consideratii privind flora si vegetatia PARCULUI National Domogled Valea Cernei

Pe baza datelor din literatura au fost inventariate pana in prezent ca. 1400 sp. incadrate in 97 de familii     Numarul mare de specii este datorat dezvoltarii pe altitudine a reliefului, influentei climatului mediteraneean si multitudinii microclimatelor. Prin urmare intalnim de la comunitati tipice zonei nemorale, pana la comunitati alpine la altitudini mari.

Aceste date sunt anexate in format electronic, fiind un prim pas in alcatuirea bazei de date privind flora din PNDVC, cu unele observatii:

din cele 200 de lucrari de flora sau/si vegetatie au fost semnalate doar speciile din cateva lucrari mari, multe dintre articole avand un caracter descriptiv.

pentru fiecare specie sunt prezentati indicii ecologici, elementul fitogeografic la care apartine, bioforma si cvadratele sau siturile in care apar conform hartii publicate de Boscaiu, 1971.

speciile regasite in parcelele studiate, sunt marcate cu x

nomenclatura speciilor a fost actualizata dupa Flora Europaea, lucrare considerata standard pentru orice publicatie floristica;

Baza de date este realizata in Microsoft Access, pentru a putea fi adaptata cartarii pe teren.

Pana in prezent sunt destul de bine studiate masivul Domogled si Valea Tasnei, putine semnalari floristice sunt de pe masivul Suscu, in rest Muntii Mehedinti nu sunt studiati. Muntii Cernei si Godeanu sunt mai bine studiati, mai ales de Boscaiu. Dintre lucrarile floristice, cele mai importante sunt semnalate la bibliografie.

Pe baza observatiilor personale putem afirma ca pe masivul Domogled este intrunita cea mai mare bogatie floristica. Masivele Suscu si Hurcu sunt impadurite aproape pana la varf, motiv pentru care bogatia specifica este mai redusa. O situatie buna se constata pe intreg versantul stang al Cernei, intre km. 14 si km 22, probabil datorita suprafetei mari si a energiei de relief de cca 1200m, ceea ce duce la apritia unor specii de altitudine (Pedicularis verticillata).

In parcelele cu pin au fost identificate cca. 593 specii, (marcate cu x) in anexa 1, mentionand in acest sens ca nu au fost urmarite terenurile cultivate si foarte putin au fost investigate pasunile si fanatele.

Din numarul total de specii, conform spectrului ecologic:

48,44 % adica aproape jumatate din numarul total de specii, sunt mezoterme spre moderat termofile,

63,24 % xeromezofite - mezofite

29,88 % slab acido-neutrofile si 20,52 % sunt acido-neutrofile

Spectrul ecologic al speciilor din Parcul National Domogled - Valea Cernei

Toate aceste date ne conduc spre ideea concentrarii numarului de specii in zona centrala a scarii de toleranta, in cazul umiditatii si temperaturii, tipic pentru un climat continental temperat. Totusi, desi avem de multe ori de-a face cu zone de peste 1000 m altitudine, se observa o buna reprezentare a sepeciilor moderat termofile si chiar a unora termofile, acest aspect indicandu-ne ca avem de-a face cu o zona mai calda, in care iernile sunt mai blande, zapezile dureaza mai putin decat in alte zone ale tarii la aceeasi altitudine, iar soarele este mai generos.

Pe langa toate acestea, in Valea Cernei se inregistreaza pentru un numar de plante, locatiile cu cea mai mare altitudine din tara, tocmai datorita acestei clime mai blande.

De asemenea, se observa o tendinta spre xerofitism, datorata climatului mai cald, iar daca luam in calcul faptul ca o mare parte a reliefului este calcaros, cu soluri scheletice, care nu retin apa, putem concluziona ca, desi cantitatea de precipitatii nu este foarte relevanta tocmai datorita porozitatii substratului si a evapotranspiratiei ridicate, aceasta constituie un avantaj pentru supravietuirea unor specii mediteraneene.

In urma analizei fitogeografice se constata o pondere ridicata a elementelor eurasiatice (306 specii) si europene (159 specii), insa apare o balanta inclinata in favoarea elementelor mediteraneene (79 specii) sau european mediteraneene (213 specii), fata de cele alpine sau carpatice. De asemenea, avem de-a face cu o bogatie de endemite - 26 de specii (dintre care 24 endemisme carpatice, iar 2 endemisme dacice).

Conspectul cenotaxonomic al asociatiilor descrise din perimetrul Parcului National Domogled - Valea Cernei

Pe baza datelor publicate de Boscaiu 1971, pe teritoriul Parcului National Domogled - Valea Cernei au fost identificate 54 asociatii vegetale incadrate in 22 aliante, 13 ordine, 12 clase. In perimetrul studiat, fara a fi un obiectiv alcatuirea unui studiu fitosociologic putem confirma prezenta a 17 asociatii si o subasociatie (marcate cu albastru). Pe langa acestea au mai fost identificate inca 7 asociatii, 4 aliante, 4 ordine si 4 clase noi pentru teritoriul studiat (marcate cu rosu).

Cl. Asplenietea rupestris Br.-Bl. 1934

O. Potentilletalia caulescentis Br.-Bl. 1926

Al. Cystopteridion J.L. Rich 1972

Asplenio - Cystopteridetum fragilis Oberd. (1939) 1949

Asplenietum trichomano - rutae-murariae Kuhn 1937, Tx. 1937 - frecvent

Asplenio quadrivalentis - Poetum nemoralis Soó ex Gergely 1966

Al. Micromerion pulegii Boscaiu (1971) 1979

Asplenio - Ceterachetum Vives 1964 - frecvent

Asplenio - Silenetum petreae Boscaiu 1971 V. Tasnei

Micromerio - Parietarietun officinalis Boscaiu 1971

Seslerio rigidae - Saxifragetum rochelianae Gergely 1967 V. Tasnei

Cl. Thlaspietea rotundifolii Br.-Bl. 1926

O. Thlaspietalia rotundifolii Br.-Bl. 1926

Al. Papavero -Thymion pulcherrimi I. Pop 1968

Acino - Galietum anisophylli Beldie 1927

Doronico columnae - Rumicetum scutati Boscaiu, Tauber et Coldea 1977

Cerastio calcicolae - Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990

Al. Achnatherion calamagrostis Br.-Bl. 1918

Achnatheretum calamagrostis Br.-Bl. 1918 V. Tasna, Km 18, Cascada Vanturatoarea

Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937, Tx. 1937

Sedo fabariae - Geranietum macrorrhizi Boscaiu et Tauber 1977 V. Tasnei, Cascada Vanturatoarea

Parietarietum officinalis Csürös 1958 - V. Tasnei, V. Jelarau, Foieroaga Ferigari, Cheile Prisacinei

Cl. Salicetea herbaceae Br.-Bl. 1947

O. Salicetalia herbaceae Br.-Bl. 1926

Al. Salicion herbaceae Br.-Bl. 1926

Salicetum herbaceae Br.-Bl. 1913

Soldanello pusillae - Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boscaiu 1971

Luzuletum alpino-pilosae Br.-Bl. 1926

Cl. Juncetea trifidi Klika et Hadac 1944

O. Caricetalia curvulae Br.-Bl. 1926

Al. Caricion curvulae Br.-Bl. 1925

Primulo minimae - Caricetum curvulae Br.-Bl. 1926 em. Oberd. 1957

Oreochloo - Juncetum trifidi Szafer et al. 1927

Potentillo chrysocraspedae - Festucetum airoidis Boscaiu 1971

Al. Loiseleurio - Vaccinion Br.-Bl. 1926

Cetrario - Loiseleurietum procumbentis Br.-Bl. et. al. 1939

Empetro - Vaccinietum gaultheroidis Br.-Bl. 1926

Cl. Nardo - Callunetea Prsg. 1949

O. Nardetalia Oberd. 1949

Al. Potentillo - Nardion Simon 1957

Scorzonero roseae - Festucetum nigricantis (Puscaru et. al. 1956) Coldea 1987

Violo declinatae - Nardetum Simon 1956

Cl. Seslerietea albicantis Br.-Bl. 1948 em. Oberd. 1978

O. Seslerietalia albicantis Br.-Bl. 1926

Al. Festuco saxatilis - Seslerion bielzii (Pawl. et Walas 1949) Coldea 1984

Seslerio haynaldianae - Caricetum sempervirentis Puscaru et al. 1956

Seslerio haynaldianae - Saxifragetum rochelianae Boscaiu 1971 V. Tasnei

Al. Seslerion rigidae Zolyomi 1939

Asperulo capitatae - Seslerietum rigidae (Zoly. 1939) Coldea 1991 Domogled, V. Tasnei, Muntele Hurcu

