Optimizarea comunicarii in cadrul subunitatilor de interventie

Optimizarea comunicarii in cadrul subunitatilor de interventie

Prin comunicare in domeniul militar se exercita, de fapt, actul de comanda in toate componentele sale, de la cunoasterea realitatii si, pe aceasta baza, prognozarea ei, luarea deciziilor, organizarea si planificarea activitatii pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. Totodata prin comunicare se realizeaza legatura cu esaloanele superioare, cu cele subordonate, cu cele de pe acelasi palier ierarhic, cu institutiile din afara Ministerului Internelor si Reformei Administratiei, cu mass-media.

Ministerul Internelor si Reformei Administratiei ca parte a organismului social este un sistem destinat sa actioneze in situatii deosebite. Pentru aceasta, institutia se pregateste printr-o activitate intensa de instruire, pe parcursul careia este nevoie de o la fel de intensa comunicare intre comandanti si executanti.

Evitarea barierelor de comunicare

Comunicarea, ca schimb de idei, opinii si informatii prin intermediul cuvintelor, gesturilor si atitudinilor este fundamentul coordonarii activitatilor umane. Daca scrisul si vorbitul, in sine, sunt actiuni relativ simple, intelegerea lor corecta reprezinta dificultatea principala a comunicarii. Intelegerea corecta reprezinta pentru manager o problema esentiala pentru ca munca lui se bazeaza pe comunicarea cu persoane de care nu-l leaga neaparat prietenia, simpatia, rudenia. Explicatiile neintelegerilor, dezacordurilor si chiar conflictelor se gasesc in comunicare, in barierele pe care oamenii, managerii si executantii, le ridica, mai mult sau mai putin intentionat in calea comunicarii.

Factori generali ai blocajelor in comunicare:

Dintre barierele comune ridicate de oameni in calea comunicarii, cele mai cunoscute sunt:

Diferentele de personalitate

Fiecare om este un unicat de personalitate, pregatire, experienta, aspiratii elemente care impreuna sau separat influenteaza intelegerea mesajelor. Personalitatea este considerata de specialisti rezultanta a 4 factori:

- constitutia si temperamentul subiectului;

- mediul fizic (climat, hrana);

- mediul social (tara, familie, educatie);

- obiceiurile si deprinderile castigate sub efectul influentelor precedente (mod de viata, igiena, alimentatie etc.).

De retinut ca oamenii nu se nasc cu personalitatea integrala. Ea se dezvolta pe parcursul vietii sub influenta mostenirilor genetice, a mediului si experientei individuale. Cand ajunge la maturitate, personalitatea se definitiveaza, integrandu-si diferitele componente. Unicatele de personalitate genereaza modalitatile diferite de comunicare.

Nu intotdeauna suntem capabili sa influentam sau sa schimbam personalitatea celuilalt dar, cel putin, trebuie sa fim pregatiti sa ne studiem propria persoana pentru a observa daca o schimbare in comportamentul nostru poate genera reactii satisfacatoare.

Diferentele de perceptie

Perceptia este procesul prin care indivizii selecteaza si interpreteaza senzorial stimuli si informatii in functie de propriile repere si imaginea generala despre lume si viata. Modul in care noi privim lumea este influentat de experientele noastre anterioare, astfel ca, persoane de diferite varste, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, temperament etc. vor avea alte perceptii si vor recepta situatiile in mod diferit. Diferentele de perceptie sunt deseori numai radacina multor bariere de comunicare. Exista o mare probabilitate ca receptand mesajele, oamenii sa vada si sa auda exact ceea ce s-a preconizat prin mesaj, dar nu sunt excluse nici situatiile de evaluare gresita (si nu pot fi eliminate). Deci o bariera importanta (poate cea mai importanta) in calea interpretarii obiective a mesajelor o constituie propria perceptie.

Oamenii tind sa respinga informatiile care le ameninta reperele, obiceiurile si conceptia despre lume. Cu alte cuvinte suntem tentati sa vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sa recunoastem realitatea in sine (aceasta ne poate duce la ceea ce spune "a face 2 + 2 sa dea 5').

