Principiile dreptului comunicarii sociale

Principiile dreptului comunicarii sociale

Atat in instituirea normelor juridice si deontologice ale dreptului comunicarii sociale, al studiului acestora, cat si in activitatea de respectare a acestora, trebuie urmate anumite principii.

Principiile sunt idei - reguli de baza general valabile - ce se regasesc in normele care reglementeaza institutiile dreptului. In baza acestora sunt emise legi care instituie responsabilitati si raspunderi. In dreptul comunicarii sociale, se aplica urmatoarele principii pe care le vom prezenta succint.

1 Principiul legalitatii.

a) Principiul legalitatii presupune:

- recunoasterea ca valori supreme, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, a dreptatii in primul rand, consacrate in Constitutie, Conventii internationale ratificate, legi organice, legi ordinare si

actele normative emise in baza acestora;

- activitatea de comunicare sociala sa se desfasoare prin procedee si mijloace permise de legi legitime democratice.

- orice lege poate fi criticata, dar nu incalcata;

- respectarea ierarhiei actelor juridice; (art. 51 din Constitutie).

- in sistemul nostru actual de drept, nu este admisa ca izvor de drept practica judiciara;

- respectarea dreptului legal castigat;

- legea se aplica numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile;

- legile trebuie sa fie clare, precise, sa fie exprimate intr-un limbaj accesibil, in asa fel incat omul sa le inteleaga prevederile, motivatiile, regulile, principiile, exceptiile, fara dubii pentru a-i permite acestuia

sa-si regleze comportamentul.

2 Principiul egalitatii in drepturi.

b) Principiul egalitatii in drepturi presupune:

- toti oamenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, in sensul ca sunt si trebuie sa fie la fel de responsabili juridic si social;

- nu trebuie sa existe privilegii sau discriminari in fata responsabilitatii morale, sociale, juridice, pentru nici o persoana si nici pentru organele statului sau orice fel de functionari publici45 sau privati;

- nimeni nu este mai presus de lege, toti sunt responsabili in fata si in conditiile legii, indiferent ca sunt sau nu autoritati publice;

3 Principiul bunei credinte.

c) Principiul bunei credinte presupune:

- exercitarea drepturilor si libertatilor fara a urmari sau a accepta incalcarea drepturilor si libertatilor legitime ale celorlalti;

- buna-credinta este opusul relei credinte; deci este de buna credinta cel care prin activitatea sa crede ca serveste un scop nobil, legal, just si legitim; orice distorsionare intentionata a informatiei sau acuzatii nefondate, pot angaja raspunderea juridica;

- ca atunci cand in activitatea legala de comunicare in slujba adevarului, legii si dreptatii, se cauzeaza inevitabil si "daune colateral", acestea trebuie sa fie cat mai mici posibil;

- excluderea manipularii;

- identificarea surselor de rea-credinta si tratarea acestora sub rezerva necesara (a indoielii, a verificarii, a neincrederii etc.);

- verificarea informatiei inainte de difuzare din cel putin doua surse credibile;

4 Principiul adevarului.

d) Principiul adevarului presupune:

- stabilirea adevarului, care este unic;

- adevarul izvoraste din realitate, deci trebuie cautat pe ce se fundeaza ceea ce se pretinde ca este adevarat, adica probele;

- verificarea informatiilor inainte de a fi facute public;

- excluderea minciunii, iar atunci cand anumite informatii indoielnice sunt aduse la cunostinta publicului, trebuie calificate ca atare: zvon, informatii neverificate, informatii indoielnice, informatii obtinute din sursa X, etc.

- libertatea de expresie si in mod deosebit libertatea cuvintului, contribuie la aflarea adevarului, la aflarea si cintarirea tuturor faptelor si a argumentelor. «Cetateanul, a spus Emerson, trebuie sa cunoasca toate fatetele problemei, mai ales asa cum sunt prezentate de cei care se dedica unei viziuni diferite si militeaza pentru ea. Acesta trebuie sa cantareasca toate alternativele, sa-si verifice rationamentul, expunandu-l opozitiei, sa utilizeze unghiuri diferite pentru a distinge adevarul, de fals. Pe de alta parte, suprimarea informatiei, a discutiei sau a confruntarii opiniilor nu duce la judecata cea mai rationala, blocand generarea de idei noi si tinzand sa perpetueze eroarea».

Unii compara procesul de cautare a adevarului prin comunicare, cu o «piata a ideilor».

Asa cum cumparatorii cauta pe piata cele mai bune produse, participantii la piata ideilor cauta informatia cea mai originala, adevarata sau utila. Ca si cumparatorii, consumatorii ideilor trebuie sa fie foarte atenti sa nu accepte bunuri inferioare. Conform teoriei, ideile bune (ideologice, stiintifice, sociale) se vor impune pe piata libera». John Milton, poetul si eseistul englez spune ca libera concurenta a ideilor ajuta in procesul de cautare a adevarului. In acest sens sunt semnificative spusele acestuia: «Desi duhurile gandirii au fost lasate sa haladuiasca libere deasupra pamantului, pentru ca Adevarul sa iasa la suprafata, noi cutezam prin ingradiri si interdictii, sa-i punem la indoiala puterea. Sa lasam Adevarul si Minciuna sa se lupte ; cine ar putea invinge Adevarul intr-o confruntare libera si deschisa ?» Filozoful Jon Stuart Mill arata ca adevarul nu are nici o sansa sa iasa la lumina fara libertatea de exprimare. Criticii metaforei pietei idelor se intreaba daca intarirea presei restrictioneza in prea mare masura circulatia ideilor. Unii considera ca piata ideilor inseamna prea putin pentru minoritati, dizidenti, partidele politice neparlamentare, daca ideile acestora nu au acces in marile cotidiene si in mijloacele de comunicare audiovizuala.