Festucetum xanthinae Boscaiu 1971 V. Tasnei

Cl. Betulo-Adenostyletea Br.-Bl. et Tx. 1943

O. Adenostyletalia Br.-Bl. 1931

Al. Adenostylion Br.-Bl. 1925

Saliceto silesiacae - Alnetum viridis Colic et al. 1962

CL. Scheuchzerio - Caricetea nigrae (Nordh. 1937) Tx. 1937

O. Caricetalia nigrae Koch 1926 em. Nordh. 1937

Al. Caricion nigrae Koch 1926 em. Klika. 1934

Carici echinatae - Sphagnetum Soó) 1854

Sphagno - Caricetum rostratae Steffen 1931

O. Tofieldietalia Prsg. ap. Oberd. 1949

Al. Caricion davalianae Klika 1934

Carici flavae-Eriophoretum latifolii Soó 1944

Cl. Querco - Fagetea Br.-Bl. et Vlieger 1937

O. Fagetalia silvaticae Pawl.1928

Al. Alno-Ulmion Br.-Bl. et Tx. 1943 em. Müller et Görs 1958

Aegopodio - Alnetum glutinosae Kárpáti V., Kárpáti I. et Jurko 1963

Telekio - Alnetum incanae Coldea (1986) 1990 spre Cerna sat

Al. Lathyro - Carpinion Boscaiu 1947

Carpino - Fagetum Pauca 1941

Al. Symphyto - Fagion Vida 1959

Sal. Symphyto - Fagenion (Vida 1959) Soó 1964

Leucanthemo waldsteinii - Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987

Aremonio agrimonoidi - Fagetum Boscaiu in Resm. 1972 - frecvent

Pulmonario rubrae - Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Musuroane, Balta cerbului

Galio rotundifolii - Fagetum Boscaiu 1971

Sal. Calamagrostio - Fagenion Boscaiu et al. 1982

Hieracio rotundati - Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987

Acereto- Fraxinetum Tx. 1937 - Balta Cerbului R 36

Phylitidi - Fagetum (Vida 1959) 1963 Saua Padina, Cascada Vanturatoarea

- geranietosum (Boscaiu 1971) Coldea 1991 - V. Tasnei

Cl. Erico-Pinetea Horv. 1959

O. Erico-Pinetalia Horv. 1959

Al. Seslerio rigidae - Pinion Coldea 1991

Genisto radiatae-Pinetum nigrae Resmerita, in 1972 (syn. Cariceto humilis - Pinetum nigrae cytisanthosum Fekete 1959) - frecvent

Cl. Quercetea pubescenti - petraeae (Oberd. 1948) Jakucs 1960

O. Quercetalia cerris Borhidi 1996

Al. Quercion petraeae Zolyomi et Jakucs in Soó 1963

Genisto pilosae - Quercetum petraeae (Magyar 1933) Zolyomi et al. 1957 ex Soó 1963

Quercetum petraeae - cerris Soó 1963

Al. Quercion farnetto Horvat I. 1954 nom. mut. propos

Quercetun farnetto - cerris Georgescu 1945, Rudski 1949

Potentillo micranthae - Quercetum petraeae - cerris Horvat (1956) 1959

Al. Syringo - Carpinion orientalis Jakucs et Vida 1959

Syringo - Carpinetum orientalis Jakucs 1959 - Domogled,

Echinopo banatici - Quercetum pubescentis Boscaiu et al. 1971

Syringo -Fraxinetum orni Borza 1958 em. Resmerita 1972 - frecvent

Carpino orientalis - Quercetum cerris Oberd. 1948 - Domogled

Cl. Vaccinio - Picetea Br.-Bl. 1939

O.  Vaccinio - Piceetalia Br.-Bl. 1939

Al. Picenion abietis Pawl. in Pawl. et al. 1928

Hieracio rotundati - Piceetum Pawl. et Br.-Bl. 1939

Leucanthemo waldsteinii - Piceetum Krajina 1933

Al. Pinion mugi Pawl. 1928

Sal. Soldanello majori - Picenion Coldea 1991

Rhododendro myrtifolii - Pinetum mugi Borza 1959 em. Coldea 1985

Campanulo abietinae - Juniperetum Simon 1966

Sal. Rhododendro - Vaccinenion Br.-Bl. 1926 em. Oberd. 1957

Rhododendro myrtifolii - Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Boscaiu 1971

Un caracter aparte pentru vegetatia Romaniei (interes national) il prezinta sibliacurile edificate de liliac (Syringa vulgaris), scumpie (Cottinus coggigria), mojdrean (Fraxinus ornus), padurile termofile de fag cu Corylus colurna, Aremonia agrimonioides, Geranium macrorrhizum, Arabis procurrens si tufarisuri cu Pinus mugo si Rhododendron kotschii.

2. Consideratii eco-protective privind speciile si habitatele din valea cernei

In perimetrul parcului National Domogled - Valea Cernei sunt semnalati pana in prezent peste 190 taxoni de cormofite cuprinsi in listele rosii. Dintre taxonii regasiti in cadrul cercetarilor noastre, sunt marcati cu albastru - italic cei din afara habitatului pinului banatean (52 taxoni), iar cei ce habiteaza in padurile de pin banatean (34 taxoni) sunt marcati cu rosu - bold.

Explicatiile tabelului:

Listele considerate: A. Boscaiu et al., 1994; B. Dihoru et Dihoru, 1994; C. Moldovan et al., 1989; D. Oltean, Negrean et al., 1994.

2. Semnificatia aprecierii: Ex - extincte; E - periclitate; V - vulnerabile; R - rare; I - indeterminata; K - insuficient cunoscute;

licheni din valea cernei

Specii Amenintate la nivel European

Hypotrachyna sinuosa - Domogled

Collema dichotomum

Usnea longissima

Briofite din valea cernei

Domogled

Specii Amenintate la nivel European

Heterophyllium affine

Rare

Cinclidotus aquaticus

Fissidens osmundoides

Pterogonium gracile

Scapania aspera

Extrem de rare

Leptodon smithii

Valea Cernei

Rare

Bryum elegans

Bryum turbinatum

Cephaloziella rubella

Cinclidotus aquaticus

Gymnocolea inflata

Jungermannia hyalina

Foarte rare

Bryum mildeanum

Philonotis arnellii

Selectia speciilor privind gradul de amenintare cu aprecieri ale reprezentarii populatiilor (cf. Natura 2000)

Taxoni amenintati la nivel global

Minuartia graminifolia ssp. graminnifolia - este prezenta prin putine exemplare pe vf. Madvedului si pe Tamna (semnalari noi la corologia acestei specii). O estimare sumara este de sub 50 de perinite (nu mai mult de 100 indivizi), eventuala investigare a crestei ce margineste sirul de poieni de pe Muntii Mehedinti ar putea conduce la descoperirea altor indivizi. Probabil reprezinta cca. 50% din efectivul speciei la nivelul tarii.

Minuartia hirsuta ssp. frutescens Reprezentarea la nivelul tarii este, probabil sub 2%.

Taxoni amenintati la nivel European

Fritillaria orientalis-Domogled (Conventia de la Berna) - au fost semnalati 3 indivizi pe masivul Domogled. Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Ruscus aculeatus - V.Tesnei - este prezent atat pe masivul Domogled la baza urcusului spre Crucea alba, cat si pe Hurcu si la baza urcusului spre Grota Haiducilor (Muntii Cernei). Numarul exemplarelor observate nu depaseste 1000 indivizi, cea mai mare parte a lor fiind in Mntii Cernei. Reprezentarea la nivelul tarii este cca 2%.

