Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Autoritatile publice si dreptul la informatie al persoanei
1.1 Consideratii generale.
Autoritatile publice, ca structuri ale statu lui, presteaza servicii de interespublic, prin care trebuie sa satisfaca necesitatile si trebuintele publicului. Printe alte atributii, autoritatile publice sunt infiintate, dotate, instruite sa presteze serviciile necesare realizarii dreptului la informatie al persoanei, drept esential, fundamental pentru existenta persoanei. Pe langa informatiile privind activitatea lor, autoritatile publice sunt obligate sa caute informatii de interes public si sa le puna la dispozitia acestuia, pentru a le folosi. De pilda, autoritatile publice sunt obligate sa supravegheze mediul si sa informaze populatia cu orice date referitoare la evenimentele care ar afecta drepturile, libertatile si interesele legitime (cutremure, seceta, grindina, val de frig, precipitatii, inundatii etc.) ori sa supravegheze producatorii, comerciantii, pentru a preveni producerea si vanzarea de bunuri de consum periculoase pentru sanatate. Pe de alta parte, omul pentru a fi liber in a alege, a se comporta, trebuie sa cunoasca ceea ce alege, avantaje, dezavantajele alegerii sau comportamentului.
Dreptul la informatie recunoscut de Constitutie presupune si dreptul la informatie al autoritatilor publice, ca orice persoana, precum si obligatiile acestora corelative dreptului la informatie al celorlalte persoane. De asemenea, in domeniul comunicarii sociale autoritatile publice au si alte drepturi si obligatii cu implicatii asupra exercitarii dreptului la informatie al persoanei, inclusiv al media. De pilda, pe plan european, Consiliul Europei a emis unele acte care reglementeaza obligatiile autoritatilor publice in realizarea dreptului la informatie al persoanei.
Recomandarea R 81/19 adoptata de Comitetul de Ministri in noiembrie 1981 vizeaza «asigurarea accesului cat se poate de larg al publicului la informatiile detinute de autoritatile publice», cu exceptia corpurilor legiuitoare si a autoritatilor judiciare. Eventualul refuz trebuie sa fie motivat in scris, iar petentul nemultumit se poate adresa justitiei sau altei autoritati competente. Directiva nr. 90/313/CEE din iunie 1990 a Consiliului Comunitatilor Europene priveste obligatia autoritatilor publice de a furniza din oficiu si la cerere, orice informatie asupra situatiei mediului inconjurator, a activitatilor sau a masurilor care ar putea sa afecteze mediul.
Refuzul autoritatilor de a furniza aceste informatii poate fi contestat de persoana fizica sau juridica solicitanta, atat in justitie, cat si pe cale administrativa. Asadar, in sistemele democratice orice cetatean poate cere si obtine de la autoritatile publice orice document (cu exceptiile prevazute de lege), termen generic folosit pentru inscrisuri, fotografii, filme, date computerizate, inregistrari audio-video etc. In situatia in care detinatorul informatiei refuza cererea, el trebuie sa explice in scris motivele. Aceste refuzuri pot fi atacate in justitie de cetateanul interesat si este sarcina autoritatii publice sa convinga judecatorii ca refuzul este justificat din punct de vedere legal, si in mod deosebit constitutional, respectiv ca prin acest refuz se servesc interese superioare intereselor ce s-ar satisface prin comunicarea solicitantului.De mentionat ca in constitutiile tarilor europene, nu sunt reglementate in mod expres obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie al persoanei, fiind lasate la aprecierea si reglementarea parlamentelor care le-au instituit in diferite legi. Astfel, in Austria, cetatenii carora autoritatile le refuza accesul la informatie se pot adresa unui Tribunal administrativ cu exceptia cazului cand prin informatiile solicitate s-ar pune in pericol, in mod serios, securitatea nationala sau afacerile externe.
In Franta exista restrictii cu privire la aflarea informatiilor prin care s-ar putea pune in pericol securitatea nationala sau relatiile externe. Plangerile referitoare la refuzul furnizarii unor informatii de catre autoritati se adreseaza unui comitet special. Daca plangerea nu este satisfacuta, persoana care se considera lezata se poate adresa unui tribunal administrativ. In Germania exista restrictii cu privire la accesul la informatiile care ar pune in pericol securitatea statului.