O piata a ideilor trebuie sa fie libera cu adevarat, ceea ce depinde si de mijloacele media, private sau publice. Mijloacele publice de informare in masa, au misiunea de a asigura aflarea adevarului si atunci cind accesul minoritatilor, partidelor politice neparlamentare, opozitia, etc., nu este corespunzator la mijloacele private de informare. «Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat» se arata in Codul Deontologic al Ziaristului adoptat de C.R.P.

5 Principiul corectei informari.

e) Principiul corectei informari a opiniei publice (art. 31 pct. 2 si 4 din Constitutie) presupune:

- autoritatile publice, ( . ) sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal (art. 31 pct. 2 din Constitutie);

- "mijloacele de informare in masa, publice sau private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice" (art. 31 pct. 4 din Constitutie).

- excluderea manipularii informati ei sau a consumatorului de informatie . «Ziaristul care distorsioneaza intentionat informatia sau face acuzatii nefondate savarseste abateri profesionale de maxima gravitate» se arata in Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Roman de Presa. Evident ca aceasta raspundere profesionala nu exclude raspunderea juridica potrivit legii. In art. 2 si 3 al Codului deontologic mai sus mentionat se prevede : «Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin doua surse credibile. Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale».

6 Principiul libertatii de exprimare.

f) Principiul libertatii de exprimare care presupune:

- libertatea de exprimare in cadrul privat este nelimitata;

- numai libertatea de exprimare a opiniei poate fi limitata, in raport de drepturile si libertatile celorlalti, consfintite de lege;

- libertatea de exprimare in public este inviolabila fiind limitata numai prin si in baza Constitutiei atunci cand se protejeaza drepturile si libertatile fundamentale ale celorlalti si in conditiile prevazute de Constitutie; libertatea de exprimare actioneza ca o supapa de siguranta pentru tensiunile sociale, permitind criticilor sa participe la schimbarea a ceea ce nu mai corespunde pe cale pasnica;

- cenzura de orice fel este interzisa; aceasta presupune ca de regula inainte de publicare, nu poate fi cenzurata libertatea de exprimare, dar aceasta nu inseamna ca daca s-a incalcat un drept, o libertate, un

interes legitim nu va raspunde pentru aceasta ulterior publicarii; - libertatea presei, care implica si libertatea de a infiinta publicatii; este evidenta importanta protejarii acelei prese puternice care in mod legal pondereaza puterea guvernului, prevenind abuzul sau, demascand abuzul;

- nici o publicatie nu poate fi suprimata;

- suspendarea publicatiei poate fi dispusa numai in baza si in conditiile legii, or pana in prezent nu a fost adoptata o astfel de lege;

- Exercitiul libertatii de exprimare comporta indatoriri si responsabilitati putand fi supus unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala ori siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei ori a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Libertatea de exprimare poate fi limitata prin lege numai din punct de vedere al formei si nu al continutului. Prin libertatea de exprimare se urmareste : aflarea adevarului, asigurarea luarii deciziilor in conditii democratice, prevenirea si descoperirea abuzului de putere din partea guvernului, si in general a puterii, afirmarea de sine, gestionarea schimbarii, etc. Profesorul Vincent Blosi arata ca abuzul de putere guvernamentala este un rau extrem de serios, chiar mai rau decit abuzul de putere privata, asa cum este cel al institutiilor de tipul corporatiilor care poate afecta vietile a milioane de oameni. Libertatea de exprimare asigura schimbarea pe cale pasnica, permite intelegerea stabilitatii, a mentinerii acesteia, previne folosirea fortei, a actiunilor subversive, demasca manipularea, etc. Ideile lipsite de adevarata valoare, sunt cunoscute mai rapid si calificate ca atare, pana nu a produce prejudicii si a ameninta echilibrul social. Astfel, libertatea de exprimare promoveaza atat stabilitatea cat si flexibilitatea, traditia si schimbarea. Libertatea de exprimare asigura satisfacerea necesitatilor individului de apreciere, de realizare si de autodepasire, contribuind la desavarsirea caracterului si performantelor ca fiinta umana.Libertatea de exprimare permite individului sa-si faca cunoscute necesitatile, gradul de satisfacere a acestora, sa comunice in acest sens, sa-si protejeze integritatea fizica si psihica.Cand prin comunicarea libera oamenii se realizeaza, ei servesc si valorile sociale ale libertatii de exprimare.Libertatea de exprimare poate intra in conflict cu alte drepturi si libertati, conflict ce se poate solutiona in raport de valorile sociale si personale la care se refera acestea. De regula, aceste «conflicte» sunt solutionate prin Constitutie si legile date in baza acesteia. Asa cum am aratat, libertatea de exprimare nu poate fi reglementata sub aspectul continutului acesteia, ci numai asupra formei. In doctrina se vorbeste despre limitarea «continutului neutru» al libertatii de exprimare intelegind acele note ale continutului care afecteaza continutul a ceea ce se exprima, respectiv ce s-a format in conditii de libertate a constiintei.

