Tehnologia de cultivare a speciei de flori cyclamen persicum

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SPECIEI

CYCLAMEN PERSICUM

1. Constructii folosite in cultura ciclamenului

In conditiile de clima ale tarii noastre, cultura ciclamenului se face in sere si rasadnite.

Serele care au dat cele mai bune rezultate in cultura ciclamenului sunt cele bloc si individuale mari, care asigura plantelor o buna luminozitate, un volum mare de aer si posibilitati largi de aerisire

Pentru a se obtine o cultura reusita, serele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa asigure lumina suficienta;

sa fie prevazute cu instalatii de aerisire, montate atat pe coama acoperisului cat si lateral;

sa fie prevazute cu instalatii de umbrire, iar in caz de innourare indelungata sa existe posibilitatea de a le curata cu usurinta.

Cultura in rasadnite, este mult mai costisitoare, datorita materialelor folosite si a manoperei. Se poate practica in orice regiune a tarii, cu conditia sa se intervina in momentele critice ale culturii: repicarea la timp, ferirea plantelor de insolatie folosind jaluzele sau stropirea geamurilor cu diferite materiale de umbrire, evitarea alungirii plantelor prin indepartearea jaluzelelor in zilele cu cer acoperit, evitarea putrezirii plantelor din cauza unei umiditati exagerate si preantampinarea atacurilor de boli si daunatori.

In general, rasadnitele pentru ciclamen sunt ocupate aproximativ din aprilie pana spre sfarsitul lunii noiembrie. Incepand cu luna iulie pot fi folosite rasadnitele reci.

Spre toamna, rasadnitele se acopera, iar pentru a asigura plantelor un strat suficient de aer, trebuie sa fie bine adancite in pamant. Stratul de aer mareste rezistenta ciclamenului la temperaturile scazute de afara, si datorita prezentei oxigenului in cantitate suficienta, este micsorat pericolul putrezirii ciclamenului.

In momentul in care frunzele depasesc nivelul tijelor florale, ghivecele cu ciclamen sunt introduse in sera.

2. Cerintele ciclamenului fata de substratul de cultura si substantele nutritive

Pamantul folosit pentru cultura ciclamenului trebuie sa aiba o porozitate buna, sa aiba un continut mare in substante nutritive si humus si un pH cuprins intre 5 si 6.

Pamantul se foloseste necernut si, inaintea folosirii, se dezinfecteaza. Exemple de retete folosite pentru o buna reusita a culturii

I 60% pamant de frunze de fag

25% pamant de turba

15% nisip

II 60% pamant de frunze de fag

20% pamant de mranita

10% pamant de turba

10% nisip

III 40% mranita

25% pamant de telina

25% pamant de frunze de fag

10% nisip

IV 40% pamant de frunze de fag

40% pamant de rasadnita

20% pamant de turba

In lipsa pamantului de frunze de fag se poate folosi pamantul de cetina de brad.

Compozitia amestecului de pamant difera, functie de faza de vegetatie, astfel

la pregatirea substratului de insamantare, repicat I, repicat II, la ghivecele in care se planteaza ciclamenul, transplantarea I si a II-a, se foloseste pamantul de frunze, turba si nisipul (2:1:1), pentru ultimele trei faze de vegetatie se poate folosi mranita;

pentru cultura de ghivece se poate folosi urmatorul amestec: pamant vegetal, mranita bine descompusa, turba maruntita si nisip (3:1:1:1);

in toate fazele de vegetatie, in compozitia amestecului pot fi folosite turba si mranita;

la ultimul transplantat poate fi folosit pamantul de telina.

3. Ghivecele si laditele pentru semanaturi

Ghivecele folosite pentru cultura ciclamenului trebuie sa aiba diametrul cuprins intre 8 - 14 cm. Inainte de folosire ghivecele noi trebuie tinute in apa pentru a nu vatama radacinile plantelor. Recomandate sunt vasele de lut deoarece se pot dezinfecta usor, evitand astfel transmiterea bolilor.

