Limitele obligatiilor autoritatilor publice, privind comunicarea informatiilor de interes public si privat

Limitele obligatiilor autoritatilor publice, privind comunicarea informatiilor de interes public si privat

1 Consideratii generale.

In art. 29 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se arata "In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege, in scopul exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti, si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale, intr-o societate democratica". In art. 18 pct. 3 al Pactului international cu privire la drepturile civile si politice adoptat in Adunarea Generala a O.N.U.din 16 decembrie 1966 se prevede: "Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusa decat restrictiilor prevazute de lege si necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinei si sanatatii publice, ori a moralei sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale omului". In art. 10 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la limitele libertatatii de exprimare care pot fi si ale unei autoritati publice, se arata: "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti." Cu privire la interzicerea abuzului de drept inclusiv de dreptul la informatie, in interpretarea si aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului la art. 17 al acesteia se arata: «Nici o dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta Conventie sau a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat cele prevazute de aceasta Conventie.»

Iar in art. 18 din aceeasi Conventie denumit «Limitarea folosirii restrangerilor drepturilor» se dispune: «Restrangerile care in termenii prezentei Conventii sunt aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute.».In Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului (art. 11) se arata «orice cetatean poate asadar sa discute, sa scrie, sa publice in mod liber, raspunzand insa pentru orice exercitare abuziva a acestei libertati in cazurile stabilite de lege». Evident ca aceste dispozitii sunt valabile si pentru functionarul sau demnitarul public. Observam ca, Constituantul francez a lasat la aprecierea si reglementarea Parlamentului cazurile si limitele ce pot fi impuse prin lege exercitarii drepturilor fundamentale.In art. 18 din Constitutia Germaniei denumit «Pierderea unor drepturi fundamentale» se dispune: «Cel care abuzeaza de libertatea de exprimare indeosebi de libertatea presei in combaterea ordinii fundamentale libere democratice, pierde aceste drepturi fundamentale». «Pierderea si intinderea ei se pronunta de Tribunalul Constitutional Federal».

Iar in art. 19 al aceleiasi Constitutii, denumit «Limitarea unor drepturi fundamentale» se dispune: «In masura in care conform acestei Legi Fundamentale un drept poate fi limitat prin lege sau in baza unei legi, legea trebuie sa se aplice in general si nu numai pentru cazuri izolate.

In nici un caz legea nu trebuie sa stirbeasca un drept fundamental in esenta lui». Observam ca si constituantul german lasa in competenta Parlamentului modul de reglementare a limitelor drepturilor fundamentale, fara sa stabileasca in acest sens un cadru de nivel constitutional.

Din cele prezentate, rezulta ca in constitutiile acestor tari nu sunt prevazute in mod expres, obligatiile autoritatilor publice si limitele acestora corelative dreptului la informatie si nici un cadru constitutional bine definit in limitele caruia legiuitorul (Parlamentul) poate restrange exercitarea drepturilor fundamentale inclusiv dreptul la informatie. In Constitutia Romaniei situatia este cu totul alta. Asa cum am aratat, in art. 31 pct. 2 din Constitutia Romaniei, este instituita ca obligatie constitutionala, obligatia autoritatilor publice sa asigure, potrivit competentelor, informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

2 Conditiile restrangerii exercitiului drepturilor si libertatilor.

Totodata, constituantul roman a trasat un cadru bine precizat de nivel constitutional, in care legiuitorul poate restrange exercitiul drepturilor fundamentale, inclusiv al dreptului la informatie, astfel:

- Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.

- Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans in urmatoarele conditii cumulative: numai prin lege, numai daca se impune, si numai intr-unul din cazurile, apararii sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenesti, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii. De aici rezulta ca, drepturile si obligatiile constitutionale ale autoritatilor publice corelative dreptului la informatie pot fi limitate astfel:

a) Numai prin lege; aceasta inseamna ca, numai prin lege ca act normativ in sens restrans, adica legea care reprezinta actul juridic elaborat de Parlament conform procedurilor legale, inclusiv Ordonantele Guvernului care trebuie sa fie elaborate numai in cazurile strict prevazute de Constitutie. Ca urmare, Guvernul, cu exceptia ordonantelor, un ministru sau consiliul judetean ori local, nu pot restrange prin vreun act normativ obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie. Cu atat mai mult, conducatorul autoritatii publice nu poate face asa ceva. De aceea, socotim ca ceea ce limiteaza dreptul la informatie, obligatiile corelative ale autoritatilor publice, respectiv secretul profesional si secretul de stat trebuie definit numai prin lege, nu prin Hotariri de Guvern sau alte acte normative.