7 Principiul respectarii libertatii.

g) Principiul respectarii libertatii in general si a drepturilor altora presupune:

- libertatea consta in posibilitatea de a face tot ceea ce nu este interzis de lege si nu dauneaza celuilalt: astfel, exercitiul drepturilor naturale ale fiecarui om nu cunoaste decat acele limite care sunt necesare altor membrii ai societatii pentru a se bucura de aceleasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat prin lege;

- libertatea de exprimare nu trebuie sa prejudicieze demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine cu exceptiile prevazute de lege;

- libertatea de exprimare este limitata numai de Constitutie care dispune ca «sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene contrare bunelor moravuri»;

- libertatea gindirii, a opiniilor, a credintelor nu poate fi ingradita sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrins sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrar convingerilor sale;

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau ale unor libertati este o exceptie care se face numai in cazurile si cu procedurile prevazute strict de Constitutie. Astfel, in art. 53 din Constitutie se arata:

Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfaturarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.» Ca urmare, potrivit Constitutiei Romaniei, restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati se face numai in urmatoarele conditii cumulative:

- restrangerea sa se faca numai prin lege: astfel sunt excluse alte acte normative, cum sunt: hotararile de Guvern, ordinele ministrilor etc.;

- restrangerea sa se faca numai daca este necesar, adica daca nu mai exista o alta posibilitate legala;

- restrangerea sa se faca numai in anumite cazuri strict precizate de Constitutie: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav;

- restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii, deci nu poate suprima dreptul sau libertatea, ci numai limita exercitarea acestora. Libertatea constiintei nu poate fi ingradita sub nici o forma, deci nici    prin lege, dispune art. 29 pct.1 din Constitutie.

8 Prezumtia de nevinovatie.

h) Potrivit art. 23 pct. 11 din Constitutia Romaniei «pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata». Deci in orice comunicare trebuie respectata aceasta prezumtie. Conform art. 6 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului «orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita». Ca urmare prezumtia de nevinovatie presupune:

- o persoana poate fi acuzata numai in limitele legii, pe baza de probe si indicii de vinovatie, si numai de organele si persoanele abilitate de lege; orice acuzatie in afara acestor limite intra sub

incidenta codului penal si a legilor penale (purtare abuziva, arestare si retinere ilegale, represiune nedreapta, insulta, calomnie, ultraj etc.); referirea la aceste persoane nu se face cu calificativul de infractor, criminal, violator, ucigas, hot, etc. ci numai cu "prezumtivul asasin, violator, ucigas, etc.", sau presupusul criminal, pentru ca altfel riscam sa devenim subiecti ai calomniei;

- persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia, fiind prezumata ca nevinovata pana in momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare; aceasta presupune ca nici o persoana sa nu fie acuzata fara probe, pentru a nu o obliga sa se dezvinovateasca atunci cand nu este probata vinovatia acesteia; de pilda, in cazul unui film obscen, statul trebuie sa probeze ca acesta este obscen, ca este interzis printr-o anume lege. Deci nu difuzorul trebuie sa probeze ca filmul nu este obscen si nu este interzis de lege, adica nevinovatia sa;

- prezumtia de nevinovatie nu opereaza in favoarea autoritatilor statului, nefiind instituita de lege ; intre persoana fizica pe de o parte (care a adus acuze autoritatii publice) si autoritatea publica pe de alta parte, statul trebuie sa probeze falsitatea acuzelor ; intr-un astfel de litigiu nu se poate cere agentului media sau persoanei fizice sa-si sustina (primii) prin probe acuzele, in mod deosebit cele prin care s-a vizat apararea interesului public sau privat;

- o persoana necondamnata prin hotarare judecatoreasca definitiva trebuie tratata cu respectarea tuturor drepturilor ce i se cuvin unei persoane nevinovate;

- sarcina administrarii probelor de vinovatie o are autoritatea abilitata a statului, care trebuie sa o realizeze cu respectarea procedurilor legale; in cazul actiunilor directe la instanta (insulta, calomnie prin presa, lovire etc.), sarcina administrarii probelor o are persoana care acuza, impreuna cu instanta.

9 Principiul responsabilitatii si raspunderii.

i) Principiul responsabilitatii si raspunderii presupune instituirea de responsabilitati si infaptuirea raspunderilor atunci cand se incalca regulile dreptului si deontologiei comunicarii. Acesta inseamna responsabilitati si raspunderi pentru toti subiectii raporturilor, juridice sau morale, ce apar in domeniul dreptului comunicarii sociale. In art. 7 teza I din Codul deontologic al ziaristilor romani se arata: «Responsabilitatea presei fata de public presupune ca articolele redactionale nu sunt influentate de interesele personale ori comerciale ale unor terti.» In doctrina se mai vorbeste si de principiul echitatii, instituit de practica judiciara, in virtutea caruia se inlocuieste compensatiile banesti cu actiunile preventive si remediile.Tot potrivit acestui principiu credem ca, anonimele, zvonurile nu pot sta singure la baza raspunderii juridice.

