 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
La nivel international politicile interculturale au ca scop mentinerea pacii, ceea ce reprezinta un mod pozitiv de convietuire a civilizatiilor de pe intreg globul pamantesc, pacea ducand la dezvoltarea popoarelor din punct de vedere social, economic si spiritual.
S-a demonstrat de-a lungul timpului ca pacea poate fi obtinuta si mentinuta doar in situatia in care aspectul cultural nu este ignorat de catre populatie.
Atat la nivel multilateral cat si la nivel bilateral exista dorinta de cunoastere reciproca a civilizatiilor prin schimbul de cunostinte si informatii in legatura cu obiceiurile si stilul de viata social, politic si economic, ceea ce determina diminuarea conflictelor si dobandirea unui respect mai mare intre civilizatii.
Din dorinta de a mentine pacea la nivel international au
fost create mai multe organizatii si consilii care au ca rol cooperarea
culturala si sociala. Dintre cele mai
importante, vom aminti Franta si
Cultura devine atsefel liantul care creaza legaturi, pentru unele state, care ajuta la stoparea conflictelor.
Comunicarea interculturala , este un alt factor, care are un rol nu lipsit de importanta in cadrul proceselor anti-conflict.. Altfel spus, cultura reprezinta un cadru al actiunilor politice si al actorilor politici care nu poate fi ignorat.,iar a ajunge la un acord in acest tip de chestiuni poate implica un proces de dialog intercultural, deoarece modul in care factorii de decizie isi definesc interesele de securitate deriva din experientele si punctele de vedere colective istorice sociale si culturale
. Astefel o definitie ar putea fi: "cultura consta din acele credinte, traditii, atitudini si simboluri, durabile si larg raspandite, care arata modurile in care interesele si valorile unui stat/unei societati, privind securitatea, stabilitatea si pacea, sunt percepute, articulate si aplicate de catre elite si actori politici".
Un conflict are intotdeauna nevoie de doua parti , ceea ce inseamna ca, cel putin teoretic, conflictul putea fi prevenit prin politici culturale concretizate in dialog intercultural, atat la nivelul elitelor, cat si la nivelul cetatenilor obisnuiti.
In concluzie, cultura este foarte important in mentinerea pacii si in inlaturarea conflictelor inter-statale.
Dezvoltarea economica a schimburilor cultural ear fi un al doilea punct de vedere in pastrarea pacii. Tarile dezvoltate au ca rezultat schimburile culturale din ce in ce mai intense, cu o crestere rapida. Pe Primul loc fiind Statele Unite la exportul cultural, apoi Europa.
Trei milioane de angajati gasim in sectorul cultural numai in cadrul statelor membre UE, dintre care, in domeniul schimburilor internationale mai mult de jumatate. Schimburilor culturale internationale au devenit o chestiune economica importanta: statele membre nu pot fi decat preocupate ca balanta sa incline mai mult in partea schimbului cu Statele Unite. O tara care stie sa se exporte, va face mai usoara cumpararea de produse culturale Daca un stat are o cultura atractiva, atunci cu siguranta va avea efecte bune asupra vanzarii altor produse.Este important ca intitutiile guvernamentaleele sa profite de ocazii pentru a promova cultura tarii lor.
Teama de marginalizare este unul dintre aspectele negative ale dezvoltarii. Inmultirea schimburilor culturele, poate duce la marginalizare si saracire. Acestui risc se expun, in principal, tarile mai slab dezvoltate. Un mediu stabil, care sa le incurajeze,ar fi un mediu de preferat.Deoarece ele nu pot fi supuse regulilor pietei, ele sunt imaginea unui stat in exterior ceea ce inseamna ca trebuie inregistrate in sistemul fiscal national, acest lucru ducand la subventionari importante din artea statului.
Un mijloc de a obtine recunoastere si de extindere a influentei a fost o alta caracteristica a schimbului cultural. Statele care au hotarat infiintarea de dispozitive de promovare culturala, au facut acesta pentru de a-si spori influenta. Relevant este faptul de a constata ca in tarile in care s-a dispus crearea de retele culturale sunt puterile nationale care au detinut colonii.
Scopul obtinerii de influenta in relatiile culturale internationale s-a conturat in in perioadele interbelica si razboiul rece si in perioadele de declin politic sau economic titlu de compensatie.
Unele state vor dori sa foloseasca aceste relatii in alte scopuri, spre exemplu politice, doar pentru a fi recunoscute de alte natiuni natiuni. Aici ne referim la state care nu sunt recunoscute juridic si nu sunt cartografiate ca state cu entiate precisa de catre majoritatea comunitatea internationala.
