterea economiei informale a tarilor UE actioneaza ca un factor de atragere a migrantilor ilegali.

Cei mai multi dintre migranti nu sunt oameni disperati, fara posibilitati de supravietuire, ci persoane care incearca sa-si imbunatateasca situatia. Fara indoiala, o economie subterana raspandita exercita o atractie speciala in contextul international in care frontierele europene sunt inchise. Cei care nu detin un permis de sedere care sa le permita sa munceasca legal, sunt exclusi de pe piata muncii si daca nu ar exista economia subterana, ar trebui sa se intoarca repede la ei acasa.

Exista consecinte de politica ale acestor situatii:

tarile UE ar trebui sa se recunoasca drept tari de imigratie;

ar trebui sa admita si sa institutionalizeze segmentarea propriilor piete ale muncii, adica sa admita ca poate exista in acelasi timp si somajul tinerilor si oferte neacceptate pentru slujbe neatractive;

ar trebui sa-si deschida frontierele unei imigratii a fortei de munca.[2]

3. POPULATIA SI MIGRATIA INTERNA

3.1. Caracterizare generala a populatiei (1970 - 2002)

Relatia populatie - economie este deosebit de complexa si se datoreaza faptului ca evolutia numarului si structurii populatiei este numai unul dintre elementele sub influenta carora se formeaza si actioneaza factorii cresterii economice.

In ansamblu, in perioada analizata, populatia totala a Romaniei a inregistrat o tendinta de crestere de la 20,25 milioane persoane in 1970 la 22,43 milioane de persoane in anul 1995, acesta reprezentand un spor de aproximativ 11,9% fata de anul de baza, pentru ca dupa aceea sa scada treptat la 21,79 milioane persoane pana in anul 2002.

Privita insa in detaliu, evolutia populatiei parcurge doua etape principale, caracterizate prin sensuri contrare. Astfel, pana in anul 1989, practicarea politicii pronataliste impuse de vechiul sistem, dar si de restrictiile severe aplicate regimului emigratiei au avut ca rezultat cresterea constanta a populatiei, care in 1989 ajunge sa numere 23,15 milioane de persoane.

Liberalizarea aproape generalizata a miscarii populatiei ( naturala si migratorie) instituita imediat dupa 1989 a generat insa inversarea trendului de evolutie a populatiei. Anul 1990 este, in mod paradoxal, anul in care populatia inregistreaza nivelul sau maxim ( 23.206.720 de persoane). Schimbarea majora care se produce consta in faptul ca perioada 1991- 2002 se caracterizeaza printr-o tendinta constanta de scadere a populatiei, atat pe seama sporului natural, cat si a celui migratoriu.

In perioada 1970 - 2002, analiza structurii pe grupe de varste a populatiei totale in diferite momente evidentiaza urmatoarele:

- ponderea persoanelor cu varsta cuprinsa in intervalele 15 - 24 de ani, 24 - 49 si 50 - 59 de ani s-a mentinut aproximativ la acelasi nivel, cu mici variatii;

- categoria de persoane cu varsta de peste 60 de ani a inregistrat pe ansamblu o tendinta de crestere a ponderii in total, de la 13.2 % in 1970 la 18,8% in 2000, pe seama reducerii ponderii categoriei aflate la baza piramidei populatiei, respectiv persoanele sub 15 ani.

Acest proces de imbatranire demografica este efectul a doua fenomene importante: reducerea natalitatii si cresterea duratei medii de viata pana la inceputul anilor 1990.

3.2.Dimensiunile, structura si tendintele migratiei interne

Intre anii 1970 - 2002, numarul populatiei care si-a schimbat domiciliul a fost de peste 9,3 milioane de persoane. Desi migratia interna inregistreaza fluctuatii, pe ansamblu, nivelul atins in 2000 este inferior celui din anul 1970 (24507 persoane in anul 2000, fata de 293.337 de persoane in 1970), ceea ce reprezinta o reducere cu aproximativ 17%.

Perioada 1970 - 1982 se caracterizeaza prin niveluri inalte ale deplasarilor interne de populatie - cu maximul atins in 1973 - 1974 ( peste 375 mii persoane, ceea ce reprezinta o crestere cu aproximativ 28% fata de anul de baza 1970). Aceasta situatie a fost cauzata de declansarea procesului de industrializare. Dupa 1982 si pana in 1990 , se inregistreaza o reducere a volumului migratiei interne cu peste 14% fata anul de baza.

Din punctul de vedere al volumului migratiei interne, in primul an postrevolutionar, fenomenul inregistreaza o adevarata explozie, nivelul atins fiind de aproximativ 2,7 ori mai mare decat cel din anul 1970 si de 4 ori mai mare decat nivelul anului 1989. In 1990 are loc cea mai ampla miscare migratorie interna din ultimii 20 de ani, daca ne gandim la cele 786.471 de persoane care si-au schimbat domiciliul, comparativ cu anul precedent, cand numarul acestora era de 192.900 de persoane. In marea majoritate a cazurilor, a fost vorba de clarificarea statutului unor persoane, care, deja stabilite intr-un loc sau altul, se aflau in imposibilitatea de a-si declara oficial schimbarea de resedinta. Un argument adus in acest sens este anul 1991, an in care se mai inregistreaza un numar total de doar 262.903 migranti.

Un alt factor cu actiune asupra migratiei l-a constituit navetismul, un fenomen extrem de intens in Romania in perioada regimului comunist. Nici o statistica nu surprinde, insa, asa-numitele migratii temporare sau sezoniere pentru munca. O parte a populatiei rezidente in mediul rural lucra practic in mediul urban ( in constructii, in industrie), fiind deci caracterizata printr-un statut socio-profesional ambiguu. Acest fenomen reprezenta si o forma de completare a veniturilor banesti ale gospodariilor, de regula, insuficiente in agricultura.

Dupa liberalizarea din 1990, migratia interna se reaseaza, atingand din nou niveluri inferioare anului 1970, cu exceptia anului 1997, cand, datorita instituirii acordarii platilor compensatorii pentru disponibilizarile colective si deplasarilor masive ale fostilor muncitori din industrie catre locurile de origine, volumul populatiei migrante inregistreaza o usoara crestere, atingand un nivel superior anului 1970.

In ceea ce priveste intensitatea migratiei interne, intr-un interval relativ scurt, aceasta creste de la 14,5%₀ in 1970 la 16,4%₀ in 1972. Anul 1973 este anul in care se atinge nivelul record de 18 migranti la 1000 de locuitori dintr-un total al populatiei de 20,82 milioane de persoane.

Industrializarea fortata, promovata de sistemul economic centralizat de stat incepand cu anul 1973 a inregimentat un volum mare de forta de munca si a dus, implicit, la cresterea intensitatii migratiei interne. Astfel, pana spre sfarsitul anilor 1970, aceasta se mentine la cote relativ inalte, de peste 14%₀.

Dupa anul 1982, odata cu reducerea drastica a investitiilor in industrie si, in consecinta, cu diminuarea capacitatii acesteia de crearea a noi locuri de munca, se remarca o puternica reducere a migratiei interne. Minimul se inregistreaza in anul 1989, an in care revin 8 persoane migrante la 1000 de locuitori. Media anuala a schimbarilor de domiciliu a fost, in perioada 1983 - 1989, de 217 mii de cazuri. Diminuarea intensitatii fenomenului migratoriu se datoreaza modificarii dinamicii economice si intrarii industrializarii intr-o criza tot mai evidenta de eficienta si competitivitate.

Analiza structurii migratiei pe grupe de varsta arata corelatia dintre migratie si conjunctura socio-economica. Astfel, in anul 1970, ponderea populatiei migrante cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani atingea valoarea de peste 77% din totalul migrantilor, ceea ce este de explicat de tendintele de masiva industrializare si urbanizare a Romaniei, care faceau necesara dislocarea unor contingente importante de persoane active. In functie de criteriul analizat, se constata o reducere a ponderii populatiei migrante cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani.

Structurarea populatiei migrante pe categorii de varsta are in vedere si repartizarea pe perioade a fluxurilor migratorii in cadrul fiecarei grupe de varsta analizate. In perioada 1990 - 2000, populatia migranta cumuleaza aproape jumatate din totalul migrantilor din categoriile de varsta cuprinse in intervalul 50 - 59 de ani si peste 60 de ani. O parte din cei care migrasera odinioara spre orase, in cautarea unor locuri de munca mai bine platite, pensionarii, iau drumul meleagurilor natale, unde costul vietii zilnice devine mai usor de suportat.

In ceea ce priveste structura pe sexe, datele statistice indica faptul ca, in fiecare an al perioadei 1970 - 2000, numarul si ponderea populatiei feminine depaseste jumatate din totalul populatiei migrante, una dintre cauzele posibile fiind si faptul ca femeile se deplaseaza mult mai frecvent decat barbatii in urma casatoriei. Astfel, in 1970, 1973 si 1989, populatia feminina detine majoritatea in totalul populatiei migrante cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani si 50 si peste, in timp ce pentru alte categorii de varsta, majoritatea este detinuta de barbati. In 1990, femeile detin in plus si majoritatea pentru grupa de varsta 25 - 29 de ani, iar in 2000 si pentru grupa de varsta 30 - 34 de ani.

.3.3. Fluxurile migratiei interne

Daca in 1970, 63% din populatia Romaniei avea domiciliul in mediul rural, in anul 2000 situatia s-a inversat, ponderea persoanelor cu resedinta in mediul urban detinand mai mult de jumatate din totalul populatiei. Majoritatea detinuta de urban nu este decat una insuficienta. Costurile vietii la oras ajung sa fie socotite exorbitante in raport cu veniturile pe care le poate realiza omul de rand, preturile locuintelor si costul intretinerii acestora fac dintr-un potential proprietar un visator . Exista insa si un mare segment al populatiei urbane care, desi traieste la limita subzistentei, se gaseste legat de oras, fara a mai putea opta pentru o eventuala intoarcere in rural. Ponderea urbanului in anul 2000 ( 54%) ramane insa cu mult inferioara ponderii detinute de mediul rural in anul 1970 ( 63.1%).