De asemenea, autoritatile pot refuza si furnizarea unor informatii care, daca ar deveni publice, ar impiedica o procedura judiciara, ori ar afecta interese majore publice sau private.
Autoritatile pot justifica un eventual refuz si prin cantitatea excesiva de informatii cerute.
Ziaristii au dreptul de a se adresa justitiei in cazul in care li se refuza nejustificat si ilegal accesul la informatiile cerute. In cazul publicarii unor informatii secrete, justitia va achita persoana acuzata daca se dovedeste ca interesul public fata de acele informatii (prin aducerea lor la cunostinta publicului) prevaleaza asupra interesului aparat prin instituirea si mentinerea caracterului lor secret. Este vorba de situatia cand prejudicierea interesului public prin secretizare este mai mare decat prejudicierea prin dezvaluire. In art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public se arata: «Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica, nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate ci constituie informatii de interes public».In Olanda exista restrictii cu privire la informatiile care se refera la unitatea coroanei, la securitatea nationala si la informatii confidentiale furnizate despre persoane particulare, deci se protejeaza in egala masura secretul de stat si informatiile confidentiale privind viata particulara. Informatiile privind afacerile externe, interesele economice ale statului si investigatiile in cazuri penale pot fi facute publice daca astfel prevaleaza interesul public. Nu pot fi divulgate documente interne care contin opinii ale oficialitatilor asupra politicii duse de guvern. In Spania exista restrictii cu privire la informatii asupra securitatii statului. Refuzul autoritatilor de a furniza informatii poate fi contestat la tribunal in virtutea garantiilor constitutionale cu privire la accesul liber la informatii. Ziaristii care publica informatii secrete pot fi trimisi in judecata, numai daca se dovedeste ca au stiut ca materialele publicate intra in categoria secretelor de stat. In Suedia exista restrictii din partea autoritatilor, cu privire la informatii asupra securitatii statului, afacerile externe, investigatiile penale si viata particulara. Autoritatile au obligatia de a furniza informatiile cerute sau de a prezenta in scris motivele respingerii cererii. Persoana care se considera lezata in dreptul sau de a obtine informatii se poate adresa unui tribunal sau ombudsmanului. Numai editorii ziarelor pot fi trasi la raspundere penala pentru publicarea unor informatii considerate secrete de stat.
Deci, sub acest aspect editorul poate cenzura informatiile ce urmeaza a fi publicate, invocand prevenirea raspunderii sale.In Statele Unite ale Americii exista restrictii cu privire la unele informatii din domeniul securitatii nationale, in masura in care divulgarea lor ar putea-o pune in pericol. Autoritatile sunt obligate sa furnizeze informatiile cerute, fie sa justifice in scris refuzul.
Persoana care se considera lezata se poate adresa unui tribunal federal. Functionarii de stat pot fi concediati pentru dezvaluirea unor informatii considerate secrete. In S.U.A. accesul la una din cele mai mari arii informationale - dosarele federale - a fost limitat pana cand Congresul a elaborat, in 1966 «Actul libertatii de informare». Acest act, si importante amendamente aduse pana in 1975 au deschis accesul la o mare parte din dosarele federale. F.O.I.A. (Freedom of Information Act) reglementeaza dreptul publicului de a avea acces la dosarele Executivului cu 9 exceptii.
Aceste exceptii ii impiedica pe reporteri, sau pe oricine altcineva, sa examineze impozitul pe venit, documente secrete vitale sigurantei si apararii nationale sau politicii externe, scrisori in interiorul institutiei publice sau alte materiale considerate sensibile. In 1975, noi amendamente dau Curtii Federale dreptul de a reanaliza dosarele clasate (analizate deja si acceptate pentru a fi facute publice); pentru a se asigura ca analiza lor a fost corect facuta se stabileste un termen in care Agentia trebuie sa aprobe sau sa respinga, dupa caz, o solicitare de a citi un dosar.
