NOTIUNI GENERALE DESPRE COMUNICARE

1.1. Notiunea de comunicare

Toate definitiile date comunicarii, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, au cel putin cateva elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, pareri, opinii, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul ; nici un fel de activitate, nu poate fi conceputa fara procesului de comunicare.

Inca din antichitate ,comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane. Cuvantul "comunicare" provine din limba latina; communis inseamna "a pune de acord", "a fi in legatura cu" sau "a fi in relatie", desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de "a impartasi ceva celorlalti"(A. de Peretti, J. A. Legrand, J. Boniface, 2001 pag. 21

Conumicarea exista ori de cate ori o entitate sociala poate afecta o alta si modifica reactiile acesteia prin transmiterea unei informatii nu prin actiune directa. Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, acesta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane.

Eduard O. Wilson (1975 2003) considera comunicarea "o actiune din partea unui organism care schimba modelul de probabilitate a comportamentului intr-un alt organism intr-o maniera adaptativa".(S.Chelcea,2008,35)

Orcice act comunicational implica un emitator, un receptot, un mesaj, un canal de comunicare si un efect asociat comunicarii. Comunicarea verbala se foloseste de facilitatile limbajului, ca forma de relationare specific umana iar comunicarea nonverbala se foloseste de miscari faciale, posturale, corporale ce sunt comune in lumea umana si animala.

Jean -Jeacques Rousseau spunea in lucrarea sa Discurs acupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni (1754 1958): "Primul limbaj la omului, limbajul cel mai universal, cel mai energic si singurul de care a avut nevoie mai inainte de a fi trebuit sa convinga niste oameni adunati la un loc este dtrigatul. Oamenii au inmultit inlexiunile vocii, adaugand la acestea gesturile, care, prin natura lor, sunt mai expresive si al caror sens depinde mai putin de o determinare anterioara. Ei exprima deci obiectele vizibile si mobile prin gesturi, iar cele care impresioneaza auzul le exprima prin sunete imitative." (S.Chelcea, 2008, 31). Limbajul uman isi are deci originea in exprimarea sonora a emotiilor ca forma a comunicarii nonverbale.

Ronald B. Adler si George Rodman (1994/1996) au imaginat un tabel care ne permite sa facem distinctiile dintre "comunicarea vocala" si "comunicarea nonvocala", pe de o parte, si "comunicarea verbala" si "comunicarea nonverbala", pe de alta parte. (S.Chelcea,2008, 35)

Imaginea individului nu este cea pe care acesta doreste sa o ofere, ci ea va trebui tot timpul consolidata astfel incat sa fie pozitiva (P.Anghel,2003,25). Acest lucru depinde de foarte multi factori cum ar fi : imbracamintea, aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea reala a persoanei respective.

Comunicarea detine ponderea cea mai ridicata in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in mod curent un individ. In fiecare zi suntem judecati de catre cei din jurul nostru deupa modul cum comunicam sau dupa modul in care dorim sa ne facem intelesi.In procesul comunicarii, ne folosim de limbaj, simbol si semn. Un cuvant poate avea mai multe intelesuri , la fel cum un gest poate aveam semnificatii multiple.

1.2. Particularitati ale comunicarii

Comunicarea reprezinta un proces complex a carui analiza necesita luarea in considerare a mai multor particularitati, N.Stanton (1995, 36) distingea uratoarele particularitati:

comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza;

in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste transmiterea anumitor semnificatii si realizarea anumitor scopuri;

orice proces de comunicare are tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui);

orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context si anume intr-un anumit spatiu de afaceri, social, cultural, fizic sau temporal ;

procesul de comunicare are un caracter dinamic deoarece comunicarea o data ce a fost initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba si persoanele implicate in proces;

procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca o data transmis mesajul, el nu mai poate fi oprit.

1.3. Canale de comunicare

Fiecare proces de comunicare are o structura specifica reprezentata de un anumit tip de relatie dezvoltata de trinomul emitator-mesaj-receptor.Emitatorul transmite mesajul intr-un anumit cod receptorului (in cazul comunicarii verbale, codul este reprezentat de limbajul oral iar in cazul comunicarii nonverbale, codul este reprezentat de limbajul corpului, mimica, gesturi, postura).Dupa emiterea mesajului, receptorul decodeaza mesahul trimis. Codul trebuie sa fie comun celor doi parteneri implicati in procesul de comunicare. Mesajul sa fie perceput in ideea in care a fost transmis.

