Particularitati biologice, morfologice si ecologice ale genului cyclamen

Particularitati biologice, morfologice si ecologice ale genului CYCLAMEN

Genul Cyclamen face parte din fam. Primulaceae si este originar din sudul Europei si Asia (Cipru, Grecia, Siria, Iran, Egipt, Tunisia). In Europa, a fost adus intai din Iran, in sec. al XVI-lea, la Gradina Botanica a reginei Elisabeta I a Angliei.

Numele genului provine de la cuvantul grecesc kyclos=cerc, facand aluzie la forma sferica a tuberculului sau la cea spiralata pe care o capata pedunculii florali dupa fecundarea florilor.

Include aproximativ 30 specii si subspecii cu diferite forme, culori si grade de precocitate.

Sunt plante erbacee, vivace, cu tuberculi carnosi, tari. Frunzele sunt lung petiolate, reniforme de culoare pestrita. Florile (laciniile corolei reflecte, acute inainte de tub, iar lamina corolei si caliciul 5-fidate) sunt albe, roz, purpurii, rosu aprins, rosii. Speciile de sera infloresc in octombrie-martie, iar celelalte primavara si vara.

Se inmultesc prin seminte, uneori prin divizarea tuberculilor. Se cultiva in camp, la soare sau semiumbra, si in sere.

Ciclamenul este planta regiunilor muntoase, mai joase si impadurite, crescand pe pamant calcaros, in humusul de frunze sau intre pietre pe pajisti. Din formele salbatice cu flori mici, de culoare roz deschis si liliachiu deschis cu mijlocul inchis, care se deosebesc prin mirosul lor puternic, au rezultat prin cultura forme deosebit de valoroase, cu flori extrem de variate prin culoarea si forma lor.

In arealul natural, plantele traiesc pe sol dur, la umbra copacilor foiosi. Solul este produsul de dezagregare al pietrei de var si contine putin humus.

Tuberculii nu stau niciodata pe suprafata pamantului, ci ingropati in argila, la 10-15 cm adancime, sub stratul de humus unde sunt feriti de uscaciune, in perioada de repaus vegetal lipsita de ploaie. In timpul precipitatiilor abundente, temperaturile coboara intre 10 si 12⁰C si uneori chiar mai jos, permitand inflorirea plantelor de cativa ani (la locul de bastina) catre sfarsitul perioadei ploioase din toamna sau in primavara, timpuriu.

Pierderea frunzelor de ciclamen se explica prin faptul ca in regiunile de origine lunile aprilie-septembrie sunt foarte calduroase si secetoase, iar plantele s-au adaptat conditiilor respective intrand, in aceasta perioada, in repaus relativ. Datorita faptului ca in aceste regiuni precipitatiile cad din octombrie pana la inceputul primaverii, perioada de vegetatie a ciclamenului este iarna - la sfarsitul lunii noiembrie incepe vegetatia, iar de la mijlocul lunii ianuarie pana in aprilie are loc infloritul. Perioada de repaus dureaza din mai pana in septembrie. Planta luata in cultura intra in ciclul acesta alternativ-repaus si activitate intensa, abia in al doilea an.

Neutralitatea ciclamenului fata de lumina si influenta pozitiva pe care o exercita temperatura asupra formarii florilor poate fi explicata prin conditiile climatice ale zonei de origine, prin alternarea perioadei de repaus din anotimpul uscat si o noua inmugurire cu aparitia bobocilor in perioada cu temperaturi moderate si umiditate abundenta.

In afara de Cyclamen persicum, celelalte specii au un rol secundar. Se presupune ca aceasta specie este punctul de plecare al ciclamenului in cultura.

Cyclamen cilicium Boiss. et Helder (foto 1, 2)

Este o specie ce infloreste toamna. Flori - roz pal, cu o pata rosie, proeminenta, la baza fiecarei petale, parfumate. Fiecare tubercul poarta un numar insemnat de flori. Frunzele sunt rotunde cu pete argintii neregulate, usor dintate pe margini, care apar dupa ce prima floare s-a deschis. Este recomandata pentru gradini si alpinarii, pozitie insorita.

Foto 1. - Cyclamen cilicium (in cadrul natural)

Foto 2 - Cyclamen cilicium

Cyclamen coum Mill (sin. C. orbiculatum Mill.)

Creste in muntii Bulgariei si Turciei, frecvent in locuri umbroase. Este o specie care infloreste primavara. Are tuberculii sferici, usor turtiti, verzi-cafenii (foto 3). Florile sunt mici, albe sau roz - carmin - rosii, pe pedunculi de 5 - 10 cm inaltime (foto 4, 5). Frunzele sunt marmorate, plane, mari, petiolate, cordiforme (foto 5). Se cultiva si ca planta la ghiveci (foto 6).

