Aspecte ale implicatiilor formarii comunicarii verbale la surdo-muti

ASPECTE ALE IMPLICATIILOR FORMARII COMUNICARII VERBALE LA SURDO-MUTI

                     In abordarea demutizarii, un rol important in formarea comunicarii verbale revine labio-lecturii (citirea de pe buze), aceasta este o reusita in conditiile in care se asigura o cunoastere aprofundata a limbii, este determinata de vederea buna, de atitudinea de a observa, de Atentia si usurinta interpretarii mimicii si atitudinii interlocutorului.

                     In primul rand trebuie stimulata nevoia de comunicare, deoarece in conditiile absentei perceperii cuvantului nu apare nevoia de comunicare verbala. trebuie create create conditii ca elevii sa aiba posibilitatea de a exersa cat mai multe expresii independente.

                     Copiii surdo-muti incep activitatea scolara in conditii care ii defavorizeaza pentru ca ei nu dispun de:

a.      elemente fonetice si continutul conceptual al cuvintelor.

b.     folosesc o cale artificiala pentru L vorbit (calea vizual-tactila in loc de cea verbala-acustica)

c.      prefera un L mimic, in locul celui conventional verbal (L mimico-gesticular poate deveni chiar un obstacol)

                     Labio-lectura este utila pentru toate categoriile de deficienti de auz, chiar si pentru asurziti (cofoza). Ea devine treptat factorul determinant pentru viitoarele relatii sociale. Este important ca initierea copiilor in citirea de pe buze sa inceapa inca din ante-prescolaritate, cand ei deja dispun de suficiente posibilitati de receptionare a vorbirii. Cu cat demutizarea va incepe mai tarziu, cu atat vor trebui invinse mai multe dificultati, tinandu-se seama de trasaturile ce-l caracterizeaza pe surdo-mut spre a forma la acesta profilul psihic specific surdo-vorbitorului.

                     In experienta de viata a copilului surdo-mut se creeaza diferite asociatii care sunt sesizate la acestia.

                     Ex: la un copil de 6 ani, surdo-mut pot fi constatate urmatoarele asociatii:

intre mimico-gesticulatie si obiectele sau activitatile cunoscute

intre mimico-gesticulatie, obiectele sau activitatile cunoscute si cuvintele deja invatate.

Relatia dintre mimico-gesticulatie, obiecte sau activitati cunoscute si cuvinte noi

                     Este necesar ca prin demutizare, mimico-gesticulatia sa fie solicitata din ce in ce mai putin.

I.               Anumite relatii intre mimico-gesticulatie si obiectele cunoscute - se formeaza pe masura ce copilul ia contact direct sau indirect cu diferite obiecte, observa caracteristicile acestora, intrebuintarea sau functia obiectului respectiv. Mimico-gesticulatia, desi are elemente comune, semnul mimic generalizand o anumita categorie de obiecte, actiuni, insusiri, etc., nu este statica, neperfectibila si nici identica la toti surdo-mutii. In conditiile aceleiasi tari, acest sistem nu exclude existenta unor variabile de la o scoala la alta, de aceea el trebuie sa devina comun, prin componentele sale esentiale.

Ex: pahar - semnul a bea - ducerea mainii drepte cu degetele stranse la gura, sub forma de cupa;

tata - prin semnul "are mustata", trasarea prin gest;

mama - mangaierea obrazului; fata - ducerea mainii la partea de jos a urechii; 

ascuns - ducerea mainii sub cealalta, in pozitie orizontala, cu coatele spre coapse si palmele spre piept.

a alerga - mana dreapta ridicata, indepartata

masina - semnul de rasucire a volanului

cal - semnul tragerii de haturi                      

cocos - semnul - are creasta si bate din maini

barca - conturarea cu ambele maini a unui oval mare + muscarile vaslitului

caine - miscari de apucare cu gura sau cu mana

vaca - miscari ale mulsului

sus - ridicarea mainii adunate sub forma pumn

jos - invers

furculita  - mana dreapta cu 3 degete orientate in jos (aratator, mijlociu, inelar) executa miscari de asezare pe palma stanga

                     Acest tip de asociatie a format obiectivul unor cercetari ajungandu-se la constituirea unui alfabet manual si gesturile vorbirii surdo-mutilor.