Campanula abietina - a fost semnalat un singur exemplar la Balta Cerbului. In Muntii Mehedinti numarul de exemplare este redus, probabil datorita climatului prea cald pentru pretentiile ecologice ale acestei specii. Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Campanula serrata Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Galanthus nivalis- a fost regasit numai pe Valea Jelarau, putine exemplare, datorita demararii tarzii a cercetarilor pe teren. Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Gentiana lutea. Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Typha shuttleworthii. Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Taxoni endemici amenintati

Dianthus giganteus ssp. banatica - este frecventa, prin exemplare izolate, raspandite uniform. Numarul de exemplare estimat cupirnde cca. 30-40 % din reprezentarea speciei la nivel national. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 20%.

Athamantha turbith ssp. hungarica - Domogled, Tesnei - este frecventa pe stancarii, reprezentata printr-un numar mare de indivizi, fiind mai bine reprezentata decat Primula auricula ssp. serratifolia. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 10%.

Thlaspi dacicum ssp. banaticum - Domogled - nu s-a estimat numarul de exemplare, populatia de pe Domogled este reprezentata prin exemplare izolate, atat spre Poiana Musuroane cat si in pajistile de sub Vf. Domogled. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 90%.

Sorbus borbasii-Domogled - Domogled - numar redus de exemplare, desi nu s-au facut evaluari exact, apreciem cam sub 50 indivizi.

Primula auricula ssp. serratifolia - Mt. Domogled, V. Tesnei - destul de frecventa pe peretele stancos al versantului stang al Cernei, pe baza unor estimari a numarului de indivizi pe unitate de suprafata si a suprafetelor ocupate de indivizii acestei specii apreciem o foarte buna reprezentare a populatiei (peste 820.000 indivizi). Presupunem ca populatia din parcelele analizate reprezinta cca. 50% din reprezentarea pe teritoriul Romaniei a acestei specii.

Edraianthus graminifolius ssp kitaibelii - Mt. Domogled, V. Tesnei - frecventa pe intreg peretele stancos al versantului stang al Cernei, printr-un numar mare de indivizi, fiind mai bine reprezentata decat Primula auricula ssp. Serratifolia. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 2%.

Thymus comosus - frecvent pe stancarii calcaroase, peste 1.000.000 indivizi. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 10 %.

Centaurea pinnatifida Reprezentarea la nivelul tarii este de cca 1%.

Pinus nigra ssp. banatica - reprezinta cca. 90 % din reprezentarea speciei in Romania

Linum uninerve - frecventa pe peretele stancos al versantului stang al Cernei, prin indivizi izolati, distribuiti uniform mai ales pe stancarii, dar si pe peretii stancosi sau pe grohotisuri, fiind mai bine reprezentata decat Primula auricula ssp. serratifolia. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 30 %.

Anthemis carpatica Reprezentarea la nivelul tarii este nesemnificativa.

Taxoni subendemici amenintati

Veronica spicata ssp. crassifolia - relativ frecventa pe peretii calcarosi insoriti. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 30 %.

Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica - frecventa, reprezentata printr-un numar mare de exemplare. Reprezentarea la nivelul tarii este de cca. 2 %.

Micromeria pulegium

Mentionam de asemenea doua specii rare, cuprinse in lista speciilor de interes comunitar (Directiva Habitate):

-Lucanus cervus, (radasca), 2 masculi si 3 femele, pe V. Tasnei si V. Jelarau - urcusul spre Suscu

-Rosalia alpina, (croitorul fagului), 1 exemplar pe Muntele Suscu, un exemplar pe Vf. lui Stan

Specii si habitate cuprinse in DIRECTIVA HABITATE

O valoare deosebita la nivel european, o au speciile cuprinse in Directiva Habitate, implementate prin Legea 462/2000 dintre care din bazinul Cernei amintim Asplenium adulterinum (anexa 3b), neregasit de noi, ghiocelul (Galanthus nivalis), ghintura (Gentiana lutea), ghimpele (Ruscus aculeatus), aceste ultime trei specii fiind cuprinse in anexa 5, necesitand un regim special de conservare.

Habitatele cuprinse in Teritoriul Parcului National identificate pana in prezent pe baza datelor din literatura si a datelor proprii sunt urmatoarele:

1. pajisti alpine si boreale (4060)
2. pajisti rupicole calcaroase (*6110)
3. pajisti calcaroase stepice (6190)
4. pajisti cu Nardus (*6230)
5. pajisti mezofile cu Agrostis, Festuca (6520)
6. mlastini cu surse de ape bogate in substanse minerale (7160)
7. izvoare petrifiante cu formare de travertin (*7220)
8. comunitati bazofile si neutrofile de mlastini edificate de Carex flava (7210)
9. comunitati higrofile edificate de Carex rostrata (7230)
10. grohotisuri medioeuropene calcaroaseale etajelor montane (*8160)
11. pante stancoase calcaroase cu vegetatie chasmofitica (8210)
12. grote neexploatate turistic (8310)
13. paduri de fag cu Asperula odorata
14. paduri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior (*91EO)
15. paduri eurosiberiene stepice cu Quercus robur
16. paduri de molid
17. paduri temperate de conifere

Toate aceste specii, dar mai ales habitatele amintite, argumenteaza necesitatea includerii unor suprafete reprezenative ale acestui parc in reteaua Natura 2000.

3. Caracterizarea habitatului de pin negru de Banat

3.1. Structura cenologica a padurilor de pin

Consideratiile fitosociologice privind pozitia cenotaxonomica a comunitatilor edificate de pinul banatean au dovedit mult interes din partea botanistilor romani si straini (Borza, 1931; Domin, 1932, Georgescu, 1934; Fekete, 1958; Resmerita, 1972). Studiile efectuate de acestia s-au limitat la zonele mai accesibile ale Muntilor Mehedinti (Muntele Domogled, Valea Tasnei).

Reunind aceste date, Coldea, 1991, include aceste pinete in clasa de vegetatie Erico-Pinetea Horv. 1959, care cuprinde comunitati relictare preglaciare de pin ce se dezvolta pe substrat cu caracter bazic (calcare, dolomite, serpentine) in partea de sud sau sud-est a Europei.

Ordinul Erico-Pinetalia Horv. 1959, Este reprezentat in cenozele studiate de noi prin urmatoarele specii caracteristice: Carex humilis, Chamaecytisus glaber, Laserpitium latifolium, Lembotropis nigricans, Pedicularis comosa ssp. campestris, Rosa pendulina, Rosa pendulina, Stachys recta ssp. recta. Alianta din care fac parte cenozele studiate, Seslerio rigidae - Pinion Coldea 1991, cuprinde comunitatile edificate de pini din Carpatii de sud-est, avand urmatoarele specii caracteristice: Cotoneaster integerrimus, Helianthemum nummularium, Juniperus communis, Pinus nigra ssp. banatica, Rhamnus saxatilis ssp. tinctorius, Sesleria rigida ssp.rigida, Teucrium chamaedrys, specii pe care le regasim si in palcurile de pin studiate de noi. Speciile citate anterior constituie nucleul cenotic al padurilor de pin banatean. In padurile de pin se poate aprecia ca este o mare diversitate floristica, aceasta fiind consecinta interferentei dintre comunitatile de pin, cu sibliacurile (alianta Syringo-Carpinion orientalis), cu vegetatia tipica stancariilor calcarose (clasa Asplenietea si Thlaspietea), dar si a prezentei a numeroase specii caracteristice padurilor de stejari xerofili (ordinul Quercetalia pubescentis).

Coldea, in urma studiului de sinteza efectuat confirma denumirea data asociatiei de pin negru de Banat - Genisto radiatae-Pinetum nigrae de catre Resmerita, in 1972 (syn. Cariceto humilis - Pinetum nigrae cytisanthosum Fekete 1959), ca fiind cea mai corecta, intrucat din cele 5 relevee efectuate de Fekete in Domogled si cele 7 relevee efectuate de Resmerita in Valea Tasnei, dintre speciile cu o constanta ridicata, care sa nu fie caracteristica sibliacurilor, vegetatiei de stancarii sau a padurilor de stejari xerofilli se remarca Genista radiata.

Cercetarile noastre s-au extins pe creasta a muntilor Mehedinti, incepand de la Cariera de pe muntele Domogled pana in saua de dupa Varful lui Stan, unde s-au efectuat relevee la altitudini mai mari de 1000 m. Pe versantul drept - in Muntii Cernei (Grota Haiducilor, spre Cascada Vanturatoarea, Cheile Prisacinei) si pe versantul stang paralel cu drumul ce duce spre Cerna sat, sunt prezente cateva palcuri de pin care ocupa suprafete mai mici, ce nu pot fi utilizate pentru a caracteriza habitatul pinului negru de Banat.