Incepand cu anul 1990, Romania este un exemplu singular printre tarile din Europa Centrala si de Est, cunoscand o inversare paradoxala a cursului firesc al evolutiei, populatia care locuieste in mediul rural inregistrand un proces de crestere in cadrul populatiei totale. O explicatie ar fi aceea ca cererea de munca in mediul urban este mult mai mica decat inainte de 1989, procesul industrializarii fortate a fost stopat, iar restructurarile au fortat persoanele disponibilizate din unitatile economice din urban, inclusiv navetistii din rural, sa se intoarca in mediul lor de rezidenta si sa incerce sa-si incropeasca un nou mod de viata. Aceasta reprezinta asa-numita migratie de reintoarcere, pe sensul vest-est, sud-nord, dinspre zonele industriale parasite sau disparute spre zonele de origine.

Pana in 1994, fluxul rural-urban a constituit principala directie a migratiei, ponderea lui in total evoluand de la 37,5% in 1970 la 63,5% in 1981, apoi inregistrand o scadere pana la 55,4% in 1989, atingand maximul de 69,8% in 1990, apoi scazand din nou pana la 30,5% in 199 Din 1995, acesta incepe sa fie usor depasit de fluxul urban-urban, iar in anii 1997 - 2000 devine predominant fluxul urban-rural. Acest sens al fluxurilor migratorii a fost folosit, prin mecanismul platilor compensatorii, fie ca o cale de restructurare, fie ca una de disipare a unor potentiale zone de conflict social. In acest cadru general, putem concluziona totusi ca in perioada 1995 - 2000 se manifesta o tendinta vizibila de echilibrare a celor patru fluxuri ale migratiei interne.

Un prim factor de stimulare a acestui retur l-a constituit restituirea terenurilor. In luna februarie 1991, Parlamentul a ratificat o lege care a restaurat proprietatea particulara asupra pamantului ( Legea nr. 18/1991). Denumita in mod ironic " legea restituirii partiale a pamantului ", aceasta prevedea o limita superioara in care suprafetele erau restituite fostilor proprietari (sau mostenitorilor acestora) de 10 hectare de pamant agricol si un ha de padure, fapt care a determinat transformarea agriculturii din Romania intr-una parcelara, de subzistenta.

Un alt aspect care caracterizeaza migratia interna este acela al fluxurilor migratorii intre regiuni, respectiv judete. Datele existente nu au permis decat analiza acestor fluxuri intre judete.

a) Dintre judetele in care, in perioada 1970 - 1974, soldul migratoriu net inregistra valori negative si in care, in perioada 1996 - 2000, plecarile de populatie au continuat sa se situeze la niveluri superioare sosirilor, se evidentiaza urmatoarele:

Botosani, pentru care soldul migratoriu net evolueaza de la -19.655 de persoane in perioada 1970 - 1974 la -1599 de persoane in 1996 - 2000, aceasta reprezentand o crestere cu aproape 91,86%;

Teleorman, cu o crestere a soldului migratoriu net de la -16245 de persoane la -319 de persoane ( 98,04%);

Bacau ( de la -12794 de persoane la -278 de persoane, reprezentand o crestere de 97,82%);

Vaslui ( de la -19074 de persoane la -5193 de persoane, reprezentand o crestere de 72,77%);

Hunedoara, pentru care soldul migratoriu net inregistreaza o scadere, de la -5702 persoane la -11504 persoane ( -101,75%).

b) Dintre judetele care in perioada 1970-1974 erau centre receptoare de populatie migranta ( soldul migratoriu net inregistra valori pozitive) si care si-au mentinut aceasta caracteristica si in perioada 1996 - 2000, se evidentiaza:

Arad, cu o evolutie a soldului de la 5944de persoane la 11979 de persoane ( 124,16%);

Constanta, pentru care soldul migratoriu net a inregistrat o reducere de la 12356 de persoane la 5008 persoane ( -59,47);

Dolj, cu o crestere de aproape 9 ori a soldului, de la 288 de persoane la 2854 de persoane;

Cluj, care a inregistrat intre cele doua perioade analizate o crestere a soldului de peste 3,4 ori, de la 1056 de persoane la 4662 de persoane;

Timis, pentru care soldul migratoriu inregistreaza o variatie relative scazuta ( 11,95%).

c) Din categoria judetelor care s-au transformat din centre de plecare a populatiei migrante in centre receptoare fac parte:

Calarasi, pentru care soldul migratoriu net a inregistrat o crestere de peste 111%, de la -15657 persoane la 1840 persoane;

Giurgiu, de la -8105 persoane la 1782 persoane ( 121,98%);

Ialomita, de la -9416 persoane la 1525 persoane ( 116,2%).

d) In ceea ce priveste judetele care in perioada 1970 - 1974 aveau un sold migratoriu net pozitiv, care a devenit in perioada 1997 - 2000 negativ, se evidentiaza:

Brasov, pentru care soldul migratoriu net a evoluat de la 10170 persoane la -775 persoane

( reprezentand o reducere cu peste 107%);

Galati, cu o reducere a soldului de la 6407 persoane la -1448 persoane;

Maramures, care a inregistrat o scadere de peste 3 ori a soldului migratoriu net, de la 3515 persoane la -8066;

Bucuresti, de la 110437 de persoane la -746 persoane(-100,7%).[3]

MIGRATIA EXTERNA

1. Continutul si sfera de cuprindere a migratiei externe

Migratia externa, ca si migratia in general, este o forma a mobilitatii spatiale a persoanelor si a fortei de munca, un fenomen si un proces complex, multifactorial, determinat ca motivatii, multidimensional ca stoc si fluxuri, diversificat ca forme de manifestare. Acest proces nu implica intotdeauna si schimbarea rezidentei.

Principalele categorii de migranti externi recunoscute astazi la nivel international si in functie de care se stabilesc strategiile si politicile privind libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca sunt:

In primul rand, migratia externa a persoanelor, din punctul de vedere al tarii de plecare, de origine si al celei gazda, de destinatie, include doua categorii de persoane: imigrantii si emigrantii.

Daca ne referim la imigranti, aici se includ:

a) persoanele care parasesc tara de origine ( de plecare) si obtin dreptul de a se stabili definitv in tara gazda ( de destinatie), in conditiile respectarii legislatiei in vigoare. Deocamdata, statistica oficiala nu contine date oficiale privind imigrantii, desi, dupa 1990, Romania a devenit tara de imigratie;

b) azilantii-solicitantii de azil-care, de regula, au motivatii politice sau se ascund in spatele unor asemenea motivatii;

c) refugiatii sunt persoane care au obtinut dreptul de stabilire temporara si/sau definitiva intr-o tara-gazda. Si in acest caz, explicatiile sunt ,in principal, de ordin politic si/sau etnic. In ambele cazuri este vorba despre persoane singure sau de familii, ceea ce pentru o tara-gazda pune numeroase probleme economice, sociale, educativ-formative, locuri de munca, integrare si coeziune sociala etc., de costuri, care adesea sunt in functie de numarul persoanelor cu un asemenea statut si de marimea indemnizatiilor acordate pentru hrana, cazare etc.;

d) persoanele repatriate sunt persoane care au emigrat cu ani in urma, iar acum se reintorc in tara de origine, de plecare. Cel mai adesea aceste persoane au dubla cetatenie-cea romana si cea a tarii din care se reintorc.

In al doilea rand, cat priveste circulatia externa a fortei de munca, aceasta categorie include:

a) persoane care parasesc definitiv tara de origine, stabilindu-se intr-o alta tara-gazda, cu sau fara pastrarea cetateniei. Acestia sunt emigrantii propriu-zisi;

b) persoane plecate temporar pentru a munci sau a desfasura o activitate intr-o alta tara, fara schimbarea rezidentei. In acest caz, se contureaza doua categorii de migranti sau de migratie:asa-numita migratie controlata, in care miscarea persoanelor/fortei de munca intre tari este bazata pe acorduri bilaterale intre tarile respective care dau dreptul la premise de munca temporare ( 3-6-9 luni, mergandu-se pina la contracte de munca pe perioade de 5 ani) in tara de destinatie; migratia necontrolata( ilegala), organizata si sustinuta de adevarate retele clandestine, organizate cel mai adesea la scara internationala. Aceasta categorie alimenteaza pietele subterane ale muncii din tarile-gazda sau, in alte cazuri, se afla la limita dintre legal si ilegal sau se ocupa de alte activitati care depasesc cadrul legal, mergand pana la a intra in retele mafiote sau practicand alte activitati ( traficul de carne vie etc.);

c) persoane aflate la studii in strainatate - elevi, studenti, studii doctorale si postdoctorale, stagii de specializare pe perioade diferite, plasamente, in special tineri in baza unor programe acceptate atat de tara de plecare, cat si de tara de destinatie etc.

Programele UE de educatie si formare profesionala initiala si continua nu numai ca favorizeaza asemenea mobilitati, dar plasamentul, pe perioade variabile, constituie chiar componente ale acestora ( de ex Programul Leonardo).

Pentru o mai buna intelegere a continutului mobilitatii spatiale a persoanelor si fortei de munca, sunt necesare cateva delimitari conceptuale:

Imigranti sunt persoanele care, in conditiile reglementarilor din tara gazda, obtin dreptul de sedere si, numai dupa un timp, cu indeplinirea cumulativa a unor conditii, obtin dreptul de stabilire definitiva in tara gazda. In unele tari acest proces este indelungat.

Persoane/lucratori/forta de munca detasata constituie, de asemenea, o forma de mobilitate de circulatie a fortei de munca. In conditiile largirii UE si ale globalizarii, aceasta forma de mobilitate tinde sa se extinda. Cei care se incadreaza in aceasta categorie sunt: consilieri, experti, functionari ai organismelor internationale si ai ambasadelor, persoane provenind din tara gazda sau dintr-o tara terta care lucreaza in companii transnationale, banci, societati de asigurari, mari companii industriale, agricole, comerciale etc. pentru o anumita perioada de timp. In aceeasi categorie de persoane detasate, ar putea fi incadrati si lucratorii care, prin programe ale UE, ca Leonardo, Youth s.a., fac stagii de perfectionare in firme din tari membre ale UE, plasamentele, schimburile de experienta, vizitele de studii si documentare cu o durata mai mare de 4 saptamani.

