ANCHETA PE BAZA DE CHESTIONAR

Scopul unitatii de curs este:

acela de a familiariza studentul cu pregatirea, desfasurarea si prelucrarea datelor culese prin ancheta pe baza de chestionar.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestei unitati, cursantul va putea:

sa cunoasca si sa poata utiliza in plan real principalele tehnici de esantionare pentru a obtine esantioane reprezentative;

sa cunoasca tipurile de intrebari si modul lor de agregare pentru a construi chestionare valide;

sa opereze cu principalele modalitati de prelucrare si interpretare a datelor;

sa redacteze si sa comunice rezultatul final al anchetei.

Planul unitatii de curs:

1. Pregatirea anchetei

2. Redactarea si aplicarea chestionarului

3. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor anchetei

4. Redactarea si comunicarea rezultatelor anchetei

Autoevaluare Bibliografie

ANCHETA PE BAZA DE CHESTIONAR

Ancheta pe baza de chestionar a cunoscut o extindere progresiva in ultima jumatate de secol, din necesitati practice, dictate de evolutia societatii, dar si datorita avantajelor metodei. R. Muchielli (1968, p. 8) stabileste 12 etape ale anchetei, pe care P. Golu (1974, p. 304) le sintetizeaza in patru sectiuni: pregatirea anchetei; redactarea si aplicarea chestionarului; prelucrarea si interpretarea rezultatelor obtinute; redactarea raportului final. Aceasta va fi si topica adoptata de noi in expunerea acestei metode.

1. Pregatirea anchetei

Ancheta isi formuleaza anumite obiective in functie de cei care au comandat-o (for administrativ, organizatie, conducerea unei firme, intreprinderi etc.), in legatura cu atitudini, opinii, motivatii, timp liber, integrare profesionala, satisfactia muncii, stabilitatea profesionala etc. In functie de aceste obiective prealabile se formuleaza ipoteze generale sau specifice, care dau sensul anchetei, caci acestea urmeaza sa fie testate prin formularea intrebarilor. Transpunerea obiectivelor in ipoteze de lucru reprezinta ceea ce se cheama o ancheta pilot, adica o preancheta care este un "duplicat la scara mai mica a anchetei principale" (Moser, C.A., dupa Golu, P., op. cit., p. 305).

Componenta fundamentala a fazei ei de pregatire este determinarea asa-numitului "univers al anchetei" prin determinarea populatiei tinta si fixarea esantionului ce va fi investigat efectiv. Pentru ca rareori poate fi inclusa populatia tinta in totalitatea ei (ca in cazul unor grupuri limitate natural: elevii unei clase, muncitorii unei sectii etc.), atunci cand acesta este foarte numeroasa se pune problema alegerii participantilor la ancheta.

Esantionarea este o operatie tehnica laborioasa si extrem de importanta, caci confera anchetei un caracter de sondaj, ea depinzand de omogenitatea - heterogenitatea populatiei. Problema de baza a operatiei este legata de reprezentativitatea esantionului ales, care trebuie sa reproduca in mic toate grupurile si caracteristicile esentiale ale populatiei generale, lucru care ramane intotdeauna un deziderat: nici un esantion nu este reprezentativ la modul absolut, de unde posibilitatea erorilor, a distorsiunilor sau a abaterilor. Gradul de reprezentativitate (si implicit al erorilor de esantionare) poate fi determinat statistic, el depinzand de tehnica de esantionare folosita.

