FUNCTII SI DISFUNCTII ALE COMUNICARII DE MASA

FUNCTII SI DISFUNCTII ALE COMUNICARII DE MASA

Inca din anii '30-'40 ai secolului trecut au aparut preocupari majore cu privire la functiile si disfunctiile massmedia.

In dezbaterea cu privire la relatia dintre mass-media si cultura se manifesta doua tendinte divergente: de sustinere, respectiv de contestare a rolului pozitiv de informare si formare a mijloacelor de comunicare in masa.

Sustinatorii rolului pozitiv al mass-media apreciaza ca utila comunicarea mediatica, remarcand bogatia de informatii si continuturi culturale autentice, apte de a educa, a instrui si a delecta publicul elevat. Ei considera ca efectele resimtite sunt concretizate in fenomene cu o semnificatie profund umanista: apropierea dintre oameni, optimizarea relatiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democratiei etc. De asemenea, sustinatorii mass-media opineaza ca in acest mod sunt promovate la scara larga valori general-umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea, fiind de parere ca, de fapt, consecintele nefaste ar fi rezultatul unei maniere gresite de utilizare a mijloacelor de comunicare in masa. Sunt incriminate, astfel, continuturile mesajelor transmise si institutiile care le propaga, acordandu-se si publicului o parte de vina pentru modul in care recepteaza mesajul si pentru nevalorificarea acestuia la nivelul unui act de cultura si de cunoastere autentica.

Pe pozitii opuse se afla cei care sustin ca prin massmedia sunt transmise numai continuturi informationale si culturale de nivel inferior, adaptate capacitatii de intelegere si sensibilitatii unei mase amorfe de oameni. Ion Albulescu mentioneaza argumente contra consumului excesiv de produse mass-media: "() s-a manifestat cu virulenta o atitudine critica fata de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului si societatii. Utilizarea excesiva a mijloacelor de comunicare in masa, indeosebi la o anumita varsta, aceea de formare a personalitatii, ar conduce la pasivitate si comoditate de gandire, la cautarea unor forme facile, superficiale de informatie culturala, la anihilarea spiritului critic si a independentei in gandire, la mediocritate estetica si morala" .

Inca din anul 1947, Th. Adorno si M. Horkheimer, filosofi ai Scolii de la Frankfurt, au introdus termenul de "industrie culturala" pentru a desemna exploatarea sistematica si programatica a unor bunuri culturale in scopuri comerciale. Acestia semnalau tendinta de a se instaura cultura pentru toti, prin producerea si consumul unor bunuri destinate maselor. Aceast tip de cultura era vazut, spre deosebire de cea elevata, o forma a civilizatiei loisirului si a pseudo-individualitatii. Considerate ca marfuri, se considera ca mesajele culturale ar suferi manipulari similare celor ale bunurilor de consum din cadrul proceselor de productie materiala.

Consecintele consumului acestor produse de natura culturala asupra publicului marcheaza etape de involutie: eliminarea efortului voluntar si al eruditiei, generalizarea cliseelor, a vulgaritatii si prostului gust.

Theodor Adorno aprecia ca majoritatea emisiunilor de televiziune urmaresc sa capteze atentia consumatorilor, sa se infiltreze in spiritul lor, provocand suficienta, pasivitate intelectuala, credulitate, stereotipii, clisee, false comprehensiuni. Un impact alienant si manipulator; gandirea este adormita, iar deosebirile dintre oameni, dintre cultura si subcultura sunt nimicite.

Studiile recente au evidentiat faptul ca sistemul massmedia prezinta o structura industriala, deoarece permite un anumit grad de reproducere a formelor simbolice si exploatarea lor comerciala.

Ca urmare, se edifica modelul "omului de masa" (termen inventat de catre Ortega Y. Gasset), a carui pseudopersonalitate este marcata de aplatizarea spirituala, fapt care conduce la stereotipizarea si standardizarea comportamentelor.

Un alt pericol semnalat de cercetatorii in domeniu se refera la problemele care pot sa apara pe plan moral. Este adusa in prim-plan promovarea si imitarea, ca modele, a unor pseudo-personalitati, ca si disparitia reperelor si inversarea scarii valorice.

Facand o prezentare a problemelor nascute de folosirea mass-media, dar si de avantajele oferite de acestea, M.L. de Fleur si S. Ball-Rokeack noteaza:

. mass-media au fost contestate pentru:

- pervertirea valorilor culturale ale publicului;

- contributia adusa la degradarea morala generala;

- dirijarea maselor catre superficialitatea politica;

- descurajarea creativitatii;

- stimularea cresterii ratei delincventei.

. mass-media ne sunt de un real folos pentru ca:

- demasca pacatul si coruptia;

- actioneaza ca gardieni ai libertatii noastre de exprimare;

- aduc un anumit grad de cultura pentru un numar mare de oameni;

- asigura o distractie zilnica nedaunatoare pentru mase;

- informeaza despre evenimentele care au loc in lume;

- ridica standardul de viata al indivizilor.

