Sa vorbim despre folosirea interviului ca metoda de cercetare

Introducere

Acest capitol schiteaza cateva avantaje ale folosirii stilului conversational, interviul, ca metoda de cercetare . Vom vorbi despre cine cu cine vorbeste, cum se aleg interlocutorii, cum se tine interviul. Ca o consideratie particulara este modul in care se pun intrebarile, etica si politica interviului, si caile pe care se gasesc prin interviu problemele comune.

Capitolul subliniaza de asemenea cateva dintre diferentele dintre interviurile sociale, cum se intervieveaza personalitatile, si cele din diferite contexte culturale.

Cum vorbim cu oamenii

Incearca sa pui intrebarile din anexa 1. Ai gasit intrebari care nu-ti ofera raspunsul pe care-l asteptai? De exemplu, la intrebarea "Cate feluri de ciocolata ai mancat saptamana asta?", nu s-a vrut sa se afle un numar, ci s-a vrut sa se inteleaga care-i punctul de vedere al fiecaruia vis-a-vis de ciocolata. Asta include prajitura cu ciocolata, sau ciocolata calda, sau pur si simplu batonul de ciocolata. Apoi am vrut sa spun ca nu mananc de obicei o cantitate anume. Cat consum depinde daca este vara sau iarna, daca merg des la magazin, daca sunt fericita sau deprimata, grasa sau slaba. Chestionarul nu-mi permite sa-mi exprim parerea, pe cand interviul amanuntit imi permite sa-mi exprim complexitatile si contradictiile despre obiceiul meu de a manca ciocolata.

Acest tip de chestionar este menit a pune un set fix de intrebari simple care-i directioneaza pe intervievati intr-o categorie aparte, pe care n-ar fi vrut sa o foloseasca, si asta e un motiv pentru care cei ce fac studiul aleg interviul ca un supliment sau ca o alternativa la chestionar.

Chestionarele sunt de asemenea standardizate; ele nu sunt structurate pe antecedentele individuale. Mai degraba se bazeaza pe tipul "si acum despre" pentru a incerca raspunsurile individuale.

Chestionarele sunt analizate de obicei prin diferite tehnici ale statisticii care releva date numerice, si uneori pot include scurte comentarii. Scopul folosirii chestionarului este de a sonda o anumita parte a populatiei si astfel se pot face generalizari din raspunsurile acestora. In unele cazuri puterea de justificare a chestionarului este limitata.

Interviul, in contrast cu chestionarul, este in general nestructurat sau semistructurat. Cu alte cuvinte, se poarta o conversatie fluida, fiecare interviu variind in functie de interes, experienta si tipul interlocutorului. Se face sub forma de dialog sau intrebari.

Eyles (1988) descrie interviul ca fiind "o conversatie cu un anumit scop". Avantajul acestei metode este ca se poate orienta in functie de persoana, permitand interlocutorului sa-si dovedeasca experienta prin descrierea si explicarea stilului sau de viata in propriile cuvinte. Aceasta conversatie scurta ofera sansa atat celui ce face studiul cat si intervievatului sa aiba o discutie lejera, ceea ce nu permite chestionarul.

In timpul interviului cel interesat are sansa de a se reintoarce la un anumit punct, punand aceeasi intrebare in diferite moduri pentru a se convinge de veridicitatea raspunsului; si intervievatul poate explica complexitatea si contradictiile experientei sale, si poate da mai multe detalii despre viata sa zilnica (Brymon 1988). Unul din punctele forte ale acestei metode este ca permite celui intervievat sa exceleze intr-o calitate pe care cel ce pune intrebari nu a anticipat-o (Silverman, 1993). Materialul oferit de aceasta metoda este vast, detaliat si variat (Burgess, 1984), realizand un "profil indepartat", insa mai slab decat cel pe care-l poate oferi chestionarul. (Silvermann, 1993: 15).

