Teoria lui Adams - teoria echitatii

Teoria lui Adams - teoria echitatii

Teoria echitatii a fost elaborata de J.S.Adams in lucrarea 'Inequity in Social Exchange' el porneste de la premisa ca oamenii sunt motivati mai intai de atingerea si apoi de mentinerea unui sens al echitatii. Aceasta se refera la modul de distribuire a 'rasplatei' fiecarui salariat in mod direct proportional cu rolul sau in organizatie. Fiecare are nevoie nu sa primeasca aceeasi rasplata, ci rasplata corespunzatoare propriei contributii.

Teoria echitatii afirma ca oamenii fac comparatii sociale intre ei si ceilalti urmarind doua variabile: iesirile (rezultatele, adica rasplata pe care o primesc)si intrarile (adica propria lui contributie la bunul mers al organizatiei).

Mai intai, individul isi calculeaza propriu raport iesiri-intrari. Concret, iesirile sunt reprezentate de: salariu, beneficiu, recunoastere, promovare si alte recompense primite de individ de la organizatie. Intrarile sunt reprezentate de timpul lucrat in organizatie, efort, abilitate, educatie, experienta, calificare etc.

Este important de precizat ca teoria echitatii se refera la intrari si iesiri asa cum sunt ele percepute de cei implicati si nu asa cum sunt ele in mod necesar. Aceasta perceptie poate fi absolut corecta sau in totalitate gresita. Oricum ar fi, individul considera ca este corecta.

Dupa calcularea raportului propriu, individul il compara cu raportul intrari-iesiri al unei persoane (un coleg, un prieten care munceste in alta organizatie) sau cu media obtinuta pentru toti lucratorii din intreprindere.

Rezultatul comparatiei se poate concretiza in una din urmatoarele situatii:

- propriu raport este mai mic decat cel cu care a fost comparat.

- apare astfel inechitatea subplatii, iar oamenii care se considera subplatiti sunt teoretic maniosi si sunt motivati sa schimbe lucrurile.Ei pot sa-si micsoreze intrarile muncind mai putin, pot incerca sa-si creasca iesirile cerand marirea salariului, pot cauta un alt termen de comparatie sau pot parasi respectivul loc de munca.

- propriul raport este egal cu cel care se compara. Individul resimte plata ca fiind echitabila si este teoretic satisfacut, fiind motivat sa lase lucrurile asa cum sunt;

- propriul raport este mai mare decat cel cu care se compara.Apare astfel inechitatea supraplatii si individul care se considera supraplatit este teoretic vinovat, iar reactia sa poate fi de natura psihologica, incercand sa schimbe modul in care gandeste despre situatie.

Teoria echitatii atrage atentia managerilor asupra faptului ca pot fi evitate problemele aparute din inechitate, prin incercarea de a distribui recompensele in functie de performanta, dar si prin incercarea de a determina pe fiecare sa inteleaga clar care este baza salariului pe care il primeste.

Cu toate acestea, ramane ca o problema subiectivitatea aparuta in evaluarea propriei contributii, precum si a contributiei celorlalti, alaturi de dificultatea masurarii exacte a intrarilor si a rezultatelor.

Oricare ar fi slabiciunile acestei teorii mai important ramane faptul ca incearca sa explice cum se produce motivarea. Aceasta este privita ca rezultat al unui produs in care individul se compara, prin prisma raportului efect-efort, cu alti indivizi, renuntandu-se deci la simpla enumerare a factorilor ce determina motivarea.