Conceptul de "imagine"; tipuri de imagine publica

1.1. Tipuri de imagine publica

In sens generic, prin imagine se intelege reprezentarea pe care un grup sau opinia publica in general o are cu privire la o persoana fizica sau juridica, la un produs sau la o tara. Prin reprezentare se intelege o suma de credinte, atitudini, opinii, stereotipuri, ipoteze si asteptari cu privire la un obiect sau fenomen.

In vocabularul comercial, termenul de imagine este utilizat de mai multe decenii pentru a defini reprezentarea pe care un individ, un grup social sau un segment al populatiei si-o formeaza despre un produs sau serviciu, o marca sau o intreprindere. Cu timpul sintagma "imagine de marca" s-a substituit termenului mai vechi de "reputatie".

Stiinta care se ocupa de studiul imaginii, imagologia, s-a conturat relativ tarziu, dupa maturizarea altor stiinte sociale. Ea este o stiinta multidisciplinara, care s-a nascut la confluenta dintre psihologie, sociologie, filosofia stiintei si filosofia culturii, antropologie culturala, lingvistica, ecologie umana si inginerie sociala, primind aporturi importante de la multe alte discipline stiintifice.

Activitatea de creare si gestionare a imaginii publice (de administrare a reprezentarilor sociale) se numeste generic Public Relations (Relatii Publice). Specialistii in Relatii Publice ("relationistii" sau "PR-istii") gestioneaza imaginea publica a unui actor social (persoana publica, organizatie, stat) in asa fel incat sa legitimeze existenta si evolutia acestuia in spatiul public. In acest sens, Relatiile Publice pot fi definite ca o tehnologie de legitimare, specifica societatii contemporane (societatilor post-industriale).

Astazi, comunicarea interna dintr-o organizatie si comunicarea externa a unei organizatii reprezinta functii esentiale ale conducerii, caci fara aceasta functie, subiectul nu se poate adapta eficient la schimbarile accelelrate ale mediului. De aceea, in marile organizatii, departamanteul de Relatii Publice este considerat "volanta mica" a organizatiei, care poate scoate din punctul mort "volanta mare" (managementul propriu-zis). Specialistii domeniului lucreaza atat la imaginea interna ("cultura organizationala"), cat si la imaginea externa a organizatiei (reprezentarea acesteia in opinia publica). In acest sens, Relatiile Publice au fost definite si ca management al reprezentarilor sociale.

Elementele imaginii publice sunt, conform "modelului atomar"¹, urmatoarele:

1) nucleul - totalitatea atributelor cu o inalta semnificatie sociala si cu vizibilitate mare (peste 50% din publicul-tinta);

2) periferia - totalitatea atributelor cu o semnificatie sociala scazuta, cu o vizibilitate redusa (percepute de mai putin de 50% din public);

3) atributele nucleare - predicatele cuprinse in nucleu;

4) atributele periferice - predicatele cuprinse in periferie.

1.2. Tipuri de imagine publica

In functie de raporturile existente intre elementele imagologice prezentate mai sus, imaginea publica poate fi de mai multe feluri:

- focalizata sau dispersata;

- omogena sau heterogena (diversificata);

- coerenta sau contradictorie;

- distincta sau neclara (cu rezolutie slaba);

- ambigua sau polarizata.

In domeniul problematic care ne intereseaza in acest seminar, exista mai multe categorii de omagini:

- imaginea organizatiei (institutiei, intreprinderii, partidului etc.);

- imaginea managerilor

- imaginea unui compartiment (serviciu);

- imaginea produselor/serviciilor oferite;

- imaginea angajatilor pentru manageri;

- imaginea managerilor pentru angajati;

- autoimaginea (self image) unui serviciu;

- autoimaginea personalului etc.