b) Potrivit constituantului, legiuitorul nu poate limita drepturile si libertatile fundamentale deci inclusiv dreptul la informatie si libertate de exprimare, daca limitarea nu este necesara. Necesitatea consta in imposibilitatea rezolvarii, in alt mod, a unei situatii de o gravitate deosebita, fara a se recurge la restrangerea exercitarii dreptului sau libertatii fundamentale ale persoanei fizice sau juridice.

c) Indeplinirea cumulativa a conditiilor de la literele 'a' si 'b' nu sunt suficiente daca restrangerea exercitarii dreptului sau libertatii fundamentale, nu este in interesul apararii uneia din valorile prevazute de art. 49 din Constitutie. Astfel, un prim caz este cel de aparare a sigurantei nationale, in care trebuie sa se efectueze restrangerea exercitarii unui drept, inclusiv cel la informatie. In Legea nr. 45/1994 a apararii nationale a Romaniei sunt cateva prevederi ce prezinta interes pentru tema noastra. Astfel, 'apararea nationala' cuprinde ansamblul de masuri si activitati adoptate si desfasurate de statul roman in scopul de a garanta suveranitatea nationala, independenta si unitatea statului, integritatea teritoriala a tarii si democratia constitutionala. Activitatile privind apararea nationala sunt asigurate si duse la indeplinire de catre autoritatile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constitutie si legile tarii. Masurile adoptate privind apararea nationala sunt obligatorii pentru toti cetatenii tarii, pentru autoritatile si institutiile publice sau private si pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate. In art. 3 al Legii nr. 45/1994 se dispune «Reglementarile privind apararea nationala se intemeiaza pe respectarea prevederilor Constitutiei si ale legilor tarii, pe principiul doctrinei militare a statului roman si normele general-admise de dreptul international, precum si pe prevederile tratatelor la care Romania este parte». Socotim ca in sintagma «siguranta nationala» se include si «apararea nationala» in intelesul mai sus prezentat.Prin «Siguranta nationala a Romaniei» se intelege, starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara dezvoltarii statului national roman, ca stat suveran, unitar, indepedent si indivizibil, mentinerea ordinii de drept, precum si a climatului de exercitare neingradita a drepturilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, potrivit principiilor si normelor democratice statornicite prin Constitutie. (art. 1 din Legea nr. 51/1991, privind Siguranta nationala a Romaniei).

In art. 31 al Legii nr. 51/1991 sunt definite amenintarile la adresa sigurantei nationale a Romaniei printre care si cele de la literele 'e' si 'l', astfel:

«e) Spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice scop monitorizat de lege, precum si

divulgarea secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;

l) Initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinul sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la litera 'a' - 'k' (art. 3), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii.»

Pentru aplicarea corecta a acestor dispozitii, in art. 4 al. Legii nr. 51/1991 se dispune: «Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite in scopul restrangerii sau interzicerii dreptului de aparare a unei cauze legitime, de manifestare a vreunui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura, garantate prin Constitutie sau legi. Nici o persoana nu poate fi urmarita pentru exprimarea libera a opiniilor sale politice si nu poate face obiectul unei imixtiuni in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau proprietatile sale, ori in corespondenta sau comunicatii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale, daca nu savarseste vreuna din faptele ce constituie potrivit prezentei legi, o amenintare la adresa sigurantei nationale». Un alt caz de restrangere a exercitarii unor drepturi este si acela in scopul apararii ordinii publice. Potrivit D.E.X. prin ordine publica se intelege ordinea politica, economica, sociala, dintr-un stat, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri deosebite de la o ordine sociala la alta si se traduce prin mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora.

Ordinea publica nu trebuie confundata cu linistea publica, pentru ca o include.