De asemenea informatiile sunt acceptate si in functie de persoana de la care provin, modul si situatia cum sunt transmise (de exemplu, o observatie privind o eroare de exprimare poate fi acceptata sau considerata ca amenintare, in functie daca provine de la un prieten sau de la un strain).

Comunicarea este ingreunata deoarece:

fiecare dintre noi suntem tentati sa presupunem ca oamenii se vor comporta in aceleasi situatii, in acelasi mod;

exista tendinta de a eticheta pe cei din jurul nostru in categorii stereotipe: buni, rai, destepti, incompetenti;

prima impresie deformeaza judecatile ulterioare, transformandu-se de regula, in prejudecati;

simpatia noastra fata de altii, creste sau scade in masura in care descoperim sau nu trasaturi, preferinte, caracteristici comune;

exista tentatia de a extinde faptele, atitudinile, punctele de vedere ocazionale ori negative la intregul comportament al unui individ (constatarea ca un individ nu s-a descurcat intr-o anumita situatie, nereusind sa ia o decizie corecta, se poate transforma in opinia ca este incapabil, incompetent, lipsit de simtul orientarii);

instinctiv, oamenii folosesc propriile repere si conceptii in judecarea altora, convinsi ca adevarul si dreptatea le apartin. Frecvent, se uita faptul ca nu exista raspunsuri "corecte' atunci cand oamenii sunt invitati sa-si interpreteze propriile sentimente, atitudini, impresii (de exemplu, oamenii pot interpreta diferit un desen, fara insa, sa se poata afirma care interpretare a fost falsa si care adevarata).

Diferentele de statut

Pozitia E(emitator) si R(receptor) in procesul comunicarii poate afecta semnificatia mesajului. De exemplu, un R constient de statutul inferior al E, ii poate desconsidera mesajele, chiar daca acestea sunt reale si corecte. Un E cu statut inalt este, de regula, considerat corect si bine informat, mesajele lui fiind interpretabile ca atare, chiar daca, in realitate, sunt false ori incomplete.

d) Diferentele de cultura existente intre participantii la comunicare pot genera blocaje cand acestea apartin unor medii culturale, sociale, religioase, organizationale diferite.

e) Lipsa de cunoastere.

Este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie diferita de a noastra, ale carei cunostinte asupra unui anumit subiect de discutie sunt mult mai reduse. Desigur, este posibil, dar necesita indemanare din partea celui care comunica, el trebuie sa fie constient de discrepanta intre nivelurile de cunoastere si sa se adapteze in consecinta.

f) Probleme semantice generate de folosirea unor cuvinte in moduri diferite, ori a unor cuvinte diferite in acelasi mod (de exemplu, cuvantul "eticheta' poate sa aiba semnificatia inscriptiei de pe ambalaje, dar si cea de titlu, calitate, nume sub care figureaza cineva).

Probleme semantice apar si atunci cand folosim in exprimare cuvinte sau expresii din jargon, argou, neologisme, expresii strict tehnice sau prea pretentioase.

g) Dificultati in exprimare

Daca exista probleme in a gasi cuvinte pentru a ne exprima ideile trebuie sa ne imbogatim vocabularul.

h) Lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul transmis.

Putem sa ne asteptam si la o asemenea posibilitate. Acolo unde ea este evidenta si de interes, trebuie actionat cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel incat sa corespunda intereselor si nevoilor celui care primeste mesajul.

i) Emotiile

Emotivitatea E si R poate fi de asemenea o bariera. Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii. Pentru a evita acest blocaj este bine sa se renunte la comunicare atunci cand suntem afectati de emotii puternice. Aceste stari ne pot face incoerenti si pot schimba complet sensul mesajelor transmise. Totusi, uneori R poate fi mai putin (emotionat) impresionat de o persoana care vorbeste fara emotie si entuziasm, considerand-o plictisitoare astfel ca emotia poate deveni un lucru bun.