10 Principiul impartialitatii si obiectivitatii.

j) Principiul impartialitatii si obiectivitatii este un alt principiu al dreptului comunicarii sociale care presupune:

- independenta agentului media si protectia acestuia;

- relatii principiale nediscriminatorii intre autoritati si agentii media;

- ca in investigatii si anchete, aplicarea principiului contradictorialitatii si consultarea partilor este obligatorie;

prezentarea si transmiterea informatiilor obiectiv si impartial; aceasta presupune o distinctie clara intre informatii, opinie, credinta, excluderea manipularii si un respect pentru libertatea gandirii, a opiniilor precum si a credintelor; dupa cum se stie prezentarea subiectiva, partiala a unei informatii, inclinand evident catre o anumita parte si nu spre adevar, este considerata propaganda;

excluderea publicitatii excesive, inselatoare, comparativa, subliminala prin care s-ar influenta decizia persoanei fizice sau juridice, in sensul lezarii drepturilor, libertatilor sau intereselor legitime ale acesteia sau ale acestora : de pilda in anul 1965 Curtea Suprema a S.U.A., a decis ca un condamnat nu a avut un proces cinstit din cauza publicitatii excesive facute procesului sau;

Mediile de informare nu trebuie sa faca publice invinuiri neoficiale, in masura sa afecteze reputatia sau integritatea morala, fara a da celui invinuit sansa unei replici, (prevede Codul etic al Societatii Sigma Delta Chi). Atitudinea partinitoare in comentariul editorial care se indeparteaza cu buna stiinta de adevar, constituie o violare a spiritului jurnalisticii americane se arata in acest Cod. Practica sanatoasa opereaza o neta distinctie intre reportajul de stiri si cel prin care se exprima opinii. Reportajul de stiri trebuie sa fie impartial si nepartinitor si sa prezinte obiectiv toate aspectele problemei. In Codul etic al acestei societati se prevede: «Obiectivitatea in relatarea stirilor este un alt tel care serveste ca semn al experientei profesionale.

Obiectivitatea constituie un standard de performanta catre care sunt indreptate eforturile noastre. Ii pretuim pe cei ce reusesc sa o atinga. Nu exista nici o scuza pentru inexactitati si superficialitati. Titlurile din ziar trebuie sa aiba deplina acoperire in continutul articolelor pe care le insotesc».Relatarile privind procedurile politienesti sau juridice trebuie facute astfel    incat sa nu prejudicieze nici una din partile implicate si cu atat mai mult impartialitatea si independenta justitiei. Independenta agentului media este legata de:

- independenta economica a institutiei de media cat si a agentului acesteia, atat fata de stat, cat si fata de patronajul politic sau mafiot;

- independenta politica a acestuia;

- interzicerea cenzurii de orice fel;

- protejarea corespunzatoare a agentului media fata de orice presiune, imixtiune, cumpararea intregii editii dintr-o zi a unui ziar etc.

De exemplu, independenta agentului media poate fi influentata de:

- presiunile generate de fluxul permanent de informatii, care pot influenta prin: intoxicare, selectare subiectiva, deturnarea interesului public, manipulare etc.;

- presiunile economice cum sunt: greutatile create nejustificat in aprovizionarea cu materii prime, utilaje, fiscalitate excesiva la publicitate si sponsorizari etc.

- presiunile institutiilor politice, sociale, pe canale formale sau informale;

- presiunile exercitate de audienta publica, manifestate prin sugestii, reclamatii, proteste, chemari in justitie etc. «In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise orice intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa» se arata in codul deontologic al ziaristului adaptat de Clubul Roman de Presa. Uneori aceste forme de afectare a independentei agentului media pot imbraca, aspect penal, ceea ce este de natura a contribui la garantarea independentei agentului media.

11 Principiul secretului profesional.

k) Principiul secretului profesional presupune:

- protectia surselor, in cazurile si conditiile prevazute de lege;

- nepublicarea informatiilor si datelor care in interesul general nu sunt destinate publicitatii sau prin care se incalca, nejustificat, ilegal si nelegitim drepturile, libertatile omului si interesul public;

De exemplu, in art. 91 din Legea nr. 8/1996, se dispune:

«1. Editorul sau producatorul, la cererea autorului, este obligat sa pastreze secretul surselor de informatii folosite in opere si sa nu publice documentele referitoare la acestea. »

«2. Dezvaluirea secretului este permisa cu consimtamantul persoanei care l-a incredintat sau in baza unei hotarari judecatoretti definitive si irevocabile». Incalcarile acestor dispozitii se pot sanctiona conform Codului penal (divulgarea secretului profesional). De la dispozitiile art. 91 din Legea nr. 8/1996 exista o derogare cand nedivulgarea secretului catre organele competente constituie infractiune conform art. 143 lit. 'b' din Legea nr. 8/1996, in care sunt sanctionate penal refuzul de a declara organelor competente provenienta exemplarelor operei, a suporturilor pe care este inregistrata, protejata in temeiul acestei legi, aflate in posesia sa in vederea difuzarii. In art. 7 pct. 2 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 se dispune:

"Orice jurnalist sau realizator de programe este liber sa nu dezvaluie date de natura sa identifice sursa informatiilor obtinute in legatura directa cu activitatea sa profesionala." Iar la pct. 6 al acestui articol se dispune: "Dezvaluirea unei surse de informare poate fi dispusa de instantele judecatoresti numai daca aceasta este necesara pentru apararea sigurantei nationale (sau a ordinii publice, precum si in masura in care aceasta dezvaluire este necesara pentru solutionarea cauzei aflate in fata instantei judecatoresti, atunci cand:

a) nu exista sau au fost epuizate masuri alternative la divulgare cu efect similar;

b) interesul legitim al divulgarii depaseste interesul legitim al nedivulgarii."