Este analizat prin citirea textului, reliefand cuvintele si intelesul, mai mult decat statisticile. Spre deosebire de chestionar, scopul unui interviu nu este de a fi reprezentativ (o greseala a acestei tehnici), ci de a intelege experienta individuala si crezul fiecaruia. Accentul il pune in a considera contributia fiecaruia la viata si modul in care acesta se comporta in contextul social. Natura cursiva si individuala a stilului conversational al interviului determina faptul ca acesta nu poate fi repetat, ci doar se pot corobora unele interviuri prin studii similare sau tehnici complementare.

Alegerea unei metode umaniste sau post-structurale pentru argumentul studiului nu este tot atat de obiectiva in cercetarile stiintifice sociale. Mai repede se argumenteaza ca munca de cercetare este explicit sau implicit alimentata de experiente, scopuri si interpretari ale cercetatorului ce formuleaza chestionarul, sau de programul intalnirii si atunci cercetatorii trebuie sa selecteze persoanele in sine si nu ca obiecte ce trebuie exploatate (England, 1994).

Stanley si Wise (157), doi sociologi care au facut anumite critici la adresa femeilor, argumenteaza "Indiferent daca ne place sau nu, cercetatorii raman fiinte umane, complete, cu simturi normale, greseli si capricii, si toate acestea conteaza in modul de intelegere a ceea ce se petrece. Cunostintele noastre sunt in medie asemanatoare cu cele ale cercetatorilor; nu exista nici o metoda sau tehnica pentru a face cercetari mai mult decat o medie a cercetatorului".

Referitor la acest punct de vedere al lui O'Conell Davidson si Loyder (1994; 125), explica: "Intevievatorii nu-si pierd obiectivitatea, devenind partiali sau impunandu-si punctul de vedere celui ce raspunde, chiar daca se folosesc de interviu ca o oportunitate de a explora valurile, scopul si gandirea individuala ale subiectului".

Un ultim lucru pe care trebuie sa-l avem in vedere cand incercam sa decidem indiferent daca se foloseste interviul amanuntit ca o tehnica de cercetare pentru un studiu, este ceea ce nu trebuie folosit in izolare dar asta poate fi folosit ca parte a multimetodelor legate de intrebarile de cercetare.

Cine cu cine vorbeste

Cercetatorii folosesc chestionarele adesea proband tehnici la intamplare, pentru a selecta, o categorie reprezentativa a populatiei pentru alte studii.

Scopul interviului nu este cel de a alege mai multe persoane reprezentative, ci una singura. Pentru a alege pe cine sa intervievam este deci adesea, o decizie motivata, din punct de vedre teoretic. De exemplu, daca s-ar studia teama fata de crima, se poate anticipa ca se poate avea o influenta asupra simturilor umane la pericol, datorita faptului ca statisticile criminale sugereaza ca barbatii sunt speriati de violenta, iar femeile sunt cele ingrozite de atacurile sexuale.

Se poate deduce ca barbatii si femeile nu sunt grupuri sociale omogene si acest lucru este un tip de clasificare, in afara de cea din punct de vedere al varstei, etniei, ce pot avea influente deosebite asupra fricii.

Se poate, deci, alege interviul pentru barbati si femei de diferite varste si de diferite etnii atunci cand se vrea a se afla ce procese sunt implicate in perceperea pericolului crimei.

Din punct de vedere geografic, ne intereseaza ce diferente se fac cand se aleg interlocutori din mediu rural sau urban, deci se poate afla rolul habitatului asupra interviului.

Cand va ganditi asupra cui trebuie sa luati interviul e important de retinut cine sunteti si cum interactionati in contact cu altii. Asta este ceea ce academicienii descriu ca reconsiderarea personalitatii si a fi reflexiv.

Kim England defineste reflexivitatea ca "o critica a binelui, o introspectie si o analiza a propriei constiinte, din punct de vedre al omului de stiinta" (England, 1994: 82).

In particular, e important sa se recunoasca diferitele relatii ce exista intre tine insuti si cei pe care-i intervievezi.