. Una din cele mai triste concluzii la care au ajuns expertii este faptul ca lumea mai foloseste in acest moment doar de 10% din limbile active acum o suta de ani, ceea ce a dus la o pierdere irecuperabila a multor idei , planuri, trairi.
Limba este una din partile cele mai importante in patrimoniul unei tari, prin ea se cladeste viitorul, prin ea se transmit traditii si idei . Relatiile culturale internationale sunt greu de definit ,scopurile culturale si sociale fiind mult diferite fata de cele economice sau diplomatice. Acestea sunt un amalgam de stiinte : lingivstica, filosofie, socoilogie etc. Desi sunt greu de cuantificat, importanta lor este foarte mare. Unul din rezultatele pozitive a schimbului cultural este diversitatea , iar unul din minusurile ei este riscul de uniformizare culturala.
Cel mai des utilizitata justificare a schimburilor culturale internationale este cultura, schimb reciproc de traditii si idei. Societatile inchise sunt amenintate de decadentade aceea schimbul este considerat piatra de temelie a culturii. Aceasta nu poate exista cultura fara a fi comparata. Deoarece mizele diplomatice sau economice sunt mai mult exploatate relatiile culturale internationale, sunti insuficient puse in valoare.
Comunitatea internationala are o deosebita responsabilitate, ea fiind insarcinata sa acorde prioritate dezvoltarii socioculturale a populatiilor aflate in dificultat. Interculturalitatea nu poate fi ignorata de relatiile internationale, politicile educative si lingvistice.
2. Politici culturale europene
Nu putem vorbi despre conjunctura politica fara o descindere de la care sa incepem. Revendicarea a doua raspunsuri,pe deoparte a unuia comun iar pe de alta a unuia cultural are ca baza intrarea Europei in perioada istorica. Destinul comun al acestui continent se dezvolta din 1945 , desi nu este observabil pentru o mare parte din oameni, dar exista in profida inegalitatilor si diferentelor sociale. El determina amenintarea exterminationismului si totalitarismului, pericole pentru adevarurile culturale,si nevoia de a le face fata impreuna factorilor de declin si de dezalcatuiere.
Europa are la baza, o doctrina soft power,sa-i spunem asa. In general,majoriatea constructiilor politice de pe intinsul Europei au aparut si au evoluat treptat din inerior,e adevarat, dar pornind de la fortari exterioare, iar cand spunem fortari exterioare de referim la acelea provocate de razboi.
Ceea ce a pornit de la europeni, fara nici un fel de influenta exterioara a fost dorinta lor de a schimba,a ridica la un standard mai inalt nivelul de trai.Si au facut acest lucru in trei directii : pe plan economic, pe plan social si pe plan ecologic. Avand in vedere faptul ca suprafata Europei este cu mult mai mica decat cea a Americii ,Europa avand o cca. 10,4 milioane de kilometri comparativ cu America,cca. 41,5 miloane de kilometri,este usor de inteles de ce pe continentul nostru este o cere ecologica mult mai mare decat in SUA.
Europenii mostenesc o traditie sociala crescuta, motiv pentru care si pretentiile lor de ordin social sunt mult mai inalte decat in alte tari.Si aici este vorba de o multitudine de aspecte,pornind de la modul de alimentatie pana la modul in care sunt afectati de evolutia geneticii.
Europenii nu isi doresc o cultura hegemonica ,preferinta lor fiind in stransa legatura atat cu modul de comunicare cat si cu etica. Un exemplu ar fi avalansa termenilor din diverse domenii care sunt folositi insa in toate tarile in varianta englezeasca : dealer, computer ,management, marketing, broker etc.Pe plan cultural , Europa se afla la un nivel ridicat si atunci ar trebui sa-si pastreze individualitatea. Nu este nevoie sa importam stilul de viata sau valorile americanilor din moment ce le avem si noi pe ale noastre.
