Comunicarea umana: definitii, clasificare, principii

Comunicarea umana: definitii, clasificare, principii

Definirea comunicarii

Caracteristici si tipologii ale comunicarii

Principiile comunicarii

Definirea comunicarii

Comunicarea reprezinta obiectul de abordare a mai multor discipline si modele teoretice distincte. Intr-o selectie sintetica a catorva definitii asupra comunicarii, pot fi retinute urmatoarele enunturi:

"In sensul cel mai general se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative, care pot fi transmise prin canalul care le leaga." (C.E.Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).

"Comunicarea reprezinta transferul de informatii prin intermediul mesajelor" (Guiraud, Pierre, Langage et theorie de la communication).

"Un proces de emitere a unui mesaj si de transmitere a acestuia intr-o maniera codificata, cu ajutorul unui canal catre un destinatar in vederea receptarii" (Vlasceanu, Mihaela, Comunicarea, 1993).

"Actul de comunicare se constituie ca un proces de transmitere a informatiilor, ideilor si sentimentelor, atitudinilor, opiniilor de la un individ la altul, de la un individ catre un grup social si de la acesta la altul." (Haines, 1998)

"Nucleul semantic (primar al comunicarii) este reprezentat de ideea de a reuni ceea ce este separat. Prin a comunica si comunicare vom intelege (.) punerea in relatie a spiritelor umane, sau altfel spus, a creierelor umane." (Baylon, Mignot, 2000)

"A comunica nu inseamna numai a emite si a primi, ci a participa la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se incruciseaza si interfereaza unele cu altele" (Escarpit,1980)

2. Caracteristici si tipologii ale comunicarii

Din analiza definitiilor prezentate mai sus, putem contura o serie de particularitati distincte ale procesului de comunicare. Astfel, la un prim nivel de interpretare, toate aceste formulari promoveaza, presupun sau implica existenta a trei componente fundamentale:

          emitator: Autorul sau generatorul unui continut simbolic, destinat angajarii constiente intr-un proces de transmitere prin interactiune catre unul sau mai multi receptori, in vederea obtinerii unei reactii comportamentale din partea acestuia / acestora.

          mesaj: Ansamblu de simboluri configurate in jurul unei idei, vehiculat printr-un proces de transferare intre doua repere capabile sa utilizeze un sistem compatibil de coduri.

          receptor: Elementul final in desfasurarea transferului informational, care prin descifrarea mesajului realizeaza o "desavarsire" a procesului de comunicare, adoptand o reactie comportamentala adecvata continuturilor receptate.

Astfel, pot formula doua conditii sine-qua-non pentru existenta oricarui proces de comunicare (Zamfir, Vlasceanu, 1993):

      compatibilitatea codurilor folosite de emitator si receptor este invers proportionala cu alterarea (distorsionarea) mesajului

      existenta mesajului - acesta se afla la baza procesului comunicational si reprezinta un ansamblu de informatii structurate intr-o forma simbolica.

Principalele caracteristici ale comunicarii sunt reflectate in urmatoarele dimensiuni:

      socialitatea - reglarea comportamentului (pe baza unei orientari genetice spre invatare)

      reciprocitatea - alternanta reactiilor;

      abstractia - capacitatea de a implica elemente transcendente;

      intentionalitatea - angajarea motivata;

Tipologii

Abordarile multidisciplinare ale comunicarii se reflecta si in numarul mare de tipologii conturate in jurul acestei notiuni. Dintre cele mai cunoscute se pot retine urmatoarele:

1. in functie de numarul celor implicati: comunicare.

intrapersonala - derulata in forul interior al unui individ. Acesta devine succesiv emitator si receptor in formularea unei suite de idei (ganduri);

interpersonala

se realizeaza printr-un schimb de mesaje intre doua persoane;

poate fi directa (face-to-face) sau indirecta (mediata);

se realizeaza prin vorbire, gesturi, scriere etc.;

feed-back-ul functioneaza imediat si continuu.

1.3. de grup

se deruleaza, in general, sub forma dezbaterii in cadrul reuniunii unui grup;

consta intr-o elaborare a unei suite de comunicatii interpersonale, desfasurate intre indivizi si grupuri sau intre grupuri;

o forma aparte este reprezentata de comunicarea din cadrul organizatiilor;

poate fi derulata intr-o maniera directa sau mediata (in prezent, Internetul ofera modalitati alternative fiabile pentru derularea acestor forme de comunicari).

1.4. de masa

reprezinta producerea si difuzarea unor mesaje de catre un sistem mediatic institutionalizat catre un public eterogen si numeros.

constituie o nota definitorie a societatii contemporane datorita extensiunii si complexitatii implicatiilor sale.

2. in functie de contextul interactiunii: comunicare.

Comunicarea indirecta cuprinde patru categorii:

- comunicarea imprimata (presa, revista, cartea, afisul etc.);

- comunicarea inregistrata (film, disc, banda magnetica etc.);

- comunicarea prin fir (telefon, telegraf, comunicarea prin cablu, fibre optice etc.);

- comunicarea radiofonica (radio, tv, avand ca suport undele hertziene).

3. in functie de natura mesajului: comunicare.

4. in functie de feed-back: comunicare.

5. in functie de rigurozitate: comunicare.

Aceasta suita de tipologii nu epuizeaza arealul comunicarii. Ele reflecta doar cateva directii de abordare prin accentuarea anumitor aspecte considerate mai relevante. Intre diferitele clasificari exista o relatie de complementaritate (o comunicare nu este doar interpersonala sau doar directa ci, in acelasi timp si sub acelasi raport, ea poate fi, de exemplu, interpersonala, directa, verbala, sincronica si informala). Pastrand rigurozitatile logice ale clasificarii, in functie de perspectiva stiintifica de abordare si de natura demersului analitic sau investigativ, se pot configura si alte tipologii particulare ale comunicarii.

Revenind la termenul generic de comunicare, trebuie precizat ca orice proces de comunicare presupune o serie de elemente structurale:

a. o relatie intre cel putin doi parteneri;

b. capacitatea de a emite semnale;

c. capacitatea de a recepta semnale (mesaje);

d. folosirea unor semnale, semne si simboluri pentru a putea comunica un anumit "inteles"

(un mesaj);

e. un canal (mijloc, suport) al comunicarii - de la vocea umana la undele hertziene folosite in

radio si teledifuziune;

f. existenta unui izomorfism al semnificatiilor pentru receptarea corecta a mesajului

3. Principiile comunicarii

• Comunicarea este inevitabila.
• Comunicarea se dezvolta in planul continutului si cel al relatiei.
• Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi abordat in termeni de cauza-efect sau stimul-reactie.
• Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de tip digital si analogic.
• Comunicarea este un proces ireversibil.
• Comunicarea presupune raporturi de putere intre participanti.
• Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.