Metoda cotelor pleaca de la analiza caracteristicilor populatiei tinta, asa cum rezulta ea din recensaminte sau statistici obiective (sex, varsta, scolarizare, mediu, ocupatii, vechime etc.), in functie de acestea si de obiectivele anchetei reperandu-se si retinandu-se acele insusiri prin care se va face operatia de stratificare. Esantionul va cuprinde proportional persoane care vor reprezenta la scara lui ansamblul caracteristicilor populatiei sondate. Diferitele categorii de caracteristici ale stratificarii se prezinta ca si criterii independente, caci ele pot fi combinate si intercorelate. Aceasta da posibilitatea operatorului de ancheta sa decupeze din planul general al anchetei propriul sau plan de lucru, care trebuie obligatoriu sa respecte proportiile (cotele) de caracteristici avute in vedere, indicate la modul cifric. El are deci latitudinea sa decida singur asupra persoanelor concrete care vor fi investigate si care reprezinta atributele combinate ale cotelor ce i-au fost repartizate. De aici decurge o anumita libertate si flexibilitate a muncii anchetatorului, dar si posibilitatea unor distorsiuni, generate de faptul ca acesta se poate orienta preferential spre persoane cu care intra mai usor in contact, ceea ce poate produce omisiuni importante.

O alta dificultate majora a acestei metode este aceea ca anchetatorul isi face un plan de ancheta in teren, care se deruleaza foarte usor initial si, pe masura ce atributele (criteriile) repartizate se acopera prin anchetare, raman spre final combinatiile de caracteristici tot mai greu de identificat in plan real ("cautarea nelinistita a pasarii rare", dupa inspirata expresie expresie a lui Muchielli). In concluzie, aceasta este o metoda utila, dar nu foarte riguroasa, ea nepermitand determinarea limitei erorii probabile de esantionare. De aceea s-au dezvoltat alte metode de esantionare, probabilistice sau aleatoare, in care reprezentativitatea este asigurata de probabilitatea (sansa) egala a fiecarui membru al populatiei de a fi inclus in esantion. Ca procedeu de esantionare aleatoare s-au impus doua mai importante.

Procedeul loteriei si folosirea numerelor aleatoare pleaca de la lista nominala a populatiei tinta si, dupa ce se stabileste dimensiunea esantionului ce va fi investigat, sondat, acesta avand o marime procentuala proportionala cu populatia de referinta, se extrage la intervale regulate (din 10 in 10, din 15 in 15 etc.), cate o unitate, pana la ocurenta efectivului de lucru (a esantionului). Daca populatia este inscrisa pe liste identice, numerotate, esantionul poate fi dedus efectiv dupa principiul loteriei, adica al alegerii acelor membri al caror numar a fost generat aleator, operatie pe care computerul o simplifica foarte mult. Problema fundamentala care se pune este ca nu toate persoanele de pe aceste tipuri de liste sunt efectiv investigabile si de aceea esantionul generat va trebui sa aiba o rezerva suficienta pentru a da o marja de siguranta.

Diminuarea impreciziei de esantionare se poate face combinand stratificarea de la metoda cotelor, cu metoda aleatoare, rezultand esantionarea multistadiala sau multifazica. De asemenea, marimea esantionului reduce limita de eroare, in sensul ca aceasta scade la jumatate cand el se cvadrubleaza si se reduce la o treime cand esantionul creste de noua ori.

O alta tehnica folosita este cea a esantionului de baza, generat in doi timpi: initial se stabileste un esantion mai mare, in care toate caracteristicile sunt reprezentate, din care se extrage ulterior un esantion mai restrans, in functie de obiectivele cercetarii.

Metoda panel sau a esantionului fix se bazeaza tot pe o alegere apriorica a persoanelor care il compun si care devin cadrul de referinta pentru o suita de anchete de acelasi tip. Din timp in timp ele sunt investigate pentru a determina stabilitatea sau modificarile pe care derularea evenimentelor sociale le-ar aduce in privinta preferintelor, intentiilor de vot, a motivatiilor, trebuintelor, intereselor sau valorilor. In acest caz se vorbeste despre fenomenul de degradare a esantionului, determinata de acumularea efectelor negative ale anchetei, ceea ce duce la o pierdere progresiva de reprezentativitate a acestuia.