2.1. Exceptia culturala si diversitatea culturala
Distributia bunurilor culturale ar putea insemna pe deoparte controlul anumitor companii multinationale asupra pietei mondiale. Insa ar fi total gresit sa reducem cultura la bunurile sale materiale. Cultura trebuie privita ca simboluri spirituale si nu materiale si experienta ce tine de planul existential. Pentru a o pastra nestirbita este nevoie de fapte nu doar de discursuri politice fara nici o urmare concreta.Vorbim aici despre necesitatea de a recupera si pastrare traditiile ce formeaza acea cultura non-occidentala,cultura noastra individuala. Este adevarat ca am ajuns intr-un punct in care importam extrem de multe de la americani,pe scurt intregul lor mod de viata, insa cultura noastra este cea care trebuie sa ramana intacta. Aceasta este cea mai importanta exceptie,singura poate.Iar globalizarea ameninta pierderea de-a lungul timpului a identitatii culturale. Bunurile culturale sunt pastratoarele identitatii fiecarui popor in parte ,a ideilor si a valorilor sale.
Conform proverbului "pestele mare il inghite pe cel mic" ,cultura globala,o cultura atemporala si "lipsita de memorie" ar putea sa acapareze la un moment dat cultura fiecarei tari . Acest lucru trebuie evitat cu orice pret.Prin promovarea culturii individuale a statelor.
Manuel Castells (1997,13) surprinde foarte bine nevoia pastrarii identitatii culturale :"Nu putem accede la modernitate decat mergand pe propriul nostru drum, cel care ne-a fost trasat de religia, istoria si civilizatia noastra "
Prin lucrarea de fata am dorit crearea unei imagini de ansamblu asupra aspectelor referitoare la comunicarea interculturala si incercarea de a o imbunatati prin prisma economiei.
Este lesne de inteles interdependenta dintre identitatea personala(orice persoana) sau colectiva(un popor) si comunicare, datorita continuitatii dintre ele.Este aproape imposibil sa masuram comunicarea interculturala la nivelul continentului nostru.Asta nu inseamna ca firmele de cercetare nu realizeaza foarte multe sondaje si chestionare pe aceasta tema pentru stabilirea unor statistici, insa validitatea lor este greu de determinat. Singura afirmatie pe care o putem face fara nici un dubiu este aceea ca pentru a putea dezbate pe tema comunicarii interculturale este sunt necesare atat bunurile culturale cat si persoanele care sa le puna in miscare. Iar aceasta miscare ar putea fi, in cele din urma, masurata.
Putem vorbi de comunicarea interculturala in doua sensuri : cel de functionalitate sau comunicare si cel normativ care se refera la partea spirituala ,la intrepatrunderea armonioasa. Este ,deci , vorba de cantitate dar mai ales de calitate.
Cantitativ,vorbim despre ceea ce am mentionat si mai devreme ,legatura dintre persoane si bunurile culturale la nivelul Europei ,avand in vedere : legaturile pe plan economic ale marilor firme europene, persoanele care prefera sa lucreze altundeva decat in tara in care s-au nascut si au crescut sau altfel spus cei ce si-au gasit un loc de munca altundeva decat in tara de origine, numarul foarte mare de adolescentii ce aleg facultatile din alte state,la fel si cadrele didactice ce profeseaza in alte state, de asemeni nu putem omite turismul la nivelul Europei,in special cel cultural , cumpararea si vanzarea bunurilor culturale pe teritoriul continentului si bineinteles cuantumul colaborarilor la nivelul intregii culturi europene.
Referitor la datele calitative, trebuie luat in considerare nivelul la care se fac toate aceste "schimburi" enumerate mai sus, daca ritmul lor este alert si daca aceasta comunicare este eficienta.Datorita globalizarii comunicarea interculturala a devenit inevitabila. Trebuie urmarit daca toate actiunile enumerate mai sus au efectul scontat.
Stabilirea calitatii comunicarii interculturale se face si in functie de durata relatiilor dintre doua sau mai multe culturi si de tendinta acestor schimburi, spre ce anume se indreapta legaturile respective.
Totul este in stansa concordanta cu identitatea, fara de care comunicarea ar fi inexistenta. Nu putem omite nici identitatea individuala, dar nici identitatea culturala.
Comunicarea interculturala exista de foarte mult timp , important este sa intelegem ca lucrurile au evoluat enorm de la inceputurile ei si aceasta se face acum la un cu totul si altul alt nivel.
In aceasta lucrare am incercat evidentierea rolului extrem de important al comunicarii interculturale, acela de a preveni neintelegerile , greselile,erorile de comunicare si situatiile conflictuale atat la nivelul Europei cat si la nivelul intregului Glob si oferirea unei perspective asupra importantei de necontestat al acesteia.
Studiu de caz 
I Justificarea cercetarii :
Inca din antichitate ,comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane. Cuvantul "comunicare" provine din limba latina; communis inseamna "a pune de acord", "a fi in legatura cu" sau "a fi in relatie", desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de "a impartasi ceva celorlalti"(A. de Peretti, J. A. Legrand, J. Boniface, 2001 pag. 21).