Laditele pentru semanat si repicat, au in general dimensiunea de 55 x 35 cm. Pe un m² pot fi asezate cinci ladite (doua de-a latul si trei de-a lungul).

Pentru repicat se folosesc, de obicei, tot ladite sau direct pe parapet. Inainte de folosire, laditele si parapetele se dezinfecteaza cu solutie de formalina sau de sulfat de cupru.

Cultura ciclamenului

1. Producerea materialului saditor

Cultura din seminte

Pentru obtinerea unei culturi reusite, un rol important il are calitatea semintelor, de aceea trebuie procurate doar din unitatile specializate.

Greutatea medie a 1000 seminte este de aproximativ 16 grame, ea variind functie de soi.

Se recomanda semintele uniforme ca marime, intregi, sanatoase si cat mai mari. Pentru a avea seminte de calitate este importanta recoltarea si pastrarea lor. Recoltarea se va face la maturitate, cand culoarea este brun - roscata stralucitoare, culoare ce se mentine in conditii bune de pastrare.

Semintele de ciclamen isi pastreaza facultatea germinativa timp de cinci ani. Dupa ultimele cercetari varsta semintelor nu prezinta o importanta prea mare (unii autori considera ca nu exista nici o deosebire intre puterea germinativa a semintelor proaspete si cea a semintelor de 1 - 5 ani).

Umectarea semintelor inainte de semanat se practica la semintele vechi, deshidratate, pastrate in incaperi calde. Lucrarea consta in introducerea semintelor intr-un saculet de tifon si scufundarea acestuia in apa calduta timp de 12-24 h, apoi semintele se zvanta si se seamana.

In grabirea germinatiei semintelor, rezultate bune s-au obtinut prin imbibarea lor cu solutie de hormoni de crestere (auxina, acidul indolil acetic, acidul naftil acetic, acidul indolil butilic), cu sulfat de mangan 0,03 - 0,06 % sau cu acid boric 0,01 - 0,02 % (energia germinativa creste cu pana la 20%).

Epoca semanatului

De la semanat pana la valorificare, ciclamenul parcurge o perioada de vegetatie de cca. 11 luni, deci data semanatului se alege in asa fel incat majoritatea plantelor sa infloreasca in perioada in care sunt foarte cautate.

Semanatul se poate face in ladite de lemn, vase de lut ars sau direct pe parapet.

Vasele de lut (30/30 cm) sunt folosite pentru obtinerea unei cantitati mici de ciclamen. Sunt preferate deoarece dezinfectarea, manipularea si combaterea unor eventuale boli se pot face cu usurinta.

Parapetele pentru insamantare sunt mai putin utilizate.

Laditele din lemn de 55/35/6 cm, in care se pot semana aproximativ 300 seminte, sunt cele mai folosite.

Atat vasele de lut, parapetele cat si laditele din lemn vor fi dezinfectate inainte de semanat cu solutia de formalina de 2% sau Germisan 0,25%, sulfat de cupru. Parapetele se dezinfecteaza prin varuirea lor cu lapte de var in care s-a adaugat sulfat de cupru 2 - 3%.

Procedeele moderne au in vedere semanatul in cuburi mici de foam (spuma de polyuretani) sau placi alveolare pe substrat de turba.

Pamantul pentru semanat trebuie sa aiba o structura granulara, iar turba sa fie bine descompusa.

Grosimea substratului de inradacinare trebuie sa fie de cca 6 cm iar de la suprafata acestuia pana la nivelul superior al vaselor, laditelor sau parapetelor sa mai ramana un spatiu liber de 2 - 3 cm.

Dupa asezarea pamantului in vase sau ladite se taseaza bine spre margini cu degetele, se niveleaza, iar peste acest strat de pamant se cerne inca un strat de cca 1 cm, din acelasi amestec, apoi cu ajutorul unui tasator format dintr-o scandurica cu maner, se apasa usor, in asa fel incat sa se formeze un substrat de inradacinare uniform si cu o suprafata cat mai neteda.