Repatriatii sunt persoane care, intr-o anumita perioada, din diferite motive, au emigrat, stabilindu-si resedinta intr-o alta tara ( schimbare definitiva) si care se reintorc in tara de origine. Din punct de vedere al competentelor si al normelor democratice de comportament, uneori acestia reprezinta un castig pentru tara-mama. Unii dintre acestia devin investitori de prestigiu, manageri apreciati, dupa cum altii pot urmari doar profitul pe termen scurt care rezulta fie din reconstituirea dreptului de proprietate, fie dintr-o anumita afacere.

In Romania, dupa anul 1990, in conditiile tranzitiei, ale vidului legislativ si ale unor erori de politica privind migratia externa au aparut schimbari de esenta.

In primul rand, din punctul de vedere al cetateanului roman, a aparut o mutatie de esenta in ceea ce priveste motivatia parasirii tarii, indiferent daca aceasta este efectiva sau doar potentiala. Astfel criteriile politice si etnice care au guvernat migratia inainte de 1990 sunt inlocuite cu criterii economice si profesionale motivate de starea economiei, de criza economica si a locurilor de munca, de caderea brutala a activitatii industriale , de mentinerea marilor intreprinderi nerentabile, de nivelul scazut al veniturilor si de extinderea saraciei, de aspecte calitative ale educatiei si sanatatii.

In al doilea rand, Romania a devenit o tara de azil si imigratie, practic, o placa turnanta pentru migratie spre tarile occidentale, un paradis pentru retelele clandestine de migratie, multe dintre acestea cu serioase antene internationale nu numai in fostele tari socialiste, ci si in unele dintre tarile membre ale UE.

In al treilea rand, migratia circulatorie si in retea capata pondere, cu rezultate favorabile in plan individual, in cel al sporirii avutiei nationale si al imbunatatirii balantei comerciale pe seama veniturilor in valuta intrat in tara.

In al patrulea rand, migratia transfrontaliera ( micul comert, turismul comercial, comertul in aer liber ) s-a extins in special in zona de vest ( Ungaria ), sud-vest ( Iugoslavia ) si sud-est ( Bulgaria, Turcia ).

In al cincilea rand, migratia informala, necontrolata, are inca pondere mare. Se estimeaza, de exemplu, ca aproximativ 600.000 de romani sunt prezenti pe piata subterana a muncii din tarile UE, fie ca se ocupa cu alte activitati mai mult ilegale decat legale in aceasta zona.

Aflandu-se la granita de est a UE, Romania a fost si este supusa concomitent presiunii migratoare a unor populatii provenite din fosta CSI, Africa, Asia si Turcia si exigentelor justificate ale UE de a filtra cat mai bine persoanele care intra in Romania si de a stopa/bloca cat mai mult exodul acestora spre Europa de Vest. Intarirea controlului la frontiera, modernizarea politiei de frontiera, simultan cu descoperirea si disiparea retelelor clandestine ale migratiei, au devenit prioritati ale politicii guvernamentale, cu deosebire dupa 2000. Asa a fost posibil ca din ianuarie 2002 Romania sa aiba acces liber in spatiul Schengen, evident, cu respectarea prevederilor din legislatia romana.

2. Cadrul institutional al liberei circulatii a persoanelor si a

factorului munca

La nivelul Uniunii Europene

Libera circulatie a persoanelor a fost inclusa pentru prima data in Tratatul de la Roma. In articolul 4 al acestui Tratat se mentiona necesitatea "respectarii conditiilor pentru a se realiza libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca pe teritoriul comunitatii. "Aceasta prevedere, realizata treptat, pe masura crearii cadrului juridic, economic si social necesar, echivaleaza cu eliminarea oricarei discriminari bazate pe nationalitate in ce priveste angajarea, stabilirea salariilor, conditiile de munca. Cadrul juridic al liberei circulatii a persoanelor si a fortei de munca a cunoscut un proces continuu de imbunatatire. Libera circulatie a persoanelor din tarile membre ale UE in interiorul Uniunii este astazi o realitate.

In ceea ce priveste libera circulatie a factorului munca, dreptul la miscare, la angajare, conditii de munca este, de asemenea, reglementat. Astfel, in 1989, a fost adoptata Carta sociala a drepturilor fundamentale ale lucratorilor in urmatoarele domenii:

libera deplasare a factorului munca;

locuri de munca si salarizare;

conditii de viata si munca;

protectie sociala;

libertatea de asociere si negociere colectiva;

pregatirea profesionala;

egalitatea de tratament a femeilor si barbatilor;

informarea, consultarea si participarea lucratorilor;

protectia copiilor si adolescentilor;

drepturile persoanelor in varsta;

drepturile persoanelor cu handicap.

In 1994, potrivit prevederilor din capitolul social al Tratatului de la Maastricht, a fost adoptata Directiva referitoare la crearea Consiliilor Muncii la firmele transnationale. Acestea au drept scop informarea si consultarea de catre patronat a lucratorilor, in legatura cu deciziile care ar putea sa le afecteze viitorul.[4]

Dreptului la libera circulatie in interiorul UE ii sunt asociate o serie de alte drepturi, si anume:

dreptul la rezidenta, obtinut de cetatenii membri ai tarilor membre ale UE in baza cartii de identitate sau a celei de angajat, iar de catre cetatenii din spatiul extracomunitar, pe baza "cartii de rezidenta";

membrilor familiei - sotie, copii pana la 18 ani- li se garanteaza dreptul de stabilire,cu conditia sa dispuna de locuinta decenta ;

angajarea intr-un loc de munca: cetatenii in varsta de munca ai unui stat membru al UE au dreptul de a obtine un loc de munca pe teritoriul altui stat membru in aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv;

egalitate de tratament a lucratorilor nationali in ce priveste accesul la ocuparea unui loc de munca, diverse facilitati/avantaje de ordin fiscal si social, reprezentare sindicala si alte drepturi similare ;

dreptul de a ramane in tara-gazda, dupa incheierea contractului de munca si/sau a activitatii desfasurate, cu conditia sa fi ajuns la varsta legala de pensionare.

In prezent, libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca in interiorul UE, din si spre statele membre UE, este reglementata si se desfasoara fara restrictii. In ciuda unor dificultati reale derivand din modelul cultural, din cunoasterea limbii etc., tarile membre ale UE nu au retineri in recrutarea de forta de munca din aceste tari pentru a-si acoperi necesarul de forta de munca in anumite zone ocupationale sau teritoriale deficitare.

Cadrul institutional din Romania

Cadrul institutional al liberei circulatii a persoanelor si a lucratorilor trebuie analizat sub doua aspecte:

a) al migrarii din alte spatii geografice catre Romania, fie cu intentia de a se stabili in Romania, fie cu intentia de a folosi Romania ca tara tranzitorie pentru migrarea spre alte zone, in general, spre tarile occidentale;

b) al liberei circulatii a persoanelor si a lucratorilor din Romania in tarile occidentale, inainte de toate in tarile membre ale UE, in asa-numitul "spatiu Schengen II".

Daca libera circulatie a cetatenilor romani nu mai este blocata, o serie de drepturi asociate de regula liberei circulatii sunt limitate. Astfel, in art. 59 al Acordului de asociere dintre Romania si UE se mentioneaza " . nimic din cadrul acordului nu poate impiedica partile de a implica legile si reglementarile nationale referitoare la intrare si rezidenta, munca, conditii de munca si stabilire a persoanelor, precum si furnizarea de servicii, cu conditia ca, procedand in felul acesta, sa nu se ajunga la nulitate sau sa afecteze beneficiile ce revin uneia dintre parti".

Piata muncii a UE sau a tarilor membre se deschide pentru categorii profesionale si ocupatii deficitare in tarile respective, afectate de fenomenul imbatranirii demografice si intr-o anumita masura de reducerea cererii sociale pentru invatamant superior in tari membre UE. Este vorba de profesii si ocupatii ce tin de tehnologie sau noua economie, cum sunt informatica, servicii medicale, servicii de cercetare si de invatamant, dar si de forta de munca cu competente mai redusa, din zone ocupationale cum sunt: serviciile casnice, hoteliere, muncitori in constructii, unele ramuri industriale, agricultura, turism. In aceste conditii, Romania, ca si alte tari candidate, au devenit furnizoare de forta de munca pentru tarile membre UE, in cele mai multe cazuri in conditii de tratament si statut inegal in raport cu forta de munca autohtona la nivel egal de competenta si performanta. Acesta este unul din mecanismele eficiente de reducere a costului total si unitar al fortei de munca din tara-gazda, respectiv de sporire a competitivitatii produselor si serviciilor pe piata interna a UE si pe terte piete, chiar si pe pietele tarilor exportatoare de forta de munca calificata.

Inca din 1991, prin HG nr. 417/1991 s-a pus in practica crearea Comitetului Roman pentru Problemele Migrarii (CRPM). Acesta este un comitet interministerial coordonat de Misterul de Interne, la care participa urmatoarele ministere: Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (MMSSF), Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Ministerul Finantelor (MF), Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), Ministerul Sanatatii (MS), Ministerul Justitiei, Ministerul Administratiei Publice (MAP).

In al patrulea rand, deosebit de importante sunt Legea nr. 203/1999 privind permisele de munca si HG nr. 437/2000 referitoare la aprobarea normelor metodologice privind procedurile de eliberare si anulare a permiselor de munca.

Permisul de munca reprezinta documentul oficial care se elibereaza de catre MMSSF, prin Directia pentru programe de ocupare a fortei de munca, la cererea strainului. Principalele conditii pentru obtinerea acestuia sunt :

- viza necesara pentru angajarea in Romania, eliberata, la cerere, de catre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei;

- angajatorii - persoane fizice - depun la MMSSF doar o cerere motivata si, dupa caz, autorizatia de exercitare a profesiei sau activitatii ;

- cererea motivata a angajatorului ( persoana juridica) depusa la MMSSF, in care motiveaza necesitatea angajarii persoanei straine in cauza.