Uneori, cand mesajele trec prin mai multe nivele structurale ale organizatiei au tendinta de a se pierde. De exemplu, E.Scannell a stabilit o tabela care arata in termeni numerici cat din mesajul original se pastreaza pe masura ce traverseaza ierarhia organizationala :

100% Managementul de top;

66% Vice-presedintii;

56% Supervizori generali;

40% Directori de regie;

30% Supraveghetori;

20% Muncitori in productie.

Cel care face comunicare trebuie sa anticipeze cum va interpreta mesajul persoana sau persoanele care il primesc si sa-l structureze astfel incat sa fie receptionat in forma in care a fost transmis. Daca o buna receptie tine de eliminarea acelor "zgomote" care intervin pe traseul dintre emitent si receptor si care tin de canalele de transmisie, buna intelegere a acestuia tine de codarea de catre emitent si, respectiv, decodarea de catre receptor a mesajului (S. Prutianu, 1998

In decursul timpului, numarul si varietatea canalelor de comunicare este foarte mare. Canalele traditionale incep sa-si piarda din importanta, locul lor fiind luat de canale moderne si eficiente. Realizarea unui sistem eficient de comunicare presupune o analiza foarte atenta din partea specialistilor a tuturor criteriilor, avantajelor si dezavantajelor fiecarei modalitati de comunicare precum si a tuturor tipurilor de mesaje care pot fi trimise.

Urmare unor astfel de analize realizate in cadrul mai multor companii s-au desprins cateva conditii considerate esentiale in realizarea unui sistem de comunicare eficient :

informatia trebuie transmisa cu o viteza care sa o mentina de actualitate;

informatia trebuie sa fie accesibila

trebuie avut in vedere costul transmiterii informatiilor

informatia trebuie sa fie clara si sa fie primita in bune conditii.

Plecand de la conditiile prezentate mai sus, distingem o multitudine de modalitati de transmitere a unui mesaj folosind un anumit canal de transmitere.

1.3.1.Comunicarea orala

Este prima forma de comunicare umana si probabil cea mai raspandita, Cu toate ca este cea mai veche forma, comunicarea orala este cea mai eficienta datorita contactului direct si al raspunsului imediat. Problemele se pot clarifica pe loc. In cazul comunicarii prin telefon, sau cu ajutorul radioului sau televiziunii, exista dezavantajul ca lipseste contactul vizual. Un alt dezavantaj este ca prin aceasta forma de comunicare discutiile pot deveni plictisitoare si nu au ca rezultat decat o pierdere de timp.

Comunicarea verbala (prin intermediul limbajului) este considerata un aspect ce diferentiaza specia umana in raport cu alte specii.

1.3.2.Comunicarea scrisa

Romanii aveau un dicton : « Verba volant, scripta manent ». Principalul avantaj al acestei forme de comunicare este acela ca poate fi arhivata, recitita, se pot face referiri in anumite situatii, poate fi folosita in aparare. Astazi insa, acest avantaj a fost depasit, comunicarile orale fiind si ele inregistrate si arhivate. In plus, mai exista dezavantajul de a produce uneori munti de hartie. Pe de alta parte, lipsa mesajelor nonverbale duce la scaderea expresivitatii mesajului. Si nu in ultimul rand, comunicarea scrisa nu capata un raspuns imediat si nu poti fi sigur daca receptorii au inteles mesajul(Anghel Petre, 2003)

Comunicarea scrisa se recomanda atunci cand nu exista posibilitatea comunicarii orale, cand emitentul nu are aptitudinile necesare unei comunicari orale sau cand cultura recipientilor accepta mai bine o comunicare scrisa decat una orala.

1.3.3. Comunicarea nonverbala

Prin comunicarea nonverbala se intelege transmiterea de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si prin prezenta fizica a individului sau a altor unitati sociale (grupuri si comunitati uname), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului (S.Chelcea, 2008, 35)

Ansamblul elementelor nonverlale (mimica, privire, gesturi, postura) intretine comunicarea si da semnificasie mesajului verbal. In relatia de comunicare, elementele nonverbale sunt percepute simultan cu cele verbale si decodificate impreuna. Specific pentru comunicarea nonverbala este faptul ca semnalele emise au un caracter involuntar, insa din punctul de vedere al receptorului, informatia primita nu este eliberata de intentie, emitarorul purtand responsabilitatea celor transmise.

