Responsabilitatea autoritatilor publice pentru incalcarea obligatiilor corelative dreptului la informatie

Responsabilitatea autoritatilor publice pentru incalcarea obligatiilor corelative dreptului la informatie

1 Consideratii generale.

Incalcarea obligatiilor ce revin autoritatilor publice se poate efectua prin doua categorii de acte si fapte, respectiv:

a) - acte si fapte prin care se divulga informatii de interes public sau privat nedestinate publicitatii; aceasta activitate o consideram periculoasa, dar din pacate a fost neglijata mult timp in mod nejustificat, cel putin din doua motive :

- in primul rand ca este vorba de siguranta nationala, de drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei si in al doilea rand, ca multe prevederi ale legii in materie erau desuete (Legea nr. 23/1971); legea privind protectia informatiilor clasificate, precum si legea privind liberul acces la informatiile de interes public au aparut in anii 2001 si 2002, destul de tarziu dupa "deschiderea" intervenita din decembrie 1989;

b) - acte si fapte prin care se obstructioneaza ilegal, accesul in conditiile legii la informatii de interes public sau de interes privat, prejudiciind prin afectarea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime;

In vederea protejarii informatiilor de interes public sau privat, prin a caror publicare sau divulgare s-ar crea o paguba, legiuitorul a instituit unele fapte drept infractiuni pedepsite conform Codului penal.

2 Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului.

O prima infractiune prevazuta in art. 169 din Codul penal o constituie "Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului." Aceasta infractiune este definita astfel:

1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului, se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

2) Detinerea in afara indatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului, se pedepseste cu inchisoare de la 5 la10 ani.

3) Cu pedeapsa de la 5 la 10 ani se sanctioneaza si detinerea in afara indatoririlor de serviciu a altor documente in vederea divulgarii daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului.

4) Daca faptele de mai sus sunt savarsite de orice alta persoana, pedeapsa este inchisoarea de la unu la sapte ani. Dupa cum se observa, aceasta infractiune are mai multe forme de existenta.

In cazul infractiunii prevazuta de art. 169 al. 1, 2 si 3 din Codul penal, subiectul il constituie «orice persoana care cunoaste secretul de stat ori alte documente sau date, datorita atributiilor de serviciu». Aceasta inseamna ca, subiectul acestei infractiuni poate fi atat functionar public cat si functionar privat, in sensul art. 147 din Codul penal. Astfel, potrivit art. 147 al. 1 din Codul penal, «prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.»136 In al. 2 art. 147, prin «functionar» se intelege persoana mentionata in art. 147 al. 1 din Codul penal, precum si «orice alt salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel aliniat», cu alte cuvinte acesta este functionarul din sectorul privat.In cazul infractiunii prevazute la al. 4 al art. 169 din Codul penal, subiect poate fi «orice alta persoana», decat cele care sunt subiecte ale infractiunilor prevazute de art. 169 al. 1, 2 si 3 din Codul penal; astfel subiect la aceasta infractiune poate fi o persoana care savarseste faptele de mai sus in afara indatoririlor de serviciu, sau care nu are serviciu. 136 In art. 145 din C.p. sunt enumerate urmatoarele unitati: autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, serviciile de interes public, ori orice alta unitate care administreaza, foloseste sau exploateaza bunuri proprietate publica. Latura subiectiva a acestor infractiuni o constituie intentia sub cele doua forme prevazute de art. 19 pct. 1 din Codul penal in care se dispune: "Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte (intentia directa);

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui (intentia indirecta)".