Comunicarea exista ori de cate ori o entitate sociala poate afecta o alta si modifica reactiile acesteia prin transmiterea unei informatii nu prin actiune directa. Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, acesta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane.
Comunicarea interculturala se defineste prin interferarea limbajului verbal si nonverbal a indivizilor ce provin din societati, ce sunt asociate unor culturi diferite.
Cultura influenteaza atat comunicarea verbala (prin intermediul limbii vorbite), cat si comunicarea nonverbala. Ea determina anumite comportamente non-verbale care reprezinta sau simbolizeaza ganduri, sentimente, stari specifice ale comunicatorului. La nivel de individ si de subculturi apar anumite diferente, care determina tipuri de comportament ce sunt inradacinate in fiecare membru si pot duce la perturbatii in comunicare, in special in domeniul afacerilor internationale.
Din prisma experientei mele cu persoane care apartin unei culturi diferite fata de a mea pot spune ca desi se vorbeste despre o "mecdonalizare" a sociatatii pe plan mondial exista totusi diferente lingvistice, comportamentale, educationale si religioase care actioneaza ca bariere in procesul comunicarii interculturale.
In prezent in
Islamul este un set de legi, ritualuri si credinte prezentate ca pe o suma sociala si religioase, ce acopera o multitudine de forme si practici care sunt incluse prin modalitati complexe, uneori invizibile in existenta sociala zilnica.
Prin prezenta cercetare am incercat sa demonstrez ca gesturile considerate comune in societatea europeana pot avea o seminificatie si interpretare diferita fata de cultura islamica, acestea ducand la distorsionarea mesajului ce se vrea a fi transmis actionand astfel ca un impediment in calea comunicarii dintre indivizi si implicit culturile lor.
II.Obiectivele cercetarii:
Obiectivul general al cercetarii este identificarea barierelor verbale si nonverbale dintre cultura europeana si cea islamica.
Obiectivul specific este de a raspunde la urmatoarele intrebari :
Cum s-au adaptat arabii intr-o
Care este perceptia arabilor despre comportamentul indivizilor din societatea romaneasca?
Care este perceptia romanilor despre comportamentul indivizilor care apartin culturii islamice?
Ce diferente exista din punct de vedere al comunicarii verbale si nonverbale intre cultura islamica si cea romaneasca?
III. Ipotezele cercetarii:
Cercetarea isi propune urmatoarele ipoteze:
Limbajul nonverbal are aceeasi semnificatie atat in cultura romaneasca cat si in cea islamica.
Familia este importanta atat in cultura musulmana cat si in cea romaneasca
Indivizii apartinand culturii muslmane nu se pot integra intr-o societate majoritar crestina.
IV. Esantionarea
Pentru elaborarea cercetarii au fost intervievati un numar de opt persoane cu varste cuprinse intre 20 si 24 de ani, patru fete si patru baieti. Doua dintre fete si doi dintre baieti apartin culturii musulmane, iar celelalte doua fete si ceilalati doi baieti sunt de origine romana. Interviul a avut loc in zile diferite in sediul organizatiei A.R.C.A ( Str. Austrului, nr 28 ).
V. Metode si tehnici folosite
Pentru realizarea obiectivelor propuse a fost folosita ancheta sociologica, iar ca tehnica, interviul. Procedeul de lucru s-a desfasurat pe baza ghidului de interviu.
Interviul contine 15 intrebari cu raspuns deschis. Intrebarile deschise au fost interpretate prin intermediul analizei de continut.
In vederea realizarii obiectivelor propuse am abordat cercetarea fundamentala pura, a carei metodologie are valoarea generala si ca obiectiv obtinerea de cunostinte noi.
VI. Prezentarea rezultatelor
Referitor la intrebarea: Care este ocupatia ta?
Toti subiectii au raspuns ca sunt studenti in cadrul unor facultati din Bucuresti.
La intrebarea: "Ce crezi despre romani(cum te-ai integrat)?" Subiectii intervievati, de origine araba, au raspuns ca romanii sunt persoane sociabile si primitoare, singura dificultate a fost invatarea limbii romane.
La intrebarea: "Ce parere ai despre musulmani?" Baietii de origine romana, intervievati au raspuns ca musulmanii sunt persoane retrase datorita normelor religioase, iar fetele au raspuns ca arabii sunt persoane foarte sociabile si comunicative.
