Zvonuri, prejudecati, stereotipuri

Zvonuri, prejudecati, stereotipuri

Zvonuri - definitii

Legile de transmitere a zvonurilor

Clasificarea zvonurilor

Zvonurile si comunicarea simbolica

Zvonuri - definitii

Zvonul este definit ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea.

Pentru Allport si Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezinta ''un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om in om, de obicei din gura in gura, in lipsa unor date concrete care sa ateste exactitatea lui".

Peterson si Gist definesc zvonul ca o "relatare sau explicatie neverificata care circula din om in om si este legata de un obiect, un eveniment sau o problema de interes public".

T.Shibutani da o definitie mai buna a zvonului, ca fiind ''produsul importantei si ambiguitatii'': daca importanta este zero, in nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaratiile oficiale elimina zvonurile, pe cand lipsa acestora nu face decat sa potenteze aparitia si circulatia lor.

Zvonurile sunt puse in circulatie pentru ca au o dubla functie: de a explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care i se poarta. Circulatia zvonurilor este dependenta de contextele sociale (credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor si grupurilor.

2. Legile de transmitere a zvonurilor

Lucrarile lui Allport si Postman au pus in evidenta trei legi de transmitere a zvonurilor:

1) legea saraciei si a nivelarii (pe masura ce zvonul circula, el tinde sa devina mai scurt, mai usor de inteles si de relatat);

2) legea accentuarii (intarirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobandesc astfel un loc central in semnificatia zvonurilor);

3) legea asimilarii (conservarea si reorganizarea continutului in jurul unei teme centrale).

Asimilarea se poate face la tema centrala prin condensare, anticipare si stereotipuri verbale.

Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.

Cercetarile lui Allport si Postman au aratat ca indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza si de a retine in obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de intelegere si intereselor proprii.

Cercetarile lui Kapferer au aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale: credibilitatea, aparenta de adevar si dezirabilitatea continutului informatiei.

Circulatia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii si incertitudinii in fata unor situatii ambigue. De asemenea, circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu cat aceasta din urma este mai saraca, incompleta sau mai putin credibila, cu atat se intensifica propagarea zvonurilor. Din acest motiv, in societatile totalitare care monopolizeaza informatia formala, zvonurile au o mare raspandire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si comportamente mai greu de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulatia lor se restrange atunci cand exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii.

Un zvon poate fi lansat intentionat (tendentios) sau neintentionat (aleator); indiferent de situatie insa, efectele sunt aceleasi.

Cu cat mediul in care se transmite este mai omogen, cu atat are o viteza mai mare de propagare, deoarece apeleaza la un nivel comun de intelegere, la persoane care isi desfasoara activitatea impreuna ori sunt componentii unui grup bazat pe interese comune (precum spiritul de casta).

Desi circula haotic si se "autoalimenteaza permanent", pana in momentul ajungerii la receptor zvonul "se finiseaza", se definitiveaza, primeste o forma completa.

O alta idee importanta este aceea ca, pentru a circula, zvonurile nu au nevoie de adevar. Logica lor nu este cea a ratiunii. Chiar daca multe din zvonuri nu sunt adevarate, ele sunt prea frumoase ca sa nu fie ascultate si, apoi, repovestite. In lipsa adevarului sau corespunzand pe de-a intregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara incetare din om in om pentru ca zvonul sa-si depene firul dupa o logica proprie, raspandindu-se ca o epidemie. In vechiul regim din Romania, zvonurile anti-Ceausescu au circulat pentru ca s-au grefat pe o atitudine cvasigenerala, ostila totalitarismului. Nu zvonurile au creat atitudinea, ci aceasta a facut ca ele sa prinda viata.

Pe de alta parte, o serie de zvonuri reflecta anxietatea populatiei. Zvonurile Revolutiei s-au raspandit rapid, pentru ca populatia a fost infricosata. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice intre membrii unei comunitati, a carei teama nu mai suporta intrebari fara raspunsuri" (Olender, 1982).

Substanta zvonurilor, informatiile neoficiale, neverificate, se structureaza, in baza unei logici specifice: despre un subiect valorizat pozitiv (S+) se afirma ca a realizat o actiune negativa (A-). Numai structura paradoxala (S+) si (A-) socheaza si face ca zvonul sa circule. Cine nu a fost consternat afland ca X, om politic si mare patriot, este implicat in afaceri financiare dubioase?! Sigur, importanta evenimentului, dar si ambiguitatea stirilor au facut ca informatiile neoficiale sa circule "in paralel" cu cele oficiale. Capacitatea critica a fiecaruia a filtrat informatia. Mai mult decat atat, anumite caracteristici de personalitate intr-un context social concret faciliteaza nasterea si viata zvonurilor. S. Chelcea propune formula

care rezuma cel mai concret fenomenul complex al zvonurilor. Emergenta zvonurilor intr-un context social dat (S) este in functie (f) de importanta evenimentului (I) si de ambiguitate (A), factori care potenteaza zvonul, si de anumite trasaturi de personalitate (P), care actioneaza frenator (capacitatea critica, externalismul sau locul controlului s.a.).

Locul controlului:

- in exterior - oameni care percep ca ceea ce se intampla cu ei se datoreaza norocului, sansei, soartei sau puterii altora; acestia sunt mai vulnerabili la zvon

- in interior - oameni care au credinta in controlul intern, care percep recompensele si pedepsele ca fiind tinand de comportamentele sau caracteristicile proprii; acestia sunt mai putin vulnerabili la zvon.