Una din temele importante supuse discutiei asupra rolului si functiilor mass-media se refera la functia de informare. Dupa cum am subliniat anterior, mass-media reprezinta, in societatea moderna, una dintre cele mai importante surse de informatii.

In conditiile contestarii calitatii modului in care massmedia isi indeplineste rolul de strangere si transmitere a informatiilor, se pune problema daca este vorba despre o informare sau o pseudo-informare?

Opiniile specialistilor preocupati de acest fenomen sunt sugestive:

. Ion Albulescu: "Faptul divers, apreciat de marele public, este preferat informatiei serioase, consistente, care este marginalizata si nu de putine ori deformata. Intamplarile senzationale, triviale, insignifiante, constituie subiectul predilect al reportajelor si emisiunilor de televiziune."

. Pierre Bourdieu: "Optiunea are, asadar, un temei de natura comerciala, intrucat spectacularul facil, violenta si sexualitazea s-au vandut intotdeauna bine. Prin urmare, televiziunea se dovedeste prea putin preocupata sa aduca la cunostinta publicului informatii semnificative, relevante, pentru ca acestea ies din canoanele logicii comerciale. Consecinta acestui fapt este instaurarea unei segregatii in ceea ce priveste informatia, intre cei ca au posibilitatea sa o obtina din surse serioase si cei care nu beneficiaza decat de informatia furnizata de televiziune, singura pe care se pricep sa o descifreze, deoarece sunt mai putin dotati din punct de vedere cultural" .

Criticii mass-media au cautat sa arate ca multe dintre mesajele transmise pe aceste canale se plaseaza sub semnul efemerului si asigura o cunoastere spontana, intuitiva, partial necritica, de o scazuta reflexivitate, lipsita de rigoare si exprimata intr-un limbaj natural, sarac in concepte precis determinate. Punand accent pe faptul divers, ocupand timpul de emisie cu stiri banale privind evenimente cotidiene, televiziunea nu ar face altceva decat sa elimine informatiile nesemnificative, pe care publicul ar trebui sa le obtina. Cu toate ca esenta realului nu este dezvaluita de factorul intamplator, abordarile raman, de multe ori, la nivelul aparentelor. Informatia furnizata de mass-media asigura o cunoastere de suprafata, in care consistenta si superficialitatea se confunda, o cunoastere seducatoare dar iluzorie. Pentru a capata atentia publicului, producatorii recurg la un soi de dramatizare, punand in scena evenimente carora le exagereaza importanta, gravitatea. Ei reusesc, in acest fel, sa produca in randul publicului false reprezentari, fantasme sau fobii. Lumea trecuta prin filtrul jurnalistilor se prezinta in forma senzationalului si spectacularului. Elementele de profunzime si de stabilitate sunt adeseori neglijate. Mai putem vorbi, in aceasta situatie, de o veritabila informare?

Nu tot ceea ce se intampla in realitate este mediatizat. Institutiile de presa actioneaza ca niste filtre, inmasura in care procedeaza la o selectie permanenta si la o prelucrare a informatiilor dupa o logica proprie. Ceea ce se ofera publicului receptor este rezultatul selectiei jurnalistilor, care apare ca un fel de cenzura (uneori exercitata chiar fara a fi constienti), neretinandu-se decat ceea ce le atrage atentia, putand fi ignorate expresii simbolice care ar merita sa fie cunoscute de catre cetateni.

Mass-media abordeaza si interpreteaza viata sociala, fenomenele ce se inregistreaza aici, prin contextualizate si prin directionarea atentiei oamenilor asupra unor elemente considerate a fi relevante. Activitatea se desfasoara sub presiunea timpului, ceea ce impune abordari mult simplificate. In consecinta, sunt prezentate imagini incomplete si adesea deformate, care pot induce in randul receptorilor sentimente, opinii si atitudini incorecte.

Ruperea din context, timpul redus de prezentare si perspectiva personala de abordare pot conduce la o deformare a perceptiei publicului asupra evenimentelor. Cu toate ca pretentia de obiectivitate este foarte des afirmata, mass-media angajeaza, prin selectia si ordonarea informatiilor pe criterii de actualitate, proximitate, psihoafective sau ideologice, propria viziune asupra lumii. Informatia oferita publicului este "produsa", adica este rezultatul unui efort de prelucrare si interpretare, nicidecum o oglindire instantanee a evenimentelor vietii cotidiene. Este posibil, de asemenea, ca cei care lucreaza in acest domeniu sa utilizeze cu buna stiinta omisiunea, distorsionarea realitatii sau partizanatul in scopul dezinformarii sau manipularii dictate de interese ascunse.

Chiar daca mass-media nu-si propun in mod deliberat sa creeze iluzii sau sa induca in eroare, apreciaza acest fapt este inevitabil, deoarece selectia si distorsionarea stirilor sunt produsul unor factori care nu pot fi inlaturati, eventual controlati: constrangerile din momentul pregatirii, timpul limitat de prezentare, ignorarea amanuntelor, la care se adauga factori economici si politici. Cei mai expusi pericolului dezinformarii si manipularii se dovedesc a fi indivizii care nu dispun de informatii suficiente provenite si din alte surse, de capacitatea de analiza si de judecata critica, de capacitatea de a-si forma o perspectiva proprie asupra lumii. Copiii si tinerii aflati in plin proces de formare ar putea fi inclusi cu usurinta in aceasta categorie.