Genista radiata a fost prezenta doar in putine relevee: pe Valea Tasnei si pe Suscu. Cu constanta ridicata apare insa Sesleria rigida si mai ales Festuca xanthina. Dintre speciile care confera acestor habitate un caracter endemic, fara a fi caracteristice pentru una dintre unitatile cenotaxonomice anterior amintite sunt: Linum uninerve, Primula auricula ssp. serratifolia si Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica.

Analiza comparativa de tip cluster pune in evidenta existenta a doua categorii de paduri de pin. O prima categorie cuprinde pinetele cu un sol fixat, cu putine stanci la suprafata, de obicei blocuri mari, compacte, de pe muntele Domogled, Crovul Madvedului, Crovul Mare, Valea Tesnei (pe versantul stang). In aceste pinete se instaleaza specii de padure (Mycelis muralis, Geranium robertianum, Euphorbia amygdaloides, Tilia cordata), iar speciile tipice sibliacurilor sau stancariilor sunt mai putine (Fraxinus ornus, Athamantha turbith ssp. hungarica, Edrajanthus graminifolius ssp. kitaibelii, Asperula ciliata). Aceasta situatie se datoreaza invecinarii cu padurile termofile de fag si cu cele de stejari xero-mezofili, in cazul pinetelor din Domogled, sau datorita invecinarii cu padurile de fag in cazul celorlalte pinete din acest grup detasat din dendrograma, cu o singura exceptie - pinetul din Crovul Madvedului.

Cel de-al doilea cluster cuprinde pinete de stancarie, in care Festuca xanthina sau Sesleria rigida ocupa suprafete insemnate. De asemenea, stratul arbustiv este puternic invadat de speciile caracteristice sibliacurilor. Sub aspect ecologic aceste pinete au un caracter mai xerofil in comparatie cu cele din clusterul anterior. Sunt situate in apropiere de Grota lui Serban (pe Domogled), Foieroaga Ferigari, pe masivul Suscu, masivul Hurcu, Saua Padina, Valea Tasnei, spre Crovul Madvedului - pe peretele paralel cu Valea Cerna, pe traseul dintre Balta Cerbului si Tasna.

Dendrograma fitocenozelor edificate de pinul banatean (algoritmul Complete linkage, indicele Bray - Curtis)

Analiza multivariata de tipul ordonarii pune mai bine in evidenta un grup al padurilor de pe Muntele Domogled, mai bogat in specii microterme, mezofile pozitiv corelat cu axa 1, si un alt grup al speciilor termofile, xerofile corelat negativ cu axa 1. Prin urmare, cel mai important factor care determina compozitia cenotica a padurilor de pin este umiditatea. Esalonarea palcurilor de pin dupa axa 2 este determinata, probabil, de structura solului, extrema pozitiva a axei indicand un sol bogat in schelet, cu mult grohotis, in timp ce extrema negativa indica un sol mai profund.

3.2. Aspecte fitoistorice

Cercetarile palinologice efectuate de Boscaiu et Lupsa (1967), de la Grota Haiducilor au pus in evidenta predominanta polenului de Pinus tip diploxylon in intregul strat inferior al profilului analizat (100 -140 cm). Chiar daca nu s-au putut identifica, in fiecare caz, speciile de provenienta, date fiind conditiile de conservare ale polenului, s-a putut totusi stabili apartenenta la polenul megaterm Pinus nigra. Acesta specie este reprezentata in zilele noastre, in flora din Valea Cernei de Pinus nigra ssp. banatica. In ultimul nivel analizat (140 cm) prezenta polenului de pin atinge chiar 90 %, majoritatea acestuia apartinand la Pinus silvestris L. Evolutia spectrului polinic intre nivelele acestui strat indica sfarsitul unei perioade hipsometrice, caracterizata de o vegetatie de Pinus nigra care crestea in siruri compacte in jurul grotei. In zilele noastre, intalnim doar aparitii sporadice ale acestei specii pe rocile de la Grota Haiducilor. Un remarcabil interes fitoistoric il prezinta aparitia timpurie a fagului, infiltrarea acestuia fiind favorizata de umiditatea din Valea Cernei, chiar si in faza Atlantica.

Ritmul lent de sedimentare al substratului face posibila inclusiv prezenta fazei Boreale in nivelele inferioare. Aceasta ipoteza este sustinuta de aparitii importante de polen de Pinus sylvestris si de prezenta unor micromamifere caracteristice marilor altitudini (Microtus nivallis, Microtus subterraneus, Cletrionomys glareolus). Conform opiniei lui Hamar, prezenta acestui complex microfaunistic microterm la aceasta altitudine mica, indica vechimea nivelelelor inferioare, care apartin ultimelor perioade ale Pleistocenului si inceputului Holocenului. Pe de alta parte, structura ultimelor nivele analizate indica o intensificare a activitatii criogenice periglaciare, care afecteaza chiar si interiorul pesterii. Totusi, se considera ca datarea uneltelor de silex, la 12000-8000 ani este in deplin acord cu analizele palinologice.

Se pare ca pinii corespunzatori nivelelor inferioare aveau un caracter microterm. Ei erau reprezentati prin Pinus sylvestris in care se aflau enclave de Pinus pallasiana. Prezenta, in zilele noastre, a unor astfel de paduri mixte de Pinus sprijina aceasta teorie.

Padurile de pin boreal cu Pinus pallasiana si-au modificat treptat conditiile de existenta, trecand treptat spre un climat mai cald. Raspandirea lui Pinus pallasiana s-a accentuat si a atins apogeul in perioada Atlantica. Adaptarea lor usoara la aroape la orice conditii de viata si in special rezistenta la conditii aride a determinat o cucerire timpurie a acestor locuri inaintea diseminarii altor specii de foioase. Dupa fixarea lor, zonele cu Pinus pallasiana au influentat favorabil pedogeneza, le-au fertilizat, favorizand aparitia altor specii. Observatii recente au aratat ca padurile de foioase au continuat sa se raspandeasca in detrimentul lui Pinus. Acest lucru este evident si din diagrama polinica, unde formele de foioase sunt in crestere comparativ cu regresul pinului.

Analizele palinologice asupra materialui colectat de pe siturile Grota Haiducilor si Grota Veterani au fost publicate de Boscaiu si Lupsa (1967, 1971). Materialul polinic a fost transportat de curentii de aer si depozitat aici.

Grota Haiducilor este situata la o altitudine de 200 m, in apropierea Bailor Herculane, in Muntii Cernei. Studiile arheologice efectuate anterior de Nicolaescu-Plopsor si colaboratorii au separat in structura unui sediment un strat superior atribuit la Neolitic si un strat inferior cu vestigii al culturii Mezoloitice.

Existenta acestor doua strate a fost confirmata si de analizele polinice. Foioasele domina cea mai mare parte a spectrului polinic din primul strat. Stratul inferior dovedeste dominanta polenului de Pinus tip diploxylon, pe care autorii il atribuie tipului megaterm Pinus nigra, reprezentat in Valea Cernei prin Pinus nigra ssp. banatica. In nivelul bazal analizat polenul de pin apartine la Pinus silvestris, care are un caracter microterm. Baza secventei este atribuita Borealului.

Grota Veterani este situata la o altitudine de 70 m, in Defileul Dunarii. Analiza palinologica realizata asupra secventei nivelului inferior indica faza pinului, cu un maxim de 96%, autorii atribuind formele tipurilor Pinus sylvestris si Pinus nigra, cel din urma reprezentat astazi, in Defileul Dunarii, de Pinus nigra ssp. banatica. Autorii presupun ca in timpul ultimei galciatiuni, pinaceele de aici, la fel ca si cele din Muntii Cernei au fost reprezentate prin grupuri de Pinus sylvestris, printre care au supravietuit enclave de populatii pregalciare de Pinus pallasiana.

Autorii considera ca in timpul ultimei glaciatiuni "vegetatia din sudul Banatului a fost reprezentata de paduri de pin vaste, ca si in restul regiunilor carpatice. Este, de asemenea, foarte posibil ca extensiunea pinaceelor sa fi fost determinata mai degraba de ariditatea continentala, decat de rigorile temperaturilor extreme."