- protectia secretului profesional;

- respectarea drepturilor si libertatilor legitime protejate prin instituirea secretului profesional;

Confidentialitatea comunicatiilor efectuate prin intermediul unei retele publice de telecomunicatii sau prin recurgerea la un serviciu de telecomunicatii destinat publicului este garantata (art. 4 pct. 1 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor). Ascultarea, inregistrarea, stocarea sau orice alte forme de interceptare ori de supraveghere a comunicatiilor este interzisa, cu exceptia cazurilor urmatoare:

a) cand se realizeaza de utilizatorii care participa la comunicatia respectiva;

b) cand utilizatorii care participa la comunicatia respectiva si-au dat acordul scris prealabil;

c) cand se realizeaza in exercitarea prerogativelor de autoritate publica, in conditiile legii.

Un utilizator respectiv un abonat au obligatia de a-l informa pe celalalt utilizator sau, respectiv, abonat atunci cand in cursul convorbirii se utilizeaza echipament care permite ca aceasta convorbire sa fie ascultata, inregistrata sau    stocata de catre alte persoane. Orice imixtiune a autoritatilor publice in continutul unei comunicari, inclusiv utilizarea unor mijloace de interceptare sau de supraveghere a comunictiilor, sunt interzise, exceptand cazurile in care asemenea ingerinte sunt prevazute de lege si constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru:

a) protectia securitatii statului, a sigurantei publice, a intereselor monetare ale statului sau a combaterii infractiunilor;

b) protectia persoanei in cauza, la cererea acesteia, ori a drepturilor si libertatilor altor persoane.(art. 4 din Legea nr. 676/2001). Codul penal prevede pedepse penale pentru violarea secretului corespondentei si divulgarea secretului profesional (art. 195 si art. 196 din Codul penal).

12 Principiul umanismului.

l) Kant spunea: "Sa nu privim omul niciodata ca mijloc, ci intotdeauna ca scop."

Principiul umanismului este indiscutabil, un principiu moral universal. El ramane, insa, fara obiect daca nu este raportat la o relatie umana bazata pe autoritate. Umanismul dreptului presupune o ierarhizare, facuta de legiuitor, a elementelor - scop al raspunderii juridice -, prin punerea accentului in primul rand pe prevenire, apoi reparare si in ultimul rand pe represiune, ideea principala fiind de protectie, ocrotire si educare. Mediile de informare nu trebuie sa cultive o curiozitate morbida cu privire la detalii ale viciului si crimei, se arata in Codul etic al Societatii Sigma.

13 Principiul liberului acces la informatii.

m) Principiul accesului liber la informatiile de interes public. Potrivit acestui principiu, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de inters public, in care este reglementata comunicarea al carei obiect este informatia de interes public. Ca orice principiu de drept acesta are si exceptii, respectiv situatii, cand nu se aplica. Astfel, din punct de vedere al destinatiei si sferei de cunoastere a informatiei, aceasta este de doua feluri:

a) -informatie publica, adica acea informatie care este sau trebuie cunoscuta de public, prezentand un interes pentru public, fiind valorificate prin cunoasterea de catre public;

b)-informatia privata, adica acea informatie care, satisface anumite interese ale unui numar restrans de persoane private, si poate fi facuta publica numai in anumite conditii.

Dupa anumite criterii informatia poate fi de mai multe feluri. Din punct de vedere al interesului care il satisface, informatia se imparte in:

a)informatie de interes public, adica acea informatie care satisface o necesitate generala, de interes public, national sau local, fie in mod public sau secret; in art. 2 lit. "b" din Legea nr. 544/2001, prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;

b)informatie de interes privat, adica acea informatie care satisface o necesitate privata;

Potrivit DEX-ului, «interesul, este ravna depusa intr-o actiune pentru satisfacerea unei nevoi». Se stie ca omul nu poate trai fara necesitatile esentiale, care pot fi necesitati sociale si necesitati individuale. Dupa Maslow, necesitatile sau nevoile se impart in: a) fiziologice; b) de siguranta; c) de dragoste si apartenenta; d) de afirmare si recunoastere sociala; e) de autodepasire.

Constientizarea necesitatii si urmarirea satisfacerii acesteia, defineste interesul.

In raport de caracterul legal sau ilegal, just ori injust, drept sau nedrept al necesitatii de satisfacut si caile si mijloacele folosite, interesul poate fi legitim sau ilegitim. De asemenea, in raport de caracterul public sau privat al necesitatii de satisfacut, interesul poate fi public sau privat. Pe de alta parte informatiile de interes public, si informatiile publice, nu se confunda, deoarece nu tot ce este de interes public este si public.Spre exemplu, dotarea armatei satisface o necesitate publica, este deci de interes public, dar nu este destinata publicarii deoarece prin aceasta nu ar satisface interesul public ci din contra l-ar leza. In astfel de cazuri, chiar interesul public impune pastrarea secretului pentru anumite informatii de interes public. In acest sens in art. 31 pct. 3 din Constitutie se arata: «Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tineretului sau siguranta nationala», iar potrivit art. 49 din Constitutie, pentru apararea ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea instructiei penale, exercitarea dreptului la informatie poate fi restransa, numai prin lege si numai dac a se impune.