2. Redactarea si aplicarea chestionarului

Nu exista o similitudine intre notiunile de chestionar, formular, inventar sau scala, desi ele sunt folosite uneori ca echivalente. Chestionarul de cercetare (psihosociala sau sociologica) este o succesiune logica si psihologica de intrebari, imagini grafice sau combinatii ale acestora, cu functie de stimuli, ce determina in cei anchetati comportamente verbale sau nonverbale ce vor fi inregistrate pentru analiza ulterioara. Chestionarul intra astfel ca un element fundamental in ciclul investigatiei, cercetarii, dupa o schema circulara ce include urmatoarea secventa: problema generala - obiectul specific - formularea intrebarilor - aplicarea - codificarea - analiza - problema generala etc.

Constructia chestionarului ridica probleme tehnice specifice, din care cauza trebuie creditate centrele specializatre in elaborarea lor.Criteriile de ordonare al problemelor ar fi cel temporal (dinspre trecut spre prezent, apoi spre viitor) si dupa gradul de abstractizare (intai intrebarile concrete si ulterior cele abstracte). In functie de varsta si grad de cultura poate prevala ordinea rationala (persoane adulte, cu nivel de instructie ridicat), sau cea psihologica (tineri sau persoane mai putin pregatite). "In afara precizarii ipotezelor, chestionarul nu are nici o valoare ( . ). Explicit sau implicit, nu exista chestionar care sa nu porneasca de la ipoteze mai mult sau mai putin conturate" afirma S. Chelcea (1975, p. 141). Stimulii care sunt intrebarile sau imaginile din chestionar vor genera comportamentele verbale sau nonverbale ce vor fi inregistrate pentru a fi analizate ulterior, acestea depinzand de mai multe variabile: personalitatea anchetatului si a anchetatorului, situatia de desfasurare a anchetei, tema ei, timpul anchetei, structura chestionarului.

Autoadministrarea chestionarului sporeste gradul de siguranta al elaborarii raspunsului, dar prezinta riscul neintelegerii intrebarilor si obturarea unei surse de informatii importante, comportamentul nonverbal, neajunsuri care pot fi inlaturate folosind operatorul de ancheta, ce sporeste costul sondajului, dar da posibilitatea extinderii lui la sectoarele cu nivelul de cultura mai scazut.

Ca forma, in functie de gradul de libertate pe care il lasa subiectului, intrebarilor pot fi inchise sau precodificate (o gama de raspunsuri, limitata uneori doar la doua posibilitati, "da" sau "nu", din care subiectul trebuie sa aleaga una), deschise sau libere, care lasa libertatea subiectului sa formuleze raspunsul in maniera dorita (ca lungime, forma, detalii), operatorul limitandu-se la a-l inregistra fidel, si tipul cafeteria (semideschise), ce combina caracteristicile celor doua metode. Tehnic, intrebarile cafeteria presupun o preancheta cu intrebari de tip deschis, care implica intotdeauna o analiza de continut a raspunsurilor inregistrate, ce vor fi ulterior fixate in structura chestionarului definitiv ca optiuni, variante de raspuns, la care se adauga in final o intrebare deschisa, de tipul "altele", unde subiectul poate preciza situatii neacoperite sau neprevazute in evantaiul propus.

Din punctul de vedere al continutului informatiilor culese, exista chestionare factuale si chestionare de opinie . Chestionarele de date factuale, de tip administrativ, au in vedere date sau fapte obiective, ce pot fi observate direct si verificate de terte persoane. Imprimatele au un caracter standardizat ca format, marime, culoare, punere in pagina, corp de litera etc., pentru a corespunde unor criterii de functionalitate. Intrand in arhivele organizatiilor, ele se pun in legatura cu alte formulare, determinand un adevarat circuit al imprimatelor, ceea ce presupune o coordonare de la nivel central. Standardizarea si precodificarea, dincolo de sporirea eficientei administrative si economice, prin computerizarea evidentelor, usureaza si cercetarea psihosociologica.