Factor ce tine de contextul comunicarii si poate fi produs de:

- folosirea unor instalatii in apropierea E sau R;

j) Zgomotul

- semnale parazite pe canalele de comunicare;

- erori de comportament ale participantilor la comunicare (toti vorbesc in acelasi timp);

- folosirea de catre E a unui numar exagerat de cuvinte, chiar daca acestea sunt corecte, astfel incat mesajul se pierde in neesential.

Obstacole specifice procesului de instruire:

Acestea depind nu atat de latura materiala, cat mai ales de cea umana, respectiv de componenta psihologica inclusa in proces.

Ele pot fi generate de:

a) instructori (sefi);

b) subordonati(executanti).

Obstacole generate de instructori

Ca initiatori si coordonatori ai comunicarii, managerii au tendinta de a ridica bariere artificiale in comunicarea cu subalternii sau omologii lor, in general, datorita:

Dificultatilor in capacitatea de transmitere a informatiilor In aceasta categorie intra:

. insuficienta documentare;

. tendinta de a supradimensiona explicatiile introductive, devenite inutile mai ales cand R este familiarizat cu subiectul;

. tendinta de a transforma dialogul in monolog, fie din lipsa de timp ori de incredere in partener sau de interes fata de parerea acestuia;

. stereotipilor in modul de transmitere si prezentare (scade interesul R);

. utilizarea unui ton ridicat si marcat de iritabilitate (intimidarea partenerului si lipsa raspunsului);

. utilizarea unui limbaj neadecvat R(termeni prea uzitati, prea elevati sau de stricta specialitate);

. lipsa de atentie sau abilitate in dirijarea dialogului catre realizarea unui obiectiv;

Capacitatii reduse de ascultare sau ascultarea incorecta, ca urmare a:

. lipsei de respect fata de personalitatea interlocutorului manifestata prin lipsa de atentie, nerabdarea, graba de a termina mai repede, rezolvarea in paralel a altor probleme;

. capacitatii scazute de concentrare asupra fondului problemei, ceea ce deturneaza atentia catre forma comunicarii;

. persistentei in prejudecata ca cei din subordine nu pot avea idei sau sugestii bune pentru rezolvarea unor probleme (tendinta de a considera ca orice propunere este un atac la prestigiul conducatorului);

. tendinta de a interveni in timpul expunerii, si de a prezenta exact varianta contrara, ceea ce este de natura sa descurajeze continuarea dialogului, iar in perspectiva, de a bloca initiativele de comunicare a personalului din subordine;

. rezistentei fata de introducerea unor idei noi. O idee noua perturba o ordine deja stabilita, iar transpunerea in practica poate implica si dificultati de realizare, necesitand un efort suplimentar, care ar periclita regulile, existenta, confortul, statutul unor persoane, avantajele deja obtinute etc.;

. tendintei de a considera ca orice idee, propunere de perfectionare a unui domeniu implica automat existenta unei defectiuni tolerate de conducere.

Obstacole generate de subordonati

Au ca sursa fie dorinta de securitate, fie lipsa implicarii in viata organizatiei sau factori care, pur si simplu tin de temperament, climat de munca. Formele sub care se manifesta aceste dificultati sunt:

. rezerva subordonatilor in a exprima propriile opinii din teama de a nu avea neplaceri cu superiorii sau de a nu-si periclita situatia;

. convingerea ca problemele subordonatilor nu-l intereseaza pe instructor;

. lipsa de obisnuinta in comunicare. Nedispunand de abilitatea de a se exprima verbal ori in scris, renunta la, a mai da curs unei comunicari din proprie initiativa;

. tendinta de a considera ca orice idee, propunere de perfectionare, implica automat existenta unei defectiuni tolerate de conducere. Intr-un asemenea context, o propunere ar parea ca un denunt fata de cel ce conduce, ceea ce i-ar putea declansa ostilitatea;

. concordanta dintre cerintele comunicarii si posibilitatile subordonatilor de a le satisface in conditii de calitate si de timp util;

. frecventa modificarilor. Cu cat modificarea unor instructiuni, ordine este mai frecventa, cu atat creeaza nemultumiri in randul subordonatilor, punand in lumina defavorabila capacitatea si competenta instructorului.

