Caracteristici ale interviului in consiliere

CARACTERISTICI ALE INTERVIULUI IN CONSILIERE

Pentru a reduce sau anula disconfortul generat de problemele cu care se confrunta pacientul, terapeutul se afla in situatia de "a orienta, in sensul de a sustine demersul personal al pacientului de descifrare a problemei care-i genereaza disconfortul". Aceste demersuri de sustinere si totodata de vindecare au o evolutie peocesuala si presupune 3 faze distincte:

1. Faza de explorare. Clentul care se prezinta pentru consiliere sau terapie isi exprima problemele intr.-un mod vag si imprecis. Ex: "Tot ce fac acum este gresit, ca urmare nu stiu ce sa mai fac, sunt speriat, panicat, uneori imobilizat." "Sunt constant speriat, nu ma pot afirma, ma blochez, hotararile care se iau in grupul in care lucrez, se iau peste capul meu, sunt trist si nu stiu ce sa mai fac". Cand pacientul expune dificultatile cu care se confrunta apare tendinta de a generaliza sau tendinta de a se descrie neajutorat prin " Nu stiu ce sa mai fac". In faza de explorare, terapeutul trebuie sa permita/sa asigure pacientul posibilitatea de a descrie si de a defini problemática cu care se confrunta. "Ma simt imobilizat", adica descrie ce se intampla si se repune intr.-o situatie concreta, traieste ce s-a intamplat. Aceasta faza presupune utilizarea unor tehnici care obliga raportarea la 3 instante:

Antecedente

Comportamente

Consecinte

Explorarea prin aceste 3 instante presupune un demers in 5 etape:

Precizarea problematicii - terapeutul explica pacientului importanta identificarii problemei si faptul ca in acest demers un este singur, ci sustinut de catre terapeut. Fraze tip: " Voi incerca impreuna cu tine sa descopar care sunt motivele/situatiile de disconfort care te preocupa si care reprezinta cauza necazurilor tale." Este foarte important ca intr.-o prima intalnire sa se foloseasca un limbaj uzual. "In acest scop iti voi pune niste intrebari care ne va permite sa precizam problemele cu care vom lucra". Asadar in discursul terapeutic se precizeaza clar care sunt intentiile. Terapeutul mentioneaza ca el va pune o serie de intrebari care-i vor permite clientului sa aleaga, sa opteze pentru o anumita problema. E recomandat sa-i dai libertatea sa aleaga, sa utilizezi in discurs termeni te tipul "nemultumit, disconfort in loc de problema, cauza, depresie" deoarece astfel se pun etichete si apare rezistenta la terapie.

Identificarea sau stabilirea prin selectie a unei probleme tinta pe care se va lucra - scopul este sa i se permita pacientului sa-si identifice problema si sa opteze pentru un segment al acesteia care devine tinta a terapiei. Aceasta presupune identificarea problematicii, selectia segmentului si precizarea antecedentelor corelate. Identificarea problematicii obliga la o serie de intrebari: "Care sunt cauzele situatiilor generatoare de stres?" "Ce te preocupa in prezent?" "Ce te face sa te simti tensionat in ultimele saptamani?". E important sa se preia uneori cuvintele folosite de pacient in discurs, indulcindu-le. Acest tip de intrebari ii ofera pacientului posibilitatea de a vizualiza, de a crea o imagine globala asupra situatiei problematicii. Dupa intrebari, terapeutul utilizeaza tehnica specifica unei ascultari active ( reformuleaza, raspunde si clarifica ).

Descrierea comportamentului actual asociat problematicii selectionate - terapeutul si pacientul incearca sa ordoneze problemele cu care se confrunta acesta din urma si sa stabileasca de comun acord de ce anume se vor ocupa in prima faza a terapiei. Celelalte probleme raman de rezolvat intr-o faza ulterioara. Se precizeaza faptul ca rezolvarea problemei s-ar putea sa asigure o solutie potentiala celorlalte trairi negative. Se precizeaza antecedentele corelate segmentului decupat din problema. Terapeutul doreste sa ajute/conduca pacientul pentru a-si preciza clar situatia care a generat sau sta la baza angoasei. Se urmareste atat descrierea situatiei inductoare de angoasa cat si frecventa cu care apare.

Descrierea antecedentelor comportamentelor actuale determinate/asociate problematicii - demersul terapeutic este de a sustine pacientul in precizarea clara a comportamentelor concrete care se asociaza cu trairile anxioase. Comportamentele asociate problemei generatoare de disfunctii pot fi 2: extrinseci - cele vizibile, perceptibile de cei din jur, sunt actiuni propriu-zise: balbaieli, blocaje, acte ratate, etc; intrinseci - totalitatea trairilor invizibile celorlalti. Nu este obligat sa existe o relatie intre cele 2. Pentru a investiga comportamentul extrinsec: "Ce faci/Cum faci atunci cand te cuprinde anxietatea?"; raspunsul: "Nu-mi gasesc locul/Ma simt ca intr-o armura si ma simt greu"; "Nu ma pot concentra sa citesc". Evaluarea si constientizarea reactiilor celorlalti la comportamentele extrinseci generate de problema: "Si cei din jurul tau cum reactioneaza la aceste blocaje care le descri?" "Ei vad aceste blocaje?"

