Practica judiciara privind protectia surselor agentului media

Practica judiciara privind protectia surselor agentului media

Pentru o corecta intelegere a celor mai sus prezentate, redam in continuare CAZUL GOODWIN contra REGATULUI UNIT - Injonctiunea unui tribunal asupra unui ziarist pentru a-l soma sa dezvaluie sursele sale de informatie si aplicarea unei amenzi pentru refuzul de a se supune. Dl. William Goodwin este un ziarist britanic, rezident la Londra. In august 1989, el incepe un stagiu la The Engineer. Pe 2 noiembrie urmator el primeste un apel telefonic de la o persoana care ii furnizeaza spontan informatii despre societatea Tetra: aceasta este in cautarea unui imprumut de 5 milioane de lire si se gaseste confruntata cu probleme financiare, rezultand dintr-o pierdere prevazuta de 2,1 milioane lire sterline pentru 1989, la o cifra de afaceri de 20,3 milioane de lire sterline. Pe 6 si 7 noiembrie 1989, ziaristul telefoneaza societatii Tetra pentru a verifica faptele si o invita sa comenteze informatiile primite in legatura cu probleme financiare. El redacteaza apoi un proiect de articol ce urmeaza sa apara in The Engineer. Considerand ca informatiile provin    dintr-un proiect de plan de dezvoltare confidential, care a disparut de la 1 noiembrie 1989, S.C. Tetra solicita si obtine din partea High Court un ordin provizoriu necontradictoriu carel impiedica pe editorul de la The Engineer sa publice articolul controversat. Pe 16 noiembrie, toate ziarele si revistele britanice interesate sunt informate despre acest ordin al instantei.

La 22 noiembrie 1989, societatea obtine de la High Court o «ordonanta» care someaza ziaristul sa restituie notele personale, pe motiv ca este necesar «in interesul justitiei», in baza articolului 10 al legii din 1981 asupra "contempt of court", ca identitatea informatorului sa fie divulgata pentru ca societatea sa poata incepe o procedura impotriva sa in vederea recuperarii documentului ratacit, sa obtina un ordin care sa impiedice o noua publicare, care sa ceara daune-interese drept compensare pentru cheltuielile angajate de ea.La 12 decembrie 1989, Court of Appeal respinge recursul adresat de ziarist impotriva «ordonantei de divulgare», dar il autorizeaza sa inainteze recurs la Camera Lorzilor. Camera Lorzilor respinge recursul la 4 aprilie 1990, apreciind ca stabilita deja necesitata de a divulga notele ziaristului. Asa cum Lordul Bridge arata in fata Camerei Lorzilor, Tetra a beneficiat de o ordonanta de divulgare a identitatii sursei, in principal, din cauza amenintarii cu grave prejudicii asupra afacerilor sale si, in consecinta, asupra mijloacelor de existenta a salariatilor sai pe care le-ar crea publicarea informatiei continute in planul sau de dezvoltare, atunci cand negocierile in vederea gasirii de noi finantari erau in curs. Aceasta amenintare, comparabila cu o «bomba cu intarziere», conform termenilor Lordului Donaldson in fata Court of Appeal, nu poate fi inlaturata, asa cum afirma Lordul Bridge, decat cu conditia ca Tetra sa reuseasca sa cunoasca informatorul, ca acesta din urma sa fie hotul exemplarului de plan sau sa permita identificarea hotului, dand in acest fel societatii posibilitatea de a intenta o procedura pentru recuperarea documentului disparut. Importanta protejarii informatorului, a conchis Lordul Bridge, este serios diminuata datorita complicitatii acestuia, cel putin intr-o grava divulgare de informatii confidentiale care nu compenseaza nici un interes legitim de a vedea publicate aceste informatii.De la un capat la altul al procedurii, petitionarul refuza sa comunice notele sale. La 10 aprilie 1990, High Court il condamna la o amenda de 5.000 lire sterline pentru contempt (nesupunere, neexecutare a hotararii judecatoresti).In cererea sa din 27 septembrie 1990 catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dl. Goodwin se pretinde victima a unei atingeri a libertatii sale de exprimare, garantata prin articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.Conform Curtii, protectia surselor jurnalistice este una din pietrele de temelie ale libertatii presei, asa cum reiese din legile si codurile deontologice in vigoare in numeroase State Contractante si cum afirma numeroase instrumente internationale cu privire la libertatile jurnalistice (spre exemplu Rezolutia asupra libertatilor jurnalistice si a drepturilor omului, adoptata la a 4-a Conferinta ministeriala europeana asupra politicii de comunicare in masa (Praga, 7-8 decembrie 1994) si Rezolutia Parlamentului european asupra nedivulgarii surselor jurnalistice din 18 ianuarie 1994, aparuta in Journal officiel des Communautes europeennes nr. C 44/34. Absenta unei asemenea protectii ar putea sa descurajeze sursele jurnalistice in a ajuta presa sa informeze publicul in problemele de interes general. In consecinta, presa ar putea fi mai putin in stare sa-si joace chiar rolul ei indispensabil de «caine de paza», iar capacitatea sa de a da infomatii precise si fiabile ar putea fi micsorata. Avand in vedere importanta pe care o are protectia surselor jurnalistice pentru libertatea presei intr-o societate democratica si efectul negativ asupra exercitarii acestei libertati pe care risca sa-l produca o ordonanta de divulgare, o asemenea masura nu ar concorda cu articolul 10 al Conventiei decat daca se justifica printr-un imperativ preponderent de interes public. Este cazul sa se acorde o mai mare insemnatate interesului societatii democratice de a-si asuma si mentine libertatea presei atunci cand este vorba de a determina daca restrictia era proportionala cu scopul legitim urmarit. Limitele aduse confidentialitatii surselor jurnalistice cer din partea Curtii cel mai scrupulos examen. Justificarile avansate in speta pentru ordonanta de divulgare trebuie analizate in cadrul general al ordinului provizoriu necontradictoriu, acordat anterior societatii Tetra si notificat tuturor ziarelor si revistelor britanice. Ordonanta de divulgare viza un scop, intr-o mare masura identic cu cel al ordinului, adica sa impiedice difuzarea informatiilor confidentiale aflate in plan. Fara nici o indoiala ca acest ordin reusise in mod efectiv sa blocheze difuzarea informatiilor confidentiale in presa.