Dupa cum explica Schoenberger: "Intrebari de tipul: sex, clasa, rasa, nationalitate, politica, istorie si experienta, reliefeaza cercetarile si interpretarile in intreaga lume, mai mult decat ne-am imagina".

Scopul este deci, nu sa ne luam dupa acestia, ci sa stim si sa invatam de la ei (Schoenberger, 1992: 218). De exemplu, este foarte dificil pentru un barbat sa tina un interviu despre temerile femeii deoarece influenta unui om strain va determina acea femeie sa se simta amenintata. Femeile, se simt de asemenea, stanjenite si ezitante cand vorbesc cu un barbat ce are un trecut violent. E important, deci sa se atinga "partea sensibila" a celui intervievat. Mai repede decat sa se riste a se deranja intimitatea unei femei, si a o intimida, este bine ca un om interesat de a o cerceta sa fie mai apropiat, doar asa se va experimenta simtirea acesteia.

Pe acelasi model sau in cazuri similare se poate obtine un efect pozitiv, o facilitare a dezvoltarii unui raport intre intervievator si interlocutor si astfel creandu-se o conversatie detaliata, bazata pe empatie, respect mutual si intelegere.

Conform lui Dyek (1993: 54), o mama care facea un studiu intr-o maternitate, explica: "Impartirea unui cadru comun de referinta si familiaritate cu termeni culturali specifici si nuante in tema practicii de a fi mama, a facilitat o formulare a intrebarilor interviului si mi-a permis sa raspund comentariilor intr-un mod ce a intretinut o conversatie cursiva".

In mod similar trebuie gasita calea cea mai simpla de a constitui un raport cu cei interpelati si trebuie sa te ocupi de interviurile care au subiectul legat de propriile interese, sau intervievezi oameni cu care ai ceva in comun.

In timpul postmodernismului s-au facut studii asupra marginalizarii grupurilor cu un stil de viata aparte.

Pe de o parte, aceasta recunoastere a diversitatii si diferentei a condus cercetarile la a incerca sa permita si "altor voci" sa vorbeasca. Pe de alta pate, cativa scriitori argumenteaza ca acest tip de cercetare nu este altceva decat o forma academica a voyeurismului in care grupurile marginale, de exemplu, lesbienele si homosexualii sunt tratati ca fiind "persoane exotice".

Liz Bondi (1990: 163) cuprinde aceste anxietati cand scrie: "riscul postmodernismului este o noua forma de turism printre sexe, in care adeptii masculini pot migra in lumea feminina din care-si iau "cate putin din fiecare", in sensul ca se reintorc la siguranta, familiarism, imbunatatindu-si insa terenul cu masculinitate".

Acestea au condus-o pe Kim England (1994) sa-si schimbe obiceiurile la o viata heterosexuala, dupa ce a sustinut un studiu asupra lesbienelor din Toronto.

Scriind despre aceasta experienta in "Geograful profesionist" ea puncteaza pericolul insusirii altei voci si reprezentarii de sine insusi ca expert in alte vieti.

Daca va inhamati la cercetari de descoperire a lumii este important sa tineti cont de pozitia voastra privilegiata in termeni de sanatate, educatie, in relatiile cu ale celor cu care lucrati, si sa se recunoasca faptul ca studiul este o forma de colonialism.

Adesea cand academicienii vorbesc despre puterea relatiilor se presupune ca interviul are un cuvant important de spus. Oricum, daca intevievati oameni din elita sau de afaceri, ei sunt cei ce au primul cuvant, controland accesul la informatii, informatia si informatorii. Ei adesea vor sa aiba influenta in procesul studiului, refuzand ca interviul sa fie inregistrat sau cerand ca interviul sa fie regizat, si influentand modul de realizare. (vezi de exemplu Mc. Dowell, 1992; Herz si Luber, 1995).

Cum alegem interviul

Sunt mai multe moduri de a obtine informatii:

Chestionarul

O practica comuna este cea de a formula un chestionar simplu, trecand in revista o serie de informatii si incluzand cerintele la sfarsitul chestionarului, cerand celor ce raspund sa lase adresa si numarul de telefon.

