Dreptul comunicarii sociale. Obiect. Metode. Notiune.

Dreptul comunicarii sociale. Obiect. Metode. Notiune.

1 Dreptul la informatie. Definitie.

Informatia este o valoare esentiala pentru om. Or pentru a se beneficia de informatie, a se garanta accesul la informatie, precum si pentru o gestionare corecta a informatiei si consumarea unei informatii corecte s-a instituit un anumit sistem de norme, reguli, garantate prin forta de constrangere a statutului, prin care se realizeaza dreptul la informatie. Intr-o acceptiune, dreptul la informatie apare ca o posibilitate a persoanei de a obtine, pastra, consuma, procesa, transmite, informatia in interesul sau, ori al altuia, potrivit legii, garantata la nevoie prin forta de constrangere a statului. Dreptul la informatie, presupune comunicarea, care trebuie sa se desfasoare dupa anumite reguli juridice. Ca urmare, totalitatea acestor norme juridice, constituie dreptul comunicarii sociale. Dreptul la informatie in sens larg nu se confunda cu dreptul la informatie reglementat in art.31 din Constitutia Romaniei, respectiv, dreptul la informatia de interes public. Dreptul la informatie in sens larg se realizeaza prin mai multe drepturi consacrate in Constitutia Romaniei (dreptul la invatatura, dreptul la aparare, libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la vot, dreptul de petitionare, dreptul la informatie de interes public si altele). Pe de alta parte, asa cum am vazut, abuzul de drept la informatie poate duce la incalcarea altor drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi: libertatea individuala, viata intima, familiala si privata, ori interesul public.

2 Dreptul comunicarii sociale. Definitie.

Un curs care ar aborda dreptul la informatie in sens larg, cum de altfel un curs care ar trata acest drept numai in sens restrans, consider ca nu ar fi dorit. De aceea credem ca un drept al comunicarii sociale, ar presupune o abordare, mai eficienta prin prisma rolului si scopului institutiilor juridice ale comunicarii sociale in relatiile publice. De aceea am achiesat si noi la denumirea data acestei discipline, respectiv «Dreptul comunicarii sociale». Legea nr. 8/1996, foloseste sintagma «dreptul de comunicare publica» in sensul unui drept exclusiv, al autorului unei opere de a autoriza comunicarea catre public a operei sale. Acest drept vizeaza numai un aspect al comunicarii sociale. Dreptul comunicarii sociale este definit de profesorul francez Emmanuel Darieux ca fiind "comunicarea in ansamblu a modalitatilor de mediere de la suporturile mesajului (hartia, banda magnetica, pelicula etc.) la continutul informational transmis, personalul de specialitate (actorii comunicarii), si efectele produse de comunicarea publica".

Socotim ca aceasta definitie este mai degraba a comunicarii sociale si nu a dreptului comunicarii sociale - Dreptul in general este o totalitate de norme juridice, concept care nu se poate confunda cu «lantul comunicational»: emitator-canal-mesaj-receptor.

Prin dreptul comunicarii sociale, in acceptiunea cursului intelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza in cadrul comunicarii directe si indirecte intre oameni, respectiv individ, agentul media, autoritatea publica si societatea, in realizarea celorlalte drepturi inclusiv al dreptului la informatie. Alti autori vorbesc de «dreptul multimediei». Acestia sustin ca prin «media» se intelege toate mijloacele de expresie, inclusiv vocea si gestul. Fracis Balle, defineste «media» ca «un echipament tehnic care permite oamenilor sa comunice expresia gandirii lor, indiferent care ar fi forma si finalitatea acestei expresii».

Criticand aceasta definitie, Dan Claudiu Danisor arata ca prin media se intelege nu doar mijlocul tehnic al comunicarii ci si comunicarea insasi ca si institutiile sociale care intervin in acest proces. Multimedia este o combinatie de mai multe media, cum ar fi: filme, video, muzica etc. asa cum arata Dictionarul electronic Wesbster. Ca atare, socotim ca dreptul multimedia exprima mai degraba drepturile subiectelor active in comunicarea sociala, ceea ce ar fi incomplet pentru ce ne propunem sa studiem la disciplina «dreptul comunicarii sociale», curs care trebuie sa cuprinda si drepturile consumatorilor de informatie.Comunicarea, asa cum am vazut, este transmiterea unei informatii de la emitator la receptor. Comunicarea sociala presupune relatiile de comunicare individ-individ, precum si comunicare individ-autoritate, individ-societate. In aceste relatii de comunicare, un rol important il are media care este o interfata calificata intre cetatean, societate si autoritati. In patrulaterul cetatean, societate, autoritate si media apare un complex de relatii sociale care se desfasoara dupa reguli deontologice, reguli morale si reguli juridice.

Astfel, pentru anumite relatii sociale, s-au instituit drepturi si obligatii in norme cu valoare juridica (respectiv a caror respectare este asigurata prin sanctiuni juridice) pentru fiecare din cei patru actori principali ai comunicarii sociale (individ, societate, agentul media si autoritatea).

Deci obiectul Dreptului comunicarii sociale il constituie relatiile sociale de transmiterea informatiilor considerate cele mai importante intre individ, societate, autoritate si agentul media, care necesita o reglementare juridica.Aceasta ramura a dreptului este situata de doctrina in «Dreptul public» si ca atare metodele de studiu folosite de stiinta Dreptului comunicarii sociale sunt, in principal: logica, istorica, sociologica, cantitativa si comparativa.