Prin notiunea de sanatate publica se intelege tot ce tine de sanatatea intregii populatii si nu a unui grup sau familii; se defineste morala publica prin ansamblul de norme de convietuire si de comportare publica, statornicite in constiinta sociala, care prezinta interes general.

Instructia penala reprezinta toate masurile procedurale si procesual penale, prevazute de Codul de procedura penala, prin care se urmareste infaptuirea scopului procesului penal, constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Prin calamitate naturala, se intelege un dezastru care afecteaza colectivitatea, o natiune, din cauze naturale, iar prin «sinistru deosebit de grav» trebuie inteles ceva oribil, groaznic, inspaimantator, primejdios pentru colectivitate, natiune, societate.

In lumina dispozitiilor constitutionale mai sus prezentate, obligatiile autoritatilor publice, corelative dreptului la informatie sunt limitate prin diferite legi de protectie a informatiilor, in interesul general al statului si al natiunii, pentru a impiedica folosirea acestora, in dauna interesului public concomitent cu alte legi care asigura accesul la informatiile de interes public.

In acest sens, pentru apararea secretului de stat, s-au emis unele legi care oarecum reglementeaza limitarea accesului la anumite informatii de interes public, si respectiv obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie. Una dintre aceste legi este Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei. In aceasta lege, in art. 8 se arata ca activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale se executa de: Serviciul Roman de Informatii, organ specializat in obtinerea informatiilor din interiorul tarii, Serviciul de Informatii Externe, organul de stat specializat in obtinerea din strainatate a datelor referitoare la siguranta nationala, Serviciul de Protectie si Paza, organul de stat specializat in asigurarea protectiei demnitarilor romani si a demnitarilor straini pe timpul prezentei lor in Romania, precum si organizarea pazei sediilor de lucru si resedintelor acestora. In Romania mai sunt structuri informative cu atributii specifice domeniilor lor de activitate ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Justitie si Ministerului de interne.Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are caracter de «secret de stat». Informatiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat in conditiile prezentei legi (art. 10 din Legea nr. 51/1991). Informatiile din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate:

a) Presedintelui Senatului, presedintelui Adunarii Deputatilor, precum si comisiilor permanente pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului;

b) ministrilor si sefilor departamentelor din ministere, cand informatiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitate pe care le coordoneaza sau de care raspund;

c) prefectilor, primarului general al Capitalei, precum si conducatorilor consiliilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, pentru problemele ce vizeaza competenta organelor respective;

d) organelor de urmarire penala, cand informatiile privesc savarsirea unor infractiuni.

Ca atare, comunicarea informatiilor secrete de stat persoanelor fizice, altor persoane juridice, sau altor functionari publici decat cei mai sus enumerati, se face in afara legii, si este susceptibila de raspundere juridica. In art. 12 din Legea nr. 51/1991, se spune: "Nici o persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala, prevalandu-se de accesul neingradit la informatii, de dreptul la difuzarea acestora si libertatea de exprimare a opiniilor.

Divulgarea prin orice mijloace, de date si informatii secrete care pot aduce prejudicii intereselor sigurantei nationale, indiferent de modul in care au fost obtinute, este interzisa si atrage, potrivit legii, raspunderea celor vinovati. Prevederile alin. 1 si 2 nu aduc atingere libertatii de opinie si exprimare, dreptului persoanei de a nu fi tulburata in vreun fel pentru opiniile sale, ca si in acela de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei, prin orice mijloace de exprimare, daca aceste drepturi se exercita in conformitate cu legile Romaniei.».Pe de alta parte mijloacele de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale, folosite de autoritatile publice abilitate conform legii, nu trebuie sa lezeze, in nici un fel drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata particulara, onoarea sau reputatia lor ori sa ii supuna la ingradiri ilegale.

Orice persoana este protejata prin lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.