Obiectul juridic al acestor infractiuni il constituie, acele relatii sociale prin care se relizeaza siguranta statului. Obiectul material al infractiunilor mai sus prezentate il constituie:

documente sau date secrete de stat, calificate de lege sau hotarare de guvern in acest sens;

orice alte documente sau date prin a caror divulgare fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului. Latura obiectiva a infractiunilor prevazute in art. 169 din Codul penal, difera de la o forma la alta a infractiunilor prevazute in acesta. Divulgarea este acea activitate de comunicare, predare de documente sau date la persoane neautorizate sa le cunoasca. Documentele sau datele ce constituie secrete de stat sau alte documente ori date, trebuie sa vizeze astfel de secrete a caror divulgare sa fie de natura sa puna in pericol siguranta statului. In art. 150 al. 1 din Codul penal se arata: «Secrete de stat sunt documentele si datele care prezinta in mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate astfel prin hotarare a Guvernului.» Prin art. 10 din Legea nr. 51/1991 se dispune ca, activitatea de informatii desfasurata potrivit legii de catre Serviciile specializate ale Statului, in realizarea sigurantei nationale are caracter de secret de stat. O conditie a laturii obiective este ca fapta de divulgare sa fie de natura sa puna in pericol siguranta statului. In aceasta situatie pot fi unele documente, care o perioada de timp, daca erau divulgate, se putea pune in pericol siguranta statului dar dupa trecerea perioadei, chiar daca documentul mai poarta pe el stampila «Secret de stat», divulgarea acestuia nu mai pune in pericol siguranta statului si atunci nu sunt indeplinite conditiile infractiunii, (spre exemplu documentele secrete de stat, la care termenul de pastrare a secretului a expirat, fiind astfel accesibile publicului). Detinerea in afara indatoririlor de serviciu a documentelor categorisite secret de stat presupune simpla detinere, in afara indatoririlor de serviciu - deci in conditii de securitate scazuta, nemonitorizat, chiar daca nu este in scopul divulgarii - fapt ce constituie latura obiectiva a infractiunii prevazuta de art. 169 al. 2 din Codul penal. Conditia este ca aceasta detinere, sa fie de natura sa puna in pericol siguranta statului (adica spre exemplu documentul asa de important este detinut necorespunzator, incat poate cadea in mana persoanelor care vizeaza siguranta statului). Latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 169 al. 3 din Codul penal consta in «detinerea in afara indatoririlor de serviciu a altor documente decat cele secrete de stat, in scopul divulgarii, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta statului.»

3 Divulgarea secretului profesional.

O alta infractiune, ce vizeaza protectia unor drepturi, prin interzicerea divulgarii informatiilor este infractiunea prevazuta de art. 196 din Codul penal, denumita «divulgarea secretului profesional» respectiv «divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.».Subiectul activ al infractiunii este orice persoana care exercita o profesie sau o functie, in virtutea careia i s-a incredintat sau a luat la cunostinta de datele in cauza. Spre exemplu, avocatul, medicul privat, farmacistul privat, ziarisul, pot lua la cunostinta in virtutea profesiei lor despre anumite secrete ale persoanei, care daca le divulga i-ar putea cauza prejudicii, atat materiale cat si morale. Pe de alta parte subiect activ poate fi orice functionar public in raport cu secretul ce-l detine ca urmare a functiei publice ce o ocupa. De asemenea, si functionarul privat poate fi subiect activ al acestei infractiuni in raport cu secretul ce-l cunoaste datorita functiei sale. Deci, subiectul activ poate fi liber profesionist, sau functionar public ori privat.Latura subiectiva a infractiunii in cauza o constituie intentia sub cele doua forme, intentie directa si intentie indirecta, definite in art. 19 din Codul penal.Subiectul pasiv al infractiunii il constituie orice persoana, fizica si juridica, ce poate fi lezata material sau moral in drepturile sale.

Obiectul juridic, il constituie relatiile sociale prin care se asigura patrimoniul persoanei fizice si juridice, precum si alte drepturi si libertati ale persoanei fizice. Datele trebuie sa fie de natura privata, iar divulgarea lor, sa fie de natura a aduce prejudicii persoanei fizice sau juridice.Latura obiectiva a infractiunii o constituie actiunea de divulgare138, de comunicare unor persoane neautorizate sau publicului, de date ce nu sunt destinate a fi cunoscute de acestia.

