Caracterizarea cadrului natural de cultivare a florilor

Caracterizarea cadrului natural

1 Asezarea geografica si relieful zonei

Ferma horticola nr.3 "V. Adamachi" a Statiunii Didactice este amplasata in partea de NV a municipiului Iasi, fiind incadrata intre coordonatele geografice de 47⁰10' si 47⁰15' latitudine nordica si respectiv, de 27⁰30' latitudine estica.

Ferma face parte din teritoriul cadastral al municipiului Iasi si este delimitata de catre urmatoarele unitati:

la N - Municipiul Iasi;

la E - U.S.A.M.V. Iasi;

la S - Gradina Botanica si SC Copou SA;

la V - SC Copou SA si Liceul Agroindustrial Iasi

Sub aspect geomorfologic, ferma hoticola este situata in extremitatea S-V a Depresiunii Jijiei-Bahlui.

Fata de sediul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara ferma se afla la o distanta de aproximativ 200 m spre N-V si include terenul agricol dintre Gradina Botanica si Liceul Agroindustrial.

Experienta ce constituie tema de lucru a acestui proiect a fost efectuata in serele Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara "Ion Ionescu de la Brad" Iasi, amplasata pe teritoriul judetului Iasi, in partea de NV a municipiului.

In serele universitatii se gasesc numeroase specii floricole din toate colturile lumii, plante tropicale si subtropicale, care au reusit sa se adapteze foarte bine, creindu-se conditii adecvate zonei din care provin.

Ferma horticola se situeaza pe versantul dinspre vest si sud, adiacent dealului Copou, integrandu-se in zona de silvostepa a Podisului Moldovei.

Teritoriul fermei este strabatut de doua talveguri secundare, cu orientare sudica si sud-vestica care se unesc la baza inspre sud, formand valea ce face legatura cu sesul Bahluiului.

Relieful este variat cu versantii situati pe curbe de nivel variind intre 170-90 m altitudine si cu panta antre 12-21%, in partea de S-V se afla zona de platou cu pante de 5-8%.

Microrelieful si relieful terenului se diferentiaza prin forme pozitive si negative, din platourile largi cu pante de 2-3% versantul cu panta de 10-25% si mai inguste cu inaltimi inguste cuprinse antre 80m si 180m. Gruparea terenului agricol pe principalele forme de relief si categorii de panta evidentiaza urmatoarea distributie: 22 ha sunt situate pe platouri, versanti si vai, 21 ha pe versanti cu panta de 10-15% si 11 ha pe versanti cu panta de 15-25%.

Activitatea diferita a factorilor de mediu din cuprinsul acestei zone fac sa se deosebeasca urmatoarele forme de relief:

relief structural slab prezentat;

relief structural bine prezentat prin interfluvii si versanti;

relief de acumulare reprezentat prin terase coluvionale si pluviale.

2 Studiul pedologic

In ecosistemul Copou-Iasi, solul predominant ce ocupa circa 80% din suprafata statiunii didactice este cernoziomul puternic degradat, format pe marne cu urmatorul profil:

AM - prezinta grosimi de 45-55 cm, de culoare brun foarte inchis in stare umed si brun castaniu inchis an stare uscata. Are structura poliedrica bine dezvoltata cu numerosi pori fini;

AB - prezinta grosimi de 18-25 cm, are culoare brun cenusiu parte inchisa an stare umeda si brun cenusiu inchis in stare uscata.

Are o structura poliedrica bine dezvoltata, cu numerosi pori fini;

BV - prezinta grosimi de 20 pana la 60 cm, de culoare bruna sau brun galbuie inchis sau slab roscat, mai deschis in partea inferioara a orizontului. Are o structura poliedrica bine dezvoltata dar mai frecvent o structura ca lumnoida sau prismatica;

C - apare la adancimi de 70 cm pana la 110 cm. Carbonatii sunt acumulati sub forma de pete, vinisoare si concretiuni;

D - reprezentat de roca de salificare: marna.

Insusiri fizice

Compozitia granulometrica este luto-argiloasa in orizontul AM si argilo-lutoasa in orizontul BV.

Greutatea volumetrica are valori mijlocii in orizontul AM si creste spre profunzime. Continutul inhumus al solului atinge valori medii de 3,05-1,75 in orizontul AM.

