Metoda orala de demutizare

METODA ORALA DE DEMUTIZARE   

Numai prin metoda orala se poate vorbi despre realizarea demutizarii. Metoda orala urmareste insusirea emisiei (articulatiei) si a receptiei vorbirii (prin labio-lectura) in vederea realizarii comunicarii verbale. In demutizare metoda orala se bazeaza pe resturile de auz utilizabile (cu sau fara proteze auditive), pe senzatiile vibro-tactile si pe impresiile vizuale ale organului fonator.

Metoda orala aplicata intr-un mod clasic presupune insusirea articulatiei si a comunicarii cat mai inteligibile. In abordarea acestei metode apelam la mijloacele tehnice si didactice moderne.

Intemeietorul metodei orale - Samuel Heynicke 1728-1790 - pune accent pe gimnastica si se sprijina pe emiterea fonemelor pe gust si recomanda conversatiile libere uzuale in timpul plimbarilor si muncii fizice in gradina.

Ex. pt. "a" - foloseste apa; pentru "u" - uleiul; pentru "i" - otetul; pentru "o" - apa cu zahar, etc.

Dupa Heynicke in metoda orala au aparut diferite curente:

Metoda orala pura, unde adeptii acesteia nu accepta mijloace auxiliare (gesturi si dactileme) in insusirea vorbirii (Abatele Tarra)

Metoda orala combinata, (preconizata de Reich), care considera mimico-gesticulatia "ca o fereastra prin care te uiti in sufletul surdo-mutului inainte de a fi demutizat"

Din punct de vedere metodologic se disting de asemenea 2 curente:

oral-fragmentarist

oral globalist

1. Metoda oral-fragmentarista

Fragmentaristii pornesc de la emiterea sunetelor izolate si de la silabe pentru a ajunge prin sinteza la cuvinte dar numai dupa ce si-au insusit toate sunetele sau un foarte mare numar de silabe.

Fragmemtaristii au stabilit mai multe etape in insusirea articulatiei si a vorbirii:

etapa invatarii sunetelor si a silabelor (1 an sau chiar mai mult)

etapa invatarii cuvintelor

invatarea structurii gramaticale si a unor propozitii simple

etapa realizarii comunicarii verbale

2. Metoda global orala

preconizeaza insusirea vorbirii pornind de la intreg, de la cuvinte si propozitii. Ei sustin ca aplica o metoda identica cu cea pe care o foloseste mama cand isi invata copilul auzitor sa rosteasca primele cuvinte.

Exista in cadrul acestei metode mai multe curente:

Metoda "natural britanica" - care sustine ca daca surdo-mutii vor fi tinuti intr-o "baie de cuvinte", ei vor dobandi lesne vorbirea

Metoda belgiana - care sustine ca in demutizare trebuie parcurse urmatoarele etape:

a. exercitii de identificare a obiectelor reale si a imaginilor acestora

b. utilizarea unor cartonase-tip pe care sunt scrise cuvinte sau propozitii scurte si asocierea lor de obiecte si imagini corespunzatoare

c. pregatirea pentru articulatie prin exersarea organelor fonatoare

d. predarea globala a cuvintelor si propozitiilor, articulatia fiind corectata cu ajutorul palpatului laringelui

Metoda germana - creata de Malisch - punctul de plecare in insusirea vorbirii este cuvantul. El afirma ca "nu este necesar ca sa se ia sunetul in afara silabei sau a cuvantului, deoarece cuvantul nu este exact suma sunetelor ce il compun". Malisch propune urmatoarele etape in procesul demutizarii:

a. exercitii pregatitoare pentru dezvoltarea vorbirii: jocuri pentru dezvoltarea atentiei si spiritului de observatie; folosirea gesturilor naturale si a onomatopeelor; exercitii de provocare a vocii si citire labiala

b. predarea propriu-zisa a vorbirii se realizeaza prin cuvinte si propozitii scurte

Atat metodele fragmentariste cat si cele oral-globale nu tin seama de raportul dintre parte si intreg, dintre analiza si sinteza care formeaza o unitate inseparabila si se conditioneaza una pe alta.

In cazul pronuntiei globale, uneori copiii nu cunosc in intregime componenta fonetica a cuvintelor, iar pronuntia izolata, fragmentata a sunetelor duce la o asamblare neorganica a acestora in vorbire.

In tara noastra se tine seama din ce in ce mai mult ca in vorbire, cuvantul nu este un ansamblu mecanic de sunete, se are in vedere ca in articularea sunetelor organele fonatoare isi modifica pozitia datorita fenomenului co-articularii (a influentei reciproce a sunetelor asezate in diferite medii fonetice).