Cu putin timp inainte de semanat, pamantul destinat semanatului se dezinfecteaza cu aburi pentru prevenirea atacului de ciuperci. Dezinfectarea cu aburi se efectueaza timp de 45 minute la o temperatura de 95-100⁰C, apoi pamantul se acopera pentru ca vaporii sa nu se evapore prea repede. Dupa trei zile se descopera, iar dupa 12 zile poate fi utilizat.

Urmatoarea etapa consta in udarea substratului cu stropitoarea cu sita fina, pentru usurarea operatiei de marcare si insamantare.

Semanatul se poate face prin imprastiere sau in randuri. Cea mai folosita metoda este cea in randuri, deoarece permite repartizarea uniforma a spatiului de nutritie, ceea ce face sa se obtina o buna germinare si ulterior o buna dezvoltare a plantelor.

Inainte de semanat este necesara tratarea semintelor pe cale chimica in vederea prevenirii si combaterii infectiilor cu germeni patogeni.

Distanta de semanat poate fi de 2 - 3 cm, astfel ca la o ladita intra cca. 300 boabe.

Dupa semanat, se presara deasupra, prin cernere cu ajutorul unei site cu ochiuri fine, un strat de pamant din acelasi amestec de 0,5 - 1 cm grosime, dupa care se taseaza pentru ca semintele sa faca priza cu pamantul, apoi se uda cu stropitoarea cu rozeta mica.

Pentru pastrarea umiditatii, peste pamantul de deasupra semintelor se mai aseaza un strat de cca 2 cm., de turba maruntita. Acest strat de protectie se indeparteaza dupa patru saptamani de la semanat, cand plantele incep sa rasara.

Semanaturile se acoperacu materiale opace, care se indeparteaza dupa rasarire.

Temperatura optima pentru rasarire este cuprinsa intre 18-20⁰C; temperaturile mai scazute franeaza incoltirea iar sub 10⁰C semintele nu mai germineaza si in prezenta unei umiditati ridicate pot chiar putrezi. In momentul cand incepe incoltirea temperatura se va reduce la 16-18⁰C, pentru a preintampina alungirea rasadurilor. Reducerea temperaturii se face treptat, la 12-15⁰C in lunile sarace in lumina, insotita de accesul aerului proaspat, obtinandu-se astfel plante scurte si indesate.

Repicarea ciclamenului

Prima repicare

Cand plantele incep sa se stanjeneasca reciproc sau chiar in faza in care plantele au o singura frunza bine dezvoltata, incepe repicatul (la 8-10 saptamini dupa semanare).

Cu cca. 8 zile inaintea repicarii, se recomanda ca tinerele plante sa fie udate cu o solutie de ingrasamant complex de 0,2%, iar cu o zi inainte se uda abundent pentru a permite scoaterea cu usurinta a plantelor si cu suficient pamant pe radacini.

Operatiunea se poate efectua in ladite obisnuite.

Distanta de repicat recomandata este 3 x 3 cm sau 4 x 4,5 cm, pentru plantele bine dezvoltate, iar adancimea de plantat se face astfel incat tuberculul sa fie acoperit cu putin pamant.

Lazile vor fi asezate in sera cat mai aproape de geam, mentinand o temperatura de 18 - 20⁰C si o umiditate moderata a solului.

A doua repicare

In acest moment rasadurile au cel putin 3 frunze.

Dupa cca. 7 - 8 saptamani, cand plantele incep sa se deranjeze, se face a doua repicare, intr - un amestec de pamant asemanator celui din primul repicat, insa mai bogat in substante nutritive. Pamantul nu se mai cerne, ramanand in stare faramicioasa, pentru a fi permeabil la apa si aer.

Repicarea se face in lazi, direct pe parapet sau in solul serei. In lazi distanta va fi de 5 x 5 cm si 6 x 6 cm.

Pe parapet, distanta intre plante pe rand si intre randuri va fi de 8 cm. Pe parapet se asterne un strat de pamant de frunza sau de turba de 5 - 6 cm grosime, peste care se aseaza substratul de cultura cu o grosime medie de 8 cm. Tuberculul trebuie sa fie putin acoperit de pamant.