Considerand elementele cheie ce intervin in comunicare, aceasta poate fi considerata ca un proces de initiere, transmitere, cu sau fara transformare, receptionare a unui mesaj / enunt la care participa unul sau mai multi actori, in calitate de emitator - E si receptor - R, ce pot deveni, prin schimbare de roluri, co-emitator si co-receptor.

In cadrul comunicarii interumane, indivizii nu constientizeaza, in majoritatea situatiilor, complexitatea actului in sine a carui reusita depinde de capacitatea de codificare a emitatorului-E si de decodificare si descifrare corecta a receptorului-R. Oamenii stabilesc contacte intre ei, nu numai prin transmiterea unui mesaj verbal corect, anticipand, ca au 'accesat' corespunzator canalul comunicarii verbale, ci si prin faptul ca l-au 'pipait' (tactil), 'vazut' (vizual), 'mirosit' (olfactiv), 'citit' (intuit), adica l-au 'simtit' pe semenul de langa ei. In concluzie, indivizii interactioneaza si prin alte canale decat cel sonor, care este cel mai des utilizat. De multe ori, asa cum demonstreaza si experimentele clasice realizate de specialistii in comunicare, utilizarea canalului vizual sau a celui tactil in asociere cu cel verbal are un impact mai mare la nivelul receptorului comparativ cu situatiile in care s-ar utiliza numai canalul sonor. In realitate se constata ca, intr-un proces de comunicare se transmite un mix de mesaje pe mai multe canale. Este cunoscut faptul ca, in mod obisnuit, se retine mai mult dintr-un mesaj (cu pana la 60%) daca este insotit de imagine retiniana sincrona cu mesajul (DPopescu, 2005

Clasificarea comunicarii nonverbale poate fi facuta dupa modalitatile senzoriale implicate in receptarea semnaleleor. Mark L. Knapp (1990) considera ca domeniu conumicarii nonverbale "include urmatoarele fapte : 1) cum privin (caracteristicile fizice si imbracamintea)

2) cum auzim (tonul vocii)

3) cum mirosim

4) cum ne miscam-individual sau in conjunctie cu altii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale, proximitatea)

5) cum afecteaza mediul inconjurator interactiunile umane ssi cum afecteaza acestea, la randul lor, mediul inconjurator (dispunerea spatiala a mobilei, temperatura, prezenta altor oameni, zgomotele ). (S.Chelcea,2008,41)

Tonalitatea, frecventa si ritmul vorbirii sunt, de cele mai multe ori, la fel de importante ca si intelesul insusi al cuvintelor.

J.R. Darvitz ilustreaza aceste caracteristici lingvistice ale emotiilor intr-un tabel:

Interventia mesajului paraverbal peste continutul mesajului oral poate provoca intensificarea, slabirea, distorsionarea sau anularea semnificatiei cuvintelor. Folosit cu abilitate, mesajul paraverbal devine un instrument eficace de influentare si control al partenerilor de negocieri. Mesajul paraverbal poate determina obtinerea sau pierderea cu usurinta a autoritatii si controlului in negociere, poate produce aprobarea sau refuzul problemelor aflate in discutie. Mesajul paraverbal incurajeaza, intimideaza, mentine presiunea sau cedeaza controlul.

In procesul comunicarii interumane trebuie sa ne concentram, in egala masura, asupra nivelurilor: logic (verbal), paraverbal si nonverbal, in totalitatea lor, asa cum in marketing, analiza, sinteza si decizia sunt globale in cadrul mixului de marketing.