Prejudiciile ce pot fi cauzate sunt materiale sau morale. Spre exemplu divulgarea unor secrete personale prin care se lezeaza dreptul la propria imagine a unei persoane fizice, poate cauza pagube morale. De mentionat ca nu este necesar ca aceste prejudicii sa se fi produs, ci numai sa fie inevitabile, ca urmare a activitatii de divulgare a datelor respective. Aceasta infractiune nu poate fi cercetata de organele de cercetare penala decat numai daca persoana vatamata, formuleaza plangere penala prealabila, adica in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul (art. 284 din Codul procedura penala). Cand persoana vatamata este un minor sau incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama (parinte, tutore), a cunoscut cine este faptuitorul si fapta.

4 Divulgarea secretului economic.

De mentionat ca «datele» la care se refera art. 196 din C.p. sunt altele decat cele care fac obiectul art. 169 din Codul penal (secretele de stat sau orice alte documente sau date de natura sa puna in pericol siguranta statului) precum si altele decat cele care constituie secret economic, obiect al infractiunii prevazute de art. 298 din Codul penal. Ca urmare, o alta infractiune prin care se incrimineaza faptele de divulgare a unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, din domeniul economic, este aceea instituita prin art. 298 din Codul penal, denumita «divulgarea secretului economic» astfel:

«Divulgarea unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.

2) Daca fapta prevazuta in aliniatul precedent este savarsita de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.» Subiectul activ al variantei din alin. 1 al art. 298 din Codul penal este persoana care cunoaste datele sau informatiile (care nu sunt destinate publicitatii) «datorita atributiilor de serviciu». Este vorba deci, de un subiect activ calificat, si anume de functionarul public sau functionarul privat asa cum sunt definite in art. 147 din Codul penal.Subiectul activ al variantei din alin. 2 al art. 298 din C.p. poate fi orice persoana. Acesteia ii este interzisa divulgarea secretului "oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile". Astfel poate fi fostul functionar public sau privat, eliberat din functie, pensionat, care a cunoscut date si informatii ce constituie secret economic, sau orice persoana indiferent de modul prin care a ajuns sa cunoasca datele sau informatiile, de acest gen.Subiectul pasiv este statul sau orice agent economic public sau privat, prejudiciat prin divulgarea datelor sau informatiilor economice care nu sunt destinate publicitatii.

Prima componenta a laturii obiective - elementul material - consta in "divulgarea" unor date sau informatii de natura economica. Prin "divulgare" se intelege comunicarea, darea in vileag a datelor sau informatiilor unei alte persoane care nu are indrituirea sa le cunoasca. Aceasta comunicare se poate face oral sau scris, ori chiar prin simpla infatisare a unor documente, inscrisuri, obiecte etc., din care rezulta datele sau informatiile nedestinate publicitatii.Divulgarea poate fi realizata si prin omisiune, subiectul activ lasand, de pilda, pe o alta persoana sa se apropie de un asemenea document, obiect etc., si sa-l examineze in voie. Datele si informatiile pot fi furnizate in mod explicit dar si implicit, rezultand din anumite abilitati sau reticente, din care apar sau rezulta indirect datele ori informatiile respective. Divulgarea exista si in ipoteza in care datele sau informatiile sunt partiale sau chiar deformate de vreme ce ele sunt suficiente pentru a da o indicatie privind esenta lucrului ce trebuia sa ramana secret. Nu intereseaza numarul persoanelor carora li s-au furnizat datele sau informatiile, acestea putand fi «destainuite» unei singure sau unui numar restrans de persoane determinate, care nu sunt, bineinteles, indreptatite din punct de vedere legal sa cunoasca acele date sau informatii. O cerinta esentiala este ca datele si informatiile «sa nu fie destinate publicitatii». In art. 4 din Legea nr. 23/1971 - in prezent abrogata - se prevedea ca 'informatiile, datele sau documentele care, potrivit prezentei legi, nu constituie secrete de stat, dar nu sunt destinate publicitatii, sunt secrete de serviciu si nu pot fi divulgate'. In Legea nr.182/2002 prin informatii secrete de serviciu se intelege informatiile a caror divulgare este de natura sa determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Din denumirea marginala a infractiunii deducem ca, dintre toate secretele de serviciu, art. 298 din Codul penal se refera numai la cele care sunt din domeniul economic. O alta cerinta este ca divulgarea datelor sau informatiilor sa fie «de natura sa produca pagube», care pot fi ale avutului public sau privat. A doua componenta a laturii obiective - urmarea socialmente periculoasa - consta in noua situatie creata, in care normala desfasurare a activitatii economice a unor agenti economici este periclitata prin divulgarea unor secrete in legatura cu aceasta activitate. Intre actiunea incriminata si urmarea socialmente periculoasa trebuie sa existe un raport de cauzalitate, care rezulta de obicei din materialitatea faptei comise.Latura subiectiva o constituie intentia sub cele doua forme, intentie directa si intentie indirecta. Divulgarea secretului economic se consuma in momentul cand ia sfarsit actiunea de divulgare, de natura sa produca pagube avutului public sau privat. Tentativa divulgarii secretului economic nu este incriminata de legea penala.