In anii '90, circulatia fortei de munca, controlata si necontrolata, din Romania spre alte destinatii geografice, comunitare sau extracomunitare, s-a intensificat. Dupa explozia din anii 1990/1991 se manifesta o tendinta de reducere si stabilizare la cote relativ reduse, neatingand proportii ingrijoratoare. Criza economica prelungita, inclusiv criza locurilor de munca, in conditii de dezvoltare exploziva a invatamantului superior, asociata cu deschiderea frontierelor, au generat procese de migratie circulatorie, oscilatorie, temporara, ca si de migratie definitiva din Romania spre alte tari, deopotriva pentru forta de munca de inalta calificare, dar si mai putin calificata, ingust specializata.

Fara a exagera prea mult, putem spune ca in prezent, Romania exporta nu numai bunuri, servicii, capital, ci si capital uman, competente.

In cadrul preocuparilor guvernamentale de racordare la cerintele UE, sunt semnificative doua aspecte:

- incheierea de acorduri/intelegeri bilaterale cu tari comunitare sau extracomunitare in ce priveste migrarea fortei de munca, pe domenii, meserii/profesii, nivel de instruire si securitate sociala;

- crearea unor institutii specializate, cu competente in domeniul migrarii. A fost creat, mai intai, Oficiul National pentru Recrutarea si Plasarea Fortei de Munca in Strainatate ( ONRPFMS), care-si exercita atributiile prin intermediul unor firme acreditate de MMSSF.

Pentru ca sistemul nu a functionat prea bine, in anul 2002 acest organism a fost desfiintat, iar in locul lui a fost creat Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca ( OMFM). Acesta este o institutie publica, cu personalitate juridica, subordonata MMSSF. Serviciile de ocupare prestate sunt gratuite.

Zona de migrare pentru munca temporara a lucratorilor romani este relativ larga: tari comunitare - Germania, Franta, Spania, Portugalia, Grecia; tari candidate invitate sa adere in 2004 - Ungaria, Cehia, Cipru ; tari extracomunitare: Canada, SUA, Elvetia, Australia etc. Ofertele de locuri de munca, ca domenii de activitate, meserii/profesii, sunt, de asemenea, variate: agricultura, constructii, industrii prelucratoare, servicii hoteliere, servicii de sanatate, servicii de invatamant, munci necalificate.

In ceea ce priveste protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate ( Legea nr.156/2000), sunt de retinut urmatoarele aspecte:

statul roman incheie acorduri, conventii, intelegeri cu autoritati publice similare din alte state, bazate pe principiile egalitatii de tratament si aplicarii clauzelor mai favorabile prevazute fie in legislatia romana, fie in cea internationala;

prin acorduri se stabilesc cel putin nivelul salariului minim, durata timpului de munca si de odihna, conditiile generale de munca, de protectie si de securitate, asigurarea in fata riscului de accident de munca, boli profesionale, precum si a celor care intervin in afara procesului muncii;

misiunile diplomatice si oficiile consulare au obligatia de a veghea la respectarea de catre organismele si agentii economici a drepturilor, mai ales a celor prevazute in acordurile bilaterale;

coordonarea si controlul activitatii de ocupare a fortei de munca in strainatate revine MMSSF, care are o serie de competente in domeniu, stabilite prin lege.

3. Volumul si intensitatea migratiei externe

Amploarea si intensitatea fluxurilor migratorii, dinamica acestora, precum si particularitatile persoanelor migratoare ( varsta, sex, pregatire profesionala, stare sociala etc.) difera in functie de scopul migratiei (reintregirea/constituirea familiei, pentru munca, schimbare fortata a domiciliului/refugiati etc.).

Din Romania au emigrat in ultimele doua decenii ale secolului XX peste 600 mii persoane, din care doar putin peste jumatate in primii 10 ani de tranzitie. Raportata la totalul populatiei Romaniei, rata medie a emigratiei pe intreaga perioada a fost de circa 1,3 persoane la mia de locuitori, ratele anuale extreme situandu-se intre o valoare maxima de 4,2%₀ in 1990 si una minima de 0,6%₀ in 1999.

Rata medie a emigratiei in perioada 1980-1990 a fost mai ridicata (1,34 persoane la mia de locuitori), fata de intervalul 1990-1999 ( 1,27 persoane la mia de locuitori). Cauza principala a reprezentat-o subperioada 1990-1992, cand rata emigratiei a oscilat intre 1,5 si 4,2 la mia de locuitori. Anul de varf al migratiei coincide cu primul an al tranzitiei, cand deschiderea granitelor a permis trecerea frontierei pentru acele persoane carora li s-a refuzat migrarea de catre vechiul regim comunist si/sau si-au amanat in mod voluntar materializarea acestei dorinte. Ratele anuale ale migratiei, cu exceptia celor trei ani mentionati, sunt relativ reduse, respectiv mai putin de 1 la mie. Rata emigrarilor se reduce in 2000 la aproximativ jumatate din nivelul anului 1992 si la o treime comparativ cu 1991. Se remarca faptul ca aceasta diminuare a avut loc pe fondul reducerii continue a populatiei cu aproximativ 750.000 de persoane.

Emigratia, desi in proportii relativ reduse, are un impact negativ asupra evolutiei demografice si a potentialului de dezvoltare economico-sociala a tarii de origine. Emigratia asociata cu accentuarea imbatranirii demografice reprezinta doua fenomene cu impact tot mai insemnat asupra pietei muncii. Deci si emigratia detensioneaza, aparent, piata muncii prin scaderea somajului, in fapt se produce o reducere a calitatii profesionale si a productivitatii potentiale a ofertei de forta de munca pe piata muncii din Romania. Este de semnalat, in acest sens, numarul mare de persoane super calificate sau super dotate care migreaza.

Emigratia internationala careia i se subsumeaza 'hemoragia' crescanda de creiere (brain drain) din tarile in curs de dezvoltare in cele dezvoltate este unul dintre factorii majori care vor marca evolutia socio-economica in secolul XXI, din cel putin trei motive [5]:

a.    emigratia determina schimbari profunde in profilurile demografice atat ale tarilor dezvoltate, cat si a celor in curs de dezvoltare;

b.    miscarea persoanelor inalt calificate din 'lumea a III - a' va afecta tarile subdezvoltate, precum si tarile receptoare;

c.    diaspora internationala are si va avea un potential de afaceri impresionant, servind drept canal pentru fluxurile de informatii, de piata, capital si calificari profesionale.

Cauzele migrarii factorului munca privesc mai multe aspecte [6], In primul rand, este vorba despre o miscare cvasinaturala provocata de dezechilibrul dintre populatie si resurse. Populatia care nu-si mai gaseste mijloacele de hrana incepe sa se deplaseze in locurile mai bogate, atat in interiorul aceluiasi stat, dar mai ales in afara granitelor acestuia, in al doilea rand, avem de-a face cu deplasarea populatiei din zona rurala catre centrele, chiar societatile industriale, fapt ce da nastere la un adevarat transfer al acesteia catre centrele urbane aglomerate.

Un alt aspect, mult mai discret, dar care a capatat in ultimele decenii o importanta majora este 'fuga creierelor', un fenomen comun tuturor tarilor cu posibilitati economice reduse.

Unul dintre factorii de influenta a fluxurilor migratiei il constituie nivelul pregatirii si structura socio-profesionala a persoanelor respective care pot avea o cerere diferentiata pe piata internationala a muncii. Cel mai mare numar de emigranti in cele doua perioade analizate s-a inregistrat in cazul absolventilor de invatamant primar si gimnazial, urmati de absolventii invatamantului liceal si postliceal. Aceasta conduce la concluzia ca, in tarile dezvoltate exista o cerere insemnata pentru locuri de munca necalificate sau slab calificate, in conditii dificile si remunerate la un nivel relativ scazut. Desi salariile oferite sunt, de regula, mult inferioare nivelului mediu practicat in aceste tari, acestea sunt cu mult mai mari comparativ cu cele din Romania.

Boom-ul de emigranti a variat in functie de diferitele niveluri de pregatire, ponderea medie (pe ansamblul categoriilor de educatie in total emigranti, in perioada 1980-1999) fiind de 16,35% in 1990 si 7,44% in 1991, dupa care se instaleaza o tendinta generala (cu unele mici exceptii) de diminuare a numarului de emigranti pentru toate categoriile.

In perioada de tranzitie, variatia contingentelor de emigranti, in functie de gradul lor de educatie, a fost caracterizata prin urmatorii ani de varf:

a.    invatamantul superior - 1990, 1992, 1995, 1996, 1997 (cu o pondere mai mare de 5% data de numarul total al emigrantilor in perioada 1990-1999);

b.    invatamantul liceal si postliceal -1990,1991,1992,1995,1996;

c.    invatamantul profesional si scoli tehnice - 1990,1991,1992;

d.    invatamantul primar si gimnazial - 1990,1991,1992 ;

e. alte situatii - 1990,1991,1998.

Este de remarcat ca, desi marimea ponderilor anuale pentru emigratia pe niveluri de educatie este diferita de la un an la altul, cei cu pregatire superioara, in primii ani de tranzitie, au emigrat in proportii anuale mai reduse, cuprinse intre 5 si 8%, comparativ cu celelalte categorii, respectiv cuprinse intre 6,26% si 12,74% - studii liceale si postliceale, 6,38% si 17,82% - invatamant profesional si scoli tehnice, intre 5,07% si 19,99% - invatamant primar si gimnazial.

Se poate trage concluzia ca emigrantii cu studii superioare au manifestat mai multa prudenta la inceputul tranzitiei in a parasi tara. Ulterior, proportia acestora s-a mentinut la niveluri relativ apropiate cu ale celorlalte categorii, la care, in anul 1990, s-au inregistrat valori mai ridicate. Acest comportament dovedeste practic, pe de o parte, o « refulare » mai mare la grupurile de emigranti cu studii mai reduse fata de restrictiile de a merge in strainatate, in anii comunismului, si, pe de alta, credinta ca « se pot aranja mai bine in Occident». Presiunea somajului si alti «factori de constrangere » promovati de tarile primitoare au spulberat «mitul» intretinut de ani de zile, strainatatea pierzand treptat din atractivitate, in special pentru cei slab pregatiti, mai ales unui grad ridicat al concurentei si standardelor pregatirii profesionale.

