TEORIILE PSIHOLOGICE IN COMUNICARE

TEORIILE PSIHOLOGICE IN COMUNICARE

Din perspectiva behaviourista, cercetarea in comunicare vizeaza studierea raporturilor dintre simboluri si comportamentul uman. Behavioristii comunicarii sugereaza ca semnele sa fie legate de un comportament care tinde spre un scop.

1. Teoria lui Charles Morris (1971)

In conceptia lui Morris, orice organism pentru care ceva reprezinta un semn este un interpretam. In ceea ce priveste semnele, Morris distinge trei categorii:

a)       Semnalele, care sunt semne naturale ale organismului sau mediului (simptome ale unei boli, amprente, etc). Semnalul nu poate fi folosit ca substitut al unui alt semn cu care sa aiba legaturi de sinonimie. Chiar lipsit de intentia de comunicare, el poate totusi vehicula aceeasi informatie ca un semn intentionat. Ambele pot influenta comportamentul individului.

b)       Semnele iconice, termenul iconic fiind preluat de la Pierce, desemnand un semn care se aseamana cu un obiect, permitand identificarea.

c)       Simbolurile sunt semnele prin care sunt inlocuite fenomenele corespunzatoare si semnalele lor, in urma unei relatii accidentale sau conversationale.

Morris vorbeste despre 'semnul semnului', desemnand in mod clar un semn produs pentru a fi folosit drept inlocuitor al oricarui semn cu care este sinonim.

Morris introduce termenul 'consign' (semn de comunicare, comsemn), care se refera la un semn care are aceeasi semnificatie pentru persoana care il produce si persoanele care il recepteaza. Comsemnul, prin opozitie cu semnul personal, are aceeasi semnificatie pentru un anumit numar de interpreti. Desi aceleasi semne au o semnificatie comuna, raspunsurile comunicatorului si ale destinatarului pot fi diferite.

Pentru Morris, orice stiinta a semnelor (semiotica) cuprinde trei discipline: sintactica, semnatica si pragmatica.

Sintactica studiaza relatiile formale dintre semne. Abordate din perspectiva behavionsta, categoriile de semne sunt determinate de asteptarile celui care le foloseste (corespondenta pragmatica), precum si denumirile semnelor (corespondenta semantica).

Semantica studiaza relatiile formale dintre semne. in linia demersului behaviorist, locul semnificatie semnelor este dat de raspunsurile pe care le provoaca aparitia lor intr-o situatie determinata. Semnele isi afla semnificatia prin modul si locul in care sunt intrebuintate.

Pragmatica studiaza relatiile semnelor cu utilizatorul. in lucrarea 'Signs, language and behaviour', Morris considera ca numai pragmatica trebuie sa se ocupe de studiul limbajului.

2. Modelul SMCR al lui Berlo (1960)

Modelul lui Berlo evidentiaza natura psihologica a comunicarii. Pune accentul pe diferite componente, inclusiv pe atitudini, intentii si precizeaza conditiile unei transmiteri eficiente.

SMCR reprezinta sursa (S), mesajul (M), canalele ( C) si receptorul (R). (vezi figura 1.)

S SURSA

M MESAJ

C R

CANALE RECEPTOR

Fig 1. Modelul SMCR al lui Berlo

Sursa doreste sa transmita ceva. Ideile, nevoile, intentiile sale de a comunica si de afolosi simbolurile necesare producerii unui mesaj depind de:

a)       Abilitatea comunicationala: aptitudini pentru codarea mesajului (a sti sa scrie), competenta de a decoda evenimentul ( a sti sa vada), capacitatea de a analiza rational o situatie, in functie de obiective (a sti, de exemplu, sa convinga).

b)    Atitudini, care constituie predispozitia de a actiona in diferite situatii (atitudine negativa, autoritara, ezitanta, pozitiva).

c)       Cunostintele sale in legatura cu subiectul tratat, cu destinatarul.

d)       Sistemul social si cultural.

Mesajul este alcatui din elemente si are o structura.

Canalul este reprezentat de cele cinci simturi.

Receptorul prezinta aceleasi caracteristici cu ale sursei, influentand comunicarea.

In conceptia lui Berlo, comunicarea este un proces dinamic si continuu intre doua persoane care pot fi separat si simultan, si emitator, si receptor. Este un model linear si secvential, nerealizand o relatie dinamica intre diferitele elemente ale modelului.

4. Modelul 'tensiunii in simetrie' al lui Newcomb (1953)

Th. Newcomb propune modelul 'A-B-X' in vederea intelegerii procesului de comunicare, pornind de la lucrarile psihologului Heider (1946), care a fost procupat de gradul de concordanta sau discordanta, care exista intre doua persoane cu privire la a treia persoana sau un obiect.

