Aspecte teoretice privind relatia mass-media - criza

Aspecte teoretice privind relatia mass-media - criza

In orice domeniu al activitatii umane exista preocupari privind disfunctionalitatile care pot sa apara in interiorul lui. Cauzele, modul de aparitie si manifestarea acestora "au implicatii majore in viata si activitatea oamenilor, cu consecinte si urmari aproape intotdeauna nedorite", asa cum precizau autorii Ion Chiciudean si Valeriu Tones in lucrarea Gestionarea crizelor de imagine . Aceste disfunctionalitati sunt, de fapt, crizele.

Originea crizelor este vazuta de catre sociologi in inechitatile sociale sau revolta impotriva autoritatilor, scaderea initiativei si motivatiei, declinul mostenirii familiale, comunitare, civice si religioase.

Politologii afirma ca originea crizelor vizeaza aspectele negative ale implicarii politicului, atribuind cauzele crizelor unor fenomene legate de esecul conducatorilor politici, de aspectele neguvernabilitatii, inconsistenta si incoerenta sistemului politic, incapacitatii puterii politice de a rezolva crizele. Pentru istorici, cresterea puterii militare a unor state, accentuarea tehnologizarii, sunt cauze care conduc la nasterea unor crize. Psihologii considera criza drept o destructurare a identitatii indivizilor, a simtului lor de evaluare si semnificare datorate impulsurilor instictuale, o influenta a fortelor inconstientului colectiv, un efect al experientelor traumatice datorate nasterii, bolii, accidentelor, declinului empatiei si indrumarii parentale, experientelor sociale care i-au facut pe indivizi, impuse de teama si negarea mortii.

Simona Stefanescu afirma in lucrarea Media si conflictele ca "o situatie conflictuala este, in mod axiomatic, un moment de mare importanta pentru societate si ajunge, in mod necesar, in atentia mass-media. Rolul mass-media variaza in functie de natura crizei sau conflictului si de natura societatii in care se petrece"

In derularea unor crize si in modul in care aceste crize sunt gestionate de stat, un rol important il are televiziunea prin redarea imaginilor. De cele mai multe ori, atunci cand este vorba despre o rapire de ostatici, sau atentate, imaginile surprinse de camere video, sau cele transmise de martori oculari creeaza adevarata realitate. Totusi, sunt situatii in care imaginea tv asupra realitatii este distorsionata, foarte selectiva, ocultand anumite aspecte ale realitatii.

Si pentru a fi mult mai expliciti vom trece in continuare la analiza formelor de actiune la distanta despre care vorbea Thompson: adresarea catre destinatari; activitatea mediata de fiecare zi; evenimentele mass-media; actiunea fictionalizata[3].

In ceea ce priveste adresarea catre destinatari aceasta poate fi directa sau indirecta. In adresarea directa producatorii stau in fata camerei iar destinatarii au impresia ca li se vorbeste; discursul este un monolog adresat unui numar infinit de destinatari; Un exemplu clasic este acela al prezentarii stirilor la orice jurnal unde prezentatorul sta in fata camerei si citeste un text de pe prompter. Unicul prezentator a fost inlocuit cu doi prezentatori care din cand angajeaza o conversatie intre ei pentru a alunga monotonia monologului adresat celor absenti. Aici trebuie sa amintim monologul tinut de prezentatori in perioada comunista. Stirile erau relatate cu raceala iar majoritatea subiectelor vizau doar sfera politica. Prin comparatie putem vedea produsele, daca mi se permite, chiar brand-urile de televiziune existente acum, de exemplu, Andreea Esca, prezinta tot singura stirile dar mult mai dinamic, iar aria de relatare este mult mai vasta. Exista si relatari ale jurnalelor de televiziune facute de doi prezentatori (de exemplu, Observatorul de la Antena 1).

Reportajul in direct este folosit pentru a capta atentia privitorilor si a le oferi alternative vizuale la crainic. Remarcam in acest sens desele transmisiuni in direct ale televiziunilor locale realizate in momentele in care in acele localitati se intampla un anumit eveniment care se poate transforma in stire.

Citirea stirilor este o forma de rutina de adresare directa catre destinatari. Aici am putea da exemplul obositoarelor videoconferinte care existau in perioada Guvernarii PSD, mai ales in ultimul an de Guvernare, si mai ales in momentele in care se produceau calamitati. PSD isi facuse o practica de a aparea in fiecare saptamana prin intermediul acestor actiuni de amploare in care erau antrenati si prefectii.

Forma exceptionala de adresare catre destinatar - discursul presedintelui sau al primului ministru catre natiune; este cazul in care liderul poate incerca sa manevreze iscusit opozitia pe care o intampina in domeniul politic mai restrans al reprezentantilor profesionisti; ei pot sa-si infatiseze opoztia ca neinsemnata, vindicativa sau obstructionista. "Ca prezentare directa in fata oamenilor, discursul presedintelui sau al primului ministru are in mod esential un caracter personal"[4].