Aproape orice chestionar cuprinde si date factuale: varsta, profesia, localitatea, componenta familiei, ocupatiile din tipul liber etc., a caror relevanta este data doar de completarea exacta, sincera. Unele dintre intrebari sunt de identificare, altele de cunostinte, amplasarea lor creand probleme tehnice: cele de cunostinte trebuie diseminate printre cele de identificare la inceput sau la sfarsit de chestionar, ele trebuind astfel formulate incat populatia anchetata sa inteleaga ca sunt destinate prelucrarii datelor in functie de categoriile reiesite (varsta, sex, mediu etc.).

Chestionarele de opinie vizeaza datele de ordin subiectiv, imposibil de observat direct, adica tot ceea ce alcatuieste fondul intim al persoanei: atitudini, opinii, motivatii, interese, convingeri, valori. Pentru a surprinde nu numai opiniile, ci si intensitatea lor.

George Gallup, binecunoscutul sociolog american da o schema de constructie a chestionarului (apud Chelcea, S., op. cit., p. 148) ce cuprinde urmatoarea secventa:

intrebari filtru, destinate evidentierii gradului de cunoastere de catre cel anchetat a problemei puse in discutie;

intrebari deschise (una sau mai multe) pentru a reliefa atitudinea respondentilor fata de problema discutata;

intrebari inchise, cu raspunsuri precodificate, relative la problema in cauza;

intrebari deschise, pentru a permite motivarea opiniilor exprimate;

intrebari inchise, cu raspunsuri precodificate, pentru a masura intensitatea opiniilor formulate.

Este mult mai greu de elaborat un chestionar de opinie decat unul de date factuale pentru ca intervin distorsionant mecanismele de aparare (voluntare sau involuntare), tendinte de fatada, reactia de prestigiu. Anumite probleme nevralgice (atitudinea fata de sefi, convingerile politice etc.) impun disimularea scopului cercetarii.

Dupa cantitatea de informatie avuta in vedere, Septimiu Chelcea, unul dintre importantii promotori ai metodei chestionarului in tara noasta, distinge chestionare speciale, cu o singura tema, importante in studiul pietei sau al comportamentului electoral, unde necesitatea prelucrarii rapide duce la ingustarea ariei investigate, de chestionarele "omnibus", pluritematice, care constituie fundamentul cercetarii psihosociologice, deoarece conduc la surprinderea interactiunii dintre fenomene prin aplicarea unor analize secundare si sunt mai ieftine, permitand ca pe acelasi esantion sa se urmareasca mai multe aspecte, teme, simultan.

Coreland tipurile de chestionare dupa criteriul factuale - de opinie, cu criteriul structurii, se poate afirma cu destula siguranta ca intrebarile inchise sunt mai indicate pentru chestioanarele factuale si cafeteria. Decizia privind tipul si forma finala a intrebarilor se face insa dupa pretestarea chestionarului, cand se vor rezolva si probleme tehnice subtile, legate de formularea intrebarilor, dimensiunile si ordinea lor de introducere in chestionar, pentru a evita cateva surse majore de distorsiune:

reactia de prestigiu (sau tendinta de fatada), consta in tendinta subiectului de a adopta o pozitie dezirabila sau avantajoasa pentru a nu produce o proasta impresie (mai frecvent in ancheta cu operator), ceea ce presupune ca masura de control introducerea unei scale de minciuna sau de sinceritate ;

neincrederea generata de suspiciunea in legatura cu scopul anchetei poate duce la disimularea parerilor proprii si substituirea lor cu opinii larg acceptate sau dezirabile social;

sugerarea raspunsurilor, pleaca de la formularea defectuoasa a intrebarilor, la persoanele sugestibile existand o atractie mai mare a raspunsurilor pozitive;

remanenta, rezonanta cognitiv-afectiva a unui set de intrebari asupra celor care urmeaza, generata de trecerea brusca de la un set la altul;

contaminarea reciproca a intrebarilor

lungimea fiecarei intrebari si lungimea de ansamblu a intregului chestionar solicita in mod diferentiat structurile cognitive si motivatia de raspuns, ceea ce face ca intrebarile sau chestionarele prea lungi sa dea o cota de distorsiune mare.