Limbajul nonverbal impreuna cu cel paraverbal pot sprijini, contrazice sau chiar atenua impactul mesajului verbal la nivelul receptorului. Mesajului nonverbal ar trebui sa i se acorde, constient sau inconstient, atentia cea mai mare din partea receptorului deoarece este cel mai aproape de realitatea emitentului. Justificarea afirmatiei consta in faptul ca mesajul nonverbal, indiferent de situatie, are intotdeauna un impact asupra subconstientului. O mare parte din gesturi, mimica, apar involuntar, fara a fi constientizate, de cele mai multe ori, oferind, astfel, posibilitatea actorilor implicati in comunicare de a decodifica si ceea ce se afla dincolo de mesajul verbal si care nu se doreste a fi transmis(A. Rogojanu, 2003,62)

Asa se explica cauza pentru care adesea interlocutorul sustine ca spune adevarul, iar noi 'simtim' ca minte.

Se spune ca exista 'un al saselea simt' care receptioneaza informatia neexprimata verbal de emitent. Aproape fiecare individ a trecut macar o data in viata printr-o situatie in care ceva interior, acel 'fler' cum este numit in limbaj curent, l-a facut sa 'simta' ca, in situatia data, contextul este favorabil sau nu. Ne-am obisnuit sa consideram ca femeile au acest "al saselea simt', capacitatea lor de a intui fiind mult mai dezvoltata decat la barbati.. Una din explicatiile specialistilor se refera la faptul ca simturile se dezvolta foarte mult in perioada de crestere a copiilor, in primii ani de viata, atunci cand sunt nevoite sa inteleaga sunetele, gesturile, mimica acestora pentru a putea comunica. Abilitatea de a fi empatic cu copiii, de a se 'plia' pe sistemul lor de reprezentare, confera femeilor maleabilitatea necesara adaptarii cu usurinta la sistemele de reprezentare ale persoanelor adulte si sa acceseze 'acel copil' care exista ascuns in fiecare individ. Pana in prezent, mijloacele tehnice nu permit analiza si cuantificarea acestui "al saselea simt".

Preferinta pentru utilizarea limbajului verbal are la baza usurinta comunicarii orale, dar numai dupa ce acesta a fost bine insusit, adica dupa ce individul evolueaza pe diferite trepte educationale (absolvirea scolii generale a liceului sau a facultatii). Un comportament similar cu o evolutie ascendenta se observa, de exemplu, la utilizatorii de calculatoare. Daca la inceput, indivizii 'se sperie' sa atinga o tasta sau au 'retineri' in a utiliza acest instrument de lucru, necunoscatori fiind ai limbajului cod-masina si al modului de lucru cu calculatorul, se observa ca, ulterior, ei devin dependenti de acest canal si instrument facil de comunicare - vezi posta electronica (e-mail sau reteaua Internet.)

Adesea, in situatiile in care trebuie analizata o problema importanta se spune ca este bine sa se apeleze la «comunicarea fata in fata» si sa se evite comunicarea prin telefon.

Explicatia este logica si simpla: telefonul blocheaza comunicarea nonverbala si deformeaza mesajul paraverbal astfel incat comunicarea devine incompleta si uneori nesigura.

Limbajul corpului influenteaza impactul comunicarii prin expresia fetei, miscarea corpului (gesturi), amplitudinea gesturilor, forma si pozitia corpului, tranzitia dintre doua pozitii ale corpului, aspectul general etc. Impactul este maximizat si cu ajutorul comunicarii tactile - cum ar fi textura unei stofe, densitatea materialului, frecventa culorii etc., - dar si a celei auditive - fosnetul materialului textil care ne acopera trupul, siguranta data de zgomotul produs de un toc de pantof de dama sau barbatesc sau zgomotul produs de inchiderea sau deschiderea unui 'diplomat' etc.

Functii ale comunicarii nonverbale

Paul Ekman (1965) a identificat cinci funtii ale comunicarii nonverbale:

a) repetarea (dublarea comunicarii verbale-spunem "da" si dam din cap de sus in jos si de jos in sus, spunem cuiva ca adresa cautata este pe o strada la dreapta si in acelasi timp aratam cu mana incotro sa se indrepte

b)substituirea (inlocuirea mesajelor verbale-o fata posomotata ne spune ca persoana in cauza nu se simte bine

c) compltarea ( colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce la o mai buna decodificare a lor )

d) accentuarea/moderarea (punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau dimpotriva, diminuarea celor spuse: cand scandam sloganuri, ridicam bratul si aratam pumnul; cad admonetam un prieten, expresia faciala poate arata ca nu ne-am suparat foarte rau)

e) contrazicerea ( transmiterea de semnale in opozotie cu mesajele verbale-spunem ca ne bucuram ca ne-am intalnit cu operoana cunoscuta, dar privim in alta parte cand ii intindem mana, ne vaitam ca nu avem din ce trai, dar ne afisam cu bijuterii sau haine scumpe).(S.Chelcea, 2008, 43)