Deci informatiile de interes public, care nu sunt destinate publicitatii trebuie stabilite de lege in conditiile Constitutiei.Potrivit art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public: "Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii:

a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii;

d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pune in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;

f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesul legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;

g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor."

Cu aceste exceptii, accesul la informatii de interes public nu poate fi ingradit. (art. 31 pct. 1 din Constitutie).

De asemenea, informatiile private nu se confunda cu informatiile de interes privat.

Ba mai mult, sunt informatii care desi privesc probleme private, in anumite conditii pot fi de interes public. Spre exemplu informatia cu privire la imbogatirea fara justa cauza, a unui functionar public, desi este de domeniul privat, intrucat poate fi in legatura cu modul de exercitare a functiei publice, deci cu interesul public, este categorisita ca o informatie de interes public.

Problemele private cu care poate fi santajat un functionar public, devin informatii de interes public in momentul cand acesta a candidat ori a fost ales sau numit intr-o functie publica.

Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.» (art. 13 din Legea nr.544/2001). "Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice" (art. 14 pct. din Legea nr. 544/2001). Potrivit art. 31 pct. 2 din Constitutia Romaniei autoritatile publice sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor, asupra problemelor de interes personal. Aceasta nu inseamna ca problemele de interes personal ale unei persoane pot fi facute publice fara restrictii de catre autoritatea publica detinatoare, ci numai fata de persoana si cu respectarea regulilor protectiei vietii intime, familiale si private.

Informatiile de interes privat sunt protejate prin lege incepand de la normele juridice internationale si pana la normelor juridice interne. In art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se arata: «Nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare in viata particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta, nici a unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale.

Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.»

Pe de alta parte, anumite persoane private care efectueaza potrivit legii prestatii publice in domeniul comunicarii au obligatia de a permite accesul oricarei persoane la anumite informatii, care o privesc pe aceasta, necesare accesului la serviciul ce se va presta. Astfel, este vorba de furnizorii de servicii in domeniul semnaturii electronice, precum si furnizorii de servicii prevazuti de Legea privind comertul electronic nr. 365/2002. Potrivit art. 1 pct. 3 din Legea nr. 365/2002 prin furnizor de servicii, se intelege orice persoana fizica sau juridica ce pune la dispozitie unui numar determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societatii informationale, cum ar fi de pilda, certificarea semnaturii electronice. Potrivit art. 5 pct. 1 din Legea nr. 365/2002: "Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii:

a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;

b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;

c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii in mod direct si efectiv;

d) numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, in cazul in care furnizorul de servicii este inscris in registrul comertului sau in alt registru public similar;

e) codul de inregistrare fiscala;

f) datele de identificare ale autoritatii competente, in cazul in care activitatea furnizorului de servicii este supusa unui regim de autorizare;

g) titlul profesional si statul in care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementarilor aplicabile profesiei respective in statul in care furnizorul de servicii este stabilit, precum si a mijloacelor de acces la acestea, in cazul in care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale;

h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoare adaugata, precum si a cuantumului acesteia;

i) includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul;

j) orice alte informatii pe care furnizorul de servicii este obligat sa le puna la dispozitia destinatarilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare."

Aceasta obligatie a furnizorului unui serviciu se considera indeplinita in cazul in care furnizorul unui serviciu afiseaza aceste informatii intr-o forma clara, vizibil si permanent, in interiorul paginii web prin intermediul careia este oferit serviciul respectiv. Deci, dreptul la informatie presupune accesul la informatiile de interes public si la unele de interes personal, in conditiile legii, fiind astfel garantat. Acestui principiu i se circumscrie: dreptul de a fi informat, dreptul de acces la sursele de informare, dreptul la apararea surselor de informare, dreptul la replica, dreptul la rectificare, dreptul la tacere, dreptul si obligatia de a informa, dreptul la o informare corecta, dreptul de a-ti face cunoscuta informatia, dreptul la propria imagine, dreptul la viata intima, familiala si privata, precum si obligatiile corelative acestora.

14 Principiul comunicarii autorizate.

n) Principiul respectarii dreptului de autor si al comunicarii autorizate.

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si protejat, independent de aducerea ei la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata. Prin opere literare, artistice sau stiintifice se inteleg toate lucrarile din domeniul literar, stiintific si artistic oricare ar fi forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor. Constituie obiect al dreptului de autor si operele derivate. Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996, nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor urmatoarele:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile continute intro opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

b) textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, juridica si traducerile oficiale ale acestora;

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia;

d) mijloacele de plata;

e) stirile si informatiile de presa

f) simplele fapte si date

Din cele expuse, rezulta ca stirile si informatiile de presa, nu sunt supuse protectiei dreptului de autor. Socotim ca spre deosebire de acestea, opiniile exprimate se bucura de protectia dreptului de autor. Ca urmare, subterfugiul folosit de unii care, atunci cand insulta sau calomniaza, pretind ca au citat pe altcineva care ar fi autor al insultei sau calomniei, nu ii poate exonera de raspunderea juridica, pentru aceste infractiuni, singuri sau impreuna cu autorul. Potrivit art. 12 din Legea nr. 8/1996 «Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata sau    exploatata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.»