La ambele repicari este necesara menajarea radacinilor pentru ca planta tanara sa se inradacineze repede in noul substrat.

Temperatura in sera nu trebuie sa depaseasca 20⁰C, iar la nevoie tinerele plante vor fi protejate impotriva razelor solare.

A treia repicare

Se face cand se doreste obtinerea de plante viguroase repicarea se face la distanta de 10 x 10 cm sau 12 x 12 cm.

Pentru plantele repicate de doua ori se folosesc ghivece de 8 - 10 cm diametru, iar pentru cele repicate de trei ori ghivecele de 10 - 12 cm diametru, urmand apoi sa fie transplantate direct in ghiveciul de vanzare.

Plantarea rasadului la ghivece

Momentul optim pentru plantarea rasadului la ghivece este atunci cand pe suprafata balului de pamant au aparut varfuri albe si groase de radacini in crestere.

Plantarea la ghivece se face aproximativ la 6 - 7 saptamani de la data celui de al doilea repicat in ghivece de 8 - 10 cm. In aceasta faza tuberculul a atins marimea unei alune. Pentru semanaturile facute in lunile septembrie - octombrie, trecerea la ghivece se face in cursul lunii aprilie sau, cel tirziu, la inceputul lunii mai.

Pentru plantare se prefera ghivecele noi care nu se dezinfecteaza, dar inainte de folosire, se introduc in vase cu apa curata, unde se lasa cateva ore, timp in care eventualele urme de gaze toxice ramase in porii ghivecelor din timpul arderii acestora sunt eliminate.

Scoaterea rasadului din ladite sau de pe parapet cat si trecerea lor la ghivece, se efectueaza in asa fel incat radacinile tinere si fragede sa nu fie rupte, iar balul de pamant sa ramana intact. Calitatea plantelor obtinute depinde in mare masura de aceasta operatiune. Cu ocazia scoaterii rasadului si plantarii lui la ghivece, plantele vor fi curatate de partile uscate si se va efectua o selectie a lor indepartandu-le pe cele necorespunzatoare.

Cel mai bun rasad se considera acela care are un sistem radicular puternic, un aparat foliar bine dezvoltat alcatuit din frunze potrivite ca marime, sustinute de pedunculi sanatosi.

Pentru asigurarea unui bun drenaj, pe fundul ghiveciului se pune un ciob (de la alte ghivece sfaramate) si pietris marunt de rau peste care se aseaza un strat de nisip si apoi pamantul in care se aseaza planta. La plantare se va avea in vedere ca radacinile sa nu se rasuceasca sau sa se rupa. Nu trebuie lasate goluri de aer intre radacini si marginea ghiveciului, deoarece acestea pot duce la distrugerea plantei. La trecerea in ghivece cat si la prima transplantare, ghivecele vor fi total umplute cu pamant, deci fara spatiu pentru udat, cu o mica ridicatura deasupra tubercului, pentru ca acesta sa nu se dezgoleasca din cauza stropirilor dese. Fiind o planta sensibila la excesul de umiditate, in momentul plantarii si la transplantare, nu se uda. Totusi pentru asigurarea umiditatii necesare, inainte de aceasta operatie se uda bine sau in momentul plantarii, balul de pamant se scufunda pentru cateva secunde intr - un vas cu apa si apoi imediat se trece la ghivece.

Dupa trecerea la ghivece, in functie de cantitatea de plante pe care o avem si de posibilitati, cultura se poate continua in sere sau in rasadnite.

2. Cultura ciclamenului in sere

Cultura ciclamenului in sere se practica atunci cand se doreste producerea unor cantitati mari de ciclamen.

In cazul cultivarii in sera, plantele vor fi asezate pe parapeti sau direct pe sol.

Parapetul poate fi confectionat din lemn, beton, pe care se aseaza un strat de cca 4 cm. turba, pentru mentinerea umiditatii. In acest sistem de cultura plantele beneficiaza de mai multa lumina si aer, obtinandu-se astfel plante viguroase.