Structura procentuala a emigratiei pe niveluri de pregatire, in cadrul fiecarui an al perioadei analizate, evidentiaza cateva aspecte semnificative.

In perioada 1990-1999, spectrul structural al emigratiei, evidentiaza intervale minime si maxime ale variatiei ponderilor in fiecare an, dupa cum urmeaza : invatamantul superior 6%-19,45%, cel mediu liceal si postliceal 17.9%-33,18%, cel profesional si scoli de maistri 4,53%-13,13%, iar cel primar si gimnazial 18,06%-51,30%. Sensul schimbarilor structurale releva o crestere a ponderii emigrantilor absolventi ai invatamantului mediu liceal si postliceal si a celui superior si o reducere sensibila a celorlalte grupe. Aceasta tendinta este in defavoarea Romaniei care cheltuie cu pregatirea de inalt nivel a unei forte de munca care nu se valorifica ulterior in tara. Investitiile facute in pregatirea acestora nu se recupereaza prin venituri obtinute din munca productiva in spatiul sau in interes national

Desigur, diaspora poate aduce anumite avantaje Romaniei, cu conditia ca aceasta sa fie unita si sa dispuna de o situatie material-financiara buna.

Dupa cum era de asteptat, cea mai mare mobilitate a profesiilor din Romania catre strainatate, peste 86%, apartine unui larg spectru profesional (alte categorii), pentru care nu exista dezagregari statistice .

Profesia cu cel mai mare numar de emigranti, atat in perioada 1980-1989, cat si in 1990-1999 a fost cea a inginerilor si arhitectilor ; aceasta releva nivelul de pregatire al scolii romanesti in domeniu, respectiv compatibilitatea cu cerintele pietelor specifice din tarile dezvoltate. Daca in anii comunismului emigrantii ingineri/arhitecti erau mai uniform repartizati pe ani, dimpotriva, in anii tranzitiei se constata variatii insemnate de la un an la altul.

Cea de-a doua categorie de profesii cu grad ridicat de emigrare se refera la tehnicieni si maistri, fiind urmati, in ordine, de profesori, medici/farmacisti si economisti. Cu exceptia medicilor, in perioada de tranzitie, numarul emigrantilor pe profesii a fost mult mai mare in comparatie cu perioada anterioara.

Analiza structurii pe profesii a emigrantilor releva o schimbare a optiunilor in ceea ce priveste cererea pietelor externe si respectiv inclinatia spre emigratie a unor categorii de populatie : creste proportia economistilor si cea a profesorilor care pleaca.

Situatia economistilor se poate explica prin doi factori:

a. o compatibilizare a continutului pregatirii in aceasta profesie cu cerintele economiei de piata,

b. relativa saturare a pietei romanesti cu ofertanti de munca, cu pregatire economica, perioada 1995-1997 oferind pietei muncii din Romania primele contingente de economisti ai perioadei de tranzitie, din invatamantul superior de stat si privat.

Pentru profesori situatia este putin diferita, in sensul ca cererea pietelor externe ale muncii urmareste atragerea unor cadre de prestigiu in tara receptoare, in mare parte recunoscute pe plan international. Daca dupa 1997 categoriile de specialisti mentionate isi reduc ponderea in totalul emigrantilor pe profesii, inginerii/arhitectii continua sa detina cel mai ridicat potential de emigrare, iar tehnicienii si maistrii cel mai redus.

Analiza structurii pe profesii a emigrantilor din fiecare an releva o tendinta de crestere a ponderii inginerilor/arhitectilor, profesorilor si economistilor pe seama diminuarii ponderii altor categorii profesionale.

In perioada 1980-1999, ponderea cea mai ridicata in numarul total anual al emigrantilor a fost detinuta de ingineri/arhitecti, fiind de cateva ori mai mare decat cea a economistilor si medicilor, ceea ce conduce la concluzia ca intr-un viitor nu prea indepartat aceasta profesie s-ar putea sa devina deficitara pe piata muncii din Romania, in conditiile in care se va relua cresterea economica si invatamantul nu va reusi sa acopere golul de oferta pentru aceasta profesie, situatie intrucatva asemanatoare cu cea din Romania dintre cele doua razboaie.

Climatul de insecuritate sociala, mijloacele modeste puse la dispozitia specialistilor cu foarte inalta calificare din tarile respective ii determina pe acestia sa-si ofere cunostintele altor tari, acolo unde isi pot afirma personalitatea, chiar daca nu sunt intotdeauna remunerati la adevarata lor valoare.

Prima acuza, in ceea ce priveste fenomenul emigratiei, trebuie sa ne-o aducem noua romanilor,     care fie din nepricepere, fie din rea vointa au adus tara in stare de saracie economica, fapt ce a indus tinerilor lipsa de perspectiva, astfel incat asistam astazi neputinciosi la o adevarata dezertare nationala.

U.E. considera ca emigratia clandestina prezinta tot atatea riscuri pentru comunitate ca si traficul de arme sau de droguri, motiv pentru care si-a inasprit politica fata de emigranti, aplicand masuri restrictive si sisteme de control din ce in ce mai dure. Tarile mai slab dezvoltate pregatesc pe cheltuiala lor forta de munca inalt calificata pentru tarile mai dezvoltate, alimentand gratis sau cu costuri minime stocul de educatie a acestor tari. Astfel, decalajele de dezvoltare economica se maresc, pierderile pentru tarile de origine fiind tot mai mari. Mai mult, intr-o serie de activitati, cum sunt, de exemplu, constructiile, forta de munca inalt calificata lucreaza pe baza de contracte in strainatate, in timp ce in tara, in profesii care si asa erau deficitare, ramane forta de munca mai putin calificata.

Se constata faptul ca numarul emigrantilor a depasit sporul natural pozitiv numai in 1990 si 1991 si a fost mai mare in valoarea absoluta decat acesta in urmatorii doi ani. Dupa 1994, pierderea anuala de populatie prin emigratie este inferioara sporului natural negativ al populatiei.

Emigrantii din Romania au avut ca destinatii tari din Europa, Asia, America si Australia. Cea mai mare parte a fluxurilor, aproximativ 2/5 din total, au vizat tarile membre ale UE in special Germania, Ungaria, apoi SUA si Canada.

In perioada 1980-1989, principalele tari de destinatie erau Germania, cu 50-60% din total, si SUA, cu 10-15%. Aceste fluxuri au avut la baza orientarile politice din acea perioada, care permiteau repatrierea etnicilor germani, precum si relatiile bilaterale cu unele state ( ex., cu SUA).Alte destinatii reprezentau aprox. 1-3% din contingentele anuale ( Austria , Canada, Franta, Italia, Ungaria) sau 5-7% ( Israel), conform tabelului. Dupa 1990, structura emigrantilor a suferit modificari, in sensul relativei echilibrari a proportiilor. Scad fluxurile spre Germania la o treime din total pana in 1995-1996 si apoi la 15% in 2000 si spre Israel, crescand cele spre Canada, Italia, SUA, precum si cele spre Ungaria.

de la un flux de peste 80% din emigranti in Germania pana in 1990 la aproximativ o treime in 2000;

cresterea importanta a proportiei fluxurilor cu destinatia Italia;

schimbarea tendintei de migrare dupa 1990 spre zona de sud si vest a spatiului UE, tari ca Franta si Italia inregistrand cea mai mare proportie a fluxurilor migratiei din Romania in ultima parte a intervalului si in special dupa 1995.

In ceea ce priveste structura etnica a migratiei pe tari de destinatie, se poate constata ca a existat o relatie stransa intre nationalitatea si tara de destinatie a emigrantilor din Romania, in special in perioada 1980-1989 si in primii ani ai tranzitiei. In anul 1980, de exemplu, 55,07% din emigranti erau de origine germana, iar in Germania au emigrat 62,38% din total, 4,4% erau evrei si au emigrat in Israel 4,78%. In 1990, proportiile sunt asemanatoare, respective 62% erau germani si 68% emigreaza in Germania, 0,8% erau evrei si emigreaza 1,37% in Israel, 11,4% erau unguri si emigreaza in Ungaria 11%. In ultimii ani ai perioadei analizate, aceasta interdependenta se altereaza treptat, emigreaza in proportie de 90% persoane de nationalitate romana si tot mai putin etnici germani, unguri sau evrei, cu toate ca sub aspect demografic nu au aparut modificari importante in structura populatiei pe grupuri etnice.

Daca avem in vedere aceleasi trei grupe de exemple, la nivelul anului 2000 s-a inregistrat urmatoarea situatie: din totalul emigrantilor, 2,5% erau germani si au plecat in Germania de 6 ori mai multe persoane, iar 0,45% erau evrei si au plecat de 6 ori mai multi in Israel. Singura legatura care pare sa se pastreze este cea dintre persoanele de origine maghiara ( 5,34%) si cei emigrati in Ungaria

( 5,97%); acest caz particular se poate explica prin faptul ca Ungaria se poate compara cu Romania sub mai multe aspecte : tara in tranzitie, un nivel de trai mult inferior Germaniei sau altor tari de emigratie. La aceasta se mai adauga si vecinatatea celor doua tari care face ca problema migratiei temporare si definitive sa nu fie asa de importanta pentru persoanele care nu au legaturi stranse de rudenie cu cetateni din Ungaria.

Un segment important al migratiei il reprezinta imigrantii. Aceasta categorie de forta de munca este tot mai necesara din cel putin doua considerente: pe de o parte, suplinesc deficitul net de forta de munca datorat imbatranirii demografice accentuate din aceste ,tari, iar pe de alta parte , acopera necesarul de personal in meserii deficitare si/sau neatractive pentru forta de munca originara.