Cei vinovati de initierea, transmiterea ori executarea unor asemenea masuri, fara temei legal, precum si de aplicare abuziva a masurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a amenintarilor la adresa sigurantei nationale raspund civil, administrativ sau penal dupa caz. Cetateanul care se considera lezat in drepturile sau libertatile sale prin mijloacele de obtinere a informatiilor folosite de autoritatile publice, poate sesiza oricare din comisiile permanente pentru apararea si asigurarea ordinii publice ale celor doua camere ale Parlamentului, se dispune in art. 16 din Legea nr. 51/1991. Conform art. 18 din Legea nr. 51/1991 «Organele si organizatiile detinatoare de secrete de stat, in conformitate cu prevederile legii speciale sau a caror activitate poate fi vizata prin actiunile considerate, potrivit art. 3, ca amenintari si la adresa sigurantei nationale, vor intocmi programe proprii de prevenire a scurgerii de informatii cu caracter secret, care sunt supuse avizarii de specialitate a Serviciului Roman de Informatii. Sunt exceptate de la avizarea de specialitate, prevazuta in alin. 1, programele proprii de prevenire a scurgerii de informatii cu caracter secret ale Parlamentului Romaniei, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Directiei Generale a Penitenciarelor din subordinea Ministrului Justitiei.».Pentru protectia informatiilor privind siguranta nationala in Legea nr. 51/1991 s-au instituit unele infractiuni, astfel: «Initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative care pot aduce atingere sigurantei nationale, sprijinirea in orice mod a acestora sau aderarea la ele, detinerea, confectionarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor, precum si culegerea si transmiterea de informatii cu caracter secret ori confidential prin orice mijloace, in afara cadrului legal, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava. Tentativa se pedepseste.».In art. 21 se instituie o alta infractiune prin care este protejata informatia privind viata particulara, onoarea si reputatia persoanelor despre care iau la cunostinta in activitatea lor organele de informatii prevazute de lege, astfel: «Informatiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, nu pot fi facute publice. Divulgarea sau folosirea, in afara cadrului legal de catre salariatii serviciilor de informatii a datelor prevazute in alin. 1, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseste.»

3 Informatiile clasificate

Pentru a pune ordine in domeniul informatiilor de interes public a caror gestionare in interesul public se face de autoritatile imputernicite de lege , a fost adoptata Legea nr.182 din 12 aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate. Asa cum am aratat, sunt anumite informatii de interes public, care tocmai pentru a satisface interesul public acestea nu pot fi cunoscute si gestionate de public decat in anumite conditii. Aceasta constituie o exceptie de la principiul dreptului de acces al persoanei la informatiile de interes public. Intrucat este o restrangere a dreptului la informatie, numai informatiile clasificate sunt exceptate de la regula accesului liber, accesul la acestea fiind permis numai in cazurile, conditiile si cu respectarea procedurilor prevazute de lege. Informatiile de interes public clasificate, dat fiind specificul si insusirea acestora de a cauza prejudicii in cazul folosirii neautorizate, sunt protejate prin sistemul national de protectie a informatiilor. Potrivit Legii nr.182/2002 art.1 lit.b «informatiile clasificate sunt informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea nationala, care datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate». Conform art.4 din Legea privind protectia informatiilor clasificate, principalele obiective ale protectiei informatiilor clasificate sunt :

a) protejarea informatiilor clasificate impotriva actiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterarii sau modificarii continutului acestora, precum si impotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;

b) realizarea securitatii sistemelor informatice si de transmitere a informatiilor clasificate.

In realizarea acestor obiective, masurile ce decurg din aplicarea legii au drept scop:

a) sa previna accesul neautorizat la informatiile clasificate;

b) sa identifice imprejurarile, precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol securitatea informatiilor clasificate;

c) sa garanteze ca informatiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor indreptatite, potrivit legii, sa le cunoasca;

d) sa asigure protectia fizica a informatiilor, precum si a personalului necesar protectiei informatiilor clasificate.

Standardele nationale de protectie a informatiilor, se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate, in concordanta cu interesul national precum si cu cerintele si recomandarile N.A.T.O. In cazul unui conflict intre normele interne privind protectia informatiilor clasificate si normele N.A.T.O., in aceasta materie vor avea prioritate normele N.A.T.O..Pentru a preveni cauzarea de prejudicii prin folosirea necorespunzatoare a informatiilor clasificate, persoanele care vor avea acces la acestea, clasificate secrete de stat, vor fi verificate in prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informatii.Protectia informatiilor clasificate vizeaza :

a) Protectia juridica;

b) Protectia prin masuri procedurale;

c) Protectia fizica;

d) Protectia personalului care are acces la informatiile clasificate ori este desemnat sa asigure securitatea acestora;

e) Protectia surselor generatoare de informatii.