Spectrul polinic de la Grota Veterani nu arata tranzitia de la faza pinului la faza dominatiei esentelor termofile.

Cea mai mare parte a supozitiilor autorilor anterior mentionati, privind evolutia vegetatiei in Muntii Cernei si Defileul Dunarii, au fost confirmate de analizele ulterioare efectuate in Grota Cuina-Turcului si Grota Climente situate in vecinatatea localitatii Dubova, dar mai sus la o altitudine de 270 m.

Diagrama polinica a familiilor de plante cu consistenta ierboasa

Recent au fost efectuate, in premiera, in Romania datari cu C14 asupra depozitelor cu guano din Grota lui Adam, de pe Valea Cernei, langa statiunea Baile Herculane. Rezultatele au fost publicate de Carbonnel et al. (1996, 1999). Pentru baza depozitului (250 cm), varsta obtinuta indica Borealul pentru inceputul sedimentarii. Cele doua esantioane de la adancimile de 120 si 250 cm, indica prin datarea cu C14, varste de 910-810 B.C. si 6470-6360 B.C. (varsta calibrata), respectiv 2740-60 B.P. si 7600-80 B.P. (varsta conventionala).

Diagrama polinica a taxonilor ierbosi, rizopode si rotifere.

3.3. Structura fitogeografica a padurilor de pin

Spectrul fitogeografic al speciilor din palcurile de pin studiate

Din punct de vedere fitogeografic padurile de pin negru de Banat sunt dominate de speciile eurasiatice, europene si central - europene, multe dintre acestea avand distributie preponderent mediteraneeana: Eua(med) - 13 sp.; Euc(med) - 1 sp.; Eur(med) - 6 sp.). Influenta climatului mediteraneean se mai reflecta si prin prezenta a 10 specii central european - mediteraneene si a 8 specii mediteraneene. Cu caracter balcanic (Balc, Balc-Pan, Balc-Cauc) sunt prezente 8 specii, iar 11 specii sunt pontice (Pont, Pont-Pan, Pont-Balc, Pont-Med).

Cea mai mare valoare fitogeografica o au speciile endemice (Pinus nigra ssp. banatica, Linum uninerve, Primula auricula ssp. serratifolia, Athamanta turbith ssp. hungarica) si cele subendemice (mai ales cele carpatice: Dianthus petraeus ssp. petraeus, Poa molinieri, Hepatica nobilis, Thymus comosus).

3.4. Structura verticala a padurilor de pin

Habitatele cu pin negru banatean sunt cantonate pe stancarii abrupte cu panta mare si foarte mare, improprii altor specii arborescente. Datorita acestui fapt, inchegarea acestor paduri este de regula slaba, fiind cuprinsa intre 35 - 65 %, iar arborii au talie mica (6 - 20m) cu trunchiul cu diametre cuprinse intre 20 - 100cm.

Stratul arborescent este dominat de Pinus nigra ssp. banatica, alaturi de care sunt prezente putine specii de foioase: Carpinus orientalis, Corylus colurna, Fraxinus ornus, Populus tremula, Tilia cordata, Fagus sylvatica, fagul fiind destul de bine reprezentat la limita inferioara a habitatului de pin. Mozaicarea vegetatiei este mult mai puternica intre pinete, sibliacuri si comunitati de stancarii calcaroase. Din sibliacuri patrund speciile edificatoare ale acestor comunitati: Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Cotinus coggygria,

Stratul arbustiv variaza in limite foarte mari, intre 5 - 25 % in functie de expozitie, inclinatie, prezenta si suprafata ocupata de rocile de suprafata. In compozitia floristica a acestui strat intra un numar mai mare de specii ca: Genista radiata (Cytisanthus radiatus), Ligustrum vulgare, Rosa spinosissima, R. pendulina, R. pimpinellifolia, Rubus scaber, Salix caprea, S. cinerea, Cotoneaster tomentosus, C. integerrimus, Crataegus monogyna, Chamaecytisus glaber, Daphne mezereum, Coronilla emerus, Corylus avellana si speciile de scorus: Sorbus cretica, S. borbasii, S. dacica, S. torminalis.

Stratul ierbos are o acoperire mare, fiind cuprinsa intre 25 - 60 %, in rare cazuri fiind mai redusa (10%), putand ajunge pana la 80%. Cuprinde ca. 150 specii dintre care abundenta-dominanta ridicata o au: Sesleria rigida (incl. S. filifolia), Festuca xanthina, Achnatherum calamagrostis. Cu abundenta-dominanta redusa, dar constanta ridicata sunt prezente Peucedanum oreoselinum, Cephalaria laevigata, Athamanta turbith ssp. hungarica, Thymus comosus, Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica Saxifraga paniculata, Primula auricula ssp. serratifolia, Edrajanthus graminifolius ssp. kitaibelii, Linum uninerve, Dianthus petraeus ssp. petraeus.

3.5. Analiza bioformelor

Pe baza principalelor tipuri morfologice si a modului de protejare a organelor regenerative, din punct de vedere al numarului de specii constatam predominarea hemicriptofitelor (H - 103 sp.) aspect caracteristic climatului temperat. Influentele mediteraneene se reflecta printr-o buna reprezentare a geofitelor si a terofitelor (Th, TH), specii care au perioada scurta de vegetatie. Phanerofitele (PhM, Phm, PhN, Phn-l) sunt reprezentate numeric prin 40 specii, cele mai multe fiind arborasi sau arbusti, cantitativ insa, aceste specii sunt mai bine reprezentate, asa cum s-a specificat la structura verticala a padurilor de pin.

Repartitia pe categorii de bioforme a speciilor

3.6. Carcaterizarea ecologica a padurilor de pin

Din punct de vedere ecologic, palcurile studiate de noi, au un caracter xero-mezofil, micro-mezoterm, slab acid neutrofil.

Repartitia pe categorii ecologice a speciilor din palcurile de pin studiate

Spectrul ecologic alcatuit pe baza numarului de specii, pentru habitatul pinului banatean

Fata de umiditate cele mai multe specii sunt xero-mezofile, cu o buna reprezentare a speciilor mezofile urmate de cele xerofile.

Din punct de vedere cantitativ, speciile xerofile (U1, U1,5) sunt mult mai bine reprezentate, specia edificatoare, Pinus nigra ssp. banatica, fiind xerofila, iar in stratul arbustiv sunt prezente speciile Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, tipice pentru sibliacuri, padurile de pin fiind adesea intrepatrunse cu acestea. Dintre speciile xerofile mai frecvente amintim pe Linum uninerve, Asplenium ruta-muraria, Peucedanum longifolium, Veronica crassifolia, Teucrium montanum, Saxifraga paniculata, etc. Dintre speciile xero-mezofile (U2, U2,5), care ocupa suprafete insemnate in cadrul habitatului sunt cele doua graminee de stancarii, Festuca xanthina si Sesleria rigida ssp. rigida. Tot edificatoare pentru comunitatile ierboase de pe stancariile calcaroase din Banat, si cu o constanta ridicata in pinete este Achnatherum calamagrostis. Cu frecventa ridicata s-au mai intalnit dintre speciile xero-mezofile: Chamaecytisus glaber, Athamanta turbith ssp. hungarica, Peucedanum oreoselinum, Helianthemum nummularium, Thymus comosus, Dianthus petraeus ssp petraeus, Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii, Campanula rotundifolia, Cephalaria laevigata, Campanula rotundifolia, Sorbus borbasii, Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica si un alt reprezentant tipic sibliacurilor Cotinus coggygria. Speciile mezofile (U3, U3,5) intalnite in habitatul pinului banatean apar in portiunile unde solul este mai bine dezvoltat mai ales in portiunile umbrite.