                     II. Relatia dintre mimico-gesticulatie, obiecte sau actiuni cunoscute si cuvintele deja invatate

Atunci cand copiii vin la scoala este necesar sa avem o evidenta a formelor de asociatie de care dispun. La copiii mici (scolari) se sesizeaza o diferenta intre cei care au freceventat gradinita si cei care vin direct la scoala. Primii dispun de mai multe semne mimico-gesticulatorii si de mai multe cuvinte, acestia receptionand mai usor cuvintele prin labio-lectura.

Procedee de comunicare:

a. Se indica obiecte sau activitati si se cere elevilor sa denumeasca cele aratate folosindu-se de cuvintele pe care le cunosc.

b. Se pronunta denumiri de obiecte sau activitati si li se cere copiilor sa pronunte, iar dupa aceea sa indice obiectul natural in fotografie, desen sau cand este cazul, activitatea la care ne referim. Dupa ce copiii au invatat sa scrie, sa citeasca, se apeleaza la diverse forme de verificare.

c. Li se solicita sa scrie la tabla cuvintele sau propozitiile pronuntate si sa citeasca ceea ce a scris. Pronuntarea cuvintelor evidentiaza cateva caracteristici analitice:

anumite sunete se multiplica sau se prelungesc, ex: car-te - carteee

accentul se pune la intamplare

silaba pe care se plaseaza accentul, dobandeste intotdeauna o pronuntare prelungita

Sunetele cu pronuntare apropiata, creeaza cele mai multe dificultati pentru diferentiere favorizand diferite substituiri. Este important ca profesorul sau educatorul de cate ori pronunta cuvinte (obiecte, difeirte denumiri) se cere elevilor sa arate acele obiecte.

Prin citirea labiala care devine din ce in ce mai corecta, elevii imita pronuntarea cuvintelor respective dupa modelul oferit. Este recomandabil sa se evite pronuntarea gresita deoarece deja fixata, se corecteaza foarte greu.

      Un rol important in automatizarea pronuntiei corecte il are imitatia dirijata.

In perioada de inceput a demutizarii se pot manifesta urmatoarele:

fenomenul pierderii anumitor sunete atat in pronuntarea lor cat si in scrierea lor

fenomenul contrar - introducerea in componenta cuvintelor a unor suntete straine, parazite

      - omisiuni: mai ales sunetul "r";

      - se insusesc mai repede labialele p,b,f, v

      - dintre cele parazite: sunt cele cu prelungirea vocalelor "i si i

Toate acestea pot fi consecintele unor deficiente metodice de demutizare.

III.           Relatia dintre mimico-gesticulatie, obiecte sau activitati cunoscute si cuvinte noi

Este vorba de relatii care sunt accentuate in procesul de Invatare a cuvintelor de catre elevi in scoala. Daca in primele doua situatii sunt stabilite anumite necesitati constatative, in acest din urma caz, preocuparile au un scop formativ.

Este posibil ca la venirea in scoala chiar si unii copii care nu au fost demutizati sistematic sa poata recunoaste dupa pronuntare cuvinte care denumesc fiinte si lucruri chiar daca nu pot sa le pronunte.

In activitatea de demutizare, putem intr-o anumita masura sa ne servim de aceasta recunoastere a copilului surdo-mut chiar daca aceasta este putin sistematizata, sporadica, elementara.

Dar nu putem sa tragem concluzii ca  avem de-a face cu o autodezvoltare a comunicarii verbale.

Prin ereditate se obtine doar potentialitatea de a comunica nu si structurile ei.

Copii surzi isi structureaza limbajul folosindu-se de gesturi care in majoritatea lor sunt prezente la persoanele din mediul social in care traiesc, vorbirea este de asemenea intotdeauna rezultatul invatarii.