Astfel trebuie pastrat echilibrul intre intimitate si solemnitate. Acest echilibru va fi reflectat in discurs care se presupune ca va combina enuntarea principiilor generale si a idealurilor nobile cu folosirea pronumelor personale "eu", "noi", "voi" si repovestirea experientelor personale. Discursul pasional si o retorica aprinsa nu sunt potrivite.

Echilibrul intre solemnitate si intimitate va fi si el reflectat in designul "regiunii din fata". Cadrul va include un simbol recognoscibil al idetitatii nationale, precum un steag asezat discret intr-un colt. Daca liderul este prezentat alaturi de familie in spatiul sau privat iar in cadru apare un foc mocnit ce arde in spate se creeaza o intimitate familala care poate facilita incercarea de a comunica chestiuni personale in mod public sau chestiuni publice intr-un mod personal.

Insa, cel mai elocvent exemplu este aici citirea unui discurs de catre presedintele Romaniei inaintea orei de trecere de la un an la altul. Remarcam totusi faptul ca modelul preluat de la N. Ceausescu de catre I. Iliescu si E. Constantinescu nu a fost promovat si de catre T. Basescu, acesta recurgand la o " baie de sampanie" in Piata Universitatii, simbol al schimbarii politice din Romania.

Adresarea indirecta ofera posibilitatea producatorilor de a inlocui monologul cu un dialog; ei vor adopta stilul conversational si vor avea posibilitatea de a monitoriza reflexiv raspunsurile celorlalti. Exemple: interviuri televizate, conferintele de presa, dezbaterile, discutiile televizate (cu sau fara public in studio), conferintele de partid televizate, dezbateri televizate ale Parlamentului.

Interviu    cu un lider marcant - presedintele SUA. Tip de adresare ce difera de adresarea directa catre destinatari. Interviul cu presedintele este un eveniment important. Iar situatia nu este lipsita de tipul de solemnitate caracteristic adesarii presedintelui catre natiune. Este un eveniment important dar nu unul extraordinar si spre deosebire de discursul prezidential, acesta nu presupune circumstante extraordinare fata de care poate fi vazut    ca un raspuns inzestrat cu autoritate. Interviul ca dialog conversational are un grad de informalitate care lipseste din discursul prezidential. Interlocutorii adreseaza intrebarile si comentariile unul altuia, si sunt capabili sa monitorizeze intr-un mod reflexiv raspunsurile celuilalt. In acelasi timp ei stiu ca se adreseaza unor destinatari absenti.

Pentru a conduce interviul cu succes, presedintele nu trebuie nici sa dispretuiasca interactiunea fata in fata nici sa se concentreze pe ea. "Interviul ii da posibilitatea presedintelui de a aparea confortabil, stapan pe situatie, capabil sa raspunda unor intrebari probatoare cu o fluenta degajata, care dovedeste ca un lider are control ferm"[5]

Riscuri ale interviului pentru presedinte:

o vorba scapata, o remarca nepotrivita, o statistica incorecta, o replica neclara sau intortocheata sunt surse de neplacere pentru un lider angajat intr-o cvasiinteractiune mediata prin procesul relativ deschis al interactiunii fata in fata

modalitati de a elimina riscurile: solicitarea intrebarilor dinainte, pregatirea minutioasa a raspunsurilor, alegerea cu grija a persoanei care ii va lua interviul

Activitatea mediata de fiecare zi are o trasatura distinctiva si anume aceea ca face parte din fluxul comportamental de fiecare zi. Exista mai multe subtipuri cum ar fi: actiunea de fiecare zi care este filmata si transmisa astfel incat actorii insisi nu sunt constienti ca sunt filmati. Astfel este forma de activitate mediata de fiecare zi care nu se adreseaza destinatarilor, cum ar fi, de exemplu, o demonstratie, un eveniment filmat discret pentru a se evita sa fie detectat de particianti.

Cel mai recent exemplu este greva cadrelor didactice care marsaluiau pe strazile Capitalei la inceputul lunii decembrie, fara grija ca sunt filmati. Un alt subtip este adresarea indirecta catre participanti: idivizii isi urmaresc comportamentul pentru ca stiu ca va fi filmat inregistrat si transmis destinatarilor absenti. Este exemplul inregistrarilor de televiziune, cum ar fi "ProVest" (Pro TV) care este inregistrata vineri dimineata si transmisa duminica. Activitatea mediata de fiecare zi poate sa implice adresarea directa catre destinatari.

Un exemplu ar fi: luarea unor ostatici de catre un grup paramilitar. Ei stiu ca actiunea lor va fi intens mediatizata astfel vor atrage atentia celor absenti asupra cauzei lor. In mass-media din Romania acest lucru a aparut odata cu rapirea jurnalistilor in Irak. In acele zile, toata mass-media arata figurile jurnalistilor care relatau care ar fi revendicarile teroristilor. Activitatea simulata de fiecare zi- apare in momentul in care indivizii vor sa se angajeze in actiunea sau in interactiunea obisnuita numai cu scopul de a fi filmati adica doar pentru a crea un eveniment televizabil. Aici am putea da exemplul emisiunilor de tip divertisment, cum ar fi "Canalul de stiri" (Antena 1).