Pentru a preintampina aceste riscuri motivatia obiectivelor anchetei si atentia deosebita in elaborarea intrebarilor, dublate de aplicarea prin operator de chestionar (care clarifica intrebarile ce produc probleme de intelegere) sunt cele mai potrivite remedii.

3. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor anchetei

Exista un efect de acumulare in cascada a deficientelor, dificultatilor fiecarei etape in parte. La acestea, in faza de prelucrare, exista cateva probleme specifice, cum ar fi cea a non-raspunsurilor: starea de tensiune sau de neincredere a subiectului, rezistenta la ancheta sau pur si simplu neintelegerea si omisiunea unor intrebari conduc spre acest fenomen. La acesta se adauga si altele, cum ar fi gradul de recuperare scazut al chestionarelor, aceasta putand fluctua de la 10 la 80 - 90 de procente, chestionarele mai simple, sau aplicate la populatii obisnuite cu tehnica sondajelor, fiind returnate in proportie mult mai mare. Sunt tari in care un locuitor din zece a fost cuprins cel putin o data intr-un esantion, chestionarul devenind "una din metodele de baza in investigarea fenomenelor sociale" (Lazarsfeld, P., citat de Chelcea, S., 1975, p. 139).

Folosirea intensa a metodei chestionarelor a facut posibila largirea tematicii cercetate, dar -ca un "efect pervers," s-a produs si o scadere a prestigiului stiintific al acestor instrumente, transformate de mass-media in jocuri de societate. Pentru specialist se recomanda folosirea doar a acelor chestionare elaborate de institutii autorizate, cu respectarea strica a recomandarilor si precautiilor de folosire, completate cu utilizarea tehnicilor computerizate de prelucrare statistica a datelor rezultate.

In prelucrarea datelor o faza importanta este codificarea raspunsurilor (raportarea la categoriile anterior stabilite prin pretest) si analiza de continut a intrebarilor deschise in vederea stabilirii si pentru ele a criteriilor de codificare, ceea ce permite intabelarea si prelucrarea lor (manuala, pentru loturi mici, electronica, deci automatizata, pentru cele mari).

Analiza primara se face intotdeauna in raport cu obiectivele si ipotezele de start, incercandu-se surprinderea dinamicii variabilelor cercetate si ponderea influentei lor in evenimentele investigate. Depasirea acestui nivel se face prin analiza secundara, tot de factura cantitativa, care incearca sa stabileasca, mai ales prin metoda corelatiilor, gradul de legatura dintre variabile.

Dincolo de aceste abordari cantitative, ponderea cea mai subtila si de finete a analizei este cea calitativa, veriga centrala a anchetei, caci abia la acest nivel se poate face legatura de tip cauzal (stabilirea raporturilor de la cauza la efect), ce permite interpretarea si explicatia stiintifica a fenomenului psihosocial. Acest nivel al analizei, prin care toata cercetarea capata sens si relevanta stiintifica, se bazeaza nu numai pe datele cantitative (ce trebuie integrate intr-o explicatie), ci si pe experienta cercetatorului, ce poate utiliza fapte de observatie de teren care, incorporate demersului stiintific, dau acestuia relevanta si autenticitate.

Uneori la acest nivel apar alte sugestii sau fapte care sugereaza o relatie de ordine, ce vor genera ipotezele unei investigatii ulterioare, prin care cercetarea intra intr-o relatie de circularitate cu ea insasi.

4. Redactarea si comunicarea rezultatelor anchetei

R. Muchielli a stabilit regula de baza a acestei faze: indiferent de beneficiari, raportul trebuie facut in termeni accesibili, ca pentru nespecialisti. El trebuie sa indice clar:

obiectivele anchetei si populatia pe care ea s-a desfasurat;

rezultatele obtinute si semnificatia lor in raport cu obiectivele;

sursele de risc ce pot conduce la distorsiuni, masurile luate pentru evitarea lor si gradul de incredere al concluziilor rezultate.

