Vascozitatea sangelui

La temperatura de 37⁰C, vascozitatea sangelui este de cca. 4 ori mai mare decat a apei, sangele fiind un lichid nenewtonian.

Sangele este un lichid complex, fiind un sistem dispers heterogen, mai precis o suspensie de elemente figurate (celulele) in plasma (solutie apoasa de electroliti, neelectroliti si macromoleculare).

Procentul din volumul total al sangelui ocupat de elementele figurate, in majoritate covarsitoare hematii, poarta numele de hematocrit, valoarea normala fiind cuprinsa intre 45 si 50%.

In consecinta, vascozitatea sangelui variaza in functie de marimea hematocritului, de viteza de curgere si de raza tubului.

Dependenta descrisa de ecuatia lui Einstein (relatia 6.4.) pentru lichidele nenewtoniene este de tip liniar. Insa, in cazul sangelui, aceasta dependenta este aproape exponentiala (Fig. 6.2.). Aceasta variatie brusca a vascozitatii relativa se explica prin faptul ca la valori de peste 58-60% a hematocritului, apar aglomerari ale hematiilor, acestea deformandu-se datorita presiunii dintre ele. Astfel, imposibilitatea miscarii libere a hematiilor determina o crestere accentuata a vascozitatii.

Fig. 6.2. Variatia vascozitatii relative cu hematocritul

Masuratorile pentru cele doua curbe din figura au fost efectuate cu capilare diferite: curba (1) cu F > 1mm si curba (2) cu F < 1mm. Dependenta coeficientului de vascozitate relativa de diametrul capilarului este cunoscuta sub denumirea de fenomenul Fahraeus-Lindquist (Fig.6.3).

Matematic, aceasta dependenta este descrisa de relatia:

(6.5)

unde - coeficientul de vascozitate pentru un tub cu raza foarte mare;

d_p - diametrul particulelor (hematii)

r - raza capilarului

Fig.6.3. Variatia vascozitatii relative a sangelui cu raza capilarului.

Variatia coeficientului de vascozitate relativa cu raza tubului si cu viteza de curgere se datoreaza acumularii si aranjarii hamatiilor in zona axiala a tubului si formarii unui manson plasmatic de vascozitate mica la contactul cu peretii vasului. Procesul are loc la viteze de curgere mici, astfel incat vascozitatea nu mai este influentata sensibil de variatia vitezei in circuitul sangvin. In schimb, cand raza tubului scade sub 0,5 mm se constata o micsorare accentuata a vascozitatii relative, ceea ce favorizeaza curgerea in vasele sangvine mici.

Modificari ale vascozitatii apar in diferite stari patologice, astfel creste la hipertensiune, poliglobulie, axfixie si scade la anemie.

Vascozitatea creste in urma consumului de alcool, cafea si datorita existentei produsilor de dezasimilatie acumulati in organism in perioada de oboseala. Cresterea concentratiei de CO₂ in sange duce la marirea (umflarea) elementelor figurate, ceea ce determina cresterea vascozitatii. Asadar, sangele venos este mai vascos decat cel arterial.

Cresterea vascozitatii cu scaderea temperaturii si conjugata cu vasoconstrictia capilara determina stagnarea circulatiei periferice, ducand la aparitia degeraturilor.

De asemenea, cresterea vascozitatii determina o crestere a efortului inimii pentru mentinerea unui debit normal, deci o crestere a tensiunii arteriale.

Vascozitatea este mai mica la femei decat la barbati si la copii decat la adulti.