5 Divulgarea de informatii privind viata particulara.

Legea nr. 51/1991 asa cum am aratat, instituie infractiuni specifice comunicarii ce pot fi savarsite de salariati din cadrul Serviciilor de informatii, in dauna persoanei. Astfel, in art. 21 din legea sus citata se dispune: «Informatiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, nu pot fi facute publice. Divulgarea sau folosirea, in afara cadrului legal, de catre salariatii serviciilor de informatii a datelor prevazute in alin. 1, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseste»..Subiectul activ al acestei infractiuni este orice salariat al Serviciilor de informatii, iar subiect pasiv al acestei infractiuni este orice persoana.

Latura subiectiva a acestei infractiuni este intentia sub cele doua forme, intentie directa si intentie indirecta.Obiectul generic al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care apara viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor. Obiectul special il constituie «informatiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor».Latura obiectiva a acestei infractiuni o constituie publicarea, comunicarea fata de doua sau mai multe persoane, a informatiilor privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor, cunoscute in procesul de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale.

6 Neglijenta in pastrarea secretului de stat.

O alta infractiune prin care se protejeaza secretul de stat o constituie infractiunea de «neglijenta in pastrarea secretului de stat» prevazuta de art. 252 din C.p. care consta in «Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani». Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care asigura pastrarea secretului de stat, precum si existenta fizica nealterata a documentelor care contin astfel de secrete, si in mod deosebit a interesului de serviciu. Subiectul activ al infractiunii il constituie orice functionar public sau privat inclusiv liber profesionist, cum sunt avocatii, medicii privati etc.

Latura obiectiva imbraca mai multe forme alternative. Prin distrugerea documentului ce constituie secret de stat se intelege nimicirea, desfiintarea completa a actului, asa incat din continutul lui nu a mai ramas nimic sau ceea ce a ramas nu este inteligibil, nemaiputandu-se deci folosi. Alterarea unui document inseamna degradarea, deteriorarea acestuia, asa incat total sau numai in parte este ilizibil; alterarea poate proveni de exemplu, din cauza umiditatii excesive a locului unde este tinut documentul. Prin pierderea documentului se intelege incetarea - pentru subiectul activ - a contactului material, cu documentul pe care il avea in pastrare, intrucat nu stie unde se gaseste, iar din imprejurarile de fapt nu rezulta ca aceasta rupere de contact este de scurta durata si ca subiectul activ ar putea intra imediat sau intr-un viitor apropiat in posesia sa.