Comunicarea eficienta intre comandanti (sefi) si subordonati

Pentru a asigura o comunicare corecta intre comandanti si subordonati se impune sa fie cunoscute si respectate anumite reguli (cerinte). Astfel comandantului (sefului) i se cer:

cunoasterea normelor esentiale despre viata si munca, despre om si colectivitate, a principalelor exigente rezultate din legile tarii, din actele normative;

autenticitatea si sinceritatea propriilor convingeri;

concordanta deplina intre vorbele si faptele cotidiene, inauntrul si in afara colectivului de munca;

simtul realitatii, curajului, adevarului;

explicarea cu rabdare si argumente a necesitatii actiunii sau conduitei pentru a determina oamenii sa participe efectiv la activitati;

atentie si grija in ascultarea rapoartelor subordonatilor pentru a intelege problemele ridicate de acestia.

Psihopedagogia recomanda ca inainte de comunicare sa fie clarificate ideile, sa se stabileasca cu precizie obiectivul urmarit prin mesajul respectiv, limbajul, tonul, modul de abordare, climatul si starea de spirit in momentul prezentarii punctului de vedere, sa se insiste pe expunerea faptelor, sa se utilizeze cuvinte simple, expresii directe, precise si clare, sa se evite tentatia de a transmite prea multe cuvinte deodata, sa se evidentieze legaturile logice, sa se recurga la exprimarea ideilor in succesiune, de la cele simple la cele complexe si dificile.

Comandantii in activitatea pe care o desfasoara, urmaresc nu numai sa transmita idei noi, principii, norme, cerinte, ci si sa-i convinga pe cei carora li se adreseaza de necesitatea aplicarii si respectarii lor. Pentru aceasta este necesara cunoasterea si aplicarea urmatoarelor reguli de baza ale actului de convingere:

prezentarea punctului de plecare inca de la inceputul dialogului, acesta fiind si argumentul cel mai puternic;

expunerea argumentelor sa fie astfel facuta incat sa incite permanent destinatarii si sa-i determine sa urmareasca cu atentie ideile avansate;

sa se faca referiri la experientele personale ale participantilor;

argumentele rationale sa se bazeze permanent pe cele emotionale;

argumentele emotionale sa se bazeze pe fapte, deoarece astfel pot duce la demagogie;

sa existe legatura logica intre unitatile comunicarii;

sa fie asigurate claritatea si intelegerea ideilor noi.

Nevoia de comunicare este cu atat mai mare cu cat trairile interne sunt mai intense. Pentru a realiza apropierea de subordonati trebuie evitata atitudinea rigida deoarece aceasta nu creeaza climatul necesar incat acestia sa vina din proprie initiativa la comandant pentru a-i raporta problemele care ii framanta.

Este nevoie de autoritate in armata? Bineinteles, dar un bun comandant discerne cand este necesar sa stea de vorba cu subordonatii pe un ton autoritar si cand poate si este nevoie sa discute cu ei altfel. In realizarea unei comunicari utile este necesar ca tonul sefului, atitudinea care insoteste vorbirea, trebuie modelata in functie de calitatile psihice ale celui in cauza. In discutiile cu subordonatii comandantul este atent nu numai la cea ce exprima, dar si la cum se exprima, intrucat, de exemplu ridicarea vocii, amenintarile, distanteaza pe sef de subordonati, diminueaza curajul acestora de a ridica o problema sau de a lua o initiativa. De aceea, alegerea cuvintelor, a expresiilor, a gesturilor constituie o conditie necesara comunicarii directe.

Foarte important pentru reusita unei discutii este si momentul ales pentru angajarea ei. Buna dispozitie, rezultat al construirii corecte a raporturilor umane, genereaza o stare de satisfactie sau insatisfactie care isi pune amprenta asupra nivelului receptivitatii. De aceea, orice discutie, indiferent ca se poarta in cadrul unei sedinte de instructie, in colectiv sau individual, trebuie sa acorde permanent atentie acelor aspecte care au tangenta cu viata, cu formarea lor.