La cultivarea pe sol ghivecele se aseaza pe straturi late de 1,20 m latime, separate de poteci cu latimea de 0,40 - 0,50 cm. Acest sistem de cultura prezinta si avantaje datorita faptului ca se face economie de parapete si turba, ghivecele fiind ingropate an solul serei, insa reglarea factorilor de mediu si aplicarea lucrarilor de ingrijeste se face mai greu: cultura primeste mai putina lumina datorita distantei mari dintre geam si plante, aerisirea se face mai greu datorita faptului ca plantele sunt amplasate mai jos decat ferestrele laterale de aerisire.

Cultura ciclamenului in rasadnite

Aceasta cultura cere mai multa manopera dar este rasplatita prin obtinerea de plante riguroase, cu frunzis bogat, nealungite, de un verde intens si cu un numar mare de flori. Aceasta se datoreste faptului ca plantele primesc multa lumina si nu se alungesc, umbritul se face cand este nevoie, iar toamna pot fi scoase mai usor la aer si soare pentru a deveni viguroase.

Cultura ciclamenului in rasadnite se poate face fie prin ingroparea ghivecelor sau prin trecerea ciclamenului repicat de doua ori in solul liber al rasadnitei direct in ghiveciul de vanzare.

In primul caz, pamantul trebuie sa fie afanat si bogat in humus, prin ingroparea ghiveciului evitandu-se uscarea pamantului din el.

Plantele vor fi introduse in sera in momentul cand se dezvolta primele flori. Aceasta operatiune se face astfel: pamantul depus pe marginea exterioara a ghivecelor se indeparteaza cu ajutorul unor perii, se scufunda pe rand intr-un vas cu apa, se face toaleta plantei prin indepartarea frunzelor uscate, se indeparteaza pamantul de prisos de la suprafata ghiveciului astfel incat sa se formeze un santulet de udat la marginea lui. In sera plantele vor fi asezate pe marimi si culori. Serele trebuie bine aerisite in momentul introducerii ciclamenului din rasadnite, temperatura trebuie sa fie mai scazuta urmand ca dupa cateva saptamani sa poata atinge 12 - 16⁰C. Asezarea plantelor se face pe parapete, dupa ce s-a asternut un strat de praf de turba, praf de cocs sau alt material care sa retina umiditatea.

Plantele vor fi aranjate astfel incat sa se atinga cu varfurile frunzelor. La udare se va evita patrunderea apei in regiunea coletului, deoarece acesta este foarte sensibil la putrezire.

La a doua metoda de cultura a ciclamenului in rasadnita lucrarile de ingrijire sunt mult simplificate, economisindu-se ghiveciul intermediar si munca depusa pentru aceasta transplantare. La acest procedeu distanta de repicare ajunge in final la 22 x 22 cm.

In functie de starea de dezvoltare a plantelor, acestea se vor trece la ghivece, incepand din a doua decada a lunii iulie si pana la mijlocul lunii august.

Marimea ghiveciului este egala sau ceva mai mare decat a celui folosit pentru cultura finala in ghivece.

Transplantarea

Transplantarea se face in momentul cand radacinile au ocupat balul de pamant si inca nu s-a format o pasla care poate stingheri cresterea plantelor. Balul de pamant trebuie sa fie strabatut de radacini tinere, de culoare alba, in crestere, sau radacini care au la varf o culoare mai deschisa. Acestea sunt si un indiciu ca plantele sunt sanatoase.

Prima transplantare

Plantele ce urmeaza a fi transplantate se scot din ghivece cu mare grija (pentru a nu li se rupe radacinile tinere) se indeparteaza foarte putin pamant dintre radacini si mai ales, cel de la fundul balului, impreuna cu nisipul care a servit pentru drenaj. In ghiveciul in care se face transplantarea, dupa ce i s-a asigurat drenajul, se aseaza planta in asa fel incat radacinile sa nu se rasuceasca sau sa se rupa.