Institutiile care detin sau utilizeaza informatii clasificate vor tine un registru de evidenta a autorizatiilor acordate personalului, sub semnatura.Fiecare autorizatie se verifica ori de cite ori este necesar sa se garanteze ca este conforma standardelor aplicabile functiei pe care respectivele persoane o ocupa. Reverificarea autorizatiei este obligatorie si constituie o prioritate ori de cite ori apar indicii ca mentinerea acesteia nu mai este compatibila cu interesele de securitate.

Accesul in cladirile si infrastructurile informative in care se desfasoara activitati cu informatii clasificate ori sunt pastrate sau stocate informatii cu acest caracter este permis numai in cazuri autorizate.Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atributii nemijlocite in domeniul protectiei informatiilor clasificate este obligatorie. Clasele de secretizare ale informatiilor clasificate sunt: secrete de stat si secrete de serviciu. Prin informatiile secrete de stat se inteleg acele informatii care privesc securitatea netionala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii. Informatiile secrete de serviciu sunt acele informatii a caror divulgare neautorizata este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Observam ca informatiile produse de o persoana fizica nu fac obiectul clasificarii, existind riscul ca in cazul unor inventii, inovatii realizate de acestea sa nu fie protejate.

1 Informatiile secrete de stat

Nivelurile de secretizare ale informatiilor clasificate secrete de stat, se stabilesc in functie de importanta valorilor protejate si sunt :

- Strict secret de importanta deosebita - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale.

- Strict secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune grave securitatii nationale.

- Secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune securitatii nationale.

Protectia juridica a informatiilor clasificate, se realizeaza printr-un ansamblu de norme constitutionale si ale celorlalte dispozitii legale in vigoare, care reglementeaza relatiile de protejare a informatiilor clasificate.Protectia prin masuri procedurale se realizeaza prin ansamblul reglementarilor prin care emitentii si detinatorii de informatii clasificate stabilesc masurile interne de lucru si de ordine interioara destinate infaptuirii protectiei informatiilor.Protectia fizica o constituie ansamblul reglementarilor obiectivelor de paza, securitate si aparare prin masuri si dispozitive de control fizic si prin mijloace tehnice, a informatiilor clasificate.Protectia personalului presupune ansamblul verificarilor si masurilor destinate persoanelor cu atributii de serviciu in legatura cu informatiile clasificate, spre a preveni si inlatura riscurile de securitate pentru protectia informatiilor clasificate.Documentul care atesta verificare si acreditarea persoanei de a detine, de a avea acces si de a lucra cu informatiile clasificate este certificatul de securitate.

Protectia informatiilor clasificate secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora.In art.17 din Legea nr.182/2002 sunt prevazute categoriile de informatii ce se clasifica informatii secrete de stat. De pilda, sunt informatii secrete de stat informatiile care reprezinta sau se refera la :

a) Sistemul de aparare a tarii si elementele de baza ale acestuia, operatiile militare, tehnologiile de fabricatie, caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta utilizate exclusiv in cadrul elementelor sistemului national de aparare.

b) Cifrul de stat si alte elemente criptologice stabilite de autoritatile publice competente, precum si activitatile in legatura cu realizarea si folosirea acestora.

c) Datele, schemele si programele referitoare la sistemele de comunicatii si la retelele de calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate ale acestora.

d) Activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice abilitate prin lege pentru apararea tarii si siguranta nationala.

e) Mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si sursele de informatii specifice, folosite de autoritatile publice care desfasoara activitatea de informatii.

f) Relatiile si activitatile externe ale statului roman, care , potrivit legii, nu sunt destinate publicitatii, precum si informatiile altor state sau organizatii internationale, fata de care prin tratate ori intelegeri internationale, statul roman si-a asumat obligatia de protectie, si altele prevazute de lege.

Atribuirea nivelurilor de securizare a informatiilor cu prilejul elaborarii acestora, se face de persoane care detin demnitati si functii publice strict prevazute de lege in art.19 (Legea nr.182/2002). De pilda, pentru informatiile secrete de importanta deosebita, caracterul actului il stabileste presedintele Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor, membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, primul ministru, membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului, directorii Serviciilor nationale de informatii si altii strict prevazuti de lege.