    Foto 3 - Cyclamem coum (tubercul) Foto 4 - Cyclamen coum (floare)

Foto 5 - Cyclamen coum (floare-frunza)

Foto 6 - Cyclamen coum (cultivat la ghiveci)

Cyclamen europaeum L. (sin. C. purpurascens) (foto 7)

Este originar din muntii impaduriti si locurile stancoase din estul Alpilor.

Infloreste vara - toamna. Florile sunt mari, roz, rosii, carmin, parfumate, pedunculate (10 - 15 cm, glandular - paros) solitare, caliciul mic, campanulat cu 5 sepale lat - ovate ascutite, corola cu 5 petale oblong - spatulate, recurbate, 5 stamine. Frunzele au petiol lung, glandular - paros, crenate si subrotund - cordate, pe partea superioara alb marmorate, pe cea inferioara purpurii, pornesc dintr-un tubercul subteran rotund. Se folosesc in gradini, insa in iernile prea reci, tuberculii trebuie protejati. Este o planta mica, perena, erbacee.

Foto 7 - Cyclamen europaeum (in cadrul natural)

Cyclamen neapolitanum Ten (sin. C. hederifolium Ait.)

Este o specie care infloreste vara - toamna. Florile sunt albe sau roz, solitare (apar inaintea frunzelor) cu pedunculi lungi (foto 8). Petalele corolei sunt oblong spatulate si auriculate la baza, caliciul campanulat cu 5 sepale acuminate, 5 stamine. Frunzele sunt lung petiolate, inegal crenate, cordiforme, ovate, cu zone albe pe margine. Tuberculul este mare, rotund, putin turtit, emite radacini de pe toata suprafata sa. Suporta bine umbra.

Foto 8 - Cyclamen neapolitanum

Cyclamen africanum (foto 9, 10)

Originar din Africa de Nord, este asemanator, in aparenta, cu C. hederifolium. Infloreste toamna, simultan cu formarea frunzelor, uneori si fara formarea frunzelor. Frunzele sunt evident marmorate cu pete mai deschise la culoare (foto 9), iar florile au culoarea roz deschis pana la roz inchis (foto 10).

Foto 9 - Cyclamen africanum (frunze

Foto 10 - Cyclamen africanum (floare)

Cyclamen balearicum (foto 11, 12)

Este o specie originara din Insulele Baleare si Franta unde creste in locuri umbrite sau semiumbrite, mai ales in paduri de pin. Frunzele au pete difuze argintii (foto 11), iar florile, de culoare alba, au petalele usor rasucite (foto 12). Infloreste primavara.

Foto 11 - Cyclamen balearicum (frunze)

Foto 12 - Cyclamen balearicum (floare)

Cyclamen colchicum (foto 13)

A fost descoperit intr-o zona limitata din Muntii Caucaz. S-a crezut a fi o subspecie a C. purpurascens, dar are frunze mai groase si mai pieloase, cu nervuri evidente pe fata inferioara a frunzei si marginile frunzei sunt dintate.

Foto 13 - Cyclamen colchicum (in cadrul natural)

Cyclamen creticum (foto 14)

Este originar din Creta, unde a fost descoperit in locurile stancoase deschise sau sub tufisuri. Frunzele sunt in forma de inima, dintate si de un verde deschis, patate, cu un desen argintiu; florile sunt de obicei albe sau uneori roz deschis si parfumate.

Foto 14 - Cyclamen creticum

Cyclamen cyprium (foto 15)

Este originar din Cipru, are flori albe, parfumate.

Foto 15 - Cyclamen cyprium

Cyclamen graecum (foto 15)

Este originar din sudul Greciei si Ciprului, infloreste din septembrie pana in noiembrie.

Foto 15 - Cyclamen graecum

Cyclamen intaminatum (foto 16)

Originar din vestul Turciei, este una din speciile cu talie mica, deci usor de cultivat in ghiveci.

Foto 16 - Cyclamen intaminatum

Cyclamen libanoticum (foto 17 )

Provine dintr-o zona restransa a Libanului. Frunzele au pete evidente, iar pe partea inferioara sunt verzi purpurii. Florile sunt roz deschis, odorante, cu pete purpurii la baza. Infloreste primavara.

Fig. 17 - Cyclamen libanoticum

Cyclamen mirabile (fig. 18)

Este asemanator cu C. cilicium. A fost gasit in locurile impadurite si locurile stancoase din S-V Turciei. Are flori roz pal, cu petale dintate, cu o pata rosie la baza. Frunzele, in forma de inima, au marginea usor dintata. Infloreste toamna.

Fig. 18 - Cyclamen mirabile

Cyclamen repandum (fig.19)

Este o specie din sudul Europei. Frunzele sunt cordiforme, verzi inchise, cu desene mai deschise. Florile sunt rosii purpurii si infloresc primavara.

Fig. 19 Cyclamen repandum

Cyclamen persicum Mill (sin. C. latifolium Sibth. et Smith, C. punicum Pomel, C. aleppicum Fisch.)