Prin sustragerea documentului, se intelege insusirea acestuia, scoaterea lui din posesia subiectului activ care-l detinea, si trecerea lui in puterea de dispozitie a celui care a savarsit sustragerea. Prin «a da prilej» unei alte persoane sa afle un secret de stat se intelege ca aceasta, profitand de comportarea neglijenta a subiectului activ, a avut posibilitatea sa ia cunostinta de continutul unui astfel de document. Oricare dintre aceste forme trebuie sa fie de natura a aduce atingere intereselor statului, adica sa creeze o stare de pericol.

7 Obstructionarea ilegala a accesului la informatii.

O alta categorie de acte si fapte care afecteaza dreptul la informatie sunt acelea savirsite de catre functionarii autoritatilor prin care se obstructioneaza ilegal, accesul persoanelor la informatii de interes public sau privat. De regula, obligatiile cele mai importante ale autoritatilor si institutiilor publice corelative dreptului la informatie, sunt incluse in competenta functiilor.

Ca atare, neindeplinirea functiilor publice si chiar private sub acest aspect, prin care se cauzeaza pagube sau vatamarea intereselor legale ale unor persoane, constituie infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul ori abateri disciplinare, dupa caz.O prima infractiune o constituie «abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor», prevazuta de art. 246 din Codul penal in care se dispune: «fapta functionarului public, care in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.».Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care asigura atat buna functionare a serviciului cat si apararea intereselor legale ale persoanelor, beneficiari ai serviciului. Spre exemplu, cel care prin neindeplinirea atributiilor de serviciu, in sensul ca nu-i pune la dispozitie informatia de interes public sau chiar de interes personal cand este cazul, si vatama interesul legal al celui care are dreptul la informatie, savarseste infractiunea de abuz in serviciu.

Un candidat in alegeri acuzat ca a fost informator, caruia i se amana cu intentie eliberarea dovezii (pana dupa alegeri) ca nu a fost informator al securitatii, poate cere cercetarea functionarului vinovat din cadrul Consiliului National pentru aplicarea Legii privind accesul la dosarele securitatii, sub aspectul infractiunii prev. de art. 246 din C.p.Subiectul activ al acestei infractiuni il constituie functionarul public, definit conform art. 147 al. 1 din Codul penal.

Potrivit art. 258 din Codul penal, subiectul acestei infractiuni poate fi si functionarul privat, caz in care maximul pedepsei se reduce cu o treime. Subiectul pasiv al acestei infractiuni il constituie orice persoana fizica si juridica.Latura subiectiva a acestei infractiuni o constituie intentia directa cat si intentia indirecta.Latura obiectiva o constituie neindeplinirea cu stiinta a indatoririlor de serviciu ori indeplinirea lor defectuoasa. De exemplu, in problema ce intereseaza, latura obiectiva poate fi refuzul functionarului facut cu stiinta de a pune la dispozitie informatiile de interes public sau privat celui care a fost lezat in dreptul la informatie. Urmarea socialmente periculoasa pe care trebuie sa o produca fapta pentru a avea caracter penal, consta intr-o vatamare ilegala a intereselor legale ale unei persoane.O alta fapta ce poate fi savarsita de functionarul public sau orice alt functionar prin incalcarea dreptului la informatie este abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi, incriminata de art. 247 din Codul penal in care se arata: "Ingradirea, de catre un functionar public, a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani". Aceasta infractiune este o infractiune de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prin care se sanctioneaza faptele savarsite in scopul creerii unor "situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie". In situatia in care fapta functionarului public sau privat, este savarsita din culpa, fapta acestuia poate aparea sub aspectul infractiuni de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 din Codul penal in care se dispune: "Incalcarea din culpa de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda."Potrivit art. 19 pct. 2 din Codul penal, fapta este savarsita din culpa cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.