Caracterul de informatii strict secrete, se acorda de cei care sunt imputerniciti pentru domeniul informatiilor strict secrete de importanta deosebita precum si functionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora.Categoria de informatii secrete, se stabileste de persoanele imputernicite pentru primele doua categorii mai sus aratate precum si functionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general potrivit competentelor materiale ale acestora. Orice persoana fizica sau juridica romana poate face contestatie la autoritatile care au clasificat informatia respectiva, impotriva clasificarii informatiilor, durata pentru care acestea au fos clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestatia va fi solutionata in conditiile legii contenciosului administrativ, deci inclusiv in fata instantei competente atunci cind nu este multumit de modul de solutionare a contestatiei de autoritatea administrativa competenta.

Socotim ca dispozitiile art.20 din Legea nr.182/2002 nu sunt la adapost de critica, deoarece nu limiteaza dreptul la contestare, de apararea unui drept, unei libertati sau interes legitim. Dreptul la contestatie prevazut de art.20 din Legea nr.182/2002, ar aparea ca un drept discretionar. De aceea credem ca acest drept trebuie vazut prin prsma dispozitiilor constitutionale, precum si ale Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, care presupune cel putin un interes legitim in exercitarea acestuia. In subordinea Guvernului functioneaza Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat care organizeaza evidenta listelor si a informatiilor din aceasta categorie si a termenelor de mentinere in nivelurile de clasificare, a personalului verificat si avizat pentru lucrul cu informatiile secrete de stat, si a registrelor de autorizari.

Autoritatile publice intocmesc liste proprii cuprinzind categoriile de informatii secrete de stat in domeniile lor de activitate care se aproba si se actualizeza prin Hotarare a Guvernului, care se comunica serviciilor cu atributii specializate de protectie a informatiilor.Documentele cuprinzand informatii secrete de stat vor purta pe fiecare pagina nivelul de secretizare precum si mentiunea «personal», cind sunt destinate unor persoane determinate. Prin hotarare a Guvernului s-au stabilit regulile de identificare si marcare, inscriptionarile si mentiunile obligatorii pe documentele secrete de stat in functie de nivelurile de secretizare, cerintele de evidenta a numerelor de exemplare si a destinatarilor, termenele si regimul de pastrare, interdictiile de reproducere si circulatie.

Informatiile clasificate potrivit legii pot fi declasificate prin hotarare a Guvernului la solicitarea motivata a emitentului din oficiu, ori pe baza admiterii contestatiei, precum si in cazul hotararii judecatoresti a instantei competente. Potrivit art.24 pct.5 din Legea nr.182/2002, se interzice clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul ascunderii incalcarii legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor interese legitime. Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informatiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare stiintifica fundamentala care nu are legatura justificata cu securitatea nationala. Autoritatile publice care elaboreaza ori lucreaza cu informatii secrete vor intocmi un ghid pe baza caruia se va realiza o clasificare corecta si uniforma a informatiilor secrete de stat, in stricta conformitate cu legea. Ghidul se aproba personal si in scris de functionarul superior autorizat sa clasifice informatiile secrete de stat. Persoanele autorizate care copiaza, extrag sau reproduc in rezumat continutul unor documente se crete, vor aplica pe noul document rezultatul mentiunilor aflate pe documentul original. Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizata de persoanele sau autoritatile publice competente sa aprobe clasificarea si nivelul de secretizare a informatiilor respective. Protectia informatiilor nedestinate publicitatii, transmise Rominiei de alte state sau de organizatii internationale, precum si accesul la informatiile acestora se realizeaza in conditiile stabilite prin tratate internationale sau intelegerile la care Romania este parte. Autoritatea Nationala de Securitate exercita atributii de reglementare, autorizare si c ontrol privind protectia informatiilor clasificate N.A.T.O., in conditiile stabilite prin lege.