Clasificarea zvonurilor

Analistii clasifica zvonurile in trei categorii:

. cele care iau dorintele drept realitate (optimiste);

. cele care exprima o teama si o anxietate;

. cele care provoaca disensiuni (ataca persoane din cadrul aceluiasi grup).

Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascunsa, complotul impotriva puterii, crizele artificiale, teama de straini, rapirea copiilor, bolile conducatorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiara sau escrocheriile lor.

Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza.

Plecand de la aceste date ale situatiei, se lanseaza un mesaj cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent cat de departe de adevar este continutul enuntului respectiv. In acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare.

Zvonul reuseste sa cucereasca o arie considerabila de intindere in spatiul social indeosebi in situatii de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar provoca o criza sociala plecand de la zvonuri bine directionate si lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. In acest sens, Merton releva faptul ca zvonurile pot genera ''predictia creatoare de evenimente'', atunci cand sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei.

Ca principale tipuri de falsificari sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, intretinerea celor transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emotional in scopul ecranarii pana la disparitie a spiritului critic.

Zvonurile si comunicarea simbolica

Exista zvonuri a caror aparitie este ciclica, rezistente la progresul tehnologiilor de informare in masa, la dezvoltarea si la progresul omenirii in ansamblu.

Iata cateva exemple: La cateva luni de la sfarsitul razboiului din Bosnia, o companie de relatii publice din Marea Britanie recunostea faptul ca a fost angajata, pe tot parcursul razboiului, de catre partea musulmana aflata in conflict, pentru formarea imaginii acestei parti. Nimic extraordinar! Dar aceeasi firma recunoaste ca a "inventat' stiri pe care le-a pus la dispozitia mijloacelor de informare occidentale "fidelizate' (controlate intr-un fel sau altul de companie). Stirile fabricate care au avut cel mai inalt efect au fost cele referitoare la asasinarea, de catre partea sarba, a tuturor femeilor din satele cu populatie musulmana. Dincolo de aspectul deontologic al problemei, inventarii de stiri in sine, se pune intrebarea: de unde aceasta eficienta a trezirii emotionalului din cititorul occidental la aflarea unei astfel de stiri? O alta situatie: Urmariti un film. Acesta se intrerupe brusc si pe ecranul TV apar reclame. Una dintre ele, celebra deja este cea pentru tigarile Marlboro: un calaret reuseste sa imblanzeasca un cal naravas, dupa care aprinde o tigara.

Iata inca doua exemple de simboluri care alimenteaza zvonuri "rezistente' in timp: sarpele ascuns in fructele exotice dintr-un supermarket (fructe care provin neaparat dintr-o tara "neagra'), otravirea apei fantanilor. Intrebari:

.   De ce femeia si nu alta categorie de populatie?

.   De ce calul, sarpele si nu alt animal sau pasare?

.   De ce apa si nu un alt element?

Pentru un posibil raspuns la toate aceste exemple trebuie sa vorbim putin despre comunicarea simbolica.

Diferenta esentiala dintre om si animal o constituie capacitatea interpretativa ce caracterizeaza fiinta umana. Omul reconstruieste realul prin interpretarea propriilor senzatii si perceptii. Aceasta capacitate interpretativa specific umana face ca "omul sa nu mai traiasca intr-un univers fizic', ci intr-un "univers simbolic'. Vorbim, desigur, despre operarea cu simboluri si despre comunicarea simbolica.

Semn si simbol

Daca prin semn intelegem orice obiect care reprezinta altceva decat propria substanta fizica, prin simbol vom intelege un semn cu un numar infinit de semnificatii. Daca limbajul conceptual, stiintific tinde sa atribuie conceptului o singura semnificatie, simbolul tinde sa spuna totul despre obiectul semnificat. Oamenii recurg la simboluri pentru a spune despre ei si despre lume ceva ce nu incape in sensurile obisnuite ale cuvintelor sau in categoriile si legile stiintei. Comunicarea simbolica are un inalt continut manipulator. De ce? in primul rand datorita capacitatii maxime de explicare a realitatii si apoi datorita caracterului sau bazal. Simbolurile se adreseaza tocmai aspectelor ultime, mai putin constiente ale gandirii umane. Ele au valoarea unei interpretari-cadru a realitatii, in societatile moderne, simbolurile s-au camuflat, dominate de gandirea analitica, stiintifica. Nefiind explicite, efectul lor asupra modului de gandire poate fi enorm.

Iata posibile explicatii ale exemplelor mentionate la inceput:

.        Formarea unei imagini este o operatiune care mizeaza, evident, pe comunicarea simbolica. Femeia este, in toate societatile si in toate timpurile, simbolul fecunditatii, al vietii insasi.

.          Calul sau taurul din reclame sunt simboluri ale principiului fecundator, al vitalitatii si virilitatii. Iata de ce dominarea calului de catre un barbat inseamna o exprimare a virilitatii, creand imaginea dorita, aceea a "barbatului adevarat', imagine la care sunt deosebit de sensibili toti occidentalii.

.    Sarpele ascuns este simbolul raului. "Morala' zvonului este simpla: intre lucrurile bune (fructele) se poate ascunde raul. De ce este vorba despre fructe exotice? Simplu: datorita fricii de celalalt (celalalt diferit de eu),     frica profund umana, pe care o regasim in toate culturile, dar mai ales in Occident.

.   De unde zvonul referitor la otravirea apei? Apa este principiul vietii. Simbolismul apei este general uman: din apa a aparut pamantul, spun miturile tuturor popoarelor. Omul insusi a fost creat din pamant si apa. Din spaima profunda pentru viata noastra, a celor asemenea noua, apare zvonul referitor la otravirea apei, ceea ce va duce la distrugerea vietii.