Prin caracteristicile lor socio-profesionale, imigrantii reprezinta o oferta atractiva pentru intreprinzatori:

sunt, de regula, tineri sau persoane de varsta medie, apte sa desfasoare o activitate productiva; din acest punct de vedere, prezinta totodata si un risc redus in ceea ce priveste incidenta cu sistemul asigurarilor sociale, avand o stare de sanatate care le permite sa munceasca;

pregatirea profesionala teoretica si abilitatile practice le ofera posibilitatea de a fi competitive pe piata muncii; in plus, tara primitoare, prin practici discriminatorii, obtine avantaje financiare importante, munca prestata de aceste persoane fiind - in conditii comparabile - mai slaba remunerata decat in cazul in care este prestata de o persoana nascuta in tara respectiva;

nu substituie oferta de forta de munca de pe piata, ci o completeaza, actioneaza in fapt pe segmentele deficitare de pe piata muncii, unde raritatea ofertei de munca autohtona induce, potential, presiuni asupra nivelului salariilor; acceptarea imigrantilor nu numai ca evita cresterea pretului muncii datorata dezechilibrului creat prin oferta nesemnificativa, dar genereaza un avantaj comparativ, nivelul platii muncii fiind mai redus;

competitia pe segmentele de piata pe care sunt prezente este de doua tipuri. Pe de o parte, competitie de creiere, generata de migratia de tip brain drain, unde oferta de forta de munca si, respectiv, durata ocuparii sunt dependente de capacitatea individuala de a fi mai performant decat ceilalti. In acest caz, salariile oferite sunt mai mari decat cele primite in tara de origine, iar durata ocuparii se extinde pe perioada in care beneficiile obtinute de angajator sunt mai ridicate decat daca postul ar fi ocupat de o persoana autohtona. Pe de alta parte, este competitia prin nivelul salariului acceptat, imigrantii realizand aceleasi activitati, dar mai ieftin, munca lor, desi comparabila ca valoare si calitate, fiind mai slab remunerata.

Imigrantii proveniti din Romania in diferitele tari ale Europei si ale lumii sunt in numar redus, impactul asupra pietei muncii tarilor primitoare fiind relativ redus.

In ce priveste contributia Romaniei la fluxurile migratorii spre tarile membre UE se poate aprecia ca este modesta, respectiv 29.175 persoane in perioada analizata, ceea ce reprezinta 15,7% din total imigratie din tarile candidate si 2,1% din total imigratie din toate tarile. Aportul Romaniei oscileaza pe tari primitoare intre 19 persoane in Portugalia, ceea ce reprezinta aproape o treime din imigrantii din tarile candidate si doar 0,3% din total imigranti pentru aceasta tara, si 18.355 persoane in Germania, respectiv doar 13% din imigrantii din tarile candidate si 2,7% din total imigranti.

Daca avem in vedere plecarile legale pentru munca in strainatate, se constata ca destinatiile cele mai atractive au fost in 1999, de exemplu, Austria, Ungaria si Spania. In anii 2002-2003, contractele de munca in strainatate inregistrate de MMSS au vizat in principal Germania si Spania, ca tari membre UE, Elvetia si Israel. Potrivit datelor puse la dispozitie de MMSS-OMFMS, in 2002, cel mai mare numar de contracte de munca in strainatate a fost in Germania, respectiv 19.484, din care 99% au avut caracter sezonier.

Structura pe sexe a celor plecati la munca in strainatate este in dependenta de domeniul de activitate si varsta. Astfel, in Germania si Spania au fost preferati barbatii cu varsta cuprinsa intre 26 si 35 de ani, contractele incheiate fiind pentru munca in agricultura, in activitate hoteliera si restaurante. Contractele de munca incheiate cu Elvetia au vizat domeniul sanatatii, fiind preferate femeile ( asistente medicale) cu varsta maxima de 30 de ani. In schimb, angajatii din Israel in constructii au fost in exclusivitate barbati. Daca ar fi sa facem o paralela intre structura pe varste a romanilor cu contracte de munca in strainatate si a persoanelor straine ce lucreaza in Romania, este de remarcat faptul ca ne confruntam cu un proces de pierdere neta de forta de munca tanara, care, de regula, are si un nivel de pregatire mai ridicat.

In ceea ce priveste tara de origine a solicitantilor de munca in Romania, este de remarcat ca cei mai multi provin din Turcia ( aproximativ o treime), fiind urmati de francezi ( aproape 9% in 2002 si 14% in 2003), italieni si greci. Din tari membre ale UE, in anul 2002, proveneau 30%, iar in prima parte a anului 2003, aproape 36%; din Canada, SUA si Japonia cca 2% anual, iar din tarile candidate 3-4%. Sub aspect calitativ sunt necesare urmatoarele precizari:

persoanele ce solicita permise de munca in Romania ce provin din alte tari membre UE sunt in mare parte experti, consilieri, care beneficiaza de salarii ridicate, peste nivelul celor platite unor romani cu pregatire si experienta comparabila. Romanii care lucreaza in strainatate cu contracte de munca sunt bine pregatiti, dar salariile pe care le primesc sunt de cateva ori mai mici decat cele ale lucratorilor similari autohtoni;

o parte importanta din cei ce lucreaza in Romania sunt mici intreprinzatori, rezidenti in spatiul comunitar sau extracomunitar, care, cel mai adesea, deruleaza activitati comerciale prin care isi promoveaza produse din tara de origine, in timp ce lucratorii romani din strainatate isi utilizeaza doar capacitatea de munca, competentele, pentru a produce bunuri sau chiar a presta servicii care au marca tarii in care muncesc.

Din punct de vedere al avantajelor din munca in strainatate, atat lucratorii romani, cat si statul in ansamblul sau, pe termen mediu si lung, mai mult pierd decat castiga. Este vorba despre pierderi de genul subutilizarii fortei de munca din punct de vedere al potentialului de cunostinte acumulat, pierderile/irosirea cheltuielilor facute de stat familie sau individ cu pregatirea prin sistemul de educatie al acestor persoane. Neparticiparea acestora la productia nationala si/sau la promovarea produselor romanesti in strainatate etc. nu pot fi compensate, mai ales pe termen mediu si lung, de volumul transferurilor banesti din strainatate care, in marea lor parte, sunt absorbite de consumul curent al familiilor si numai intr-o masura mai redusa pentru initierea unor afaceri. Avantajele tin de formarea unei noi atitudini si al unui nou comportament, precum si de disciplinare.

Inainte de 1990, Romania inregistra un flux nesemnificativ de persoane aflate in tranzit din tara de origine catre tara de primire, acesta fiind in principal determinat de migratia ilegala. Dupa 1990, deschiderea granitelor si legislatia incompleta si/sau permisiva ca si pozitia geografica au facut ca tranzitarea Romaniei legal si mai ales ilegal sa reprezinte traseul preferat de tot mai multe persoane. Aflate la granita de est a spatiului si, in perspectiva, potentiala tara de granita a UE, Romania incepe sa se confrunte cu probleme tot mai importante, precum completarea legislatiei, securizarea granitelor, un control eficient care sa permita cunoasterea fluxurilor de tranzit si gestionarea corecta a acestora. O alta categorie a migrantilor o reprezinta persoanele legal emigrate care, dupa o perioada de sedere intr-o alta tara, din diverse motive, se reintorc in Romania.

Persoanele repatriate sunt reprezentate de doua categorii:

pe de o parte, cei care si-au stabilit domiciliul in strainatate, au desfasurat o activitate productiva profitabila (ca salariati, liber profesionisti sau oameni de afaceri) si care se reintorc in Romania, din motive personale/familiale sau pentru a-si dezvolta afacerea; altii se reintorc la retragerea din activitate, fiind beneficiari ai sistemelor de asigurare din tarile in care au lucrat sau beneficiind de economii confortabile pentru un trai peste medie in Romania. Multi dintre acestia continua sa aiba dubla cetatenie, unii initieaza afaceri in tara, doar isi cheltuiesc o parte din veniturile obtinute in strainatate. Aceste persoane genereaza efecte pozitive in plan economic si social;

pe de alta parte, se reintorc persoane care, din varii motive, nu s-au putut acomoda sau nu s-au realizat profesional asa cum si-au dorit. La revenirea in tara, multi dintre acestia solicita sprijinul familiei sau al prietenilor pentru a se reintegra in societate si, intr-o prima faza, sunt in principal consumatori ai unor resurse existente in tara. Pot genera probleme economice si sociale, dar in acelasi timp se pot reintegra treptat, determinand efecte pozitive.

Ca marime, numarul persoanelor repatriate este in crestere. In anul 2000 fata de 1993, numarul acestora a crescut de aproape 4 ori, ajungand sa reprezinte 85% din totalul emigrantilor.

Potrivit datelor statistice pentru anul 2000, mai mult de jumatate din repatriati sunt barbati si tot in aceeasi proportie sunt persoanele cu varste cuprinse intre 18 si 40 de ani. Copiii reprezinta aproape 16% din total, iar cei peste 50 de ani, 17%. Deci, se poate aprecia ca peste doua treimi din cei repatriati reprezinta persoane in varsta de munca, care, in mare parte, pot (re)intra pe piata muncii, ca ofertanti sau solicitanti de munca.

Dintre cei ce se reintorc, cei mai multi sunt romani, (95,7 in 2000), fiind urmati de unguri cu 1,4%, germani, evrei (0,5% fiecare) sau alte nationalitati.

Cauzele migrarii fortei de munca privesc mai multe aspecte [7]. In primul rand, este vorba despre o miscare cvasinaturala provocata de dezechilibrul dintre populatie si resurse. Populatia care nu-si mai gaseste mijloacele de hrana incepe sa se deplaseze in locurile mai bogate, atat in interiorul aceluiasi stat, dar mai ales in afara granitelor acestuia, in al doilea rand, avem de-a face cu deplasarea populatiei din zona rurala catre centrele, chiar societatile industriale, fapt ce da nastere la un adevarat transfer al acesteia catre centrele urbane aglomerate. Un alt aspect, mult mai discret, dar care a capatat in ultimele decenii o importanta majora este 'fuga creierelor', un fenomen comun tuturor tarilor cu posibilitati economice reduse. Climatul de insecuritate sociala, mijloacele modeste puse la dispozitia specialistilor cu foarte inalta calificare din tarile respective ii determina pe acestia sa-si ofere cunostintele altor tari, acolo unde isi pot afirma personalitatea, chiar daca nu sunt intotdeauna remunerati la adevarata lor valoare.