Comunicarea prin utilizare sau exploatare a unei opere, da nastere la drepturi distincte si exclusive ale autorului de a le autoriza. Prin difuzare, in sensul Legii nr. 8/1996, se intelege distribuirea catre public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vanzare, inchiriere, imprumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nu se considera difuzare, distribuirea catre public prin imprumut cu titlu gratuit a unei opere in cazul in care se realizeaza prin intermediul bibliotecilor publice. Utilizarea sau exploatarea unei opere prin reprezentare (scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de executie sau de prezentare directa a operei), expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografice si de arhitectura, precum, si in orice alt mod similar constituie comunicare publica.

Se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, indiferent daca membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicari pot sau nu sa o faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente diferite. Imprumutul public consta in punerea la dispozitia unei persoane, cu titlul gratuit pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioada de timp determinata prin intermediul unei institutii care permite accesul publicului in acest scop. Imprumutul public nu necesita autorizarea prealabila a autorului dreptului de autor, insa da dreptul titularului dreptului de autor la o remuneratie echitabila, cu exceptia cazului cand imprumutul public este realizat in scop educativ ori cultural, prin institutii recunoscute potrivit legii sau organizate in acest scop de catre autoritatile publice.

15 Principiul libertatii de gandire, opinie, creatie si credinta.

o) Principiul libertatii gandirii, al libertatii de opinie si libertatii de credinta religioasa, este un alt principiu al dreptului comunicarii sociale. Astfel, potrivit art. 29 din Constitutie, libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma.

Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. Libertatea constiintei este garantata, ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc. Libertatea gandirii presupune ca gandirea nu are si nu trebuie sa aiba limite. Aceasta libertate este garantata distinct in Constitutie, pentru a proteja spiritul uman de orice manipulare, indoctrinare, spalare a creierului, hipnoze, dezinformare etc.

Manipularea calificata afecteaza libertatea de gandire in asa fel incat subiectul chiar crede ca exteriorizarea in activitate este rezultatul unui act volitiv liber, nesesizand ca vointa sa a fost dirijata prin mijloace pe care nu le-a perceput ca atare. Din nefericire, la ora actuala, se studiaza si s-au pus la punct mijloace si metode de influentare a gandirii prin mijloace specifice de comunicare constienta sau inconstienta si, in special, a maselor, atentand astfel la libertatea gandirii, la libertatea opiniei. De asemenea, libertatea gandirii exclude orice constrangere psihica si fizica pentru a impune mijloace, metode de rationament, concluzii, scopuri etc. De pilda, votul trebuie sa fie expresia oficiala a judecatii cetateanului care se autoguverneaza, asupra problemelor de interes public. Cetateanul trebuie sa-si formeze liber opinia cu privire la pe cine si ce va vota.

El trebuie sa aibe posibilitatea de a se informa corect si sa aibe toate informatiile necesare a exprima un vot care sa-i serveasca interesul urmarit de acesta in mod constient. Cetateanul trebuie sa cunoasca corect si sa inteleaga problemele de viata de zi cu zi si astfel nici o idee, nici o convingere, nici o informatie relevanta nu trebuie ascunsa publicului. Aceasta, pentru a se realiza dezideratul ca cetatenii nu trebuie sa fie guvernati de altii ci de ei insisi.. Libertatea de opinie este posibilitatea oricarei persoane fizice de a avea o parere personala in orice domeniu; nimeni nu poate fi constrans sa-si insuseasca opiniile altora si sa nu aiba propriile opinii, pareri, atitudini; in procesul de instruire, persoana are dreptul de a alege ceea ce invata si, totodata, are dreptul si la opinia personala, care in raport de motivare si exprimare trebuie respectata. Privatizarea excesiva a mijloacelor de informare in masa asociata intelegerilor monopoliste sau monopolului, poate afecta libertatea de opinie, prin manipularea informativa. Unii ziaristi chiar se autointituleaza "formatori de opinie", omitand ca aceasta intra in contradictie cu libertatea de opinie a individului. Publicitatea inselatoare, publicitatea subliminala, publicitatea mascata, publicitatea comparativa sunt numai cateva modalitati de a afecta libetatea de opinie.

16 Principiul respectarii clauzei de constiinta.

Clauza de constiinta isi are izvorul in art. 29 din Constitutia Romaniei. Aceasta poate fi invocata oricand cineva in cadrul raportului de serviciu sau de munca incalca libertatea de constiinta a altei persoane, incercand sa-i impuna vointa sa in cadrul comunicarii, contra vointei si constiintei celuilalt. In art. 8 alin 2 din Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Roman de Presa se arata : «In cazul in care are stiinta de abuzuri sau incalcari ale legilor potrivit clauzei de constiinta, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinta care sa-i influenteze decizia.»

17 Principiul transparentei.

Potrivit principiului transparentei a fost elaborata Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenta decizionala in administratia publica care are drept scop:

a) sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca beneficiar al deciziei administrative;

b) sa stimuleze participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor administrative si in procesul de elaborare a actelor normative;

c) sa sporeasca gradul de transparenta la nivelul intregii administratii publice.

