Comunicarea interpersonala

Student Lupu Andrei Ionut

Anul I, Facultatea de Politie

Academia de Politie ,,Al.I.Cuza"- Bucuresti

Comunicarea interpersonala

Fiinta umana, spre deosebire de celelalte fiinte, dezvolta constient si intentionat o relatie cu alteritatea. Pentru ca aceasta relatie sa fie cat mai eficienta , omul a dezvoltat un sistem propriu de comunicare, prin intermediul caruia indivizii isi pun in comun experienta proprie pentru a construi ,,tezaurul experientei umanitatii". Se poate spune, pe drept cuvant, ca omul, prin natura sa, este o fiinta comunicationala, iar comunicarea este procesul esential prin care fiecare devine ceea ce este si intra in relatie cu altii.

Avandu-si originea in latinescul ,,comunicare" , termenul reflecta ,, actiune de a pune in comun lucruri , indiferent de natura lor". Encyclopaedia Universalis (1996, pag.196) distinge doua intelesuri pentru acelasi concept, respectiv:

-sensul fizic, material, explica comunicarea ca ,,posibilitatea de trecere sau de transport intre doua puncte";

-sensul informational, care explica termenul ca o,, transmitere de mesaje si de semnificatii ale acestora " .

Din punct de vedere psihologic, comunicarea reprezinta actul de a impartasi , de a pune impreuna, a crea o legatura sau a stabili o relatie. Ceea ce este comun tuturor acestor definitii este faptul ca procesul comunicarii este inevitabil (,,nu se poate sa nu comunicam "-Watzlawick,1972). Informatiile , sub orice forma s-ar prezenta ele, circula intre actorii comunicarii, respectiv emitator si receptor, printr-un canal , in timpul procesului avand loc o decodificare a mesajului realizata de receptorul acestuia. Feed-back-ul care se realizeaza in timpul comunicarii are rolul de a informa despre intelegerea semnificatiei mesajului. In cadrul interactiunii ce are loc intre actorii actului de comunicare orice comportament are valoare de mesaj., deci este o comunicare. Vestimentatia, mirosul , gesturile, mimica, pozitia corporala, chiar si tacerea, sunt acte de comunicare ce vehiculeaza semnificatie : ,, . nu putem sa nu comunicam. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tacere, totul are valoare de mesaj. Aceste comportamente ii influenteaza pe ceilalti, iar ceilalti, in replica, nu pot sa nu reactioneze la comunicarile respective, si de aceea comunica si ei " (P.Watzlawick ,1972). Comunicarea nu se realizeaza doar cand este planificata sau constienta . Comunicam mesaje chiar si atunci cand nu avem intentia de a comunica si nu suntem mereu constienti de ceea ce comunicam. Comunicam permanent si in variate moduri. Comunicam prin variatia tonului, a ritmului vorbirii , prin accentuarea unor cuvinte, prin expresia fetei, gesturi, postura, distanta dintre noi si interlocutor. Toate acestea au o semnificatie. Ele accentueaza si precizeaza mesajul comunicat, sau, din contra, pot avea un efect perturbator (una spui prin cuvinte, cu totul alta exprimi prin mimica, gesturi). Putem concluziona ca noi comunicam :

- verbal, respectiv prin utilizarea cuvintelor;

- nonverbal, prin expresia faciala, spatiul personal, contactul vizual, pozitia corpului, gesturi ;

- paraverbal, prin inflexiunile verbale, ritm, intensitate, ton, pauze in vorbire.

Adesea ,modul in care este transmis un mesaj poate sa modifice intelesurile acestuia, avand o importanta mai mare decat cuvintele in sine. Cercetarile arata ca, in comunicare, o pondere de 85 % o are limbajul nonverbal. Insotite de un zambet sau de o incruntare, plasate intr-un context al comunicarii cu un anumit specific, cuvintele pot reda fidel sau ,dimpotriva, pot ascunde ceea ce dorim in realitate sa comunicam. Cunoscand aceste caracteristici ale comunicarii, putem sa ne perfectionam abilitatile de comunicare necesare pentru initierea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Modul in care comunicam are impact atat asupra relatiilor pe care le dezvoltam zi de zi cat si asupra procesului de constructie si dezvoltare a carierei. Cercetarile in domeniu au evidentiat faptul ca abilitatea de a comunica eficient in scris sau oral este unul dintre factorii cei mai importanti care contribuie la o cariera de succes. In profesia noastra , mai mult ca in orice alt domeniu de activitate, comunicarea in interactiunea cu semenii nostri este extrem de importanta, mai bine spus calitatea comunicarii are un rol essential. Pentru a dezvolta relatii pozitive, eficiente, un bun politist trebuie sa-si dezvolte urmatoarele abilitati de comunicare :

