RETORICA

RETORICA

Retorica - I. Definitii si delimitari; functiile retoricii; II. Curricullum historiae

I. Definitii si delimitari; functiile retoricii;

DEX '96: 1 ) "arta de a vorbi frumos"; 2) "arta de a convinge un auditoriu de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare de un stil ales"; si 3) "ansamblul regulilor care ajuta la insusirea acestei arte"

DSL: "Arta si stiinta elaborarii discursului in general, avand functie primordial persuasiva, dar si functie justificativa, demonstrativa sau deliberativa

Aristotel:

o imbinare intre o definitie substantiala - "retorica este tehnica discursurilor" - si o definitie relationala - "retorica este reversul dialecticii, caci amandoua se refera la chestiuni comune tuturor oamenilor, fara sa presupuna o stiinta speciala". Definitia data explicit de Aristotel: facultatea (dynamis) de a gasi toate argumentele disponibile pentru un caz dat.

Diderot:

insista asupra a trei acceptii fundamentale in articolul "Retorica " din Enciclopedie: 1 ) "vorbirea frumoasa (bien-dire), arta de a vorbi bine"; 2) "mijloace de exprimare si de convingere proprii unei persoane"; 3) "elocinta sau stil declamator al retorului".

Iluminismul englez:

propune cateva definitii celebre ale retoricii, care pun accentul pe relatia discurs - audienta si pe revalorizarea inventio-ului in raport cu elocutio: "arta sau talentul prin care discursul este adaptat scopurilor" - (Campbell) ; "procesul ajustariii oamenilor al idei si a ideilor la oameni" - (Bryant); "gasirea argumentelor adecvate pentru a sustine un punct de vedere si aranjarea lor cu maiestrie" - (Whately)

Retoica Rediviva: desemneaza o renastere a interesului pentru retorica in sec. XX, intr-un context interdisciplinar generat de cotitura lingvistica (linguistic turn)

Analiza definitiilor de mai sus confirma ideea ca "retorica" reprezinta un termen atribuit unui concept complex, care este folosit cu mai multe sensuri interdependente, nu intotdeauna delimitate cu precizie. Incercind sa facem o medie semantica a acestor definitii, putem considera ca cele mai importante valori atribuite conceptului "retorica" sunt urmatoarele:

- arta si stiinta a elaborarii discursului;

- tehnica a ornarii discursului;

- disciplina, obiect de studiu;

- practica sociala; (D. Roventa-Frumusani (2000, p. 1 2)) : "A argumenta nu este nicidecum un lux, ci o necesitate. A nu putea argumenta este o alta cauza de inegalitate culturala care se suprapune traditionalei inegalitati economice. Or, sistemul democratic acorda tuturor cetatenilor dreptul de a lua cuvantul prin instituirea libertatii de expresie ca drept constitutional de baza. De aceea, in secolul al XX-lea, dupa caderea regimurilor totalitare, istoria retoricii se va confunda cu istoria politica

Functiile retoricii

1 ) Functia persuasiva - se axeaza pe diferite maniere de a convinge un auditor:

- seductia ca scop si efect al retoricii;

- demonstratia, care tine de domeniul stiintelor;

- argumentatia din perspectiva logicii, dar strans legata de retorica

- manipularea ca zona aflata la intersectia psihologiei cu sociologia si lingvistica.

2) Functia hermeneutica - privita ca o interpretare continua a retoricii adversarului;

3) Functia euristica - se refera la faptul ca retorica propune solutii in cazul problemelor care nu permit incadrarea acestora in tiparul certitudinii;

4) Functia pedagogica, explicativa, critica priveste retorica in calitatea sa de disciplina al carei studiu permite descifrarea si elaborarea textelor literare sau a discursurilor. Realizarea acestei functii presupune o activitate in doua etape: prima, cea a demontarii discursului public (politic, publicitar, mediatic), a doua, a re-montarii si a generarii din perspectiva retorica si argumentativa a textelor.

5) Functia revelatoare a idiolectului se refera atat la faptul ca retorica reflecta spiritul fiecaruia dintre noi, cat si la aspectul intrepatrunderii dintre idiolecte (modul particular de exprimare a propriilor idei nu poate fi inteles fara a accepta intrepatrunderea permanenta intre idiolecte).

6) Functia metalingvistica: tratand codul, limbajul insusi, se poate spune ca retorica este inainte de toate o reflectie asupra cuvantului (scris sau vorbit), o disciplina care studiaza conditiile unei comunicari mai eficace in cadrul unei limbi date. Aceasta presupune posibilitatea efectuarii unei "alegeri" intre infinitele posibilitati si/sau subtilitati ale limbajului.

II. RETORICA - curriculum historiae

1. Grecia antica - originile

Nu intamplator, practica retorica apare odata cu democratiile grecesti. Momentul aparitiei retoricii: sfarsitul sec.V - inceputul sec. IV i. Chr. , in Sicilia.