Reactia solului este neutra inorizontul AM si creste spre profunzime, spre slab - acida.

Continutul incarbonat de calciu este in cantitati dozabile, efervescent cu apa, chiar la suprafata. Continutul in azot total este ridicat, insa slab aprovizionat in potasiu mobil (24-35 mg/100).

Coeficientul de ofilire (CO) prezinta valori mici in orizontul AM si valori mijlocii in orizonturile inferioare.

Insusiri chimice

Reactia chimica este neutra (ph=6,5-7,1) sau slab acida, cu ph=6,0-6,9 an orizontul AM.

Insusiri agroproductive

Cernoziomurile cambice sunt soluri fertile, datorita insusirilor fizice si hidro fizice bune, a rezervelor de humus, elementelor nutritive precum si a conditiilor de umiditate favorabile.

Cernoziomurile cambice reactioneaza relativ bine la ingrasamintele minerale cu N si mai ales cu P. Nu reactioneaza la ingrasamintele potasice, intrucat sunt bine aprovizionate in acest element.

Fertilizarea efectiva a cernoziomurilor cambice este micsorata de deficitul de umiditate. Obtinerea unor productii mari si constante este realizabila numai prin aplicarea irigatiilor.

3 Hidrografia si hidrologia

Pe teritoriul fermei, apele de suprafata apar sub forma de izvoare de coasta, acestea constituind un factor favorizant pentru alunecari de teren. Datorita acestui fenomen, s-au executat lucrari de drenaj in zonele versantilor, unde apa din panza freatica determina un exces de umiditate si s-au captat izvoarele. Apa pornita din aceste captari s-a dirijat in reteaua de scurgere permanenta prin intermediul conductelor. Tuburile care se folosesc la executia drumurilor absorbante sunt din beton cu diametrul de 300 mm, perforate pe 2/3 din sectiune sau din ceramica.

Tipul principal de chimism este bicarbonatic, cu predominarea ionilor de calciu si magneziu proveniti din rocile sedimentare traversate (marne, gresii, calcare) dar pe masura reducerii regimului de scurgere devin treptat sulfato-clorurice, prin imbogatirea de ioni de sodiu si clor proveniti din intercalatii de marne salinizate

Studiul climei

Clima orasului Iasi are un caracter temperat continental integrandu-se in mod organic ansamblului conditiilor naturale ale Podisului Moldovei, cu ierni geroase si veri calduroase, uneori cu perioade de seceta, in lunile iunie - august. Climatul este temperat continental cu nuante excesive, consecinta a pozitiei de interferenta antre climatul moderat continental al Podisului Moldovenesc si cel excesiv continental al Campiei Moldovei, interferenta ce are loc aproximativ pe la 200 - 250 metri in planul inclinat al Coastei Moldave. In general, climatul se caracterizeaza prin alternante de zile calde si linistite, cu zile reci noroase si cu vant, in perioadele de trecere de la iarna la primavara si de la toamna la iarna. Se constata frecventa gerurilor tarzii in luna aprilie si brume timpurii incepand cu jumatatea lunii septembrie, cu o frecventa a anilor secetosi de la 3 la 4 ani.

4.1 Regimul termic

Temperatura aerului la Iasi, exprimata prin valorile medii pe o durata de 15 ani (tab. 1) are o variatie lunara cuprinsa intre minima de (-6,6) in luna ianuarie si maxima de (23,8) in luna iulie.

Ultimul inghet, cel mai timpuriu apare la 2 martie si cel tarziu la 21 mai, iar primul inghet se produce in jurul datei de 15 octombrie. Intervalul fara inghet este de 181 zile.

Trecerea peste 0⁰C se produce in aer intre 28 martie si 2 aprilie si pe sol intre 1 si 3 martie cu o decalare de 1-2 zile pe versantii cu expozitie nordica fata de cei cu expozitie sudica.

Durata perioadei de vegetatie este cuprinsa intre 227 si 233 zile corespunzand duratei cu temperaturi mai mari sau egale de 5⁰C, iar perioada de crestere intensa a vegetatiei este cuprinsa intre 178 si 185 zile suprapunandu-se intervalului cu temperaturi mai mari sau egale de 10⁰C.