sa asculte activ ,adica sa aiba capacitatea de a surprinde atat continutul mesajului cat si emotiile interlocutorului, pentru a asigura intelegerea nedistorsionata a mesajului;

sa transmita asertiv mesajul, tinand cont de propriile sentimente , dar si de cele ale interlocutorului;

sa identifice sursele de conflict cat mai précis si     sa utilizeze strategii specifice de dezvoltare a acestora;

sa utilizeze aceste abilitati in diferite contexte de comunicare , respective in dialog, in comunicarea de grup, in comunicarea directa (fata in fata) sau mediate ( text scris,posta electronica).

Este necesara o continua exersare si automonitorizare pentru formarea si perfectionarea acestor abilitati, acest proces fiind indelung si realizandu-se in cadrul organizat al institutiei noastre. In procesul de comunicare, ascultarea este primul pas in stabilirea unei relatii eficiente cu persoanele din jur. A FI UN BUN ASCULTATOR inseamna manifestarea unei atitudini de respect si de acceptare neconditionata a interlocutorului.Comportamentele care transmit acest mesaj sunt:

-stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim, intrerupand alte activitati in care suntem implicate;

-folosirea raspunsului minimal si al incurajarii sub forma verbala dar si nonverbala (prin inclinarea capului in semn de aprobare,de exemplu);

-concentrarea atentiei pe ceea ce spune interlocutorul ,respective ne focalizam atentia pe ideile si trairile pe care acesta ni le transmite, evitand a ne gandi la problemele proprii, implicandu-ne in relatie active;

-evitarea judecarii sau a interpretarii pripite a ceea ce spune vorbitorul va conduce la o incurajare a acestuia in transmiterea mesajului;fiind centrati pe ce vrem noi sa spunem nu facem altceva decat sa cream bariere in comunicare;este necesar san e concentram toata atentia pe ceea ce spune acesta;

-adresarea intrebarilor se realizeaza cu scopul de a clarifica sau a obtine informatii suplimentare; putem utilize intrebari inchise,care vor genera raspunsuri monosilabice de tipul DA/NU sau intrebari deschise ,permitand exploatarea situatiilor.Eficienta celor deschise in comparative cu intrebarile cu raspuns inchis este semnificativa;

-concentrarea atentiei pe aspectele importante din discutii fiind stiut faptul ca intr-un dialog se transmit informatii cu valoare diferita; de obicei vorbitorul insista, repeat sau accentueaza , prin tonalitate , informatii relevante pentru el;

-evitarea intreruperii persoanei care vorbeste conduce la posibilitatea ca aceasta sa spuna tot ce stie legat de acel eveniment, chiar si amanunte apparent nesemnificative.

Dezvoltarea acestor abilitati conduce la o crestere a calitatii relatiilor interpersonale printr-o comunicare optima.

Un alt aspect deosebit de important in comunicarea cu celalalt este promovarea comportamentelor care sa incurajeze interlocutorii , promovand respectful fata de sine si fata de celalalt. Recurgand la o comunicare deschisa, directa si onesta, care ne permite sa avem incredere in noi dar sa castigam si respectul celorlalti cu care interactionam , dand posibilitatea exprimarii emotiilor si a gandurilor intr-un mod in care ne satisfacem nevoile personale fara a le neglija pe ale interlocutorului, vom constata ca obtinem rezultate mult mai bune.;astfel, in relatia cu celalalt , putem dezvolta comportamente diferite in stransa legatura cu tipul de comunicare utilizata, respectiv:

comunicarea asertiva, care conduce la dezvoltarea unor comportamente cu care reusim san e adaptam efficient sis a regasim echilibrul psihic, emotional si fizic; acest tip de comunicare promoveaza si mentine relatiile interpersonale positive, rezolvand constructive si amiabil conflictele; sunt luate in considerare dorintele celorlalti fara a le neglija pe cele proprii; se poate ajunge la compromis,respective decizia unei parti de a renunta la o parte din doleante, astfel incat ambele parti sa fie multumite de colaborare;

comunicarea agresiva exprima alegerea de a nu lua in considerare dorintele celorlalti,concomitant cu incercarea de a-ti impune propriile reguli; acest tip de comunicare nu implica compromisuri.Este un tip de comunicare nepotrivit din punct de vedere social.

comunicarea pasiva reflecta alegerea de a neglija propriile alegeri concomitant cu acceptarea indeplinirii dorintelor celorlalti; exprima esecul in exprimarea propriilor doleante, expectante, sentimente.