Creditorii, clientii, furnizorii si concurentii societatii Tetra nu urmareau, deci, respectivele informatii pe aceasta cale. Un aspect capital al amenintarii cu un prejudiciu comercial, apasand asupra societatii Tetra, fusese, deci, in mare parte neutralizat datorita ordinului. Aceasta fiind situatia, Curtea apreciaza ca, in masura in care ordonanta de divulgare viza numai sa intareasca ordinul, restrangerea suplimentara a libertatii de exprimare pe care ea o aducea dupa sine nu se justifica prin motive suficiente, in ceea ce priveste paragraful 2 al articolului 10. Cat priveste celelalte obiective ale ordonantei de divulgare, Curtea nu considera ca interesele societatii Tetra - de a elimina, deschizand o procedura contra sursei, celalalt aspect al amenintarii cu paguba impotriva ei pe care o reprezenta difuzarea informatiilor confidentiale pe alte cai decat presa, de a obtine daune-interese si de a demasca un salariat sau un colaborator neloial - erau suficiente, chiar cumulate, pentru a avea castig de cauza asupra interesului public capital, pe care-l constituie protectia sursei ziaristului. In rezumat, ordonanta de divulgare in cauza nu reprezenta un mijloc rezonabil proportional cu urmarirea scopului legitim vizat. Restrictiile pe care ea le-a facut sa apese asupra ziarului nu puteau deci trece ca «necesare intr-o societate democratica» pentru a apara drepturile societatii Tetra. A avut loc, deci, o violare a articolului 10 (11 voturi pentru, 7 impotriva). In temeiul articolului 50, Curtea considera: constatarea violarii constituie o satisfactie echitabila suficienta pentru a repara prejudiciul moral suferit de dl. Godwin (unanimitate).

BIBLIOGRAFIE

TEME pentru referat

- Comentati Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul Goodwin contra Regatului Unit referitor la protectia sursei ziaristului

- Despre dreptul la replica, dreptul la raspuns, dreptul la rectificare si dezmintire si dreptul la tacere.

- Stirea si opinia.

- Exceptiile de la principiul nedivulgarii sursei de informare a jurnalistului.

BIBLIOGRAFIE

Dr. Valerica Dabu - Raspunderea juridica a functionarului public, Editura Global Lex, Bucuresti, 2000.

Lucian Vasile Szabo - Libertatea si comunicarea in lumea presei, Ed. Amarcord, Timisoara, 1999.

Constantin G. Ratescu - Codul Penal Carol al II-lea Adnotat, vol. III, Bucuresti, 1937, Ed. Socec, pag. 574-578.

Vincent Berger - Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, IRDO, Bucuresti, 1998, pag. 448.

Dr. Dumitru Titus Popa - Dreptul comunicarii, Ed. Norma, Bucuresti, 1999.

Miruna Runcan - Introducerea in etica si legislatia presei.

Michel Friedman - Libertati si raspunderi ale ziaristilor si autorilor, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991.