Multitudinea de microhabitate datorate reliefului accidentat, explica prezenta unor variate tipuri de specii, sub aspectul preferintelor fata de temperatura. Se constata predominarea speciilor micro-mezoterme, urmate de cele mezoterme. Speciile criofile si microterme sunt reprezentate prin putine specii. Dintre cele criofile amintim pe: Aquilegia nigricans, Aster alpinus, Hieracium villosum, Euphrasia salisburgensis, Saxifraga paniculata. Cele microterme sunt prezente mai ales la altitudini mari (peste 1000 m, Crovul Mare sau urcusul spre Poiana Porcului). Dintre cele microterme, Festuca xanthina, Sesleria rigida ssp.rigida ocupa suprafete mai mari. Dintre cele micro-mezoterme Fraxinus ornus, ocupa suprafete mai mari in cadrul acestui habitat. Cele moderat termofile sunt cantitativ bine reprezentate prin Pinus nigra ssp. banatica, Cotinus coggygria, Genista radiata.

Din punct de vedere al reactiei chimice a substratului situatia privind numarul de specii corespunde cu abudenta-dominanta lor, speciile slab acid-neutrofile fiind cel mai bine reprezentate. Ca urmare a prezentei calcarelor la suprafata, ne asteptam la o mai buna reprezentare a speciilor calcifile, dar datorita continutului in rasini si taninuri a acelor de pin, procesele microbiologice din sol sunt incetinite, humificarea este lenta si are loc o acidifiere a solului.

3.7. Consideratii privind sinuzia muscinala si diversitatea fungilor in padurile de pin analizate

Structura sinuziei criptogamice difera puternic in cele doua catogorii de pinete. Cele cu un sol fixat, cu putin schelet (ex. pinetul de pe Valea Tasnei, propus si pentru biomonitoring) prezinta destul de multe specii de ciuperci, in comparatie cu alte palcuri de pin analizate. Dintre speciile identificate in aceasta suprafata de proba, in cursul lunii octombrie amintim urmatoarele specii: Galerina hypnorum (Schrank) Kühner, Geastrum minimum Schwein., Hygrophorus discoideus (Pers.: Fr.) Fr., Melanoleuca melaleuca (Pers.) Murrill, Mycena aetites (Fr.) Quél., Mycena epipterygia (Scop.: Fr.) S.F. Gray, Mycena galopus (Pers.) P. Kumm., Mycena pura (Pers.) P. Kumm., Suillus granulatus (L.) Snell, Thelephora caryophyllea (Schaeff.) Pers., Tricholoma imbricatum (Fr.) P. Kumm., Tricholoma terreum (Schaeff.) Quél.

Pe muntele Domogled, in pinetul din apropierea Cararii Pisicii au fost identificate 3 specii: Flammula carbonaria (Batsch) P. Kumm.si Suillus granulatus (L.) Snell pe sol in pinet si Hericium alpestre Pers. - pe lemn uscat de pin.

Sinuzia muscinala cuprinde in principal specii calcicole, care se dezvolta pe rocile calcaroase de suprafata sau pe sol: Tortella tortuosa, Ctenidium molluscum, Rhytidium rugosum, Encalypta streptocarpa, Bartramia pomiformis, Dithrichum flexicaule, Schistidium apocarpum, Neckera besseri, Fissidens cristatus, dar, in conditiile unui sol mai bine structurat apar si speciii tipice padurilor de conifere Hylocomium splendens, Homalothecium lutescens.

Nici in cazul speciilor de muschi, nici in cazul celor de ciuperci nu au fost identificate specii de interes global sau european, dar si acestea contribuie la cresterea biodiversitatii.

3.8. Consideratii privind impactul

Cei mai importanti factori de impact:

focul - in acest sens amplasarea unor panouri informative privind pericolul incendiilor, ar contribui la evitarea unor adevarate dezastre in acest habitat prioritar, extrem de redus ca suprafata;

pasunatul - evidentiat in palcul din Crovul Madvedului, in prezent redus pe versatul stang al Vaii Cernei;

dezagregarea rocilor - constituie un factor natural ce nu poate fi evitat;

modificarile climatice - in sensul cresterii umiditatii ar favoriza dezvoltarea fagului care va invada chiar si suprafetele stancoase.

3.9. Consideratii asupra starii fitosanitare a padurilor din habitatele de pin negru de Banat din cadrul Parcului national Domogled-Valea Cernei

Observatiile asupra starii fitosanitare a padurilor din habitatele de pin negru de Banat au fost facute in a doua jumatate a lunilor mai, iunie si iulie 2005. S-au efectuat transecte in ariile in care pinul negru formeaza trupuri de padure mai inchegate, respectiv masivul Domogled, aria Vaii Tasnei (km.12), aria Vaii Jelarau.

In toate zonele observate trupurile de padure de pin negru sunt situate pe terenuri foarte accidentate, stancarii greu accesibile cu pante deosebit de inclinate, unde in general speciile de foioase se instaleaza mai greu. O alta observatie generala este aceea ca toate zonele cu pin negru constituie paduri relativ "aerisite", fara a ajunge la un grad complet de acoperire a terenului, cu exceptia unor mici arii plantate. Aceasta stare constituie un lucru pozitiv din punctul de vedere al posibilitatii instalarii bolilor si daunatorilor specifici, acestia atacand cu preponderenta padurile cu desime mare a arborilor

Pe langa observatiile facute direct asupra speciei tinta, pinul negru, in vederea unei prezentari mai largi a situatiei fitosanitare din habitatele de pin negru, s-au luat in observatie si celelalte specii lemnoase din zonele cu pin negru, cat si din ariile adiacente acestora.

Referitor la pinul negru adaugam, tot ca observatie de ordin general, faptul ca in toate trupurile de padure analizate au existat atat arbori batrani cu talie mare, trunchiuri groase si coronament "cuib de barza", cat si altii mai tineri, cu coronament piramidal si de asemenea puiet regenerativ, ceea ce asigura, consideram, o continuitate in timp a acestor trupuri de padure.

Cu referire la starea fitosanitara a pinului negru de Banat din zona s-au urmarit existenta de boli, sau/si de daunatori specifici: ipide ca Blstophagus piniperda (gandacul mare de scoarta a pinului), Blastophagus minor (gandacul mic de scoarta al pinului), Ips acuminatus (gandacul varfurilor de pin), curculionide care ataca scoarta ca Pissodes notatus (trombarul cafeniu al pinului) ori alte specii ale aceluiasi gen, himenoptere siricide ca Urocerus gigas (viespea lemnului de rasinoase), prin analiza atenta a trunchiurilor, ramurilor groase si a celor tinere, la pinii din toate categoriile de varsta. Am analizat de asemenea frunzele, pentru a constata eventuale rosaturi provocate de larve de daunatori ca Diprion pini (viespea mare a pinului) ori de Lymantria monacha (nona rasinoaselor). S-au urmarit si conurile tinere si mature, pentru inregistrarea eventualelor atacuri de molii ale conurilor ca Laspeyresia strobiella ori Dioryctia abietella, care ataca uneori si pinul silvestru.

Privitor la rezultatele inregistrate, mentionam ca doar in deplasarea din luna iunie am observat in masivul Domogled, in zona cu padure arsa, pe putini arbori, cateva gauri mai vechi provocate de ipide. Acest atac foarte slab s-a manifestat doar la arbori afectati partial de incendiu, nu si la arborii sanatosi.(dealtfel, se stie ca ipidele ataca preponderent arborii afectati din alte cauze, cat si pe cei cazuti sau taiati). Se poate concluziona astfel ca starea fitosanitara a pinului negru este foarte buna, in toate trupurile de padure analizate.

In privinta celorlalte specii lemnoase, interpuse sau adiacente habitatelor de pin negru, am inregistrat prezenta mai multor daunatori: In a doua parte a lunii mai s-a constatat un atac cu frecventa destul de mare (apreciata la 18-25%) si intensitate 1 (1-5%) cu larve de Lymantria dispar (omida paroasa a foioaselor) in varstele larvare II si III. Atacul a fost la aceste cote in zona din aval de baraj si mult mai slab in amonte. Explicam aceasta constatare prin prezenta lacului de acumulare, care mentine conditii de umiditate nefavorabile zborului adultilor pentru imperechere si ponta. Am apreciat inca de atunci o evolutie pagubitoare a acestui daunator in zona. De altfel, s-au luat si unele masuri limitate de combatere chimica, preponderent in zona statiunii Baile Herculane.

Mentionam ca desi literatura de specialitate leaga atacul acestei specii de prezenta quercineelor, in zona in discutie au fost atacate toate speciile de arbori si arbusti cu exceptia frasinului si mojdreanului, specii de foioase care sunt, cum am putut observa, concurente de habitat cu pinul negru, ocupand chiar si biotopuri din cele mai accidentate.