Pentru ca procesul de comunicare sa fie util pentru ambii termeni ai relatiei de conducere (conducatori-condusi) trebuie respectate urmatoarele principii si reguli:

cu cat gradul de interactiune (colaborare) si comunicare in realizarea obiectivelor urmarite este mai mare, atat la indivizi cat si la colective, cu atat rezultatele sunt mai bune;

cu cat directia fluxului de informatii este nu numai de sus in jos, ci si de jos in sus, si intre egali, cu atat rezultatele sunt mai bune;

cu cat comunicarile transmise de sus in jos sunt mai bine intelese de subordonati, cu atat efectele sunt mai bune, iar la cele de jos in sus cu cat sunt mai complete cu atat conducerea este mai eficienta;

cu cat apropierea psihologica a sefilor fata de subordonati este mai mare, cu atat creste si puterea lor de influentare.

In variatele ei ipostaze, comunicarea intre comandanti si subordonati tine de actul de comanda, dar dincolo de informatia ca atare, orice mesaj contine si o parte afectiva.

In procesul comunicarii pot aparea blocaje sau bariere care, cunoscute de sefi pot fi inlaturate. Dintre acestea enumeram:

transmiterea unui ordin, hotarari sau a unei simple informari prin mai multe verigi genereaza premise pentru deformarea sau diminuarea mesajului;

atitudinile refractare si de neintelegere din partea unora pot duce chiar la distorsionarea informatiei prin aceea ca subordonatii vor comunica doar ceea ce ei apreciaza ca i-ar conveni sefului;

tendinta unor sefi de a nu urmari pana la capat si de a nu se stradui sa inteleaga punctele de vedere ale celor din subordine, formuland concluzii pripite;

atitudinea de desconsiderare a interlocutorului prin cuvinte, mimica si gestica.

Comandantul care urmareste sa realizeze intotdeauna o comunicare corecta in actul de comanda trebuie sa respecte urmatoarele reguli;

sa-si precizeze mai intai ce doreste sa spuna, asigurandu-se ca se va exprima in mod corespunzator cu maxima claritate;

cunoasterea cat mai amanuntita a subordonatilor, a ideilor, sentimentelor, convingerilor, intereselor si motivatiilor acestora, care este capacitatea lor de intelegere, de adeziune si participare;

sa se tina seama ca prin accent, tonalitate, afectivitate si, mai ales, contexte, cuvintele capata anumite semnificatii, altele decat cele pe care le au de obicei;

crearea unei atmosfere favorabile comunicarii si colaborarii;

informatia transmisa este receptata mai exact cand interlocutorul este de acord cu ea;

sa se utilizeze expresii si cuvinte simple;

evitarea tendintei de a transmite mai multe informatii deodata;

gasirea unui limbaj comun, pornind de la premisa ca, in colectivele eterogene ca pregatire, ceea ce este simplu si clar pentru unii, poate fi complicat si ambiguu pentru altii.

Iata de ce, existenta unui sistem de comunicare bine pus la punct, ca sa dea posibilitatea comandantului sa cunoasca temeinic si permanent realitatea concreta din unitate, problemele ce trebuie rezolvate, factorii ce pot interveni, stimuland sau franand actiunea este absolut necesara pentru a asigura o buna conducere a activitatii.

Intr-o lucrare intitulata "Comunicare in conducere", lt.col.A.H.Staley, recomanda unele principii de respectat in comunicarea verbala si nonverbala. Pentru comunicarea verbala:

Frecventa. Daca vorbim prea repede cuvantul va fi neinteligibil, iar daca vorbim prea incet va avea de suferit semnificatia. Daca nu variem frecventa, putem pierde atentia auditoriului. Comunicarea formala, in cadrul oficial, in fata mai multor auditori impune un ritm care sa permita urmarirea ideilor si intelegerea lor de catre toti cei prezenti.

