Situatii de Comunicare - continut, relatie, context

Situatii de Comunicare

-continut, relatie, context

Comunicarea este un schimb de informatii

Orice act de comunicare presupune urmatoarele elemente :

- un emitator, care produce un mesaj, codificandu-l

- un canal de comunicare

- un receptor care decodifica mesajul

- o reactie de raspuns a receptorului

Orice comunicare presupune un limbaj :

- verbal

- nonverbal

- paraverbal

Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si comunicarii.

Functiile limbajului :

1. Functia de comunicare a unui continut

- informational

- emotional

2. Functia de cunoastere
3. Functia de reglare a relatiilor interumane

Comunicarea interpersonala, publica si interculturala

- Bariere de comunicare

Comunicarea interpersonala se realizeaza intre 2 sau mai multe persoane aflate in situatie de apropiere spatiala.

Prin comunicare interpersonala oamenii interactioneaza schimbandu-si sistematic pozitia si rolul in discutie, influentandu-se reciproc, comunicandu-si ganduri si sentimente, formandu-si imaginea despre sine si despre ceilalti.

Comunicarea publica este o comunicare formala, legata de punerea in aplicare a regulilor existente in societate.

Functiile comunicarii publice

1. Informare
2. Asigurare a relationarii sociale
3. Insotire a schimbarilor comportamentale si organizationale

Comunicarea interculturala

- se stabileste intre oameni ce apartin unor culturi diferite

- are scopul de a forma atitudinea de cooperare si solidaritate, dar si de a preveni discriminarea si marginalizarea

Definitia si importanta logicii

Argumentarea si structura sa

Primul care a acordat o importanta primordiala logicii a fost Aristotel.

Termenul « logica » a fos t folosit pentru prima oara de Alexandru din Afrodisia ( Cetate greceasca) in secolul 3.

« Logica » provine din greaca antica, « logos » = cuvant, gandire.

Logica are 3 ramuri :

1) Logica generala

- se ocupa de formele logice generale ( termenul, propozitia, rationamentul)

Aristotel definea logica drept stiinta legilor de rationare.

Orice afirmatie trebuie sa aiba o valoare de adevar in functie de gradul de potrivire cu realitatea

2) Logica simbolica, matematica sau moderna

- pune in discutie operatorii logici (negatia, disjunctia, conjunctia)

Austus de Morgan - 1847 - scrie lucrarea « Logica formala » unde defineste logica drept stiinta a relatiilor.

Charles Pierce afirma ca logica apartine filosofiei si teoretizeaza rationamentele bazate pe implicatie.

3) Logica contemporana

Gottlob Frege

Rudolf Garnap afirma ca logica nu este o teorie, ci un sistem de semne cu reguli de utilizare.

Necesitatea argumentarii a dus la definirea argumentarii ca logica.

Structura argumentarii

1) - teza care se sustine sau se respinge

2) - temeiurile

Principiile logicii traditionale

Principiile logice au sensul de legi generale de rationare, de reguli dormale in functie de care se desfasoara orice rationament, indiferent de continutul sau ori de tipul de propozitii dolosite.

Cele 4 principii logice actioneaza intotdeauna simultan.

1) Principiul identitatii

Conform acestui principiu, orice obiect al gandirii este identic numai cu sine in acelasi timp si sub acelasi raport.

exceptie = sinonimia

2) Principiul non-contradictiei

Cf acestui principiu, un obiect nu poate fi in acelasi timp si sub acelasi raport afirmat si negat.

3) Principiul tertului exclus

Conform acestui principiu, o propozitie este fie acceptata, fie respinsa dintr-un sistem de propozitii.   

Principiul tertului exclus nu trebuie confundat cu principiul bivalentei.

Principiul bivalentei afirma ca o propozitie este fie adev fie falsa in acelasi timp si sub acelasi raport, a3a posibilitate fiind exclusa.

4) Principiul ratiunii suficiente

Pentru orice acceptare sau respingere a unei teze trebuie sa existe un temei suficient.

Tipuri de temeiuri :

Necesare si suficiente

Necesare dar nu suficiente

Nici necesare nici suficiente

Suficiente dar nu necesare

Obs : Dpdv logic sunt considerate corecte doar temeiurile de tipul 1) si 4)

Termenii

Def : Dpdv logic un termen este un cuvant sau un grup de cuvinte care se refera la unul sau mai multe obiecte atribuindu-le un sens.

Orice termen are 3 coordonate :

Lingvistica

Cognitiva (sens)

Ontologica (existenta)

Termenul are o intensiune si o extensiune.

Intensiunea este alcatuita din multimea caracteristica a obiectului sau grupului de obiecte la care ne referim.

Extensiune este reprezentata de numarul obiectelor carora li se pot aplica caracteristici specifice in intensiune.

Tipologie :

- in functie de intensiune

Absoluti : planeta

Relativi : bun, rau

Abstracti : corectitudine, frumusete

Concreti : bun, rau

Pozitivi elev

Negativ orb

Simpli manual

Compusi manual de logica

- in functie de extensie

Vizi : centaur, sirena

Nevizi : orice obiect logic de natura materiala si mentala

Colectiv : padure

Distributiv : copac

Vag : tanar

Precis : patrat

Singular orice nume propriu

General  orice subst comun

Raporturi intre termeni

- sunt de doua tipuri

1) Concordanta

2) Opozitie

Extensiunea unui termen se mai numeste sfera de notatie sau referinta.

Intensiunea unui termen se mai numeste sens, continut sau conotatie.

Concordanta

In cazul raporturilor de concordanta, extensiunile celor doi termeni au in comun cel putin un obiect.

a)     Raportul de identitate

Extensiunea lui x coincide cu extensiunea lui y, conform diagramelor lui Euler.

b)     Raportul de incluziune

Extensiunea lui y contine extensiunea lui x.

c)     Raportul de intersectare

Extensiunea lui y se intersecteaza cu extensiunea lui x.

Opozitie

Extensiunile celor doi termeni nu au niciun element comun

a)     Raportul de contradictie

X=nonY

b)     Raportul de contrarietare

Un obiect din universul de discurs nu apartine simultan extensiuniloe celor doi termeni dar exista posibilitatea sa nu faca parte din niciunul.