Tot in deplasarea din luna mai am mai inregistrat pe foioase:

-Yponomeuta padella (molia frunzelor de rozacee), pe tufe de Crataegus sp.

-Cheimatobia brumata (cotarul verde), larve de varstele I si II,

-Erannis defoliaria (cotarul brun), pe diverse specii arboricole,

-Athalia rosae (viespea frunzelor de macies), pe diverse specii de Rosa,

-Argyroploce variegana (molia verde a frunzelor), pe Malus, Crataegus, Prunus sp

In deplasarile din lunile iunie si iulie am inregistrat in plus:

-Byctiscus betulae,

-Rhynchites fagi, in padurile de amestec

-Bibio marci, adulti in numar mare in zonele cu paltin (Acer pseudoplatanus),

-Diplolepis rosae, gale cu larve pe diverse specii de Rosa,

-Mykiola fagi, gale pe frunzele de fag, mai ales la arboretul din poieni,

-Dorcus paralellipipedus (adulti), in padurile de fag,

-Otyorrhynchus sp. , trombari pe frunzele de mojdrean (Fraxinus ornus), adulti, pe V. Tasnei,

-Pemphigus sp, colonii de larve si adulti pe lastari de frasin (Fraxinus excelsior) si mojdrean (Fraxinus ornus),

-Epicometis hirta, adulti pe florile de rozacee,

-Cetonia aurata si Potosia cuprea, adulti pe flori de rozacee ,

-Arge rosae, pe macies si alte rozacee.

Toate aceste specii, cu exceptia speciei Lymantria dispar, au avut prezenta la cote normale, sub limita minima de daunare si nu constituie o problema in habitatele pinului negru sau zonele adiacente acestora din parcul national Domogled - Valea Cernei.

In privinta speciei Lymantria dispar, atacul s-a intensificat, cum am prevazut, incat in perioada iunie-iulie suprafete importante de padure, situate mai ales in aval de baraj, au fost complet desfrunzite (cu exceptia exemplarelor de frasin si mojdrean pe care specia nu le consuma).

In deplasarea de la sfarsitul lunii iulie specia L.dispar era deja in stadiul terminal al zborului adultilor, ocazie cu care am inregistrat prezenta unei rezerve biologice importante (peste 10-40 de ponte/trunchi analizat), ceea ce in conditiile unei ierni favorabile asigura un atac mult mai mare pentru vara anului 2006. Totusi, pe langa multitudinea de ponte, cat si de adulti vii sau morti, am inregistrat in luna iulie, in multe cazuri, alaturi de exuvile pupale ale daunatorului, prezenta multor coconi de himenoptere braconide si proctotrupide, care ar putea asigura de asemenea o rezerva biologica mare a acestor paraziti ai daunatorului si deci un echilibru ecologic natural in habitat.

Consideram ca este totusi necesara o monitorizare atenta a acestui daunator si in anul 2006, iar in cazul inregistrarii unui atac mare, similar celui din 2005, recomandam masuri de combatere biotehnica prin utilizarea produsului feromonal sintetic AtraLim, aplicat fie prin tehnica de dezorientare a masculilor in perioada de imperechere (1-2 aviotratamente in perioada 15 iunie-15 iulie), fie prin tehnica capturarilor in masa a masculilor folosind capcane feromonale (30-40 capcane la ha., la distante nu mai mici de 50 m una de alta), amplasate in perioada de inceput a zborului adultilor (a doua jumatate a lunii iunie). Produsul feromonal, cat si capcanele (care pot fi utilizate si ca indicator de avertizare al inceputului zborului adultilor) pot fi comandate la Institutul de Chimie Cluj-Napoca.

In finalul acestui scurt raport mai mentionam si unele specii de daunatori intalniti la plante ierboase sau semiierboase mai importante pentru aria habitatului de pin negru:

-Eurydema ornatum, in populatii relativ mari de adulti, pe Isatis tinctoria,

-Lillioceis lillii, pe Lillium martagon (crinul salbatic)

- Anisoplia sp. pe ierburile din habitatul pinului negru.

Mentionam de asemenea doua specii rare, cuprinse in lista speciilor de interes comunitar (Directiva Habitate):-Lucanus cervus, (radasca), 2 masculi si 3 femele, pe V. Tasnei si V. Jelarau,

-Rosalia alpina, (croitorul fagului), un exemplar pe V. Jelarau, un exemplar pe Vf. lui Stan

4. Propuneri de biomonitoring

Padurile de pin banatean vegeteaza natural pe stancariile calcaroase de pe versantii cu inclinatie mare si, de regula, insoriti. Compozitia floristica este variata, datorita, in primul rand, conditiilor microstationale. Numarul total de specii inventariate in releveele fitosociologice efectuate, este relativ mare, cifrandu-se la ca. 190 specii de plante vasculare.

Pentru monitorizare, pentru a putea sesiza factorii care influenteaza biologia si ecologia pinului, au fost alese suprafete relativ usor accesibile, reprezentative:

1. cu un strat de sol mai bine structurat:

o padure matura - Domogled - Crucea Alba,

o padure arsa in care se va urmari regenerarea naturala - Domogled - spre Cararea Pisicii,

o padure tanara - Valea Tasnei;

2. de pe stancarii:

4. o padure mai tanara - Vf. Suscu;

5. o padure matura - Crovul Mare.

Numarul speciilor in releveele propuse pentru monitorizare, variaza intre 42 si 70, in functie de conditiile pedologice, expozitie, inclinatia pantei etc.

Pornind de la aceste considerente s-au ales 5 palcuri de pin:

1. Pinetul de la Crucea Alba este caracteristic pentru habitatul cu porituni mai mari de sol fixat. Prezinta pereti abrupti ai unor blocuri compacte de calcare si este unul din pinetele cu cea mai mare intindere din parc. Datorita inclinarii mari, stancariile cu pereti aproape verticali, sunt in mare parte sunt golase, iar o parte sunt acoperite cu un strat de ace uscate, nedescompuse. Inchegarea coronamentului este de 0,5 (50%), valoare ridicata in comparatie cu alte paduri. Populatia de pin este formata numai din indivizi maturi, lipsind indivizii tineri si regenerarea naturala. Stratul arbustiv este foarte sarac, atat ca pondere cat si ca diversitate, lipsind si specia caracteristica pentru asociatie (Genista radiata), fapt, de altfel, constatat in cele mai multe din relevee. Covorul ierbos este de asemenea sarac, speciile vegetand in populatii mici sau indivizi izolati, realizand o acoperire mica.

Din punct de vedere cenotic, in acest pinet vegeteaza urmatoarele specii caracteristice pentru ordin si alianta: Laserpitium latifolium, Stachys recta, Rosa pendulina, Helianthemum nummularium, Teucrium chamaedrys. Datorita acestui fapt consideram ca aceste pinete reprezinta un stadiu matur in dinamica asociatiei de pin banatean, fiind interesant de urmarit directia in care vor evolua.

Pinetul de la Crucea alba

2. Pinetul incendiat de pe muntele Domogled - Cararea Pisicii

Pinetul incendiat de pe muntele Domogled - Cararea Pisicii

Ca structura este foarte apropiat de cel de la Crucea Alba, dar am propus acest pinet intrucat trebuie urmarita dinamica acestuia in conditiile non-interventiei, aceasta cu atat mai mult cu cat in partea superioara a acestei paduri compacte de pe Domogled am constatat o regenerare naturala, iar posibilitatea ca semintele sa ajunga pe cale naturala este foarte mare.

Pinetul incendiat de pe muntele Domogled - Cararea Pisicii

3. Pinetul de pe Muntele Suscu este situat la o altitudine mai mare, care determina conditii pedo-climatice diferite fata de celelalte regiuni. Populatia de pin s-a instalat aici, marginita in mare parte de padurea de fag, care nu are conditii de vegetatie pe aceste abrupturi. In aval, o parte a pantei este ocupata de un sibliac cu liliac, iar abrupturile sunt populate cu pin. In amonte, pe panta mai domoala, fagul urca pana pe varful muntelui.