U.E. considera ca emigratia clandestina prezinta tot atatea riscuri pentru comunitate ca si traficul de arme sau de droguri, motiv pentru care si-a inasprit politica fata de emigranti, aplicand masuri restrictive si sisteme de control din ce in ce mai severe.

*

Progresul tehnic si tehnologic, propulsor al societatilor transnationale prin cresterea productivitatii muncii si introducerea masinilor flexibile, va genera reducerea locurilor de munca. Este relevanta, in acest sens, concluzia la care a ajuns un grup de oameni de afaceri si de stiinta americani , potrivit careia , in prima jumatate a secolului XXI numai 20% din populatia apta de munca ar fi suficienta pentru a asigura cantitatea de bunuri economice necesara populatiei Terrei, iar 80% sa reprezinte un surplus care ar putea fi lipsit de locuri de munca, in astfel de imprejurari, consecintele cele mai grele le - ar suporta tarile ramase in urma din punct de vedre economic, deoarece statele dezvoltate au luat si vor adopta o serie de masuri restrictive privind circulatia fortei de munca.

Romanii aflati peste hotare, desi sunt loiali statelor unde s-au stabilit, pot deschide, prin influenta si activitatea lor economica si social-politica, un drum nou integrarii tarii noastre in structurile democratice, economice, europene si mondiale.

Cei mai bine pregatiti dintre noii absolventi ai invatamantului romanesc vor continua sa suscite interesul firmelor si al altor organisme si organizatii internationale, in fata carora ofertele din tara sunt mult prea modeste.

Prin urmare, vor continua sa plece tinerii de exceptie ai tarii, precum si o parte din specialistii din diferite domenii de interes pentru piata muncii din Uniunea Europeana, dar ignorati, chiar desconsiderati in tara noastra; fluxurile "brain drain' vor fi net in favoarea celor mai dezvoltate tari ale UE si nu numai.

In viitor, se asteapta o crestere, dar nu foarte importanta a emigratiei legale in randul etniei romilor, dar fara ca aceasta sa produca mutatii spectaculoase.

Pot aparea tensiuni pe piata muncii din Romania pe segmentele profesiilor deficitare, dar cu cerere mare in interior din punct de vedere al remunerarii solicitate de ofertantii de munca. De asemenea, pot aparea modificari in structura emigratiei din Romania, potrivit cererii de forta de munca de pe piata muncii din UE; romanii vor continua sa fie atractivi din punct de vedere al raportului pregatire/nivel acceptat de remunerare asociat cu sisteme de asigurare minimale.

Se asteapta, cel putin pe termen mediu, un nou val de emigrari in tarile UE, fiind urmat de stabilizarea intensitatii fluxurilor la un nivel mai scazut; in paralel, se va dezvolta sistemul muncii pe perioade determinate in alte tari, cu reintoarcerea in tara dupa expirarea contractelor.

Perspectiva aderarii Romaniei la UE va presupune, pe de o parte, liberalizarea intr-o masura sporita, a circulatiei libere a persoanelor in spatiul comunitar, si, pe de alta parte, insusirea "acquis-ului' comunitar in domeniul migratiei persoanelor. Acestea vor avea efecte ca

intensificarea procesului de elaborare si adoptare a legislatiei imigrarii si a azilului politic;

asigurarea respectarii reglementarilor privind paza frontierei de stat si limitarea migratiei ilegale.

Tot mai multi dintre emigrantii romani care au parasit tara in ultimii 5-6 ani sunt tineri si foarte bine pregatiti din punct de vedere profesional, ceea ce reprezinta o mare pierdere pentru tara noastra, dar din pacate statul roman nu ia masuri corespunzatoare pentru a stopa acest fenomen.

Desfasurarea activitatilor din economie implica in mod obiectiv factorul munca, al carui rol consta in valorificarea celorlalti factori de productie. Ca si ceilalti factori de productie, factorul munca se obtine prin intermediul pietei, insa pe o piata cu continut si trasaturi specifice - piata muncii.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se includ femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care desfasoara activitati nesalariale[8]. Oferta de forta de munca din fiecare tara este constituita din populatia apta de munca, plus sau minus soldul migratiei externe a persoanelor apte de munca din perioada respectiva, insa, pentru a putea satisface nevoia sociala din anumite domenii, aceasta populatie trebuie sa aiba o anumita structura profesionala. Ca urmare, in ansamblul ofertei fortei de munca, se disting ofertele fortei de munca pentru diferite ramuri, delimitate prin anumite structuri profesionale, formate, in principal, prin procesul de invatamant [9].

Evolutia ofertei de munca excedentara, in anii urmatori, se afla sub influenta puternica a ritmului in care se va infaptui restructurarea si retehnologizarea economiei nationale, adaptarea acesteia la schimbarile din mediul extern. Sporirea ofertei de munca excedentara se va datora, in principal, efectelor pe care restructurarea economica si retehnologizarea le vor imprima cererii de munca. Potrivit unor studii, oferta de munca va scadea in mod constant, ajungand in anul 2005 la 634 mii de persoane, respectiv 5,11%, rata pe care specialistii in domeniu o considera ca fiind normala intr-o economie de piata.

Evolutia ofertei de munca, in deceniile care urmeaza, va fi marcata de actiunea combinata si cumulata a mai multor factori:

sporul natural al resurselor de munca;

rata de activitate a resurselor de munca, pe grupe de varsta care exprima, in fapt, incidentele duratei si ratei de cuprindere in invatamant a tineretului, precum si a sistemului de pensionare;

cererea sau oferta de munca a unei parti a populatiei casnice, in general femei;

disponibilizarea populatiei ocupate dintr-o serie de ramuri si activitati economice - ca efect al procesului de reforma economica - care, pentru o vreme, amplifica proportiile somajului;

emigratia populatiei.

Incidenta acestor factori asupra ofertei de munca se diferentiaza sectorial, teritorial, pe categorii profesionale si profesii.

Scaderea ratei de activitate este determinata, in esenta, de conturarea unor fluxuri migratorii externe ale unor persoane apte de munca, in cautarea unor oportunitati de obtinere a unor venituri semnificativ mai mari decat cele realizate in tara. Piata romaneasca a fortei de munca se confrunta cu o oferta excedentara care se manifesta in toate sectoarele neagricole. Aceasta situatie, privita ca rezultat al unui fenomen declansat la inceputul anilor '50, nu va reusi sa se restabileasca, in sensul echilibrarii raporturilor, datorita urmatoarelor motive: intr-o proportie covarsitoare, industria romaneasca este slab tehnologizata; majoritatea ramurilor industriale nou aparute sunt energofage; eficienta foarte slaba din cauza unui management neperformant; situatia neclara a proprietatii; tendintele de pe piata mondiala (cu referire la industriile prelucratoare de materii prime).

In continuare vom trata pe scurt toate punctele sus-mentionate, pentru a dezvalui implicatiile asupra cererii si ofertei de munca din Romania.

Fiecare din ramurile industriale cu sectoarele aferente, 'atacate' de sistemul comunist in dorinta de a autarhiza economia, s-au bazat pe solutii tehnice invechite, pe risipa de timp, spatiu si forta de munca.

Putem afirma ca ramurile industriale din Romania inglobau munca umana excesiva, in dauna unor inovatii tehnico-stiintifice detinute sub forma de know-how, de firmele occidentale. Este inutil sa mai amintim faptul ca totul trebuia adaptat pentru ca banii sa fie dirijati catre alte prioritati. Astfel s-a ajuns ca, indicii de rentabilitate sa fie dintre cei mai scazuti din Europa. In Romania anilor '50 exploatarea resurselor naturale a luat o amploare deosebita, in mod deosebit a carbunelui si a petrolului. Carbunele romanesc, cu rare exceptii, este un carbune cu o putere calorica scazuta si astfel, cu un randament scazut in instalatiile pentru produs energie electrica si termica. Cu toate acestea, s-a ajuns la construirea unor unitati gigant, dar care nu reuseau decat sa dea impresia rezolvarii independentei energetice a tarii.

In preajma acestor furnizori au aparut combinate siderurgice, unitati de prelucrarea lemnului, instalatii petrochimice, diverse alte industrii prelucratoare, toate avand acelasi numitor comun - consumul nerational de energie. La toate acestea s-au adaugat, incepand cu anii '90, componenta ecologica, ramasa nerezolvata. Este evident ca toate aceste industrii energofage au absorbit forta de munca cu o calificare medie si submedie, de multe ori o masa disciplinata de muncitori cu drepturi, dar fara obligatii.

Sistemul de comenzi si productie pe stoc al vechiului regim comunist nu a permis formarea unor cadre de conducere, decat cel mult a celor de partid si de stat. Lipsa unei concurente intre furnizori, dublata de o slaba concurenta pentru cucerirea pietelor a determinat o plafonare a performantelor de tip managerial.

Consumatorii carora le erau adresate produsele realizate erau putin pretentiosi si slab informati, fapt care a condus, de fiecare data, la reluarea ciclului productiv fara ca managerii sa aduca inovatii gamei de produse din portofoliu. De exemplu, in cazul industriei de automobile din Romania, unde fiecare din factorii mentionati pana in prezent si-au pus amprenta asupra existentei produsului finit.

Ultimii doi factori, desi provin din sfere diferite, cel al proprietatii din sfera interna, celalalt din sfera externa, sunt resimtiti in mod conjugat deoarece concernele multinationale din fiecare ramura economica au incercat, fie sa absoarba, fie sa lichideze capacitatile de productie ale firmelor romanesti; s-au lovit, insa, de meandrele legislatiei romanesti, mereu in schimbare, si cu evidente inclinatii spre obstructionarea procesului de trecere de la proprietatea de stat la cea privata.

Efectele emigratiei asupra ofertei de munca in economia romaneasca au inceput sa fie resimtite din anii '98. Aceste efecte pot fi apreciate ca fiind pozitive sau negative, pe termen scurt sau pe termen lung.