Avantajul este ca e cea mai rapida, usoara si ieftina cale de a alege pe cineva, si se poate afla si ceva despre persoanele respective, punctul lor de vedere si topica, inainte de a structura interviul.

Dezavantajul acestei metode este ca se pot gasi mai multe persoane care vor fi intervievate, de exemplu o clasa medie, pe cand s-ar dori sa se discute cu persoane cu pregatire mai vasta.

Cold calling

Registrul electoral listeaza cate 15 indivizi in fiecare casa. Implicit, asta denota o informatie de baza despre caracteristicile sociale ale fiecarei gospodarii, de exemplu dupa nume, se poate spune daca un locuitor este casatorit, daca locuieste singur, daca este barbat sau femeie. Datorita schimbarii numelui este de asemenea posibil a se face presupuneri daca locuitorii sunt tineri, batrani sau de varsta mijlocie.

De exemplu, din lista din anexa 2 este posibil ca Brenda si Douglas Jones sa fie un cuplu de varsta mijlocie, in timp ce Edna Walker este probabil vre-o batrana ce locuieste singura. In acelasi fel, daca hotarati ca scop al studiului sa aveti nevoie sa intervievati un cuplu de varsta mijlocie si persoane batrane din mediul rural, se poate obtine registrul electoral de la biblioteca publica. Studiind numele si numarul locuitorilor fiecarei case se poate afla adresa oricui credeti ca este potrivit a fi intervievat si atunci nu aveti decat sa bateti la usa si sa intrebati daca vor sa fie intervievati: se poate, de asemenea, afla numarul de telefon si ii puteti contacta telefonic.

Problematica este alegerea strategiei. Mai intai, nu sunt garantate intotdeauna rezultatele deoarece in zonele cu populatie densa, din listele electorale pot lipsi date, iar presupunerile asupra caracteristicilor sociale ale locuitorilor pot fi incorecte.

In al doilea rand, "cold calling-ul" este foarte jenant si astfel se obtine o rata crescuta a refuzurilor.

In al treilea rand, si cel mai important, batranii si femeile singure se simt intimidate daca un strain bate la usa lor sau suna neanuntat, in special daca asta se intampla seara, timpul optim de "a prinde" persoanele acasa.

Gatekeepers

"Gatekeepers"-ii sunt acei indivizi dintr-o organizatie ce au puterea de a acorda sau refuza accesul persoanelor sau situatiilor cu scopul cercetarii (Burgess, 1984: 48).

E important cand contactati "gatekeeper"-sii din organizatii sau institutii, sa stiti exact ce fel de informatii doriti sa aflati (preferabil in scris). Cand aveti acces la "gatekeeper"-si prin intermediul unei persoane este foarte important deoarece trebuie sa spuneti exact ce informatie doriti si ce plan al discutiei aveti.

Fiti atenti in special cand va bazati pe "gatekeeper"-si, pentru a fi introdusi intr-un anume grup social (de exemplu, prin intermediul presedintei Organizatiei Femeilor), atunci ei vor incerca sa va prezinte un grup restrans de membri (probabil prietenii lor) si va vor descuraja sa discutati si cu altii. In aceasta situatie trebuie sa faceti un efort discret pentru a discuta si cu alte persoane, pentru a fi siguri ca "gatekeeper"-ul nu incearca sa va indeparteze de langa ei (atunci ridica tonul vocii impiedicandu-va sa intelegeti informatiile pe care le primiti). Acest lucru trebuie sa se faca foarte .., si numai de circumstante apropiate deoarece potentialele repercusiuni ale inselarii unui "gatekeeper" pot fi foarte serioase.

Luand acestea in considerare, vorbiti mai intai cu superiorul proiectului sau cu profesorul de curs.

Donovan (1988), o cercetatoare alba descrie cum s-a folosit de prietenii sai negri pentru a fi introdusa intr-un grup Afro-caraibean. Atunci a putut sa se foloseasca de un informator pentru a fi introdusa la un altul.

