Heterotofe saprofite

Heterotofe saprofite

Traiesc pe resturi de plante si animale, de unde folosesc carbonul. In aceasta grupa intra multe specii de actinomicete, bacterii si ciuperci, raspandite peste tot. Absorbtia substantelor nutritive se face cu ajutorul pseudopodelor, solubilizarea acestor substante realizandu-se cu ajutorul enzimelor specifice din citoplasma celulara.

In functie de substanta organica pe care o folosesc in nutritie, saprofitele se impart in omnivore si specializate.

Saprofitele omnivore se hranesc cu carbonul existent in orice fel de substanta organica, oricat de complexa ar fi, deoarece contin enzimele necesare pentru degradare. Reprezentativ pentru acest grup este mucegaiul verde comun - Penicillium glaucum.

Saprofitele specializate sunt mai pretentioase in ceea ce priveste sursa de carbon organic, deoarece nu au intreaga gama de enzime pentru hidroliza substantelor complexe, iar unele necesita anumite conditii de mediu: substrat organic, valori de pH, concentratia mediului nutritiv, surse de azot organic. Reprezentativa pentru acest grup este ciuperca Mycoderma aceti, care utilizeaza ca sursa de carbon alcoolul etilic, pe care il transforma in acid acetic si, dupa consumarea lui, utilizeaza in continuare acidul acetic drept sursa de carbon.

Prin modul lor de nutritie, saprofitele exercita asupra substantelor organice din sol o functie de mineralizare, in urma careia resturile de plante si de animale sunt aduse intr-o forma utilizabila in nutritia plantelor superioare autotrofe. Daca nu ar exista saprofite, in mediu s-ar acumula cantitati de substante organice din ce in ce mai mari, in care s-ar bloca, treptat, toate substantele minerale necesare autotrofelor in nutritia lor. Ca urmare, existenta autotrofelor ar deveni imposibila pe suprafata plantei si, in consecinta, s-ar ajunge si la imposibilitatea existentei vietuitoarelor a caror hrana este asigurata de pe urma nutritiei organismelor autotrofe.

Multe ciuperci saprofite sunt, de asemenea, cultivate pentru a fi folosite in alimentatie (ciupercile comestibile). Altele - cum sunt drojdiile - se cultiva pentru a fi folosite ca furaj sau in industria farmaceutica, la fabricarea berii sau in panificatie. Din biomasa unor ciuperci - de exemplu din cea a unor specii de Penicillium - se extrag substante antibiotice (penicilina, aureomicina etc.).

In multe cazuri trebuie combatuta dezvoltarea saprofitelor; astfel, in cazul unor produse alimentare se folosesc in acest scop concentratii mari de zaharoza - la prepararea dulceturilor, marmeladelor sau de NaCl - la conservarea unor branzeturi sau a unor legume.

Uneori se practica uscarea produselor alimentare, alteori afumarea sau pastrarea lor la temperaturi joase. Cel mai sigur mijloc de pastrare, insa, este sterilizarea lor. Pentru protejarea materialelor de lemn sau din mase plastice care stau in sol sau in apa impotriva microorganisme­lor saprofite ce le-ar putea degrada, se utilizeaza substante toxice speciale, care se introduc in materialul ce urmeaza a fi conservat.