Flori au petale netede sau puternic ondulate, unicolore sau bicolore, concrescute intr-o corola ale carei varfuri sunt indoite si rasfrante; androceul este format din 5-7 stamine prinse cu un filament scurt iar pistilul este iesit putin deasupra staminelor; pedunculii sunt mai lungi decat frunza. Frunza este simpla, ovata (cca. 11 cm in diametru) invers cordata, sprijinita pe un petiol cilindric de culoare roz, rosie bruna, ce porneste direct din tubercul, cu margine neteda sau putin crestata, pe partea superioara verde inchis cu desene marmorate, albicios stralucitoare, iar pe partea inferioara verde deschis, violete sau brune, fara aspect marmorat.

Tulpina - tubercul subteran la inceput rotund iar pe masura ce inainteaza in crestere capata o forma sferic turtita, protejat la exterior de o epiderma brun roscata. Radacina - fibroasa, porneste din partea inferioara a tuberculului; are consistenta semicarnoasa si poate ajunge la 20 - 25 cm lungime.

   

Foto 20 - Cyclamen persicum grandiflorum Foto 21 - Cyclamen persicum fimbriatum

Foto 22 - Cyclamen persicum (in arealul natural)

Determinarea soiurilor de ciclamen se poate face atunci cand florile sunt deschise. Recunoasterea dupa frunzis este foarte greoaie, deoarece numeroase soiuri au un frunzis asemanator precum si culoarea pedunculului.

S-a observat ca plantele ale caror frunze pe partea inferioara prezinta o culoare verde vor da flori albe sau roz deschis, iar cele care au nuanta de violet vor da flori de culoare inchisa.

Deosebirile dintre soiuri sunt mici. In cele mai multe cazuri, denumirea soiului este data de culoare. Soiurile cu forme deosebite ale florilor sunt denumite dupa culoare, indicandu-se, de fiecare data si forma florii respective.

La ciclamen s-au realizat foarte multe varietati, soiuri si hibrizi F1.

Varietati - grandiflorum (flori foarte mari), fimbriatum (marginile petalelor franjurate), odoratum (flori parfumate ca lamaita), flore pleno (flori duble).

Soiuri - Jubile (flori roz), Mont Blanc (flori albe foarte mari), Rococo (flori roz franjurate), Vuurback (flori roz carmin).

Hibrizii F1 - ocupa un loc important in sortimentul actual intrucat prezinta o serie de calitati

toleranta la caldura in perioada infloririi;

port compact si echilibrat;

flori mari grupate in centrul plantei;

culori clare si vii;

omogenitate in calitatea infloririi (sa corespunda perioadei pentru care a fost programata);

Seria Concerto F1 are circa 12 culori, se distinge prin foarte multe flori mari, frunze mici, inflorire timpurie.

Seria Canto F1 are 7 culori, planta este de marime medie, inflorire foarte timpurie si uniforma, flori parfumate si frunze mici.

Seria Halios F1 are circa 12 culori, flori mari.

Alte serii F1: Latinia, Cheops, Compact.

In ultimii ani s-a constatat o crestere a cerintelor pentru ciclamenul de dimensiuni mai mici - Midi si Mini Cyclamen.

Acestea au o durata de decor mai mica si rezista bine la temperaturi adesea prea ridicate din statiile de locuit.

La noi in tara, ciclamenul este cultivat ca planta la ghiveci. In timpul periodei de inflorire are nevoie de multa lumina, temperaturi scazute (in jur de 14⁰C) si incaperi aerisite. Pamantul din ghiveci trebuie mentinut in permanenta usor umed, dar se evita administrarea apei in exces si stagnarea ei an vas. Ghivecele se tin cel mai bine intre ferestrele duble, unde au lumina suficienta si temperatura constanta si scazuta. In perioada de vara se plaseaza langa ferestrele cu orientare nordica, unde sunt ferite de razele directe ale soarelui.

Dupa trecerea florilor udatul se reduce treptat pana la uscarea frunzelor. In ghiveci ramane doar tuberculul care nu se mai uda pana la sfarsitul lunii iunie, pastrandu-se intr-un loc racoros in aceasta perioada.

Pamantul potrivit pentru ciclamen trebuie sa fie poros, bine aerisit, cu un continut mare de substante nutritive si humus si cu o reactie usor acida (pH=5-6). Exemplu 60% pamant de frunze de fag, 25% pamant de turba si 15% nisip.

Pe timp calduros se uda mai mult iar frunzele se pulverizeaza periodic cu apa, uscaciunea excesiva a aerului daunand plantei. Oscilatiile mari de temperatura si eventuala lipsa de apa in momentul formarii bobocilor duc la obtinerea unor plante si flori de slaba calitate.

Foto 23 - Cultura de Cyclamen persicum la ghivece, in sera

Foto 24 - Cyclamen persicum in arealul natural

cyclamen