Atuul acestei tehnici este ca ajuta cercetatorii sa invinga obstacolele importante in a gasi intervievanti cu experiente sau caractere particulare. Este important, sa fiti siguri ca aveti mai multe contacte initiale cand porniti "snowballing"-ul incat sa nu primiti informatii doar de la un grup restrans.

Intervievatii selectati prin "snowballing" vor incerca adesea sa va determine sa spuneti ce au spus prietenii lor. Este esential sa mentineti confidentialitatea fiecarui interviu.

Sunt grupuri la care este foarte dificil de ajuns. Grija pentru siguranta copiilor, schimbarea modului in care sunt conduse scolile, si introducerea curriculum-lui national, ceea ce inseamna ca activitatile scolare sunt strict programate, contribuie in a face mult mai dificil pentru cercetator sa capete acces in scoli. Daca se vrea a lucra cu copiii trebuie sa investiti o groaza de timp pentru a va organiza programul, cum veti scrie directorului scolii care va poate impiedica accesul la autoritatea educationala, consiliul parintilor sau parinti care va vor permite accesul in clasa.

Este greu de asemenea sa determinam oameni in    varsta sa participe la proiect datorita temei pentru siguranta personala.

Mai degraba abordarea individuala acasa este mai eficienta si mai elegant de contact pe aceia care se invart prin cluburi sau aceia care se pot acomoda repede; in schimb ei trebuie sa poata sa va aduca potentiale informatii.

De asemenea, a contacta pe cei ce coordoneaza organizatii si grupuri de suport pentru lesbiene, homosexuali si bisexuali si negocierea accesului la membrii acestor grupuri, este cea mai sensibila si etica metoda de a recruta disidenti sexuali pentru un studiu de construire a cluburilor pentru homosexuali.

Cel mai important obstacol in a capta informatii de la organizatii este sa stiti cum este cel mai potrivit pentru a vorbi. Cererea unui interviu (prin scrisoare sau telefon), este mai eficienta daca acea persoana este tinta unor insulte; o cale de a afla care ar fi cel mai potrivit pentru a vorbi este de a cunoaste organizatia cat mai bine, prin obtinerea unui material publicitar al companiei sau cercetand-o pe Internet.

Oricand contactati persoane pentru interviu este important sa stiti clar, in scris, tintele studiului, cu cine vreti sa vorbiti, subiectul discutiei, o estimare a duratei interviului, unde ati dori sa ajungeti, si o scrisoare de introducere de la profesorul vostru.

Daca nu primiti raspuns (ceea ce se intampla in cazul in care contactati organizatii) dati un telefon sau faceti personal o vizita.

Unde se tin interviurile

Un interviu se tine in locuri diferite (Denzin, 1970). In majoritatea cazurilor daca discutati cu persoane de afaceri sau oficiali ai unor institutii si organizatii nu aveti de ales, interviul se va tine in birourile lor.

Sunt mai multe solutii cand interviul se tine unui membru din public. Incercati sa tineti conversatia in locuri obisnuite, zgomotoase, sociale, ca pub-urile, cluburile sau centre, doar daca este posibil sa gasiti un birou privat sau o camera unde sa puteti sa vorbiti cu o persoana in amanunt fara sa fiti deranjati sau sa vi se distraga atentia. Invitarea persoanelor la universitate este o alternativa in a gasi un spatiu linistit. Fundalul este un element ce da un aer formal interviului. A vorbi cu persoane dupa propria lor teorie, in propriul camin, poate facilita o conversatie mult mai relaxata. De asemenea va ofera posibilitatea de a invata mai mult despre persoana, vazand-o in mediul ei inconjurator.

Pentru siguranta voastra nu incercati sa tineti un interviu cu persoane cu care nu va simtiti confortabil, cu care teama de a intalni straini in jur va va face vulnerabili. De exemplu, O'Conell Davidson (1991) descrie experientele sale cand a facut un studiu intr-o centrala de apa ceea ce a facut sa intalneasca oameni necunoscuti si locuri izolate.

