EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIILOR IONIZANTE

EFECTELE BIOLOGICE ALE RADIATIILOR IONIZANTE

Aparitia efectelor biologice la organismele expuse radierii este rezultatul desfasurarii in timp a trei faze:

Faza reactiilor elementare, foarte scurta, de ordinul a 10^-15 secunde, care corespunde la a) interactiunea primara care are ca rezultat excitarea si ionizarea moleculelor si b) la reactiile radio-chimice prin care apar radicali liberi si rupturi moleculare. Ea nu este influentata de temperatura.

Faza reactiilor chimice, care dureaza de la cateva secunde la mai multe ore. In timpul ei, radicalii liberi si moleculele excitate reactioneaza intre ele si cu alte molecule.Viteza acestor reactii creste cu temperatura, din care cauza se mai numeste faza termosensibila.

Faza modificarilor functiilor si structurilor celulare corespunde efectelor manifeste ale bolii de iradiere. Acest stadiu biologic poate dura de la cateva ore la mai multi ani. (Subiectii puternic iradiati in noaptea accidentului de la Cernobal au sucombat pana a doua zi la amiaz, pe c­and unele dintre victimele bombardamentului de la Hirosima au supravietuit cu simptome manifeste 10 20 de ani.)

Studiile experimentale asupra culturilor de celule iradiate cu doze creascatoare de radiatii au condus la urmatoarele concluzii privind unele functii celulare:

Functia celulara Doze mici Doze mari

Cresterea accelerata diminuata

Mitoza incetinita oprita

Moatea celulara tardiva precoce

Este necesara o precizare a sensului terminologiei utilizate pentru moarte celulara. Moartea celulara precoce inseamna ca in urma iradierii mor chiar celulele iradiate. Moartea celulara tardiva caracterizeaza populatia care este condamnata sa dispara la tentativa de reproducere a descendentilor de generatia a II-a, a III-a, a IV-a . . .etc.. Ea semnifica faptul ca celulele iradiate isi pierd capacitatea de reproducere indefinita.

Primele constatari asupra radiosensibilitatii au fost facute de Bergonie-Tribondeau in 1906. El a enuntat o "lege" care sumarizeaza caracteristicile celulelor susceptibile la efecte letale:

O populatie de celule este cu atat mai sensibila le radiatii cu cat 1) are viteza proceselor metabolice mai mare; 2) este iradiata intr-o faza mai precoce a mitozei si 3) este mai nediferentiata. Sunt "nediferentiate" celulele care au un viitor cariocinetic lung, deci morfologia si functiile nu sunt definitiv fixate.

Aceasta lege ofera un ghid simplu pentru masurile de radioprotectie medicala si pentru intelegerea cazurilor in care se practica radioterapia. Radioprotectia impune sa nu fie expuse radiatiilor tesuturile sanatoase sensibile: cele embrionare, cele hematopoetice, gonadele, epiderma si mucoasa intestinala. Pe de alta parte, beneficiaza de radioterapie tumorile cu celule de radiosensibilitate mare. Acestea sunt, in general, sarcoamele (in special blastoamele) care sunt tumori cu celule derivate din tesuturile mezenchimale (nediferentiate). Acestea satisfac in foarte buna parte cerintele specificate de Bergonie-Tribondeau.