Referitor la intrebarea:"Ce reprezinta familia? ", atat subiectii de origine musulmana cat si cei de origine romana au raspuns ca familia are o importanta foarte mare pentru ei.
In ceea ce priveste intrebarea: "Cat de importanta este traditia pentru tine?" Toti subiectii romani au raspuns ca traditia face parte din viata lor, insa fara a avea o importanta majora iar subiectii de origine musulmana au raspuns ca traditia este foarte importanta intrucat reprezinta un ghid obligatoriu de conduita morala.
La intrebarea:"Ai intrat vreodata intr-un conflict verbal cu parintii tai?" , subiectii intervievati de origine romana au raspuns afirmativ, pe cand subiectii intevievati de origine islamica au raspuns ca acest lucru nu se cuvine intr-o familie musulmana.
La intrebarea:"Care sunt modalitatile de salut pentru tine?(EXEMPLE pentru prieteni,persoane in varsta,parinti)"toti subiectii de origine araba au explicat ca se saluta cu prietenii de acelasi sex prin sarutatea obrajilor de trei ori,iar cu persoanele in varsta si cu parintii prin sarutarea mainii, insa cu persoanele de aceeasi varsta si sex diferit prin aplecarea capului si salut verbal.
Subiectii barbati de origine romana au raspuns ca saluta prin strangerea de mana la barbati, indiferent de varsta,pentru persoanele de sex feminin de aceeasi varsta prin sarutul pe ambii obraji, iar pentru persoanele de sex feminin in varsta prin salutul verbal politicos('sarut mana')
Referiror la intrebarea:"Obisnuiesti sa-ti privesti in ochi interlocutorul?", pot spune ca toti subiectii de origine musulmana au raspuns ca numai daca este o persoana de aceeasi varsta, in cazul persoanelor mai in varsta, privirea in ochi reprezentand o jignire in cultura musulmana.
Subiectii romani au raspuns ca este normal si respectuos sa te uiti in ochii persoanei cu care vorbesti, completand ca in acest caz, privitul in alta directie denota dezinteres sau lipsa de sinceritate.
La intrebarea: "Ce stil vestimentar adopti?", subiectii romani au raspuns ca se imbraca in functie de moda, iar subiectii de origine araba au explicat ca adopta stilul clasic, haine care acopera mare parte din corp, femeile musulmance, acoperindu-si chiar si parul si jumatate din fata cu un voal.
La intrebarea: "Obisnuiesti sa iesi in cluburi? Cat de des?", subiectii intervievati de origine romana au raspuns afirmativ, explicand ca ies in club cel putin o data pe luna, insa subiectii musulmani au raspuns ca nu ies niciodata in club intrucat nu se cuvine din punctual de vedere al normelor lor religioase.
Referitor la intrebarea: " De cate ori ati consumat alcool?", subiectii romani au raspuns ca sunt consumatori ocazionali de bauturi alcoolice, iar subiectii ce apartin culturii islamice au raspuns ca nu consuma niciodata alcool intrucat este un lucru interzis de religia lor.
In ceea ce priveste intrebarea: "Ce
semnificatie are pentru tine semnul cunoscut sub numele de 'OK'? " subiectii
intervievati de origine romana au raspuns ca inseamna " in regula, corect ",
insa subiectii apartinand culturii musulmane au explicat ca pentru ei acest
gest simbolizeaza o insulta.
La intrebarea: "Daca esti invitat la cina care este primul gest pe care il faci cand te ridici de la masa?", atat subiectii de origine romana cat si cei apartinand culturii arabe au raspuns ca fac un gest de multumire intrucat asa se cuvine.
In ceea ce priveste intrebarea: "Ce semnificatie are pentru tine gestul sarutului pe buze intre parteneri ?", putem spune ca atat subiectii apartinand culturii romane cat si cei apartinand culturii musulmane percep la fel acest gest, intrucat, toti au raspuns ca reprezinta un gest de afectiune intre parteneri.
VII. Vlalidarea sau invalidarea ipotezelor cercetarii
Avand in vedere informatiile prezentate mai sus, prima ipoteza, si anume "Limbajul nonverbal are aceeasi semnificatie atat in cultura romaneasca cat si in cea islamica" este infirmata deoarece s-a observat ca anumite gesturi nu sunt percepute cu aceeasi semnificatie in ambele culturi.
Cea de-a doua ipoteza "Familia este importanta atat in cultura musulmana cat si in cea romaneasca." , este confirmata intrucat atat subiectii apartinand culturii arabe cat si cei ce apartin culturii romane au raspuns ca familia are o importanta foarte mare pentru ei.