Indiferent de faptul ca se confirma sau nu ipotezele de start, rezultatele trebuie prezentate cu deplina obiectivitate, recurgand la tabele, grafice, postere, sliduri, diapozitive etc., adica la orice suport imagistic care, prin intuitivitatea sa, faciliteaza perceperea clara a rezultatelor obtinute, dintre care cea mai moderna este prezentarea pe calculator prin programe special elaborate (metoda POWER POINT, de exemplu).

Subscriem la opinia lui Pantelimon Golu, cu atat mai relevanta in contextul psihopedagogic, ca sensul final al unei anchete este nu cel constatativ, ci cel ameliorativ, care depinde si de disponibilitatea celor care au comandat ancheta de a transpune in plan practic concluziile ei semnificative, sau de a dezvolta o viitoare ancheta pentru a desprinde legaturi mai profunde ale factorilor si variabilelor implicate in prima ancheta. In felul acesta metoda anchetei pe baza de chestionar isi dezvaluie potentialitatea de a fi o parghie importanta de cunoastere si de pregatire atenta a interventiei sociale.

Autoevaluare

Argumentati in legatura cu extinderea utilizarii chestionarului si a anchetei pe baza de chestionar in ultimul secol.

Determinati valoarea si utilitatea acestei metode in practica psihopedagogica curenta in scoala.

Explicati semnificatia si importanta reprezentativitatii esantionului.

Evidentiati principalele metode prin care se pot construi esantioane reprezentative.

Analizati comparativ metoda esantionarii prin cote si cea prin procedeul loteriei.

Aratati care sunt exigentele de ordin tehnic in redactarea si comunicarea rezultatelor unor anchete.

Argumentati asupra celei mai bune combinatii dintre metoda anchetei pe baza de chestionar, care este predominant cantitativa, si o alta metoda calitativa de cunoastere a elevilor.

Indicati tipurile principale de distorsiuni ce pot afecta metoda chestionarului.

Nota: Temele 2, 5 si 8 sunt obligatorii, celelalte pot fi utilizate ca exercitii de aprofundare a problemelor tratate in curs.

Bibliografie

Chelcea, S., Chestionarul de investigatie sociologica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975.

Golu, P., Psihologie sociala, E.D.P., Bucuresti, 1974.

Hayes, N., Orrell, S., Introducere in psihologie, Ed. All, Bucuresti, 1971.

Holland, M.K., Psychology. An Introduction to Human Behavior, Lexington, Massachusetts etc., D.C. Heath and Company, 1974.

Smith, B.D., Psychology. Science and Understanding, Boston, Massachusetts etc., McGraw Hill, 1978.

Zlate, M., Introducere in psihologie, Casa de editura si presa "Sansa", Bucuresti, 1976.

9. STUDIUL DE CAZ. ANALIZA SI METODA BIOGRAFICA. METODA PRODUSELOR ACTIVITATII

Scopul unitatii de curs este

insusirea a trei metode calitative cu potential de aplicare in practica psihopedagogica curenta.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestei unitati cursantul va putea:

sa discrimineze valentele pozitive ale studiului de caz, ca metoda de cunoastere idiografica, de cele negative;

sa cunoasca precautiile metodologice care pot creste valoarea metodei studiului de caz;

sa aprecieze corect valentele metodei biografice si cauzometriei;

sa releve importanta metodei produselor activitatii si largul ei potential de aplicare in scoala;

sa opereze o analiza comparativa intre trei tipuri de metode calitative, evaluand potentialul lor in diverse contexte.

Planul unitatii de curs

1. Studiul de caz

2. Analiza si metoda biografica

2.1. Anamneza

2.2. Biografia

Metoda produselor activitatii

Autoevaluare, Bibliografie