Conform art. 2 din legea susmentionata «principiile care stau la baza acestei legi sunt urmatoarele:

a) informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmeaza a fi dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si asupra proiectelor de acte normative;

b) consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite la initiativa autoritatilor publice in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

c) participarea activa a cetatenilor la luarea deciziilor administrative si in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative cu respectarea urmatoarelor reguli:

1) sedintele autoritatilor si institutiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, in conditiile legii;

2) dezbaterile vor fi consemnate si facute publice;

3) minutele acestor sedinte vor fi inregistrate, arhivate si facute publice, in conditiile legii.»

In sensul acestei legi, obligatia de transparenta a autoritatilor administratiei publice este definita ca acea obligatie a acestora de a informa si de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative si la minutele sedintelor publice.

Iar prin conceptul de minuta, folosit de aceasta lege se intelege documentul scris in care se consemneaza in rezumat punctele de vedere exprimate de participantii la sedinta, precum si rezultatul dezbaterilor. Prevederile legii mai sus mentionate nu se aplica procesului de elaborare a actelor normative si sedintelor in care sunt prezentate informatii privind:

a) apararea nationala, siguranta nationala si ordinea publica, interesele strategice economice si politice ale tarii, precum si deliberarile autoritatilor, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate,

potrivit legii;

b) valorile, termenele de realizare si datele tehnico-economice ale activitatilor comerciale sau financiare daca publicarea acestora aduce atingerea principiului concurentei loiale potrivit legii;

c) datele personale, potrivit legii. In cazul reglementarii unei situatii care, din cauza circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptarii in procedura de urgenta, prevazuta de reglementarile in vigoare. De mentionat ca potrivit art. 4 din Legea nr. 52/2003, aceasta procedura a transparentei nu se aplica Guvernului.

Principiul transparentei in general presupune:

- transparenta in domeniul informatiilor de interes public si in general a activitatii publice a autoritatilor si institutiilor publice;

- autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa comunice informatiile de interes public;

- mijloacele de informare in masa nu se pot considera proprietari ai informatiei de interes public, avand obligatia de a difuza informatia;

- publicarea conducerii, a patronului si a surselor de finantare a mijloacelor de informare in masa;

- publicarea declaratiilor de avere ale demnitarilor si functionarilor publici; pentru a avea autoritatea morala in a critica puterea, moravurile, raul social s-ar putea pune chiar problema extinderii acestei obligatii si la ziaristi, jurnalisti, cu atat mai mult cand acestia sunt actionari la mijloacele de comunicare

in masa, cat si la agentii economici care pot fi criticati, laudati sau sa li se faca publicitate mascata, ori sa fie datornici la bancile falimentate;

- respectarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, incompatibilitatile;

- respectarea principiului licitatiilor publice in activitatile care privesc avutul public si avutul privat al statului;

- comunicarea dintre autoritatile si institutiile publice pe de o parte cu media si individul pe de alta parte prin structuri si forme institutionalizate (compartimente de informatii si relatii publice, conferinte de presa etc.). Pentru a asigura transparenta in domeniul ajutorului de stat si al relatiilor financiare dintre autoritatile publice si intreprinderile publice a fost elaborata Ordonanta Guvernului nr. 97 din 16 august 2002. De asemenea, in art. 10 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, printre alte atributii ale Consiliului National al Audiovizualului sunt prevazute si obligatia de transparenta pe care acesta trebuie sa o asigure in comunicarea audiovizuala astfel :

- transparenta mijloacelor de comunicare in masa din sectorul audiovizual;

- transparenta activitatii proprii. 1003/1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, aprobata si de Camera Deputatilor a Parlamentului Romaniei in 1994.

TEME PENTRU REFERATE:

- Comparatie intre dreptul la informatie si dreptul comunicarii sociale.

- Principiile dreptului comunicarii sociale.

- Continutul dreptului la comunicare.

BIBLIOGRAFIE

- Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public.

- Ordonanta de urgenta privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor nr. 79/2002.

- Constitutia Romaniei - Capitolul II.

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Conventia Europeana a

Drepturilor Omului. (Legea nr.30/1994)

1. Dr.Dumitru Titus Popa - Dreptul Comunicarii Editura Norma, Bucuresti, 1999.

2. Jean-M"el Jeanneney - O istorie a mijloacelor de comunicare Institutul European,1997.

3. Miruna Runcan - Introducere in etica si legislatia presei Editura ALL Educational, 1998.

4. David Randall - Jurnalistul Universal Editura Polirom, Iasi, 1998.

5. Piotr Wierzbicki - Structura minciunii Editura Nemira. 199

Valerica Dabu - Raspunderea juridica a functionarului public Ed. Global Lex, Bucuresti, 2000.

7. Valerica Dabu - Drept constitutional si institutii politice. Editura S.N.S.P.A., Bucuresti, 2000.

8. Lucian Sfez -O critica a comunicarii Editura S.N.S.P.A., Bucuresti, 2000.

9. Mihai Dinu -Comunicarea Editura Algos, Bucuresti, 2000.

10.Kent Midlleton, Robert -Legislatia comunicarii publice

Trager, Bill F.Chamberlin Editura Polirom Iasi, 2002.