Efectele pozitive sunt, in mod evident cele de natura economica si, in acest context, devin cele mai importante. Astfel, slabirea presiunii asupra numarului de locuri vacante duce la o tendinta de crestere a salariilor. Mentinerea unui trend ascendent al castigurilor salariate obliga fiecare unitate economica sa fie preocupata de eficienta intregului proces productiv; si in sfera serviciilor se va pune accent pe calitate si pe un marketing bine elaborat. Tot in plan economic repatrierea veniturilor realizate in strainatate echilibreaza, intr-o anumita masura, balanta comerciala a tarii. Intensificarea transferurilor bancare, a activitatilor de transport si curierat, adaugarea unei conotatii turistice au antrenat pe verticala si pe orizontala dezvoltarea catorva industrii in Romania.

Dintre efectele negative il mentionam doar pe acela care ia in calcul renuntarea consumatorilor romani la anumite bunuri si servicii romanesti in favoarea altora mai competitive, fapt care conduce la disparitia anumitor 'actori' din economia romaneasca.

Efectele pe termen scurt sunt benefice deoarece procesul tranzitiei de la economia centralizata la economia de piata din Romania a scos la iveala gravele dezechilibre si tensiuni existente in perioada 1947-1989. Aceste tensiuni si dezechilibre nu aveau cum sa nu produca un val de someri, de persoane cu diferite calificari, dar care nu reuseau sa activeze in domeniul pentru care s-au pregatit.

Tot pe termen scurt putem privi si integrarea tinerelor generatii in munca, aspect insuficient analizat si tratat in contextul economiei romanesti actuale.

O serie, de facilitati acordate anumitor domenii de activitate ar putea stopa o anumita clasa de emigranti cu perspective reale de dezvoltare in Romania.

Pe termen lung, se va resimti absenta persoanelor cu o calificare ridicata pentru domeniul analizat. Acest efect negativ va putea fi     estompat de progresele tehnologice care, si de acum inainte, vor fi implementate in Romania cu specialisti din afara tarii.

Efectele emigratiei asupra ofertei de munca in economia romaneasca vor continua sa fie preponderent pozitive si ca urmare a reintoarcerii - chiar si temporare - a persoanelor in spatiul romanesc; ne referim atat la beneficiile de ordin moral, cultural, spiritual, cat si la aptitudinile specifice fiecarei meserii in parte. In ceea ce priveste stocul de populatie migranta, principalele efecte sunt:

In prima faza au loc:

a) Schimbari in volumul acumularii prin intrarea de noi factori de productie si, respectiv, plecarea acestora. Este vorba, de capitalul fizic, cat mai ales, in cazul nostru, de capital uman. Astfel, la inceput , tarile care exporta capital uman fizic pierd o parte a acestuia, pe care o cedeaza voit sau nu, gratuit sau cu cost subevaluat, tarilor importatoare. In acest fel, poate fi o pierdere neta de capital uman, de competenta pentru tara de plecare pentru care tara respectiva (statul, familia, individul) a facut investitii ale caror roade se vor manifesta si culege in tara importatoare, reflectandu-se in rata de crestere economica si calitatea acesteia, in acoperirea unor deficite de calificari, in sporirea veniturilor globale si individuale. Sub aspectul pur economic, aici apare un paradox: investitia in factorul uman este facuta de o tara, iar beneficiile revin, de regula, gratuit altei tari. Tara gazda castiga mai mult pe termen scurt, mediu si chiar lung. Pe de alta parte, in plan individual, persoana migranta beneficiaza de un venit incomparabil mai mare decat cel pe care l-ar fi obtinut in tara pentru o munca de valoare egala.

b) Atenuarea vitezei de imbatranire demografica a populatiei din tarile gazda, forta de munca migranta fiind o forta de munca mai tanara, cu capacitate ridicata de a invata, munci si de a se adapta. Pe de alta parte, in tarile de plecare procesul de imbatranire demografica se accentueaza si pe calea migratiei externe. Privit la nivel european, si acesta este inca un paradox, cel putin o dilema, un factor intr-o masura mai mica decat se spera de reechilibrare demografica pentru piata interna a UE, dar dezechilibrant pentru piata muncii din tara care exporta forta de munca, in care procesele de imbatranire demografica se accentueaza in perioada tranzitiei, la inceputul careia Romania beneficia de un anumit avans/avantaj.

In faza secundara efectele se multiplica, raportandu-se atat la aspecte economice, cat si sociale, si anume:

a) Efectele pe piata muncii, care privesc deopotriva ocuparea/somajul si salariile. In acest context, este de observat ca migratia externa, pe ambele piete ale muncii, fie din tara exportatoare, fie din cea importatoare, poate avea concomitent rol echilibrant, de reducere a gradului de incordare al acestor piete ale muncii, a presiunii exercitate fie de oferta de forta de munca in excedent, fie de cererea de forta de munca deficitara in anumite segmente profesionale si de calificare sau regionale.

In tarile de plecare, este evident faptul ca migratia fortei de munca, controlata sau necontrolata, reduce presiunea ofertei de forta de munca pe o piata a muncii marcata inca de disfunctionalitati si rigiditati. Rata, relativ redusa de somaj din Romania in anii 2001-2002 se explica, printre altele, si prin impactul migratiei externe realizate in conditii mai avantajoase si protectoare decat inainte, ca urmare a acordurilor bilaterale incheiate in diverse tari. La acesta, s-ar putea adauga si castigul profesional, plusul de competenta pe care lucratorii migranti care intra intr-un alt mediu de munca si se adapteaza pot sa le obtina. Acestea pot deveni elemente ale procesului in cariera utilizate la reintoarcerea in tara.

In tarile de primire - gazda - efectele pot fi contradictorii. Pe de o parte, acopera nevoile de forta de munca din anumite profesii, calificari devenite de ani buni deficitare. Pe de alta parte, cu deosebire pentru muncile de complexitate mai redusa, se pun probleme de recrutare, selectie. Nu totdeauna si oricand - date fiind si diferentele de cultura organizationala, de mediu etc. - solutia folosirii lucratorilor migranti este cea mai buna, cu atat mai mult cu cat poate da nastere la stari conflictuale cu forta de munca autohtona care pleaca din activitate sau ramane in somaj, stiut fiind faptul ca, in cele mai multe cazuri, lucratorii migranti sunt gata sa accepte conditii de munca si salarizare inferioare celor solicitate de cei autohtoni. Aceasta este una din dilemele care se depaseste cu dificultate sau ar putea fi interpretata ca si un paradox, in conditiile in care in tara de primire exista someri si locuri de munca disponibile sunt oferite fortei de munca venite din alte spatii geografice.

b) Efectele asupra salariilor. Si in acest caz, fenomenele par a fi diferite pentru cele doua grupe de tari.

Pentru tarile de plecare, este bine cunoscut faptul ca motivatia migratiei din tarile din Europa Centrala si de Est, inclusiv Romania, este de departe economica: lipsa de locuri de munca, dimensiunea mica a salariului pentru munci sensibil egale cu cele din UE, diferentele de salarii descurajate, mari discrepante regionale, o politica de impozite si taxe asupra salariilor agresiva, descurajata atat in ce priveste performanta, cat si investitia pentru crearea de noi locuri de munca . Incercarile timide de reducere a fiscalitatii pe salarii nu conduc si nu pot conduce la rezultatele scontate atata vreme cat si o serie de probleme legate de ajustare structurala, de coruptie, colectare a veniturilor, arierate, esalonari/scutiri de datorii ale marilor consumatori de resurse treneaza, marindu-si volumul de la o guvernare la alta.

In general, lucratorii migranti, cu deosebire migrantii ilegali, dar nu numai, accepta conditii de munca si salarizare sub baremurile acordate sau cerute de forta de munca autohtona. Este explicabil un asemenea comportament, intrucat, intr-o perioada de cateva luni, obtin venituri cu mult superioare celor pe care le-ar fi putut obtine in tara. Astfel, potrivit unui sondaj de opinie realizat de CURS in colaborare cu Societatea Academica Romana, majoritatea celor care au lucrat temporar in strainatate dupa 1990 au in prezent o firma sau o afacere proprie. Efectul pozitiv se resimte la scara locala, regionala, societala si, evident, individuala. Dintr-o persoana fara loc de munca sau cu un loc de munca precar a devenit un om de afaceri care-si asigura pentru el si familia lui un trai decent; la randul lui, bugetul statului castiga, nemaivorbind de faptul ca se creeaza locuri de munca.

In tarile - gazda, pentru angajator, salariile platite lucratorilor migranti - chiar si atunci cand exista acorduri bilaterale care includ clauza de tratament egal - sunt un mecanism important de reducere a costului salarial total si unitar, de sporire a competitivitatii pe seama reducerii masei salariilor. Este un avantaj care nu poate fi neglijat, in conditiile concurentei tot mai ascutite pe pietele externe si ale unei potentiale recesiuni induse de situatia politica.

c) Efectul de remisie, de transferare a unor importante sume de bani in valuta, in parte, lucratorilor migranti care lucreaza in strainatate. Din aceasta perspectiva, au un aport de seama la sporirea rezervei valutare, la intretinerea familiei, sustinerea consumului, relansarea cererii agreate pe piata interna, la cresterea economisirii si investitiilor. Dupa unele estimari facute de BNR, in anul 2002, valoarea remisiilor a fost de circa 2 miliarde dolari SUA . Sumele remise, transferurile banesti nu sunt atat transferuri ale persoanelor emigrante (cu schimbarea domiciliului), ci mai ales ale celor plecati temporar la munca in strainatate.

Incidenta muncii in strainatate asupra unor indicatori macroeconomici este, de asemenea, semnificativa. In anul 2000, cei 1080 milioane dolari SUA trimisi in tara de cei care au lucrat in strainatate au reprezentat 3,7% din PIB, 10,4% din export, 8,9% din import si 44,3% din rezerva valutara. Acestea au o dinamica crescatoare comparativ cu anul 1998( 753 milioane dolari SUA, 7,9% din export si 5,8% din import). Consideram ca aceste influente favorabile nu trebuie sa transforme Romania intr-o mare exportatoare de forta de munca. Solutia problemei ocuparii trebuie cautata si gasita in interiorul tarii, concomitent cu pregatirea conditiilor necesare pentru libera circulatie a lucratorilor romani, in perspectiva aderarii la UE[10].