Comunicarea nonverbala cu transmitere pe canalul vizual are in vedere expresia fetei, postura, atitudinea etc. Expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor arcuirea buzelor in sus sau in jos, la stanga sau la dreapta, etc.), zambetul (prin diferitele sale aspecte - larg, deschis, sincer, rictus sau ranjet etc., utilizate in functie de context, spatiu si timp) si privirea (contactul energetic al ochilor sau lipsa acestuia; intensitatea privirii, expresia si directia ei, poate influenta decisiv partenerul de discutie). (M. A. Nita, 1999-2000,54

In functie de adevaratele trairi interne se constata ca, adesea, zambim sau ne incruntam involuntar, fixam privirea celuilalt, rosim, micsoram sau dilatam pupilele.

Fata este o parte a corpului extrem de expresiva a corpului .Analiza expreiei fetei este indispensabila atat in comunicarea verbala cat si in cea nonverbala.    Ochii si partea inferioara

a fetei sunt privite mai intens in timpul comunicarii. De exemplu, se considera ca in procesul de comunicare cu o persoana de sex feminin, analiza privirii, a ochilor este mai important decar ce se spune in cuvinte.

In cazul femeilor de pilda, machiajul are, uneori, impact mult mai mare decat mesajul verbal in sine. Aceste artificii pot determina aparitia unor contradictii intre ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim sau sa aratam prin machiaj.

Mimica reprezinta acea expresie a fetei noastre care comunica mesaje comune sau diferite de la o cultura la alta. Decodificarile experimentale ale diferitelor mesaje transmise prin expresia fetei, in situatii date, au dovedit faptul ca, desi se pot identifica expresii considerate standard, ele difera de la un individ la altul. Astfel, incretirea fruntii poate semnifica mania, preocupare, frustrare sau avertizarea cu privire la confidentialitatea fata de un subiect anume; sprancenele ridicate cu ochii deschisi - mirare, surpriza; nas incretit - neplacere: narile marite - manie sau, in alt context, excitare senzuala; buze stranse - nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii,, pregatire pentru raspuns agresiv sa manie greu retinuta etc. Prin controlul constient al nonverbalului afisat, un foarte bun comunicator poate deveni si un foarte bun manipulator.

Zambetul este un gest complex care necesita o interpretare data intr-un context specific. De exemplu, judecatorii, care nu sunt altceva decat escroci sentimentali, sunt foarte buni manipulatori, deci comunicatori remarcabili.

Zambetul si surasul sunt expresia undei bune dispozitii dar si o modalitate de transmitere a ei. Se pare ca ascesta stare de bine pe care o traim atunci cand zambim , este transmisibila.

Surasul si zambetul pot fi vazute atat ca expresia a unei emotii pozitive cat si ca obligatie profesionala.De emeplu, profesorii ca si vanzatorii zambesc la ivirea potentialilor cumparatori. Zambind mereu, acestia capata o fata prietenoasa , ceea ce ii ajuta in activitatea lor. Zambetul poate transmite o varietate de informatii despre emotiile individului decodificate prin : satisfactie, placere, incantare, bucurie, cinism sau chiar mister; zambetul Giocondei, de pilda, nu a putut fi descifrat inca, ramanand o enigma atat pentru contemporanii lui Leonardo da Vinci cat si pentru criticii deastazi.

Privirea reprezinta un proces complex cu o puternica incarcatura emotionala. Fara contactul la nivelul ochilor, oamneii nu simt ca interactioneaza si nu comunica pe deplin. Contactul vizual asigura o reciprocitate desavarsita in relatiile interumane.

In cadrul relatiilor interpersonale, privirea orefa un feedback important despre reactiile interlocutorului.

Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie, dar si cu dorintele si asteptarile noastre, dorinta fiind o manifestare specifica individului in scopul satisfacerii unei nevoi.