Prima lucrare de retorica : Corax si Tisias: Techne Rhetorike (cca. 460 i. Chr.)

Sofistii dau un nou impuls retoricii, transformand-o in spectacol public; cele mai importante figuri: Protagoras si Gorgias.

Lisias (440/445 - 360): seful unei scoli de oratorie judiciara; in perioada lui apar meserii noi: synegoros si logograf;

Mari retori ai epocii: Demostene (384 - 322), Licurg (390 - 324), Eschine (390 - 315);

PLATON (428 - 347): cel mai mare dusman al sofisticii si indirect al retoricii; retorica este arta care produce doxa.

ARISTOTEL (384 - 322): da tiparele clasice retoricii si o defineste ca o metoda de compunere a discursurilor fixata in reguli clare.

Isocrate (436 - 338): unul din cei mai rafinati retori ai epocii sale. Contemporan cu Aristotel, elibereaza retorica de uzurile sofistice.

2. Roma antica

Cato cel Batran (234 - 149 i. Chr.) : primele discursuri politice de valoare ale Imperiului Roman.

Marcus Tullius Cicero (106 - 43 i.Chr.): autor al unor discursuri celebre si teoretician al retoricii, filosof si jurist. Da canoanele clasice retoricii, care vor fi preluate de Quintilian (important prin De institutio oratorica (93 d. Chr.), dar si prin contributii originale asupra elocutiei, asupra figurilor si tropilor), Seneca, Pliniu cel Batran, Pliniu cel Tanar.

3. Parintii bisericii

Augustin (340 - 397 ): functiile discursului: docere, delectare, movere.

Alte figuri importante: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul, Grigorie de Nazianz, Ioan Gura de Aur.

4. Evul mediu.

Educatia scolastica: trivium (gramatica, retorica, dialectica) si quadrivium (aritmetica, geometrie, muzica, astronomie) - retorica era un element obligatoriu al educatiei. Figuri importante: Toma d'Aquino, Savonarola, Pietro de Medici, calugarul mistic Gerson.

5. Renasterea si reforma

Renasterea aplica tehnica imitatiei dincolo de obiectivele pedagogice pentru care a fost conceputa Remarcabile sunt lucrarile lui Erasmus: De ratione studii, De copia.

6. Clasicismul

Epoca de maxima audienta a retoricii, dar totodata epoca marcata de o crestere a audientei cartezianismului, ceea ce inseamna inceputul declinului pentru retoricii. Clasicismul promova ordinea, clasritatea, echilibrul, obtinute prin respectarea regulilor care guverneaza fiecare gen in parte. Oratorul si autorul tipic pentru clasicism: Bossuet.

7. Iluminismul

Istoria Frantei sec. XVIII este marcata de discursuri celebre, generate de contextul politic: revolutia franceza. In Anglia apare o puternica scoala de retorica, dedicata in special retoricii politice, asimilata democratiei parlamentare;

8. Romantismul

In Franta romantismul declara "moarte retoricii, traiasca gramatica!" (Victor Hugo). Antiretorismul epocii era indreptat impotriva caracterului normativ-prescriptiv al dsciplinei in sistemul pedagogic si a proliferarilor lipsite de sens a clasificarilor domeniului.

Pe de alta parte, ca perioada de formare a statelor nationale, abunda discursurile politice: ex: Italia - discursurile lui Garibaldi.

9. Secolul XX

Anul 1958 - anul renasterii interesului teoretic pentru retorica: retorica rediviva. In Belgia apare lucrarea lui C. Perelman & L.O. Tyteca - Traite d'argumentation - La nouvelle rhetorique iar in SUA apare lucrarea lui Stephen Toulmin - The uses of arguments. Pe de alta parte, interesul general pentru stiintelor limbajului (the linguistic turn) a dus la reevaluarea rolului retoricii in cadrul stiintelor limbii dintr-o perspectiva pragma-dialectica. Distingem intre macroretorica (axata pe inventio, reprezentata de Perelman sau Toulmin) si microretorica (teoria figurilor - Grupul

Pe de alta parte, specific neoretoricii este tendinta de a fi incadrata in sisteme semiotice generale, descentralizand rolul limbii naturale din sistemul retoric, pentru a putea construi retorica vizuala, retorica a muzicii, retorica limbajului cinematografic, etc.

Logica, aflata de la Descartes in opozitie cu retorica (pentru ca logica vizeaza evidenta), a ajuns la un raport de complementaritate cu retorica prin aparitia logicilor nealetice, a logicilor generalizate, a logicilor fuzzy, etc.

Ultimile aporturi la dezvoltarea retoricii - analiza discursului: Teun van Dijk: analiza enuntarilor in functie de locul social in care au fost produse - o directie care orienteaza retorica dincolo de interesul pentru limbaj inspre sociolingvistica si stiintele sociale.