Ca aspecte nonverbale ce insotesc cele trei tipuri de comunicare enumeram:

pentru comunicarea asertiva

-contact visual direct, fara a fi prea insistent ;

-miscari usoare si relaxate care accentueaza expresiile verbale;

-distanta potrivita fata de interlocutor(0,5-1m);

-raspunsuri fara ezitare, fara a intrerupe interlocutorul;

-voce ferma, volum sufficient de tare, fara a fi zgomotos, viteza normala in vorbire;

pentru comunicarea agresiva

contact vizual lipsit de expresivitate, ingust, rece, care fixeaza interlocutorul;

postura rigida, tensionata, simetrica, picioare departate;

maini inclestate;

distanta fata de interlocutor mai mica de 0,5 m, care intimideaza;

intreruperi dese ale interlocutorului;

voce ridicata, agresiva;

pentru comunicarea pasiva:

lipsa contactului vizual;

- miscari continue, gesture marunte, pe langa corp,;

- distanta mai mare de 1,5 m;

- indecizie in vorbire;

- volum scazut al vocii, monoton, vorbire rara.

Adoptarea unui stil de comunicare eficient, respectiv asertiv, va determina satisfactia in relatia politist- cetatean. Comportamentele agresiv si asertiv pot fi eficiente doar in masura recompensarii anumitor nevoi, in special pe termen scurt, motiv pentru care ele pot fi utilizate uneori. Este necesara insa dezvoltarea unei relatii echilibrate, mutuale ,pe termen lung, intre politist si cetateanul de langa noi ,    si asta se realizeaza doar abordand un stil de comunicare si un comportament asertiv. Celelalte doua conduc la neincredere , la instrainare a celorlalti.

Importante in elaborarea si comunicarea unei imagini de sine cat mai eficiente sunt stilurile de autoprezentare, care ar putea fi disociate in maniere constiente si ofensive, respectiv inconstiente si defensive (cf. Arkin), dupa cum se poate vedea din tabelul de mai jos:

Este de la sine inteles ca un politist eficient, care este capabil sa dezvolte relatii optime cu persoanele cu care intra in contact, va trebui sa dezvolte un stil de autoprezentare ofensiv, asertiv, cu deschidere catre celalalt. Acest politist trebuie sa aiba incredere in sine si in capacitatile sale de a rezolva problemele cu care se confrunta, sa realizeze un bun control al situatiei cu care se confrunta, sa o gestioneze in mod constructiv, fara a neglija relatia in sine; un astfel de politist are o stima de sine ridicata, o imagine de sine pozitiva, trasaturi care faciliteaza o activitate constructiva, bazata pe respect si expresivitate rationala .

Atunci cand comunicam cu ceilalti avem nevoie de primirea unui feedback, respectiv a unei informatii de revenire, cea care permite emitatorului sa cunoasca daca informatia a fost receptata si inteleasa. Daca nu tinem seama de acest lucru , intregul proces informational s-ar putea bloca. Psihologul Jean Claude Abric identifica printre functiile feed-back-ului functia de control al intelegerii, de reglaresociala, functia socio-afectiva, de adaptare a mesajului la caracteristicile interlocutorului.Indeplinirea in actul comunicarii a acestor functii garanteaza realizarea unui act communicational de calitate, efficient si constructive. Persoana care realizeaza un astfel de act este competenta din punctul de vedere al comunicarii interpersonale si are toate sansele sa cunoasca succesul profesional dar si social.

Pentru realizarea cu succes a tuturor acestor cerinte necesare in profesia de politist, acesta va trebui sa-si dezvolte spiritul de initiativa, simtul datoriei, responsabilitatea intr-o munca solicitanta , in care munca de echipa este necesara si reprezinta o conditie a obtinerii succesului. Fara implicare si daruire insa, nimic din toate acestea nu ar fi posibil. Un adevarat politist trebuie sa aiba simtul onoarei, al curajului si nu, in ultimul rand, un dezvoltat simt patriotic.

Bibliografie:

Abric,Jean-Claude, Psihologia comunicarii:teorii si metode, Editura Polirom, Iasi,2002

Lemeni, Gabriela, Miclea , Mircea (coordonatori), Consiliere si orientare, ghid de educatie pentru cariera, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004