De mentionat ca intre infractiunea de neglijenta in serviciu, si infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat este deosebire de obiect in primul rand, ultima fiind o varianta speciala a primeia. Astfel neglijenta in pastrarea oricarui alt secret decat cel de stat, poate constitui infractiune daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute la art. 249 din Codul penal. In situatia in care fapta functionarului care incalca obligatiile corelative dreptului la informatie al persoanei nu intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni, atunci persoana vatamata intr-un drept al sau poate actiona functionarul sau autoritatea administrativa din care acesta face parte, in contenciosul administrativ, potrivit art. 51 din Constitutie si procedurii prevazute de Legea nr. 554/200 In cazul in care persoana a fost lezata de un functionar privat sau persoana juridica de drept civil, atunci cel lezat se poate adresa instantei civile cu actiune prin care se vizeaza raspunderea civila delictuala, daca sunt indeplinite conditiile acesteia.Independent sau concomitent cu raspunderea penala, administrativa si civila, persoana vatamata intr-un drept al sau mai poate cere autoritatii competente sa traga la raspundere disciplinara functionarul public potrivit art. 70 pct. 2 lit. 'f' din Legea privind statutul functionarului public pentru abaterea de «refuz nejustificat de a indeplini sarcinile si atributiile de serviciu.»

8 Infractiuni prevazute de legea audiovizualului.

Potrivit Legii audiovizualului nr.504/2002 sunt sanctionate ca infractiuni unele fapte grave, din domeniul comunicarii audiovizuale, respectiv in art.96, astfel :

Constituie infractiuni si se pedepsesc cu amenda penala intre 1.000.000 lei si 30.000.000 lei urmatoarele fapte :

a) Emiterea sau retransmiterea de programme fara licenta audiovizuala, licenta de emisie sau autorizatie de retransmisie.

b) Emiterea pe alta frecventa sau cu o putere radianta mai mare, dintr-un alt amplasament decit cele prevazute in decizia de emisie, daca autorul faptei nu se conformeza de indata somatiei emise de

Autoritatea Nationala de Reglementare in comunicatii.

c) Producerea, importul, distribuirea, vinzarea, inchirierea, detinerea, instalarea, intretinerea si inlocuirea in scop comercial, a dispozitivelor ilicite de decodificare utilizate pentru servicii

audiovizuale cu acces conditionat.»

9 Infractiuni prevazute de Legea nr. 187/1999.

Prin Legea nr.187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar de securitate s-au instituit drept infractiuni fapte prin care se pot leza drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei. Astfel in art.24 din Legea suscitata, se dispune :

Nerespectarea prevederilor prezentei legi de catre alte persoane decit cele prevazute la art.20 atrage, de asemenea, raspunderea penala, civila, administrativa sau disciplinara, dupa caz.

2) Sustragerea, tainiurea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorindu-se cu 2 ani.

3) Eliberarea de adeverinte, documente sau copii de pe acestea, in alte conditii decit cele prevazute in prezenta lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

4) Darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

5) Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.

TEME pentru referat:

Comparatia intre «dreptul la informatie» si «libertatea de a primi informatii».

Obligatiile autoritatilor publice corelative dreptului la informatie, in legislatia Romaniei.

Limitele obligatiilor autoritatilor publice romane privind comunicarea informatiilor de interes public.

Limitele obligatiilor autoritatilor publice romane privind comunicarea informatiilor de interes privat.

Obstructionarea ilegala a accesului la informatii.

BIBLIOGRAFIE

Dr. Valerica Dabu - Raspunderea juridica a functionarului public. Ed. Global Lex Bucuresti, 2000.

Dr. Valerica Dabu - Despre protectia secretului profesiona si a creditului bancar. V. Dabu in Revista de Drept Comercial nr. 6/2000, pp. 47-61.

Cornel Lazar - Autoritate si deontologie, Editura Sicorna, 1999.

Miruna Runca - Introducerea in etica si legislatia presei, Editura ALL, Bucuresti, 1998.

I.R.D.O. - Principalele instrumente internationale privind Drepturile Omului, vol. II, Bucuresti, 1998.

Dr. Dumitru Titus Popa - Dreptul Comunicarii, Editura Norma, Bucuresti, 1999.

Lucian Vasile Szabo - Libertatea si comunicarea in lumea presei. Editura Amarcord, Timisoara, 1999.