In conceptia lui Newcomb, functia fundamentala a comunicarii este cea de a permite la doi sau mai multi indivizi de a-si mentine orientarea simultana reciproca si spre un obiect al mediului extern. Comunicarea este generata de un dezechilibru al sistemului social (McQuail, Windahl, 2001, p.31). comunicarea, sustine modelul 'A-B-X' tinde sa restabileasca starea de echilibru a sistemului, pana la o noua perturbare determinata de receptarea unor noi informatii. Comunicarea este vazuta ca o structura triunghiulara, in care emitatorul si receptorul stau la baza structurii informative, cu privire spre un obiect, intr-o perfecta simetrie (McQuail, 1999, p.37). Se presupune ca divergentele dintre A si B in orientarea lor spre X vor stimula comunicarea. Efectul acestei comunicari va tinde inspre refacerea echilibrului, considerat starea anormala a unui sistem de relatii.

Ulterior Newcomb a sustinut ideea ca numai in anumite conditii este probabil ca procesul de comunicare sa fie activat:

a)     cand exista o puternica atractie intre persoane;

b)    cand obiectul este important pentru cel putin unul dintre participanti;

c)        cand obiectul X are o importanta comuna pentru amandoi. (Marinescu, 2003, p.130, apud McQuail, Wmdhal, 2001).

Modelul tranzactional al lui Barnlund (1970)

Pentru Barnlund, comunicarea nu inseamna nici reactie, nici interactiune, ci o tranzactie in care omul inventeaza si atribuie semnificatii pentru a-si realiza proiectele. Sensul este mai mult inventat, decat primit. Comunicarea efineste producerea sensului. Barnlund este preocupat de semnele verbale, comportament si mediu. Limbajul verbal este o parte componenta a modelului, semnele verbale fiind considerate semnale comportamentale specifice.

Barnlund propune doua modele: unul de comunicare intrapersonala, respectiv un model de comunicare interpersonala.

Modelul de comunicare intrapersonala face referire la o persoana care codeaza si decodeaza, atribuind sens diferitelor semnale din campul sau de perceptie, (vezi fig.4).

^CPU» Cpu* C]>U* Cpii* C_Ru* Cpu* Gpijs

Fig. 4. Modelul tranzactional al lui Barnlundpentru comunicarea intrapersonala

Exista trei tipuri diferite de semnale carora persoana (P) le confera un sens:

Cpu : semnale denumite publice, reprezentate de obiecte, sunete, circumstante care exista in mediu si care pot fi percepute de o persoana. Ele exista independent de persoana, avand sensuri difeite atribuite de persoane diferite.

Cpr : semnale de natura privata, care nu sunt disponibile tuturor, care sunt exterioare persoanei.

Cbehnv semnale comportamentale nonverbale, care sunt relativ sau potential

controlabile din interiorul persoanei. Constient sau inconstient, persoana codeaza in

comportamentul ei nonverbal. Insa ea poate si sa decodeze prin atribuirea unei

semnificatii acestui comportament. Spirala desemneaza legatura dintre codare si decodare. Sagetile indica stimuli diferiti care atrag persoana. Sensul sagetii ilustreaza atribuirea unui sens obiectelor. Liniile ca o lama de fierastrau de la capatul fiecarei serii de semnale indica aspectul nelimitat al sensului.

Modelul de comunicare interpersonala se refera la existenta a doua persoane ( Pi si P2), Cbehv, care este semnalul comportamentului verbal si M, mesajul, (vezi figura 5).

Fig. Modelul tranzactional al lui Barnlund pentru comunicarea interpersonala

Semnalele private (Cpr ) raman proprietatea fiecaruia, semnalele publice (Cpu ) sunt potential aceleasi pentru Pi si P2, existand diferente in ceea ce priveste elementele remarcate si valoarea atribuita. Semnele comportamentale nonverbale (Cbehnv) se modifica din cauza prezentei celeilalte persoane. Semnele comportamentale verbale se adauga celor precedente. Semnele comportamentale reprezinta un mesaj (M), fiecare persoana regleaza semnalele pe care le produce, sunt identificate psibilele semnificatii pe care celalalt le poate atribui actelor sale, fiecare isi interpreteaza actiunile ca si cum ar fi ale altuia.

Configuratia modelului este lineara, mecanicista. inmultirea elementelor evoca complexitatea modelului. Nu sunt incluse contextele sociale si culturale.

Referinte bibliografice:

Baylon, C, Mignot, X., (1994), La communication, Paris, Ed. Nathan

Dinu, M., (1997), Comunicarea, Bucuresti, Ed. Stiintifica

Dumitru, Gh., (1998), Comunicare si invatare, Bucuresti, EDP

Fiske, J., (2003), Introducere in stiintele comunicarii, Bucuresti, Ed. Polirom.

Gadet, F., (1987), Saussure. Une science de la langue, Paris, PUF

Lohisse, J., (1998), Les Systeme de communication, Paris, Armand Colin

Lohisse, J., Comunicarea. De la transmiterea mecanica la interactiune, Bucuresti, Ed. Polirom