Volumul. Daca sala va fi plina, va trebui sa vorbim mai tare pentru ca multimea va absorbi sunetul. Trebuie sa schimbam volumul pentru a sublinia o idee in sensul "+" si "-";

Tonul. El poate fi superior si inferior pe scara vocii. Mai intai folosim un ton convenabil, apoi il micsoram sau il marim. O inflexiune crescanda de la minim la maxim exprima o doza de siguranta, una descrescanda denota indoiala sau sensibilitate. Alternarea tonurilor evita monotonia si directioneaza atentia auditoriului.

Pauza. Pentru a ne regla respiratia facem pauze. Cand? Pauzele de vorbire au acelasi rol ca punctuatia in scriere. De regula pauzele scurte divid ideile dintr-o fraza, iar cele lungi marcheaza sfarsitul frazelor.

Articulatie/pronuntie. Din nefericire, multi oameni considera pronuntia (corecta sau incorecta) o reflectare directa a inteligentei umane. Deci, atentie, in caz de nesiguranta, apelam la dictionare.

Lungimea. Prezentarea si organizarea comunicarii verbale se bazeaza pe formula "fii scurt si concis". Putini sunt aceia care vor tolera sa li se iroseasca timpul..

Pentru comunicarea nonverbala se va acorda atentie urmatoarelor elemente:

Sindromul palmelor transpirate. Ne punem in gand sa incepem prin a vorbi cu voce tare, sigura. Suntem increzatori. Tragem aer adanc in piept si cercetam auditoriul. Introducerea sa fie cat mai scurta. Trecem pe cat posibil de repede la punctele principale. Folosim gesturi naturale. Stabilim un contact vizual cu auditoriul si cautam feed-back-ul;

Tinuta ireprosabila. Totul de la hainele calcate, tunsoare, barbierit, mimica si gesturi in fata oamenilor, va fi examinat cu multa atentie. Nu trebuie sa le subapreciem. O aparitie corespunzatoare creeaza incredere si senzatia agreabilitatii.

Ochii. Trebuie sa stabilim un contact vizual cu auditoriul, sa-l privim uneori. Este cea mai buna metoda de a retine atentia. Un vorbitor ingropat in hartii isi pierde ascultatorii.

Expresia fetei. Se uzeaza de expresia fetei dar nu exageram. Ne comportam de parca am fi implicati intr-o discutie. Nu va trebui sa zambim sau sa ne miram in continuu ci atat cat este necesar.

Gesturile. Reprezinta o alta forma a comunicarii nonverbale. Nu este nimic magic in lucrul cu mainile. Daca le folosim, sa o facem natural. Gestica mainilor trebuie sa adauge interes cuvintelor noastre.

Ajutoare vizuale. Folosim ajutoare vizuale si anume obiecte, modele, fotografii, desene, scheme. Specialistii sustin ca martorii unei lectii lipsiti de aparatul vizualizarii unor aspecte retin doar 50% din datele problemei, in timp ce acei care beneficiaza de vizualizare retin 60%.

Se apreciaza ca respectand principiile comunicarii verbale si nonverbale de mai sus, orice comandant (sef) va putea realiza o comunicare eficienta.

Situatii comunicationale specifice in unitatile si subunitatile I.G.S.U.

In cadrul studiului efectuat la nivelul unei subunitati de interventie din cadrul IJSU Constanta asupra problemei comunicarii interpersonale am solicitat unui numar de 25 subiecti sa parcurga urmatoarul test:

TEST

Pentru a ne autoevalua in ceea ce priveste abilitatea de a comunica oral eficace si eficient, atat in situatii de comunicare interpersonala cat si de grup si in fata unui auditoriu parcurgem cu atentie testul urmator.

Autoevaluarea va fi, pe cat posibil obiectiva, marcandu-se casuta potrivita din dreptul fiecarei afirmatii, corespunzator cu urmatoarea scara:

TD = afirmatia este in total dezacord cu realitatea

D = afirmatia este, in general, in dezacord cu realitatea

N = sunt nedecis

A = afirmatia este, in general, in acord cu realitatea

TA = afirmatia este in total acord cu realitatea

TD D N A TA

Tind sa nu ascult o persoana cu care nu sunt de acord.

