REGISTRE SI SPATII ALE COMUNICARII

Registre si spatiI ale    comunicarii

Excurs. Pe baza unor cazuri simptomatice (si prin frecventa) reprezentand "de-structurarea" si "re-structurarea" unui slogan, a unei zicatori si a unui verset din "Tatal nostru", analizate anterior, putem face corelatii intre registrele carora le apartin termenii substituirii si situarea emitatorului in ceea ce pragmaticienii numesc "spatiul comunicarii".

Fata de enuntul canonic "Podul de flori (de peste Prut)", determinantul cunoaste, in textul jurnalistic si in discursul public reflectat de presa, o bogata variatie: "pod / poduri de carti, palme, fiole, spini, parale, bani, cersetori, kilowati; poduri economice, de lamentatii"etc. (cf. I.3.2.1.3 [B]) Constatam ca termenii de substituire reflecta diferite registre ale comunicarii, evoluand de la "stilul inalt" (in cazul utilizarii enuntului canonic) pana la cel "vulgar", ceea ce permite ca tonalitatea discursului public sa fie concludent coroborata cu problematica speciala a proxemicii. Din perspectiva asa-numitului "limbaj al trupului", variantele restructurate sunt avantajos raportabile, pentru cunoastere, la situatiile in care se gasesc comunicatorii din punctul de vedere al "spatiului comunicarii"[1]: de la registrul public formal, corespunzand «spatiului public», prin registrul public informal, corespunzand «spatiului social», pana la registrul familiar si ludic, ce acapareaza «spatiul personal» si pe cel «intim». In schema care urmeaza sunt puse in lucru criteriile de analiza anuntate anterior:

Aceleasi caracteristici apar si din rezultatele substituirii termenilor din zicatoarea bimembra "Apa trece, pietrele raman" (cf. 3.2.1.1.2); in tabelul ce urmeaza selectam doar termenii care reprezinta suportul lexical al formulei matriceale, in substituire simpla sau dubla (pentru unele formulari, este prezent acordul de gen si de numar):

Prin substituirile din versetul al patrulea din rugaciunea "Tatal nostru" (cf. 3.2.1.2.2), pe langa efectul de "promovare" a originalului, constatam indepartarea, uneori doar neutra, dar frecvent si sfidatoare, de dimensiunea spirituala a enuntului canonic, trasaturi puse in evidenta de termenii convocati, derizorii (ca si mai sus, de la caz la caz, in noile formulari este de prezent acordul de gen si de numar):