In ecosistemul horticol Iasi temperaturi mai coborate de -20⁰C au fost inregistrate destul de rar: -22⁰C in 1976, -28⁰C in 1979, -30⁰C in 1980, -20⁰C in 2006.

Tabelul 1

Temperaturile medii lunare (⁰C) inregistrate in zona Copou - Iasi

4.2 Regimul precipitatiilor

In cea mai mare parte a anului precipitatiile cad sub forma de ploaie cu exceptia intervalului cuprins intre datele medii de 23 noiembrie si 21 martie, cand se inregistreaza 31-42 zile cu ninsoare.

Regimul pluviometric exprimat prin media pluviometrica a precipitatiilor in ecosistemul horticol Iasi este de 542,5 mm fata de 638 mm media pe tara (tab. 2).

Distributia precipitatiilor in timpul anului este neuniforma, pe anotimpuri repartitia fiind astfel:

24,3% primavara

37,6% vara

19,7% toamna

18,4% iarna

Lunile cele mai bogate in precipitatii sunt iulie, octombrie cand se inregistreaza 90,4 mm lunar.

Un fenomen specific il constituie ploile cu caracter torential sub forma de averse in sezonul cald.

Lipsa timp de 20-25 zile a precipitatiilor duce la aparitia secetei, mai ales vara. In cursul unui an se inregistreaza in medie 191 zile fara precipitatii, iar gruparea lor in perioade mari au repercursiuni asupra productiei floricole.

4. Umiditatea relativa a aerului

Umiditatea atmosferica are o medie anuala de 594,5 si variaza in limite largi (tab. 3). Umiditatea naturala a solului si cea a aerului influenteaza intr-o mica masura productia agricola. De aceea, pentru desfasurarea normala a lucrarilor agricole, continutul de apa trebuie mentinut la nivel constant prin udari periodice, in functie de cerintele plantelor.

Tabelul 2

Precipitatiile medii lunare in zona Copou-Iasi in perioada 1990-2005 (mm)

Facand o statistica a ultimilor ani, se constata ca umiditatea relativa a aerului prezinta variatii mari de la un an la altul. Se observa ca in timpul lunilor de iarna, umiditatea relativa a aerului este mai ridicata avand valorile cuprinse intre 70-93 %, acest fapt datorandu-se, in special, caderilor de zapada. Vara, umiditatea relativa a aerului prezinta valori mai mici de cca 69%, aceasta datorandu-se temperaturilor ridicate.

Tabelul 3

Umiditatea relativa a aerului in zona Copou-Iasi in perioada 1990-2005

4.4 Regimul eolian

Viteza medie a vanturilor nu este uniforma. Un numar de peste 50 zile pe an, prezinta vant a carui viteza depaseste 16m/s si 5 zile cu viteza de cel putin 22m/s.

Iarna desi frecventa vanturilor este mai mica se manifesta destul de activ crivatul care bate din estul Europei, producand frig si viscole puternice.

Vanturile din sectorul vestic (NV, V, SV) si sudic au maximul de frecventa in sezonul cald, favorizand insolatia si temperatura de care beneficiaza terenurile cu expozitie N si E. Vanturile din sectorul estic ( NE, E, SE) sunt mai active in sezonul rece, inclusiv sub forma Crivatului geros si insotit de viscole. Prin carenta lor in vapori de apa, contribuie in perioada de vara-toamna la aridizarea climatului si cresterea deficitului de umiditate (tab.4)

Tabelul 4

Frecventa si viteza vantului

4.5 Lumina si nebulozitatea

Prin pozitia sa geografica judetul Iasi beneficiaza de conditii bune din punctul de vedere al radiatiilor solare. Cantitatea de radiatii care ajunge la nivelul solului depinde atat de stralucirea soarelui cat si de nebulozitatea specifica acestei zone. Distributia radiatiei globale este neuniforma in cursul anului si are valori medii de 82-84 kcal/cm², in timp ce iarna doar 10% (ianuarie - 2,2 kcal/cm² )

Tabelul 5

Durata de stralucire a soarelui lunara, anuala si din perioada de vegetatie

(ore si zecimi)

Gradul de luminozitate se apreciaza prin suma orelor de stralucire a soarelui (tab. 5). Numarul mediu anual de zile cu cer senin la Iasi este de 107, cel al zilelor cu cer noros ajunge la 114, iar cu cer acoperit la 224 zile.