Referitor la cea de-a treia ipoteza: "Indivizi apartinand culturii muslmane nu se pot integra intr-o societate majoritar crestina.", putem spune ca aceasta se infirma intrucat subiectii apartinand culturii musulmane intervievati ii considera pe romani persoane sociabile si primitoare, marturisind ca singura dificultate pe care au intampinat-o in procesul integrarii a fost invatarea limbii romane.
VIII. Concluzii
Datorita culturilor mixte existente in prezent in societatea romaneaca, se intampla uneori ca mesajul comunicarii, transmis prin limbajul verbal sau nonverbal sa fie perceput cu semnificatii diferite intre doua culturi distincte.
Acest lucru poate duce la perceptia eronata a mesajului si implicit la o bariera a comunicarii intre indivizii apartinand unor culturi diferite.
Ghid de interviu
1. Cum te numesti?
2. Cati ani ai?
3. De ce religie esti?
Care este ocupatia ta?
5. Ce crezi despre romani(cum te-ai integrat)?/Ce parere ai despre musulmani?
6. Ce reprezinta familia pentru tine?
7. Cat de importanta este traditia pentru tine?
8. Ai intrat vre-o data intr-un conflict verbal cu parintii tai?
9. Care sunt modaliatile de salut pentru tine?(EXEMPLE pentru prieteni,persoane invarsta,parinti)
10. Obisnuiesti sa-ti privesti in ochi interlocutorul?
11. Ce stil vestimentar adopti?
12. Obisnuiesti sa iesi in cluburi? Cat de des?
13. De cate ori ai consumat alcool?
1 Ce semnificatie are pentru tine semnul cunoscut sub numele de 'OK'?
15. Daca esti invitat la cina care este primul gest pe care il faci cind te ridici de la masa?
16. Ce semnificatie are pentru tine gestul sarutului pe buze intre parteneri ?
Anghel, Petre. (2003). Comunicare transculturala . Bucurest. Editura Cartea Romaneasca
Anghel, Petre.(2003). Stiluri si metode de comunicar. Bucuresti. Editura Cartea Romaneasca
Anghel, Petre. (2005). Strategii eficiente de comunicare. Bucuresri. Editura Cartea Romaneasca
Berger, L.Peter, Luckman, Thomas.(1999). Construirea sociala a realitati .Bucuresti. Editura Univers
Bosche, Marc.(1997). Le Management interculturel. Paris. Editura Nathan
Castells, Manuel.(1997). The Power of Identity. Oxford. Editura The information Age:Economy,Society and Culture
Chelcea, Septimiu. (2006). Psihosociologie.Teorie si aplicatii. Bucuresti. Editura Economica
Chelcea, Septimiu. Ivan, Loredana si Chelcea, Adina. (2008).Comunicare nonverbala: gesturile si postura. Bucuresti. Editura Comunicare.ro
Cuijenburg, Van J. J., Scholten, N., Noomen, G.W. (1998). Stiinta comunicarii. Bucuresti. Editura Humanitas
Giddens, Anthoni. (2000). Sociologie. Bucuresti. Editura All
Gouran,
D., Wiethoff, W. E., Doegler, J. A. (1994).
Mastering Communication.
Hiltrop J.M. si Sh. Udale. (1998).Communication. Editura Homdale
Nicolaescu O.(2000). Comunicare interculturala. Bucuresti. Editura Polirom
Peretti Andre de, Jean Andre Legrand, Jean Boniface.(2001). Tehnici de comunicare. Iasi. Editura Polirom
Nita, Mircea Aurel.(1999-2000). Comunicarea in afaceri-suport de curs-SNSPA.Bucuresti. Facultatea de Relatii Publice"David Ogilvy"
Popescu, Dan. (2005). Comunicare in afaceri . Bucuresti. Editura ASE
Prutianu,
Stefan.(1998). Comunicare si negociere in afaceri.
Rogojanu, Angela. (2003). Doctrinele comunicarii. Bucuresti. Editura ASE
Stanton, N. (1995). Comunicarea economica. Bucuresti. Editura Societatea Stiinta & Tehnica SA
Wieviorka, Michel. (1994). Spatiul rasismului. Bucuresti. Editura Humanitas
Stanton, N. (1995). Comunicarea. Bucuresti. Editura Societatea Stiinta & Tehnica SA
Weber, Max.(2007). Etica protestanta si spiritul capitalismului. Bucuresti.Editura Humanitas
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Comunicare | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