Agentia trebuie sa raspunda in 10 zile lucratoare iar la un apel administrativ in 20 de zile lucratoare. Agentia are dreptul sa prelungeasca aceste termene cu 10 zile. Daca Agentia refuza sa furnizeze informatii, persoana lezata se poate adresa instantei, sa o oblige. "Mercury News" din San Jose, California a solicitat F.B.I.- ului pe baza acestui "Act al libertatii de informare" materiale prin care a demonstrat ca presedintele Ronald Regan a fost, spre sfarsitul anilor '40 informator al F.B.I.. Documentele obtinute de ziar l-au identificat pe Regan ca fiind agentul «T-10» si demonstrau ca el si sotia sa « au furnizat F.B.I.-ului nume de actori despre care ei au crezut ca faceau parte dintr-un grup procomunist». Prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 153/07.03.1991, Romania a aderat la «Conventia Europeana in domeniul informatiei asupra dreptului strain».
In art. 1 al acestei Conventii se arata: «Partile contractante se angajeaza sa-si transmita informatii privind dreptul in domeniul procedurii civile si comerciale cat si al organizarii juridice.
Totusi, doua sau mai multe parti contractante vor putea, in ceea ce le priveste, sa extinda sfera de aplicare a prezentei Conventii si in alte domenii decat cele mentionate in paragraful precedent.» In Declaratia de la Helsinki din 1975 a O.S.C.E. s-au prevazut facilitati pentru ziaristi in scopul cresterii contributiei acestora la realizarea dreptului la informare, facilitati care presupun obligatii din partea autoritatilor, astfel:
«Statele participante, dorind sa imbunatateasca conditiile in care ziaristii unui stat participant isi exercita profesia intr-un alt stat participant, au obligatia indeosebi:
sa examineze intr-un spirit favorabil si in termen adecvat si rezonabil cererile de vize prezentate de ziaristi;
sa acorde ziaristilor din statele participante acreditati permanent, pe baza de aranjamente, vize multiple de intrare si iesire pe perioade determinate;
sa faciliteze, pentru ziaristii acreditati din statele participante, eliberarea de permise de sedere in tara de resedinta temporara si, daca si atunci cand acestea sunt necesare, a altor documente oficiale pe care se cuvine sa le aiba;
sa simplifice pe baza de reciprocitate, procedurile de organizare a deplasarilor ziaristilor din statele participante in tara in care isi exercita profesia si sa ofere treptat posibilitati mai mari pentru acest gen de deplasari, sub rezerva respectarii reglementarilor referitoare la existenta regiunilor interzise pentru motive de securitate;
sa procedeze astfel incat sa dea curs, pe cat de repede posibil, cererilor prezentate de acesti ziaristi in vederea unor astfel de deplasari, tinand seama de factorul timp, specific cererii;
sa sporeasca posibilitatea pentru ziaristii din statele participante de a comunica personal, cu sursele lor de informare, inclusiv organizatiile si institutiile oficiale;
sa acorde ziaristilor din statele participante dreptul de a importa echipamentul tehnic (foto, cinematografic, magnetofon, radio si televiziune) care le este necesar pentru exercitarea profesiei lor, sub rezerva expresa ca acest echipament sa nu fie reexportat;
sa acorde ziaristilor celorlalte state participante pe care le reprezinta, acreditati cu titlu permanent sau temporar, posibilitatea de a transmite, folosind mijloace recunoscute de statele participante, rezultatele activitatii lor profesionale, inclusiv benzile de magnetofon si filmele nedevelopate, in scopuri publicitare de radiodifuzare sau televizare. Statele participante reafirma ca ziaristii nu pot fi expulzati si nici penalizati in nici un alt fel pentru exercitarea legitima a activitatii lor profesionale. In caz de expulzare a unui ziarist acreditat, acesta va fi informat despre motivele acestei masuri si va putea sa supuna o cerere de reexaminare a cazului sau.» Din cele prezentate rezulta o serie de obligatii ale autoritatilor publice, in realizarea dreptului la informatie al persoanei direct sau indirect prin agentul media.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
Comunicare | |||
|
|||
| |||
| |||
|
|||