Accesul la informatiile secrete de stat este permis numai pe baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine o astfel de informatie, dupa notificarea prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat. Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare. Accesul la informatiile clasificate N.A.T.O. se face in baza eliberarii de catre Autoritatea Nationala de Securitate, a autorizatiilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificarilor de securitate de catre institutiile abilitate. Durata de valabilitate a autorizatiei este de pina la 4 ani. Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivata a acesteia determina de drept interdictia de acces la informatia secret de stat.Conducatorii agentilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum si persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat, in cadrul raporturilor de colaborare, au obligatia sa respecte procedurile legale privind protectia acestora, se dispune in art.29 din Legea nr.182/2002.Accesul cetatenilor straini, al cetatenilor romani care au si cetatenia altui stat, precum si al persoanelor apatride la informatiile secrete de stat si in locurile in care se desfasoara activitati si se expun obiecte sau se executa lucrari din aceasta categorie, este permis numai in situatiile si in conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte sau prin hotarire a Guvernului.

2 Informatiile secrete de serviciu

Informatiile secrete de serviciu se stabilesc de conducatorul persoanei juridice, pe baza normelor stabilite prin hotarire a Guvernului. Acestea vor purta pe fiecare pagina mentiunea «personal» cand sunt destinate strict unor persoane anume determinate. Accesul la aceste informatii se face pe baza de autorizatii scrise care se elibereaza si gestioneza dupa procedura folosita si la informatiile secrete de stat (art.28 din legea nr.182/2002). Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, raspunderea persoanelor vinovate.

Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, ori agentilor economici cu capital integral sau partial de stat si ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligati sa stabileasca informatiile care constituie secrete de serviciu si regulile de protectie a acestora, sa coordoneze activitatea si sa controleze masurile privitoare la pastrarea secretului de serviciu, potrivit competentelor, in conformitate cu normele stabilite prin hotarire a Guvernului.Conform art.33 din Legea nr.182/2002, este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea sau acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei.Persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii clasificate sunt obligate sa asigure protectia acestora, potrivit legii si sa respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informatii clasificate. Aceste obligatii se mentin si dupa incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau profesionale, pe intreaga perioada a mentinerii clasificarii informatiei.

Persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata intr-un loc de munca ce presupune accesul la informatii clasificate va prezenta conducatorului unitatii un angajament scris de pastrare a secretului. Autoritatile publice precum si celelalte persoane juridice care detin sau carora le-au fost incredintate informatii secrete de serviciu sunt obligate potrivit legii sa asigure fondurile necesare in vederea indeplinirii obligatiilor ce le revin, precum si luarii masurilor necesare privitoare la protectia acestor informatii. Raspunderea privind protectia informatiilor clasificate revine conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori altei persoane juridice detinatoare de informatii, dupa caz.Informatiile secrete de stat se transmit, se transporta si se stocheaza in conditiile stabilite de lege. Este interzisa transmiterea informatiilor secrete de stat prin cablu sau eter, fara a se folosi mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autoritatile publice competente.Incalcarera normelor privind protectia informatiilor clasificate atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Persoanele incadrate in serviciile de informatii si siguranta ale armatei, aflate in serviciul relatiilor externe, precum si cele special insarcinate cu protectia informatiilor secrete de stat, vinovate de deconspirari voluntare ori de acte de neglijenta care au favorizat divulgarea ori scurgerea informatiilor secrete, isi pierd irevocabil calitatea.In Codul penal sunt reglementate infractiuni privind divulgarea a trei categorii de secrete. Astfel pentru categoria "secrete de stat" sunt instituite infractiunile: divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului prevazuta de art. 169 din C.p.; neglijenta in pastrarea secretului de stat prevazuta de art. 252 din C.p. si tradarea prin transmiterea de secrete de stat prevazuta de art. 157 din C.p.; pentru celelalte categorii de secrete sunt instituite infractiunile: divulgarea secretului profesional prevazuta de art. 196 din C.p. si in fine divulgarea secretului economic prevazuta de art. 298 din C.p.

In cazul in care, fapta nu constituie infractiune sau contraventie, dar este savarsita de functionarul public, poate fi abatere disciplinara prevazuta de art. 70 lit. 'e' din Legea nr. 188/1992 in care se dispune ca «nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter» se sanctioneaza disciplinar. Aceasta abatere disciplinara a functionarului public se sanctioneaza in raport de gravitatea faptei cu: avertisment, mustrare, diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioada de 1 la 3 luni, suspendarea dreptului de avansare, retrogradarea sau destituirea din functie.