Imi este dificil sa ma implic complet intr-o discutie in

care subiectul nu ma intereseaza.

Cand am impresia ca am inteles ce vrea sa-mi spuna in-

terlocutorul, nu mai ascult in continuare si ma gandesc

la altceva.

Imi este usor sa ascult parerile altora chiar daca ele dife-

ra de ale mele.

Intr-o discutie, daca ceva nu-mi este clar, cer sa mi se ex-

plice.   

De obicei mi se formeaza in minte o stare de respingere/

refuz, neplacere, atunci cand altcineva vorbeste; tind sa

il intrerup.

Adesea mi se intampla sa arat ca si cum as asculta, desi

de fapt ma gandesc la altceva.   

Uneori mi se intampla sa ma gandesc la altceva, cand de

fapt ar trebui sa ascult.

Daca nu sunt in stare sa ascult in mod corespunzator, ii

spun aceasta interlocutorului.   

In timp ce ascult, urmaresc atent ideile principale ale

mesajului, nu ma pierd in detaliile acestuia.

Sunt constient de faptul ca, pentru persoane diferite, cu-

vintele pot sa aiba diferite intelesuri.

Daca ceea ce spune interlocutorul nu-mi place sau nu cred

,"decuplez".   

Observ cu atentie persoana care vorbeste.

Ma concentrez asupra a ceea ce spune interlocutorul, nu

asupra cum arata acesta.

Stiu care cuvinte sau pozitii ma fac sa reactionez emotio-

nal si ma controlez.

Imi pregatesc dinainte discutiile pentru a asigura indepli-

nirea obiectivelor lor.

Am in vedere reactiile interlocutorului la ceea ce voi

spune.

Iau in considerare caracteristicile personalitatii interlocu-

torului.

Atunci cand vorbesc, incerc sa determin in ce "toane" se

afla interlocutorul.

Simt ca sunt capabil intotdeauna sa comunic clar si pe

inteles ideile mele.

Adesea am impresia ca ar fi trebuit sa se fi inteles ceea

ce am spus.

Sunt in stare sa primesc mesaje negative (vesti proaste,

refuz etc.) fara sa intru in defensiva sa ma enervez.

Imi exersez/verific adeseori deprinderea de a ma asculta

eficace.

Imi vine greu sa ma concentrez asupra a ceea ce spune

daca este zgomot sau exista o alta perturbatie.   

Adeseori judec/evaluez ceea ce mi se spune, in timp ce

ascult.

Parafrazez ceea ce mi s-a spus pentru a ma asigura ca am

inteles corect.   

Las interlocutorul sa inteleaga ca imi dau seama de nive

lul sau emotional.   

Acum se va incercui in tabelul de mai jos cifra aflata in pozitia casutei care a fost marcata in dreptul fiecarei afirmatii.

TD D N A TA

2 3 4 5

Dupa ce am insumat cifrele de pe coloane si am efectuat totalul sumelor partiale, am constatat urmatoarele:

40% dintre subiecti au avut punctajul intre 109 si 135. Acest lucru denota faptul ca acestia au o intelegere excelenta a procesului de comunicare interpersonala si comunica in mod competent;

40% dintre subiecti au avut punctajul intre 82 si 108 ceea ce inseamna ca au o buna intelegere a procesului de comunicare si adeseori comunica in mod competent. Ar mai fi insa anumite domenii in care ar fi util sa se perfectioneze;

20% dintre subiecti s-au situat intre 54 si 81 ceea ce se traduce printr-o intelegere generala a procesului de comunicare si, uneori comunica in mod competent. Adesea insa au probleme cand comunica. Este necesar sa se perfectioneze in multe domenii ale comunicarii;

0% dintre subiecti s-au situat intre 27 si 53 de puncte. Pentru acestia era necesar sa se depuna un efort serios in perfectionarea deprinderilor de comunicare. Ele nu sunt suficiente pentru a asigura o transmitere precisa a mesajelor. Adesea sunt intelesi gresit de catre interlocutori si pot chiar periclita relatia de comunicare