Corelatia dreptului comunicarii sociale cu
alte ramuri ale dreptului
Dreptul
comunicarii sociale, este o ramura tanara a dreptului public, care s-a
impus in ultimul timp, si cu atat mai mult in societatea
informationala, care se particularizeaza asa cum am aratat dupa o
serie de criterii. «Avem in vedere, aici, obiectul, metoda de cercetare si
functiile socio-reglatoare
specifice dreptului comunicarii (de masa) sau in termenii utilizati
de doctrina juridica: un obiect propriu (inconfundabil si nesubstituibil;
dincolo de oricate posibile asemanari/similitudini de context ar exista); un
demers normativ ce-i defineste aria competentei normative -
comportamentale; in sfarsit, o finalitate ordonatorprimitiva, (in
acelasi timp distincta si complementara, in raport cu celelalte ramuri
si discipline juridice). Dreptul comunicarii sociale se afla in
anumite corelatii cu celelalte ramuri de drept. Ca toate celelalte ramuri
de drept, dreptul comunicarii sociale isi are izvorul principal in dreptul constitutional. Aceasta
presupune ca toate normele juridice ale dreptului comunicarii sa fie
conforme normelor juridice fundamentale ale dreptului constitutional, iar
cele care nu izvorasc din acestea sa nu fie contrare normelor fundamentale
constitutionale. Asa cum am aratat, in Constitutie se gasesc o
serie de drepturi si libertati ce constituie sau se inrudesc cu
obiectul de studiu al dreptului comunicarii asa cum este dreptul la
informatie (art. 31) dreptul la invatatura (art. 23) libertatea de
exprimare (art. 30) si altele.
Dreptul comunicarii
sociale aprofundeaza studiul anumitor drepturi fundamentale prevazute in Constitutie, respectiv: dreptul la informatie care
presupune dreptul de a fi informat precum si dreptul de a informa, dreptul
la propria imagine, dreptul la viata intima, familiala si privata,
dreptul la confidentialitate (secretul corespondentei) si
altele. Dreptul comunicarii sociale studiaza drepturile si
obligatiile autoritatilor publice in domeniul comunicarii
sociale.
Astfel,
sub acest aspect se folosesc unele concepte specifice dreptului administrativ si
dreptului penal cum sunt autoritatea publica, functiile si
functionarul public, responsabilitatea si raspunderea juridica a
acestora etc. De asemenea, in studierea drepturilor si obligatiilor
agentului media (care este intermediarul dintre consumatorul de informatie
si autoritatea publica producator si detinator de
informatii) se folosesc notiuni si concepte specifice dreptului
penal, dreptului constitutional, dreptului civil si dreptului
administrativ. Aceeasi situatie este si atunci cand in dreptul
comunicarii sociale se studiaza drepturile si obligatiile
consumatorului de informatie.