Pasivism sau activism in receptarea mesajelor ?

Un important element in comunicarea mediatica a fost stabilirea masurii in care receptorul este un consumator pasiv de mesaje audio-vizuale sau, dimpotriva, are un comportament activ. La prima vedere, am putea spune ca oamenii care se uita la televizor constituie un public care asimileaza mesaje fara efort si implicare, iar nivelul de antrenare a intelectului este scazut (consideram ca sunt simpli consumatori de informatie). Specialistii au emis ideea ca, din cauza vitezei fluxului informational, reflexia personala nu se mai produce, fiind pusa grav in pericol de urmarirea pasiva a anumitor emisiuni de televiziune.

Din alt punct de vedere, subiectilor li se mai face un mare deserviciu, respectiv, imediat dupa prezentarea faptelor li se ofera si interpretarea lor, astfel receptorii ajungand sa creada tot ce li se spune si sa renunte la propria ratiune. Deci, se incurajeaza conformismul, in timp ce angajamentul si combativitatea se gasesc pe o pozitie scazuta; mai mult, cantitatea imensa de informatii servite alert consumatorilor, conduce individul catre o stare de satietate, apatie.

Intre oamenii de stiinta exista serioase diferente de abordare a acestei problematici. De exemplu, din punct de vedere fuctionalist, receptorul activ selecteaza si interpreteaza ceea ce priveste. Specialistii care au efectuat aceste studii pun retoric intrebarea "de ce studiem ce face mass-media omului, si nu ce face omul cu mass-media?". Oamenii au propria identitate, valori si nevoi, care ii fac diferiti unii de ceilalti. Asadar, ei vor percepe si vor reactiona diferit la ceea ce transmit canalele de informare; unele informatii sunt respinse, ceea ce conduce la o asimilare prin diferentiere, categorizare, si nu o asimilare prin nivelare. De asemenea, adeptii acestor teorii subliniaza ca subiectii nu memoreaza ce nu inteleg, ceea ce nu le este familiar. Concluzionand, receptorii au posibilitatea de a stabili propriile semnificatii, comunicarea prin mass-media nu este o impunere unidirectionala a continuturilor, ea nu duce la pasivitatea receptorului.

Uniformizare sau diferentiere?

Se pune problema daca un mesaj perceput de mai multi indivizi duce la o uniformizare sau la o diferentiere a opiniilor si viziunilor. S-a dovedit stiintific faptul ca perceptia difera mult de la un individ la altul, datorita factorilor biologici, psihologici (nevoi, motivatii, interese, stari afective etc.) sau socioculturali; chiar si implicarea in procesul de absorbtie a informatiei difera la indivizi. In acelasi timp, mesajul influenteaza constiinta receptorilor; dar, in general, receptarea mesajelor transmise prin mijloacele de comunicare de masa genereaza experiente din cele mai diverse pentru indivizii care le percep.

Mediatizarea violentei

Nu se poate spune ca violenta lipseste complet din operele literare sau, cu atat mai mult, ca pentru prima data publicul a perceput scene violente pe micul sau pe marele ecran; totusi, intensitatea si motivatia folosirii violentei in cele doua cazuri este complet diferita. Mijloacele moderne de comunicare "acceseaza" instinctele si pulsurile primare ale indivizilor, nevoia de divertisment, placerile si dorintele acestora pentru a-i influenta, chiar manipula (inclusiv prin transmiterea de mesaje subliminale), cu scopul obtinerii de profit din "vanzarea" violentei. Consecinta este, deseori, vizibila. Tanarul care recurge la violenta ca urmare a programelor pe care le-a vazut este deja un leit-motiv uzat si neinteresant. Chiar si cei moderati considera ca, daca televiziunea nu creeaza situatii de violenta si criminalitate, ea le amplifica.

Subminarea interesului fata de scoala

Un neajuns important al mass-media, reclama sociologii, dar si parintii, este influenta negativa asupra performantelor scolare ale copiilor. Fascinati de televiziune, de confort, acestia isi pierd interesul pentru educatie, alocandu-si tot mai putin timp studiului, instruirii. Am constatat ca acei copii care urmaresc excesiv programele TV au note mai mici decat ceilalti. Televiziunea captiveaza, iar urmarirea ei genereaza, imprima nevoi / motivatii si modalitati de petrecere a timpului liber, optiuni culturale noi.

Criza lecturii este strans legata de ascensiunea televiziunii si dezvoltarea programelor tot mai atractive si ingenioase. Chiar si socializarea a fost afectata de consumul exagerat de programe TV, ceea ce conduce la o dezvoltare deficitara a personalitatii umane, chiar o inversare a valorilor morale. Evident in acest moment este ca lupta intre aparatorii televiziunii moderne si specialisti este o lupta grea si de durata.