Skeggs (1994) de asemenea puncteaza ca pentru o femeie, hartuirea sexuala poate avea loc in timpul studiului indiferent daca acesta este un interviu acasa sau la birou. In ciuda faptului ca sunteti femeie sau barbat, ca intervievati in public sau in locuri private, este bine ca intotdeauna sa fiti precauti.

In primul rand, tot timpul luati asupra voastra un act de identitate si o scrisoare de la profesorul dumneavoastra care va explica ce doriti sa faceti.

In al doilea rand, spuneti cuiva unde plecati si in cat timp va asteptati sa va intoarceti.

In al treilea rand, fiti sigur ca sunteti pe deplin constienti de pistele pe care le are departamentul sau institutia dumneavoastra.

Punerea intrebarilor

Sunt partea cea mai rapida si usoara a interviului. Fiecare intervievat este un individ aparte si fiecare este diferit, interviul este o lupta sociala si cum va raspunde persoana respectiva la intrebari depinde de modul in care difera punctul de vedere al intervievatorului de cel al intervievatului (O'Conell Davidson si Layder, 1994: 118).

Modul de prezentare aparenta si comportamentul are o importanta deosebita (Smith, 1988) in a stabili raportul. Mc. Dowell (1992), de exemplu, spune ca pentru a intervieva o persoana de afaceri este important cum te imbraci. In mod similar, a ne imbraca in genul unei persoane inteligente are o importanta pentru persoane batrane, care sunt foarte atenti asupra persoanelor pe care le lasa sa intre in casa.

Contrar, daca intervievati fermieri sau persoane implicate in grupuri protestatare, este de preferat sa va imbracati cat mai obisnuit.

Cheia pentru a avea un interviu reusit este o topica perfecta din partea dumneavoastra. Interviurile nu contin un set rigid de intrebari stiute dinainte, pentru ca doriti sa intelegeti scopul in proprii termeni ai interviului; este important sa faceti o lista a temelor pe care vreti sa le atingeti in fiecare interviu.

Asta poate include si cateva intrebari pe care le puteti pune oricui.

Sunt mai multe moduri de a alcatui un program al interviului. Doua dintre ele sunt in box 3.

Daca aveti o oarecare confidentialitate cu intervievatul, o apropiere este alcatuirea unei liste de teme pe care le-ati dori sa le atingeti in interviu.

Daca va temeti ca pierdeti firul in timpul interviului, trebuie sa aveti o serie de intrebari cheie de care sa va agatati sa reveniti la ideile urmatoare.

Acestea pot fi de tipul intrebarilor descriptive care cer informatii despre activitatea / experienta; intrebari structurale care se focalizeaza pe cum si unde se petrece evenimentul; cu intrebari prin care se dezvaluie intalniri, sentimente si opinii. Aceasta va poate ajuta sa va amintiti toate unghiurile din care ati dori sa abordati problema, toate informatiile pe care ati fi dorit sa le primiti.

Majoritatea persoanelor intervievate au fost chestionate pe strada. Chiar daca nu se asteptau sa fie implicati intr-o conversatie, ei s-au asteptat sa raspunda scurt unui set de intrebari. Este nevoie de timp sa "incropesti" un interviu si sa dezvolti un raport cu participantul. Incearca sa incepi interviul cu o descriere generala sau intrebari fixe, in care ai dori sa raspunda liber, nu cu raspunsuri scurte de genul da / nu.

Griffiths (1991) de exemplu, a descoperit ca in cazul intervievarii adolescentilor pentru un studiu al relatiilor interumane interviurile sale erau mult mai reusite cand incepea sa puna intrebari reale de tipul: "Cum ajungeti sa va cunoasteti unul pe altul?", mai degraba decat intrebari deocheate de tipul "De ce sunteti prieteni?"

Cerand persoanelor sa faca o retrospectiva a ultimelor 24 de ore, este, de asemenea, un mod afectiv de a impinge interlocutorul sa patrunda in viata sa de zi cu zi si sa perceapa informatii pe care le poate folosi mai tarziu in interviu.