Pe plan mondial se intalnesc mai multe incercari de modernizare a metodologiei demutizarii:

F.F. Rau (1910-1977) - creeaza sistemul "fonemelor prescurtate" considerand ca initial cu 17 foneme emise se poate realiza o comunicare reala si treptat se vor adauga si celelalte foneme.

S.A. Zikov (1907-1974) - propune introducerea dactilemelor in comunicarea oral-verbala. Dupa insusirea comunicarii prin intermediul dactilemelor (1-2 ani) se trece la demutizarea propriu-zisa.

Deccio Scuri - considera ca realizarea comunicarii verbale se poate grabi sprijinindu-se pe senzatiile vibro-tactile, prin vaz si prin protezare (amplificare).

Guberina - propune metoda verbo-tonala care constituie o grupare de tehnici utilizand proteze auditive cu posibilitatea de reglare pe campul optim auditiv al fiecarei urechi. Un aspect deosebit de important al acestei metode il consituie polisenzorialitatea. Copilul surd incepe sa perceapa vibratiile cu diferite parti ale corpului si chiar cu corpul intreg. Sistemul verbo-tonal vizeaza atat surditatea profunda cat si surditatea medie.

Cued Speech - sustine ca limbajul vorbit completat este un subsidiar in sprijinul lecturii labiale care isi propune usurarea perceptiei vizuale a comunicarii verbale, acesta este propiru-zis un sistem de decodare a mesajelor labio-vizuale. LPC - (Langage parle complete) - utilizeaza 5 pozitii ale degetelor pentru vocale si 8 pozitii pentru consoane. Pentru vocale mana se aseaza cu pozitii diferite ale degetelor spre pometii obrajilor, iar pentru consoane usor sub barbie.

In prezent in randul specialistilor se sustine tot mai mult ideea comunicarii totale. Daca in trecut metoda orala, pura, excludea utilizarea gesturilor in comunicare, in conceptul comunicarii totale se recomanda toate mijloacele de stabilire a contactelor intre oameni: limbaj scris, oral, mimico-gestual, dactil, semne evocatoare, desen, etc. Prin comunicarea totala se recunoaste de fapt nevoia sociala si afectiva a persoanelor cu surditate, prin ea incercandu-se cautarea oricarui mijloc pentru a usura intelegerea mesajului. Comunicarea totala nu este o limba sau un mijloc de contact, ci o cautarea a copilului surd cu privire la modalitatile de stabilire a contactelor cu oamenii.

Educatia precoce a copilului surd in familie, protezarea, sprijinul permanent al parintilor constituie elemente care contribuie in mod esential la grabirea comunicarii verbale, orale a copilului surd.

Astazi se preconizeaza introducerea copiilor surzi in 2 sisteme de educatie, scolarizare:

clase speciale integrate in scoli obisnuite

copii surzi integrati in clase de copii auzitori

Desigur, in aceste conditii tehnicile de insusire a comunicarii nu sunt analitice, ci globale. In procesul demutizarii acestor copii se realizeaza o munca sustinuta, ortofonica, idividualizata si de exersare a auditiei prin protezare adecvata. In activitatile de limbaj si comunicare (dezvoltarea vorbirii) este important ca accentul sa se puna pe stimularea interesului pentru vorbire fara sa se tina seama prea mult de dificultatile articulatorii ale structurilor fonetice dar la activitatile de tehnica a vorbirii se va exersa in mod sistematic si gradat, pronuntia fonemelor si a structurilor verbale specifice limbii romane. In cadrul orelor de tehnica a vorbirii nu trebuie sa se puna accent pe articularea mecanica a fonemelor inzolate ci pe structuri fonetice: silabe si mai ales cuvinte, sintagme si propozitii    in stransa legatura cu continutul lor semantic in vederea exersarii proceselor psihice si a realizarii comunicarii verbale.

Datorita faptului ca pronuntia este o latura externa a limbajului insusirea articulatiei nu conduce automat si la dezvoltarea psihica complexa a copilului. In activitatea de comunicare si tehnica a vorbirii vom avea in vedere urmatoarele aspecte:

dezvoltarea interesului pentru comunicare

in al doilea rand se va exersa pronuntarea unor structuri fonetice, silabe cuvinte, sintagme si propozitii, dar toate in stransa legatura cu continutul semntic.

Un rol deosebit in acesta activitate este compensarea si educarea auzului cu ajutorul protezelor acustice individualizate.