GROTESTILE UN 'LIMBAJ UNIVERSAL" SI AVATARURILE SALE

GROTESTILE

UN ,,LIMBAJ UNIVERSAL" SI AVATARURILE SALE

ARGUMENT

INTRODUCERE

a.      Stadiul actual al cercetarilor. Controverse in literatura de specialitate

b.      Sfinxul fara secrete. Situatia initiala de hipocodificare si re-semantizarea continua - o ipoteza [Prolixitatea grotestilor isi are originea in momentul receptarii picturilor antice, cand necesitatea interpretarii a impus postularea unor conventii - o grila de interpretare evident determinata de ,,texte" anterioare (droleria gotica, ,,hieroglifele"), totul pe fundalul unei gandiri magice combinatorii, pentru care procedeul analogic este unul esential. Miscarea de la ,,texte" necunoscute (picturile antice) la coduri (sistemul decorativ al grotestilor) este invariabil marcata de o codificare imprecisa (hipocodificare). Eforturile de organizare intr-un sistem conceptual (Ligorio, Lomazzo si, intr-un anumit sens, Paleotti) sau iconologic (San Giovanni Evangelista, Parma) sunt reusite partiale si relative tocmai din acest motiv. Problema optiunii intre sens si ordine este, din aceasta perspectiva, una falsa inca de la inceputul formularii ei, in secolul al XVI-lea. Grotestile isi pastreaza ambiguitatea ,,congenitala", in contextul unei continue (pana la sfarsitul secolului al XVI-lea) plus-codificari, impuse de mobilitatea spatiului semantic*]

c.       Grotestile ca limbaj universal [Verosimilitatea: punctul nodal al dezbaterii. Paleotti - varianta ,,in negativ" a limbajului universal al lui Dumnezeu; Ligorio, Lomazzo - omologia dintre grotesti si hieroglife, limbajul universal al naturii; Vasari, Michelangelo / Francisco da Hollanda - limbajul universal al artei, demonstratie a libertatii si, in ultima instanta, a puterii artei.]

SENS SAU ORDINE

a.      Arheologie si imaginatie [La mescolanza creativa** (Giuliano da Sangallo, Pinturicchio, Signorelli, Perugino etc.). Re-interpretarea formala este dublata de re-interpretarea semantica.]

b.      Imperativul vitruvian [Vitruviu si Horatiu. Partizanii licentei artistice: Michelangelo, Francisco de Hollanda, Vasari, Serlio. Pledoaria lui Michelangelo din Dialogurile . cu Francisco de Hollanda - un raspuns indirect dat recomandarii lui Vitruviu? Ancadramentele arhitecturale in trompe l'oeil, cu decoratie grotesca (la sfarsitul secolului al XV-lea: Carafa, Strozzi, Piccolomini) - o incercare de a impaca exigentele vitruviene cu gustul pentru recent-descoperitul limbaj ornamental?]

c.       Si sens si ordine [ Sau: cand sens, cand ordine. Ordinea poate sa ,,prinda" in tesatura ei sensul (embleme, ,,hieroglife", alegorii, insemne heraldice, simboluri ale puterii, ,,curiozitati" naturale, ilustrari ale unor proverbe) - o anomalie (de regula, ordinea, prin repetitie si stilizare, anihileaza sensul sau il atenueaza). Animatia grotestilor. Posibile analogii muzicale]

STATUTUL GROTESTILOR IN CADRUL DECORUM-ULUI

a.       Le tissu conjonctif de la decoration parietal*** [Locul grotestilor in cadrul decoratiei murale. Centru si periferie. Scrisoarea lui Annibale Caro catre Fra Onofrio Panvinio. Figuri ale intervalului (figuri intermediare, hibride, dar si figuri interstitiale si figuri apartinand spatiilor intermediare prin excelenta: scari, loggii, galerii, porticuri. Francisco de Hollanda si o prima (?) incercare de a reglementa statutul grotestilor in cadrul Decorum-ului). Enciclopedism si valoare simbolica. Imagini cu inteles obcur si dificil: Gabriele Paleotti si Contrareforma]

b.      Cautarea unitatii si logicii iconografice [Cazurile Palazzo Farnese, Caprarola (Annibale Caro) si cel al Bibliotecii Abatiei San Giovanni Evangelista, Parma (abatele Stefano Cattaneo). Decorul ca Theatrum Sapientiae. Inevitabila ,,atomizare" a discursului iconografic. Discurs principal - discurs secundar. Comentariu sau parodie. Simbolism si / sau iconicitate.]

* Sintagma ii apartine lui Umberto Eco (O teorie a semioticii, Meridiane, Bucuresti, 2003, p. 146).

** Expresia ii apartine lui Rolf Quednau (apud. Hetty Joyce, ,,Studies in the Renaissance Reception of Ancient Vault Decoration", in Journal of the Warburg and Courtauld Institutes, LXVII, p. 201).

*** Expresia ii apartine lui Daniel Arasse (La Renaissance manieriste, Gallimard, Paris, 1997, p. 45).