SEMNALELE CORPULUI UMAN - Kinezica. Expresiile fetei. Oculezica. Olfactica. Haptica

SEMNALELE CORPULUI UMAN - Kinezica. Expresiile fetei. Oculezica. Olfactica. Haptica

Kinezica (studiul miscarilor corpului)

Kinezica sau miscarea corpului include gesturile, miscarile mainii si ale bratului, miscarea piciorului, expresiile faciale, privirea fixa si clipitul, postura sau pozitia corpului. Desi fiecare parte a corpului poate fi utilizata pentru a transmite mesaje nonverbale, fata, mainile si bratele sunt principalele canale kinezice prin care sunt trimise mesajele nonverbale. Comparativ cu alte parti ale corpului, ele au o mare capacitate de transmitere, in special fata. Cel mai raspandit sistem de clasificare a canalelor kinezice a fost dezvoltat de Paul Ekman si Wallace Friesen, in lucrarea The Repertoire of Nonverbal Behavior: Categories, Origins, Usage and Coding (1969). Ei au organizat comportamentul kinezic in cinci mari categorii:

emblemele;

ilustratorii;

dispozitiile;

reglatorii;

adaptorii.

Semnificatiile celor mai multe dintre acest canale kinezice variaza de la o cultura la alta.

Emblemele si ilustratorii

Emblemele sunt preponderent (dar nu si exclusiv) gesturile mainilor, care au o traducere literala verbala directa. Exemple de embleme: degetele aratator si mijlociu pozitionate pentru a indica litera "V", insemnand "pace", degetul mare orientat in sus (cu pumnul inchis) pentru O.K., aplecare spre in fata a capului pentru "da", respectiv miscarea stanga-dreapta pentru "nu", ridicarea din umeri pentru "nu stiu" sau "nu pot", ridicare sprancenelor pentru a transmite surprinderea, sau intrebarea etc.

Ilustratorii sunt reprezentati, in mod tipic, de miscarile mainilor si ale bratului, acompaniind vorbirea, sau functionand pentru a completa ori a accentua ce a fost spus prin cuvinte. Batutul cu pumnul in masa in timpul unui discurs, de exemplu, sau un aspect din discurs subliniat printr-o anumita miscare, sau trecerea gandirii dintr-o zona in alta marcata printr-un gest al mainii prin aer, ca si cum vorbitorul isi conduce discursul, sau mainile schitand un desen/o figura in spatiu, sau (tot printr-o miscare a mainilor si bratelor) repetarea sau amplificarea a ceea ce s-a spus anterior etc. sunt ilustratori. Acestia servesc functiei metacomunicationale, adica sunt mesaje despre mesaje, de natura nonverbala, care ne ajuta sa le interpretam pe cele verbale.

Dispozitiile: expresiile fetei

Chipul da expresie in modul cel mai reusit trairilor interioare; fiind la elementul cel mai "la vedere" ne poate ajuta in a fi persuasivi cand sustinem o problema sau, din contra, ne poate trada adevaratele trairi. Nici unul dintre elementele comportamentului nonverbal nu intruneste caracterul de universalitate la nivel de semnificatii continute asa cum se intampla cu mimica.

Evidenta curenta sugereaza ca anumite expresii faciale ale emotiei, numite dispozitii sunt universale. Doctorul si profesorul american Paul Ekman, specialistul nr. 1 in lume in materie de expresii faciale, a constatat ca oamenii pot exprima mai mult de 10.000 de expresii ale fetei, si ca 2.000, pana la 3.000 dintre acestea au legatura cu emotiile. Domnia-sa     subliniaza ca, prin studiul fetelor, nu putem spune ce gandesc oamenii, ci doar ce simt ei.

Reglatorii

Reglatorii non verbali sunt acele comportamente si actiuni care guverneaza, directioneaza si/sau conduc conversatia. Pe parcursul conversatiilor, contactul direct prin intermediul privirii si raspunsul afirmativ prin miscarea specifica a capului transmite, in mod tipic, acordul sau ca interlocutorul intelege ce i s-a comunicat. Chiar gradul de apropiere fizica, pe durata unei conversatii, este un semnal ce poate indica interlocutorului daca sa continue sau nu comunicarea.

Regulile pentru contactul direct sau distanta in timpul conversatiei sunt reglate de normele culturale ale fiecarei tari.

Adaptorii sunt actiuni kinezice care satisfac necesitati de ordin psihologic sau fiziologic. De exemplu, scarpinarea unei mancarimi satisface o necesitate de ordin fiziologic, pe cata vreme gestul de a bate (ritmic, eventual) pe o masa cu pixul, in timp ce se asteapta     deliberarea intr-un examen/concurs final, satisface o nevoie psihologica.

Oculezica (contactul vizual)

Oculezica poate fi definita drept comportamentul privirii.

In timpul interactiunilor sociale, oamenii se privesc in ochi, in mod repetat, dar contactul vizual mai prelungit are loc cand il ascultam pe cel care ni se adreseaza, mentinandu-ne privirea in medie de trei pana la zece secunde; prelungirea contactului vizual conduce la instalarea disconfortului vorbitorului.

Olfactica (semnalele olfactive)

Olfactica se refera la simtul asupra mirosului, care indeplineste o functie biologica de mare insemnatate.

Raman neelucidate o serie de necunoscute, respectiv, ce semnifica exact expresii de genul: "miros intepator", "miros neplacut", "miros acru (innacrit)" sau "miros dulceag", "miros de prospetime" etc. Un obstacol in realizarea unei clasificari a mirosurilor il reprezinta modurile diferite in care percep indivizii umani aceste mirosuri.

Haptica

Haptica, sau comunicarea tactila se refera la folosirea atingerii. Mark Knapp este de parere ca atingerea ar putea fi cea mai primitiva forma de comunicare.

Natura atingerii este adesea mediata de mai multe culturi. Relatia dintre interactanti, locul si durata atingerii, presiunea si relativitatea atingerii, mediul in care aceasta apare (public sau privat), precum si daca atingerea este intentionala sau pur accidentala influenteaza atingerea in cadrul culturilor.