Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonala

Necesitatea comunicarii interpersonale

Comunicarea interumana este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale. Comunicam pentru a ne transmite ideile, sentimentele, emotiile, parerile, pentru a influenta, pentru a ne corela intre noi, pentru a putea desfasura diverse activitati, pentru a ne socializa. Nici un fel de activitate umana, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene pe care le traim fiecare dintre noi zilnic si pana la activitatile complexe desfasurate la nivelul organizatiilor, nu poate fi conceputa in afara procesului de comunicare.

Comunicarea umana constituie modul de existenta si de dezvoltare al personalitatii.

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul comunicare provine din limba latina - "communis" inseamna "a pune de acord", " a fi in legatura cu" sau "a fi in relatie", desi termenul circula in vocabularul anticilor in sensul de "a transmite si celorlalti", "a impartasi ceva celorlalti".

Pentru majoritatea utilizatorilor, "a comunica" inseamna "a aduce la cunostinta" sau "a informa" Acest fapt este evidentiat de orice dictionar explicativ unde, in general, sunt mentionate trei semnificatii, partial suprapuse, ale cuvantului "comunicare" :

1.instiintare, aducere la cunostinta;

2.contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv;

3.prezentare sau ocazi care favorizeaza scimbul de idei ori relatiile spirutoale.

Nevoia de comunicare

Exista 6 nevoi relationale fundamentale (in acelasi timp ele reprezinta si obiectivele oricarui proces de comunicare):

1. nevoia de a spune ;

2. nevoia de a fi inteles ;

3. nevoia de a fi recunoscut ;

4. nevoia de a fi valorizat ;

5. nevoia de a influenta ;

6. nevoia de intimitate ;

Nevoia de a Spune

Este nevoia de a transmite informatii celor din jurul nostru. Permanent simtim nevoia sa spunem ceva, sa aratam, sa explicam, etc. Daca simtim nevoia sa spunem ceva semnificativ pentru noi si nu o facem, transmiterea informatiei se va realiza involuntar, inconstient, intr-un mod mascat (Ex: prin stari de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizari in cazul unui mesaj negativ refulat).

Dar cum si ce spunem?

Comunicarea se realizeaza:

10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie sa fie: clar, simplu, usor de urmarit, sa utilizeze un vocabular adecvat persoanei cu care vorbim.

30% prin tonul vocii (variatii ale inaltimii sunetelor, taria lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)

30% se realizeaza prin expresia privirii si a fetei (un zambet, o incruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, durata contactului vizual, etc)

30 % se realizeaza prin expresia intregului corp - gesturi (miscari ale mainilor care sustin mesajul), pozitia corpului, orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactul corporal;

Deci mintea si corpul reprezinta un sistem complex prin care comunicam - ele trebuie sa se sustina una pe alta.

Din totalul sentimentelor transmise de o persoana:

7 % se transmit prin intermediul cuvintelor

38 % se transmit prin tonul vocii

55 % prin expresia fetei si postura.   

Conditiile unei comunicari optime

Conditiile unei comunicari optime sunt generate de:

consistenta de continut a mesajelor ce rezulta din:

a cantitatea de informatie principala cuprinsa in mesaj si de semnificatia acesteia, atat pentru emitator cat si pentru receptor;

b) pastrarea proprietatilor cuvintelor ca sens, cel dat de dictionare si cel rezultat de acceptiunea comuna;

- respectarea rigorilor gandirii, corectitudinii logice (abaterile pot aparea numai cu scopul de a spori forta de sugestie si de convingere a comunicarii);

- expresivitatea comunicarii;

- inteligibilitatea celor comunicate, determinate de nivelul de acces al interlocutorilor la aceste informatii, de compatibilitatea comunicationala a acestora;

- respectarea intereselor emitatorului si subordonarea acestora asteptarii receptorului.

Din perspectiva receptionarii comunicarea poate fi:

acceptata;

respinsa;

tagaduita;

impermeabila;

In raport de tipul comunicarii, se pot identifica mai multe situatii:

a)      Acceptarea comunicarii

Se bazeaza pe dorinta de comunicare determinand simetria sau complementaritatea comunicarii. Acceptarea comunicarii poate avea loc in mod deosebit pentru:

- a convinge ce e adevarat si ce nu e adevarat in legatura cu o informatie,cu o stare de lucruri sau cu un mod de a gandi;

- a se confrunta cu o alta persoana;

- a acorda incredere emitatorului si/sau receptorului.

b) Respingerea comunicarii.