Directia privirii este un mijloc prin care oamneii pot transmite informatii sociale relevante. In anumite contexte, prelungirea contactului vizual poate insemna ostilitate si furie, in alte contexte este un semn de prietenie, de iubire, in general, de interres fata de persoane celuilalt. In general, daca privirea indreptata spre celalat se prelungeste(de ordinul mai multor secunde, chiar zeci de secunde) se instaleaza disconfortul interlocutorului. De exemplu, in situatii critice - revolta populara, lupte de strada etc.- jurnalistii sunt instruiti sa evite intersectarea propriei priviri cu aceea a soldatului manios, a luptatorului razvratit sau a grevistului care isi cere drepturile.

Contactul intermitent si scurt al privirilor indica uneori lipsa de prietenie, nerabdarea sau dorinta de comunicare. Privitul in sus poate exprima o incercare de amintire a unui lucru; in jos - poate semnifica lipsa de onestitate, rusine, modestie, tristete sau timiditate. Directionarea privirii in lateral poate arata lipsa de interes iar evitarea contactului viyual cu interlocutorul, poate insemna falsitate, vinovatie, lipsa de onestitate, minciuna.

Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului in situatii in care se simt amenintati, respectiv vor cauta privirea in situatii favorabile; exista chiar expresia "a te agata' cu privirea, ceea ce poate avea ca inteles fie 'a cere ajutor' in situatii defavorabile, fie 'a sustine' cu privirea, interlocutorul devenind deja 'partener'.

Un alt tip de privire este ceea ce numim curent 'a dezbraca din priviri'; este acea privire agresiva din punct de vedere sexual, care deranjeaza profund sau induce o stare placuta; si intr-un caz si in celalalt se induce o stare de tensiune interna asupra celui privit.

Privirea constituie un mod "netactil' de a atinge pe cineva, de a comunica ceea ce nu se poate spune prin cuvinte. In realitate este vorba de o 'comunicare energetica' - lucrarea de fata nu isi propune, insa, sa dezvolte aceasta forma speciala de comunicare.

Pupilele dilatate, fara variatia in sens descrescator a intensitatii luminoase din mediu, indica emotii puternice. Pupilele se maresc, in general, atunci cand se priveste ceva placut fata de care exista o atitudine de sinceritate. Pupilele se micsoreaza ca manifestare a necesitatii, neplacerii, maniei. Clipirea frecventa denota anxietate, teama si chiar riscul pierderii controlului intr-o negociere, daca nu are o justificare obiectiva (patrunderea in ochi a unor impuritati care sa jeneze)

Postura sau pozitia reprezinta statutul social pe care il are, crede ca il are sau doreste sa afiseze ca il are un individ. Postura corpului poate fumiza informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca sau puterea de negociere, inclusiv dispozitia catre o comunicare sincera deschisa.

De exemplu, in cazul unui schimb de mesaje intre doua persoane a caror postura este asezat (pe scaun) cea care manifesta tendinta de dominare tinde sa tina capul inclinat, insusi corpul lasat usor pe spate, in timp ce interlocutorul impresionat la nivelul subconstientului, va adopta o atitudine supusa cu capul usor inclinat in fata.

In general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, uneori, insa, neliniste si preocupare.

Comunicarea nonverbala cu transmitere pe canal tactil se manifesta prin frecventa, intensitatea si durata atingerii, prin modul in care se da mana, se imbratiseaza, se ia bratul sau se bate pe umar etc.

Pielea este un organ viu capabil de a recepta si transmite mesaje.Ea reprezinta un element de indentitate rasiale, arata carei culturi apartinem, ce status social avem, stima de sine, starea de sanatate, varsta; de aceea este un element demn de analizat intr-o relatie de comunicare.

De exemplu, strangerea mainii, ca salut su gest de despartire, este un tip de atingere corporala cutanata puternic socializata.

Anumiti indivizi evita orice atingere. Intensitatea si tipul atingerii depind, in mare masura, de varsta, statut, tipul relatiei dintre indivizi, cultura. Astfel, in cultura latina, atingerea unor parti ale trupului in situatii publice este considerata a fi ceva normal, spre deosebire de cultura germana unde astfel de gesturi sunt de neconceput- a se vedea modul de aranjare la o 'coada' in cultura latina comparativ cu cea germana.