Comportamentul intrinsec: se utilizeaza intrebari de tipul "Cum te simti in aceste situatii?" "Uneori sunt disperat si apatic, alteori furios, totul este amestecat si e greu de explicat." Trebuie sa obtinem o descriere nuantata a trairilor enumerate:"Ce vrei sa zici atunci cand spui ca te simti vinovat?" Comportament intrinsec "Atunci cand esti blocat, esti foarte anxios, ce-ti trece prin minte, la ce te gandesti?" Pentru a pastra in descriere reactiile fiziologice asociate starii de panica: "Atunci cand esti blocat, ce mai simti?" "Am impresia ca-mi bate inima mai repede". Foarte importanta este tonalitatea pe care se pun intrebarile.    

Descrierea consecintelor comportamentelor actuale asociate/determinate problematicii. Scopul este explorarea evenimentelor care preced trairile negative, adica se doreste a fixa, a preciza existenta unor factori declansatori: extrinseci - "Exista o situatie sau persoana, actiune care se asociaza cu declansarea sentimentului de panica " "Atunci cand trebuie sa ma intalnesc cu o femeia."/intrinseci - "Precizeaza originea sentimentelor negative sau existenta unor trairi similare." "Ai mai trait alte sentimente de blocaj, panica ". Si pentru a aduce la nivelul constiintei sentimentele negative, ocolesc prin gandire. "Cu cateva momente inainte de a aparea starea de panica, ce simti, ce traiesti Pe parcursul acestei etape terapeutul incearca sa identifice, impreuna cu pacientul, comportamentele extrinseci actuale asociate problematicii stabilite: "Atunci cand situatia de blocaj, sentimentele de panica incep sa se diminueze, ce faci?" Aceasta trecere spre o stare de bine este evidenta, este perceptibila intr-un fel oarecare la nivel comportamental, vizibila celorlalti. "Dupa ce imi trece panica simt nevoia sa ma apere cineva si cer mai multe sfaturi decat ar fi necesar." Intrinseci: terapeutul pune intrebari de tipul: "Ce simti dupa ce a trecut starea de panica " "Simt nevoia sa ma protejeze cineva, ma gandesc ca panica va reveni."

Concluzie: Faza de explorarea permite pacientului sa descopere diferite fatete ale problematicii cu care se confrunta. In mod normal in aceasta faza nu se ajunge la identificarea problemei dominante, generatoare de panica.

2. Faza de evaluare - inseamna stabilirea distantei dintre functional ( comportamente adaptate ) si disfunctional ( comportamente dezadaptate ). Se stabileste/se defineste problema cu care se confrunta pacientul si cu care se va lucra in faza de terapie. Consilierea sau demersul terapeutic in consiliere poate avea o evolutie diferita in functie de teoria la care adera terapeutul.

Din perspectiva rationalista:

comportamentele functionale: absenta actiunilor, gesturilor sau atitudinilor divergente sau neacceptabile din punct de vedere al regulilor si cutumelor     ( obiceiurilor ) comunitatii sociale

comportamente disfunctionale: prezenta unor actiuni cu incarcatura posibil psihopata: "Nu vreau sa mai vad pe nimeni."( consecinte de natura asociala ), "O sa fur" ( consecinte de natura antisociala ).

Din perspectiva existentiala:

comportamente functionale: absenta sentimentelor de vid, gol, absurditate a propriei existente

comportamente disfunctionale: prezenta acestor trairi

Din perspectiva experentiala sau integrativa:

comportamentele functionale se definesc prin absenta experientelor neintegrate la nivelul personalitatii ceea ce ii permite o reprezentare de sine structurata, unitara

comportamentele disfunctionale - tendinta de negare si proiectie ca mecanisme de aparare si sentimente ambivalente

Din perspectiva analitica:

comportamente functionale - absenta mecanismelor de aparare

comportamente disfunctionale - prezenta mecanismelor de aparare

Pe parcursul primelor 2 faze, terapeutul e obligat sa foloseasca termeni accesibili pacientului,fara sa distorsioneze realitatea. Atitudinea terapeutului- de intelegere, comprehensiva, se evita dramatizarea si interpretarea/judecarea sitatiilor care se desprind. Terapeutul trebuie sa-si arate disponibilitatea de a sustine pacientul,de a explora impreuna problemática prezentata de pacient. Terapeutul are dreptul sa un abordeze o serie de probleme pentru care un dispune de abilitatile necesare, cand constata prezenta contratransferului.

3. Faza de terapia sau de actiune presupune, de fapt, alegerea strategiei cea mai adaptata pentru a rezolva problema expusa de client.