Poate avea cauze obiective si cauze subiective,printre care:

- receptorul nu se regaseste cu interesele si cu repertoriile sale intre cele propuse de emitator;

- ipoteza propusa de emitator este partial adevarata;

- ipoteza avansata are suport avansat.

c) Tagaduiala comunicarii

Corespunde indecidabilului din logica formala;

d) Impermeabilitatea comunicarii

Se realizeaza la doua niveluri:

- cand emitatorul deduce ca receptorul nu l-a inteles. Aceasta lipsa de intelegere se datoreaza lipsei de apreciere din partea receptorului;

- cand receptorul nu este in dezacord cu emitatorul, dar ignora sau interpreteaza gresit mesajul;

Tipologia comunicarilor

Marea diversitate a formelor de comunicare derulate in cadrul organizatiilor solicita incadrarea lor in anumite clasificari utilizand mai multe criterii, si anume:

a) In functie de directie:

* descendenta;

* ascendenta;

* orizontala;

* diagonala .

Comunicarea descendenta urmeaza, de obicei, relatiilor de tip ierarhic, derulandu-se de la nivelul managementului de varf catre nivelurile de executie. Continutul ei este dat de decizii, reglementari, instructiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informatie.

Comunicarea ascendenta consta in transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi si, succesiv, nivelurilor superioare ale managementului.

Faptul ca mesajul circula de la manageri nu-l scuteste de filtrele cognitive sau psihologice. Astfel, in cazul transmiterii unor informatii, rapoarte, sugestii privind continutul muncii si modalitatile de imbunatatire a acesteia, sefii pot fi incercati de teama ca subordonatii sai ar putea fi apreciati de superiori ca fiind mai competenti; ori in cazul in care informatia constituie un feed-back la mesajul anterior, seful poate interpreta comunicarea subordonatului drept o incercare de a-i testa competenta profesionala ori autoritatea. In asemenea situatii se pot instala blocaje cu efecte asupra capacitatii de control si mentinere a procesului de comunicare.

Comunicarea orizontala sau laterala se stabileste intre persoane sau compartimente situate la acelasi nivel ierarhic. Rolul acestui tip de comunicare este de a facilita coordonarea activitatilor ce vizeaza obiective comune excluzand interventia managerilor de nivel superior.

Comunicarea pe diagonala este posibila in ocaziile in care membrii organizatiei nu pot comunica prin celelalte canale. De exemplu, in cazul utilizarii managementului prin proiecte, apar frecvent comunicarile diagonale intre echipa de proiect si restul compartimentelor structurii. Prezinta avantajele economiei de timp si costuri, a folosirii unor relatii informale.

b) dupa gradul de oficializare

* formala;

* informala.

Comunicarea formala consta in ansamblul mesajelor ascendente si descendente care circula pe canalele relatiilor organizatorice. Se poate prezenta sub forma orala, scrisa, directa, indirecta, bilaterala, multilaterala.

Comunicarea informala include zvonurile si barfele. Din lipsa de informatii sau de informatii trunchiate acest tip de comunicare incearca sa elimine nesiguranta, curiozitatea si anxietatea unor persoane.

c) dupa modul de transmitere

* verbala;

* nonverbala;

Aceste tipuri de comunicare vor fi analizate detaliat in capitolele urmatoare.

d) dupa modul de desfasurare:

* reciproc directa;

* reciproc indirecta;

* unilateral directa;

* unilateral indirecta.

Comunicarea reciproc-directa (fata in fata) este apreciata de practicieni ca fiind cel mai eficient mod de a construi o relatie de lucru. Fiind bidimensionala (implica auzul si vazul) ea permite sa evalueze pe loc modul in care a fost primit mesajul. In functie de reactiile receptorului mesajul poate fi repetat, reformulat iar conduita poate fi si ea rapid adaptata.

Acest tip de comunicare se foloseste pentru transmiterea unor mesaje delicate care antreneaza sensibilitatile si susceptibilitatile personalului. (Un sef care va difuza subordonatilor vestile proaste prin telefon, in scris sau indirect, prin alte persoane risca sa fie cotat ca lipsit de curaj, perfid iar credibilitatea sa-i fie retrasa).

Un alt avantaj al acestui tip de comunicare consta in faptul ca feed-back-ul rapid se completeaza cu elemente ale comunicarii verbale. (Expresiile si gesturile sunt descifrate, verificate si clarificate imediat). In concluzie, acest tip de comunicare ramane o forma precisa, rapida si eficienta pe care se pot construi relatii interpersonale sanatoase si durabile.

Comunicarea reciproc-indirecta se realizeaza prin telefon, radio si din ce in ce mai mult prin televiziunea interactiva. Cel mai frecvent utilizat este telefonul. Are avantajul ca se pot comunica mesaje in mod rapid si prezinta dezavantajul lipsirii comunicarii de o mare parte din mesajele nonverbale.

Comunicarea unilaterala directa se regaseste in cazul transmiterii de ordine, mesaje care nu cer raspuns, dar si in cazul unei categorii de reuniuni, sedinte de informare.

Comunicarea unilaterala indirecta se realizeaza prin intermediul scrisorilor, filmelor, discursurilor. Scrisorile sunt considerate un tip deosebit de comunicare. In era comunicatiilor electronice ea tinde sa fie apreciata ca un gest de eleganta si curtoazie.