Nebulozitatea are valori ridicate incepand cu luna septembrie, continuand in ritm crescator pana in luna decembrie, cand incep apoi sa scada.

In timpul rece al anului, nebulozitatea reduce aprovizionarea apei din sol, favorizand acumularea acesteia.

5. Studiul vegetatiei

Vegetatia spontana a suferit schimbari datorita interventiei omului, astfel raportul dintre silvostepa si padure s-a redus. Vegetatia sub forma de padure a ramas doar in cateva palcuri mici, razlete fiind reprezentate de artar (Acer tataricum), tei (Tilia tomentosa), ulm (Ulmus campestris) stejar (Qercus sessiliflora) si arbusti (Prunus spinosa, Cornus mas, Rosa sp.).

Vegetatia ierboasa spontana este formata din asociatii xerofite si asociatii halofite se antalnesc pe petice de saraturi de coasta formand asociatii xerohalofite iar pe saraturile de vale formand asociatii higrohalofite. Asociatiile xerofite sant raspandite pe pantele acoperite cu cernoziomuri, cernoziomuri levigate fiind reprezentate de pajisti cu Festuca sp., Poa sp., Agropyrum repens, Adonis vernalis. Asociatiile xerohalofite raspandite sub forma de palcuri sunt reprezentate de Aster trifolium, Plantago lanceolata, Artemisia austriaca. Asociatiile higrohalofite sunt reprezentate prin pajisti de Puccinellia distans, Juncus gerardi, Phragmites communis etc.

Dintre speciile de buruieni care invadeaza plantatiile viticole putem mentiona: Convolvulus arvensis, Agropyron repens, Cirsium arvense, Sonchus arvensis, Cardaria draba, Cynodon dactilon, Taraxacum officinale, Lolium perene, Echinochloa crus-gali, Chenopodium album, Setaria pumila, Lactuca serriola etc.

Principalele caracteristici tehnice ale spatiilor horticole de cultura de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Iasi

Statiunea didactica Iasi este unitate specializata subordonata Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara pentru asigurarea conditiilor de practica productiva si efectuarea unor cercetari din domeniul agriculturii.

Pentru instruirea practica a studentilor, in cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Iasi s-a organizat un sector floricol complex, format din sere, solarii tunel si un camp didactic experimental.

Serele sunt de tip olandez si au fost date in folosinta in 1979. Exista doua corpuri de sera: primul, cu o suprafata de 3300 mp, este destinat productiei de flori taiate si experientelor; cel de-al doilea (500 mp.) este folosit in scop didactic, atat pentru producerea materialului saditor floricol necesar colectiilor, cat si pentru adapostirea colectiei de plante cultivate la ghivece sau in solul serei.

Se cultiva pe suprafete mari frezia (2300 mp), crizanteme (500 mp), cala (100 mp), alstromeria (50 mp), strelitia (50 mp).

Compartimentul destinat cultivarii florilor la ghivece, inglobeaza un numar mare de specii din regiuni diferite si este conceput special pentru efectuarea lucrarilor practice la disciplina de Floricultura. Tot aici se produce si materialul saditor la speciilor anuale necesar infiintarii colectiilor didactice sau amenajarilor floricole din dispatiul aferent cladirii universitatii.

Incalzirea acestora se face cu apa calda de la centrala termica a Universitatii, prin intermediul conductelor de distributie tur-retur si a registrelor de incalzire. Sistemul de ventilatie este compus din ferestre metalice actionate mecanic (cele amplasate pe acoperis) si manual cele de pe peretii laterali. Umbrirea se face prin stropirea geamurilor cu o emulsie de var. Aprovizionarea cu apa se face prin reteaua orasului.

Solariile se intind pe o suprafata de 250 mp si sunt folosite pentru cultivarea plantelor floricole si legumicole.

Campul didactic are o suprafata de 2500 mp si cuprinde plante floricole anuale (60 %), bienale (10 %) si perene (30 %). Sunt cultivate peste 300 specii si soiuri etichetate (mentionandu-se denumirea stiintifica, familia botanica din care face parte si denumirea populara), care constituie o bogata colectie necesara studentilor pentru a le putea identifica si cunoaste particularitatile biologice si tehnologice.