Imbracamintea, are si ea la randul ei valoare in procesul comunicarii interumane. Imbracamintea si infattisarea sunt simboluri vizibile care influenteaza interactiunile cu altii.

Hainele sunt un simbol alidentitatii personale si sociale, ele marcheazasepararea dintre clasele sociale. Mai mult, hainele, care sunt in egala masura pentru a acoperi goliciunea trupului si pentru exprimarea sinelui, ofera indicii despre caracteristicile psiho-morale ale perosnelor, dar si despre grupurile sociale.

Imbracamintea, in special uniformele, sunt un simbol al puterii sociale, pe care un individ o are la un moment dat.

Deasemenea, vestimentatia unei persoane, ne ajuta sa o localiyam geografic si sastabilim carei culturi ii apartine. Pornind de le imbracaminte ne putem da seama si de gustul estetic al acesteia, de firea ei cat si despre mentalitatile peroanei.

In ceea ce priveste statutul social, putem spune: daca haina nu il face pe om, cel putin ea il reprezinta foarte bine ca persoanacu o anumitapozitie in ierarhia sociala." In Roma antica portau toga doar oamneii liberi (cetatenii), nu si strainii sau sclavii. Toga purtata de tineri era tivita cu rosu.Imbracau toga alba numai dupa ce implineau saptesprezece ani, in cadrul unei ceremonii ce avea loc in Forum." (S.Chelcea, 2008, 64)

J. Murray (1989) identifica in lumea afacerilor trei tipuri de vestimentatie:

1) hainele specifice corporatiilor, purtate mai ales de avocati, directori si bancheri (design simplu, de culoare gri sau bleumarin pentru costumele barbatesti, din stofa flanelata, alb imaculat sau albastru deschis pentru camasi, iar pentru femei, bluze, rochii din bumbac ori panya de in)

2) haine menite sa comunice, utilizate cu precadere de persoanele implicate in marketing, educatie, industriile in expansiune (costume si rochii practice, relaxante, semitraditionale, din impletituri si tesaturi cu ochiuri largi cu imprimeuri odihnitoare sau in dungi)

3) haine inovatoare, intilnite mai ales la artisti, la cei ce lucreaya in domeniul publicitatii, la vanzatori cu amanuntul sau la proprietarii de magazine de lux (largi, design excentric, culori tipatoare) (S.Chelcea,2008, 65)

Olfactica:semnalele olfactive

Mirosul este un semnal, si inca unul dintre primele utilizate in evolutia viatiipe pamant. Insa in comunicarea interpersonala, indivizii se servesc intr-o mai mica masura de semnalele olfactive, comparativ cu cele vizuale si auditive.

Mirosul, transmite in mediu mesaje de care indivizii sunt constienti sau nu. Parfumul puternic, chiar de calitate, atrage atentia intr-un mod neadecvat si sugereaza fie prostul gust, fie anumite intentii provocatoare.

Mirosurile, parfumurile au puterea de a readuce in memorie (o persoana, un loc,etc.) prin asociatie. Femeile tind sa folosesca un parfum care sa le reprezinte, sa fie oarecum in concordanta cu fiinta lor.

Obstacolele in comunicarea verbala sunt (A. Rogojanu, 2005

ambiguitatea mesajului datorita intelesurilor insuficient exprimate;

polarizarea - tendinta de a privi realitatea in ipostaze contrarii si a o descrie prin cuvinte extreme (alb sau negru, bun sau rau, urat sau frumos, pozitiv sau negativ etc.)

generalizarea - enunturile cu caracter general induc o stare de confuzie si ca urmare pot fi deseori generatoare de conflict, mai ales atunci cand contin cuvintele: nicaieri, niciodata, toti, nimeni;

indiscretia evidenta si repetata (se face referire la convingeri religioase, comportamente sexuale, viata privata etc.);

logoreea - bombardament verbal fara a tine cont de interesul receptorului;

egocentrismul - acest comportament induce frustrare si indeparteaza treptat interlocutorii egoisti din comunicare;

secretomania - are un efect negativ in comunicare si relationare, deoarece partenerii carora nu li se fac si confidente se simt exclusi, jigniti, suspectati;

jargonul - provoaca blocaje in comunicare in situatiile in care auditoriul nu-l intelege sau nu corespunde statusului ori nivelului de pregatire.