Evenimentele mass-media sunt ocazii imprtante, exceptionale care sunt planuite dinainte si care sunt transmise in direct si intrerup fluxul normal al evenimentelor. Este exemplul evenimentelor organizate de alte institutii decat de mass-media, planificate din timp, la care este implicata mass-media; evenimentul este transmis in direct, pe mai multe canale, retele si mijloace de comuniacre "Ele intrerup programele normale si fluxul normal al vietii de fiecare zi. Sunt ocazii exceptionale: inlatura rutina, creeaza o atmosfera de inalta asteptare si dispun de atentia a milioane de oameni"[7]. De exemplu, marile evenimente internationale, cum ar fi decernarea premiilor pentru pace sau Miss World sau, de ce nu, spectacolul de muzica internationala, Eurovizion. In Romania, transmiterea pe mai multe canale de televiziune a briefingului dupa sedinta de Guvern s-ar putea include in aceasta categorie.

Actiunea fictionalizata. O mare parte din rezultatul productiei de televiziune are un caracter in mod explicit fictional: este vorba de construirea unei povesti care este scrisa in intregime si care este jucata de indivizi care stiu ca joaca si care sunt perceputi astfel de destinatarii absenti.

Uneori in practica actuala a productiei de televiziune granita dintre actiunea fictionalizata si cea nefictionalizata poate fi dificil de trasat. Multe actiuni mediate sau evenimente sunt infaptuite sau construite cu scopul de a fi televizate iar materialul care cuprinde in cea mai mare parte interviuri, reportaje de stiri si documentare este editat si integrat intr-un construct audiovizual care difera in anumite privinte de evenimente asa cum se intampla ele in realitate.

Este exemplul diverselor stiri unde reporterul ajunge mai tarziu de momentul petrecerii unui eveniment (vezi stirile care se refera la aglomerari in trafic, unde reporterul ajunge dupa rezolvarea problemei aglomeratiei si trebuie sa inventeze si sa astepte sirul de masini de la semajor pentru a putea da stirea respectiva).

Pentru toate aceste actiuni de transmitere exista actiuni de receptare si percepere a mesajului. Insa, destinatarii nu le pot raspunde direct producatorilor, si atunci trebuie sa gaseasca alte modalitati cum ar fi critica, aprecierea sau comentariu pe marginea mesajelor, trimiterea e-mail-urilor catre emisiuni sau telefoanele in direct, dar si povestirea catre alte persoane, mesajele mass-media capatand astfel o audienta in plus din partea destinatarilor secunzi, care nu au participat la "cvasiinteractiunea mediata" dar care au asimilat o versiune a mesajului prin interactiunea fata in fata cu destinatarii principali.

Exista mai multe tipuri de raspuns sau receptare: indivizii reactioneaza in moduri similare la actiunile mediate, la cuvinte sau evenimente, desi sunt situati in contexte diverse si nu exista comunicare si coordonare intre ele. Un alt tip este acela ca, indivizii raspund in moduri similare la procedeele simbolice care au ca intentie explicita coordonarea raspunsului destinatarilor. Un al treilea tip de raspuns este actiunea concertata de raspuns care dobandeste un anumit grad de organizare si de coordonare in cadrul contextelor de receptare. Aici sunteam confruntati cu forme de actiune colectiva care sunt stimulate de imaginile, de actiunile si de cuvintele mediate. Nu ne putem indoi ca mijloacele de comunicare au jucat si continua sa joace un rol important.

De exemplu, miscarile revolutionare din Europa de Est din 1989 ofera un exemplu pentru modurile in care mesajele mass-media pot stimula si intretine actiunea colectiva prin indivizi localizati in contexte indepartate. Au existat, desigur, multi factori care au contribuit la evenimentele extraordonare care s-au intamplat in timpul ultimelor 3 luni din 1989. Aceste evenimente au fost consecinta cumulativa a multor ani de saracie economica si de control politic opresiv, si ele au fost grabite, printre altele, de noua gandire politica introdusa de Gorbaciov. Este de presupus ca miscarile revolutionare din 1989 nu s-ar fi intamplat asa cum au fost cu rezultate similare in diferite tari in absenta reportajelor mass-media extinse si permanente.

Nu numai ca televiziunea le-a oferit indivizilor din Europa de Est imagini despre Occident, descriind conditiile de viata care contrastau puternic cu ale lor, dar le-a oferit si o descriere virtual instantanee a ceea ce se intimpla in tarile vecine, ca si in tarile invecinate, in orasele invecinate sau in locurile din propriile tari. In Romania unde mijloacele de comunicare erau controlate de stat, indivizii puteau afla de schimbarile dramatice    care aveau loc in alte parti din Europa de Est si in alte parti din propria lor tara, prinzand transmisiunile radio si tv din Uniunea Sovietica, Ungaria si Iugoslavia .