Temperatura mai scazuta si precipitatiile mai bogate determina instalarea unei vegetatii bogate, atat sub aspectul diversitatii, cat mai ales sub cel al biomasei. Cu toate ca inclinatia generala a pantei este mare (45°), inchegarea coronamentului mai redusa 0,4 (40%) a permis dezvoltarea unui covor ierbos cu acoperire mare (70%). Vegetatia ierboasa lipseste numai pe peretii foarte inclinati. Dimensiunile pinului se incadreaza in media populatiei, iar in acest pinet sunt prezenti indivizi tineri.

Pinetul de pe Muntele Suscu

Covorul ierbos este edificat de Festuca xanthina, Achnatherum calamagrostis si Sesleria rigida, specii care au in general o constanta mare in habitatele de pin banatean. Genista radiata are aici cea mai mare pondere (AD 3-4) din totalul suprafetelor cu pin analizate de noi pe cuprinsul parcului. Compozitia floristica este asemanatoare cu cea a releveelor descrise in literatura. Adaposteste de asemenea unele specii endemice: Sorbus borbasii, Dianthus banaticus, Linum uninerve.

Potentialii factori limitativi sunt aici fagetele si sibliacurile, care in conditii propice pot deveni un concurent competitiv pentru pin.

4. Pinetul de pe Valea Tasnei este situat pe versantul stang, la intrarea din amonte in chei, pe o panta cu inclinatie mare (40°), cu expozitie diferita de celelalte relevee (NNV), la altitudinea de 890 m. Substratul este format din grohotis fixat, inierbat, astfel incat acoperirea generala este de 80%.

Pinetul de pe Valea Tasnei

Populatia de pin este tanara, in formare, inaltimea maxima a indivizilor fiind de cca 12 m, iar diametrul maxim nu depaseste 30 cm. Avand in vedere faptul ca in structura populatiei se inregistreaza un nucleu de indivizi maturi in centru, iar spre periferie dimensiunile lor descresc, consideram ca este o populatie in extindere. Conditiile de extindere sunt asigurate, lipsind potentialii factori de impact (fagetele, sibliacurile, pasunatul). Datorita inchegarii coronamentului (0,6), stratul arbustiv are o slaba reprezentare. In schimb, covorul ierbos inregistreaza o pondere mare, acoperind substratul aproape in intregime. Diversitatea floristica a acestuia nu este totusi mare, datorita celor doua specii edificatoare (Festuca xanthina si Sesleria rigida) care au o pondere mare si a monotoniei statiunii.

In aceasta populatie de pin, s-a inregistrat si cel mai mare numar de specii (12) de macromicete, acestea lipsind aproape in totalitate din majoritatea celorlalte relevee.

5. Pinetul de sub Crovul Mare este situat sub creasta Muntilor Mehedinti, pe o panta cu inclinatia generala de 45°, cu expozitie vestica si altitudinea de 1172 m. Substratul este grohotis fixat, inierbat, presarat cu stanci care sparg monotonia si care constituie microstatiuni in care isi gasesc adapost numeroase specii, numarul lor fiind aproape dublu (70 specii) fata de cel al celorlalte relevee.

Inchegarea coronamentului este redusa (0,3), inaltimea maxima a arborilor nu depaseste 12 m, dar diametrul maxim este cel mai mare din populatiile analizate, acesta fiind de cca 1m. Stratul arbustiv este redus, fiind format din cateva specii, adesea indivizi piperniciti de fag, carpen, tei.

In stratul ierbos domina aceleasi trei specii (Festuca xanthina, Sesleria rigida Achnatherum calamagrostis) cu constanta mare in aceste pinete, dar peretii stincariilor, cu orientare si inclinatie diferita constituie adaposturi pentru numeroase specii endemice sau rare, cum sunt: Athamanta turbith ssp. hungarica, Dianthus petraeus ssp. petraeus, Thymus comosus, Linum uninerve, Aquilegia nigricans ssp. nigricans, Dianthus banaticus, Thymus jankae, Primula auricula ssp. serratifolia .

Pinetul de sub Crovul Mare

Perioada de monitorizare

In conditiile unui parc national perioada de monitorizare a acestor habitate prioritare este nedeterminata, cu atat mai mult cu cat cresterea acestei specii este extrem de lenta. Consideram ca periodicitatea investigarilor este suficienta la interval de 2 ani.

Se va urmari:

compozitia floristica

abundenta-dominanta speciilor

nr. indivizilor in cazul speciilor de interes (Linum uninerve Primula auricula ssp. serratifolia, Athamanta turbith ssp. hungarica, Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii, Aquilegia nigricans, Coronilla emerus, Sorbus cretica, S. borbasii, S. dacica

inventarierea exemplarelor de pin pe clase de varsta, diametre, inaltime, se va urmari numarul de ramuri si forma coronamentului.

Responsabilitatea stiintifica a procesului de biomonitoring: este de preferat ca acest aspect sa se realizeze de catre persoane specializate. Ne exprimam disponibilitatea in conditiile suportarii cheltuielilor de deplasare, existand, in acest fel, o posibilitate de continuare a acestui proiect cu unul care sa vizeze biologia pinului banatean.

Primele aspecte de acest gen au fost deja intocmite de echipa de botanisti din Cluj, ele fiind datele de start ale procesului de biomonitoring al diversitatii specifice a padurilor de pin banatean. In doua dintre aceste parcele (pinetul de pe Domogled-Crucea Alba si cel de pe Valea Tasnei) au fost urmarite si aspectele populationale - ele vor fi finalizate pana in vara anului urmator, si pentru celelalte parcele.

In padurea de la Crucea Alba atat in cazul inaltimii, cat si al diametrului coronamentului, se observa o mai mare omogenitate, cu un maxim in clasa 2 de valori (10,4 m inaltime, 4 m diametrul coronamentului). De asemenea, toate exemplarele au portul de umbrela caracteristic Pinului negru de Banat si un numar redus de ramuri de ordinul 1 (numarul mare de ramuri apare doar in cazul exemplarelor mari, 17m-18m). Toate acestea, impreuna cu absenta stratului regenerativ din suprafata cercetata ne indica o padure matura, chiar batrana, cu o densitate scazuta a indivizilor.

In padurea de pe Valea Tasnei frecventa maxima a indivizilor se constata in clasa 1 de valori. Celelalte exemplare nu au valori mari, iar coronamentul celor mai mari indivizi atinge solul, neavand portul caracteristic de umbrela. Acestea ne indica faptul ca avem de a face cu o padure tanara, cu un bogat strat regenerativ si arbustiv (reprezentat de clasele 1 si 2 de valori).

Compozitia floristica a palcurilor de pin propuse pentru biomonitoring

Specii a caror corologie ar trebui monitorizata, pentru care ar trebui completata cartarea, cu contributia rangerilor (cele marcate cu rosu nu au fost regasite de noi pe teren, probabil pentru ca unele nu sunt raspandite in parcelele unde s-a lucrat):

Taxoni amenintati la nivel global

1. Minuartia graminifolia ssp. graminnifolia
2. Minuartia hirsuta ssp.frutescens

Taxoni amenintati la nivel European ca o consecinta a colectarii

3. Fritillaria orientalis
4. Ruscus aculeatus
5. Campanula abietina
6. Campanula serrata
7. Galanthus nivalis
8. Gentiana lutea
9. Typha shuttleworthii

Taxoni endemici amenintati

10. Dianthus giganteus ssp. banatica-Domogled, Valea Tesnei
11. Athamantha turbith ssp. hungarica-Domogled, Valea Tesnei
12. Thlaspi dacicum ssp. banaticum-Domogled
13. Sorbus borbasii-Domogled
14. Primula auricula ssp. serratifolia-Domogled, Valea Tesnei
15. Edraianthus graminifolius ssp kitaibelii -Domogled, Valea Tesnei
16. Thymus comosus-Domogled, Valea Tesnei
17. Centaurea pinnatifida-Domogled
18. Pinus nigra ssp. banatica-Domogled, Valea Tesnei
19. Linum uninerve Valea Tesnei
20. Anthemis carpatica

Taxoni subendemici amenintati

21. Veronica spicata ssp. crassifolia
22. Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica
23. Micromeria pulegium

Dintre speciile rare

24. Spiranthes spiralis
25. Iris reichenbachii
26. Iris variegata