La prima transplantare, tuberculul se va acoperi in intregime cu pamant, pentru a se dezvolta mai bine. Transplantarea este reusita daca dupa udare nu se vede suprafata bulbului.

Pamantul trebuie sa aiba structura granulara, sa fie permeabil pentru aer, sa nu fie uscat, dar nici prea umed.

A doua transplantare

A doua transplantare se face in august in ghivece de 11 - 13 cm diametru, functie de gradul de dezvoltare al plantelor. Pentru plante de calitate "extra" se folosesc ghivece cu diametrul de 14 cm.

La aceasta transplantare tuberculul se acopera doar 2/3 din inaltimea lui, restul 1/3 ramane descoperit, pentru ca atunci cand se face udatul sa nu patrunda apa la suprafata lui, ceea ce ar duce la putrezirea frunzelor. Acum va fi asigurata si marginea necesara pentru udare.

Amestecului de pamant folosit la ultimul transplantat, i se adauga o parte de pamant mai greu, cum ar fi pamantul de telina. Acest lucru se va face numai acolo unde s-a folosit un amestec prea usor (nisip, turba), prin acest lucru se urmareste ca plantele in timpul iernii sa nu se usuce prea repede.

Dupa transplantarea la ghivece, plantele se tin la o temperatura de 18⁰C, la un loc umbrit, in medie 6 zile pana ce isi refac sistemul radicular, apoi se revine la temperatura de 15 - 16⁰C. In aceasta perioada ele trebuie ferite de curentii de aer si de prea multa umezeala.

Inflorirea, de obicei incepe in octombrie-noiembrie insa la unele exemplare, chiar din septembrie. Plantele transplantate in septembrie infloresc mult mai tarziu, pe cand cele transplantate in iulie infloresc timpuriu. Plantele inflorite se aleg si se depoziteaza intr-o sera mai racoroasa la o temperatura de 12-13⁰C, unde florile se mentin mult mai bine. Dupa fiecare transplantat rasadnita se tine inchisa cateva zile, pana ce vor porni radacini noi.

Dupa cum s-a aratat, la cultura ciclamenului s-au folosit doua sau chiar trei transplantari la ghivece. Deoarece acest procedeu necesita un volum mare de materiale si de manopera, multi cultivatori au inceput sa foloseasca o singura transplantare in ghivece

Lucrari de ingrijire aplicate in timpul perioadei de vegetatie

O cultura reusita depinde de modul de dirijare a factorilor de vegetatie si de aplicarea la timp a lucrarilor de ingrijire.

Udatul

Lipsa apei pe parcursul perioadei de vegetatie atrage dupa sine lemnificarea tuberculului, de aceaa este considerata una din cele mai pretentioase lucrari de ingrijire.

La o cantitate mica de flori, udatul se executa cu stropitoarea iar la cantitati industriale se foloseste furtunul sau instalatii speciale de udat. Presiunea apei, in momentul udatului, trebuie sa fie joasa, in caz contrar, pamantul este spalat, iar tuberculul dezvelit prea devreme se lemnifica.

La insamantat si la plantele abia rasarite sau repicate, udatul se executa in mod obligatoriu, cu stropitoarea cu sita fina sau cu furtunul prevazul, de asemenea, cu sita fina. Pentru ca germinarea sa decurga an conditii normale, se va evita atat lipsa apei cat si excesul ei. Excesul de umiditate in aceasta perioada permite instalarea pe suprafata pamantului din ladite si parapete, de muschi si alge care provoaca putrezirea semintelor.

In faza de rasarire excesul de umiditate creeza conditii favorabile pentru dezvoltarea diferitelor boli criptogamice si putrezirea plantelor, mai ales cand temperatura este scazuta.

Pana la plantarea la ghivece (lunile de toamna si iarna) udatul se face o singura data pe zi, exceptie facand zilele cu mult soare cand trebuie sa se ude de doua ori pe zi.

In faza finala, cand isi fac aparitia un numar din ce an ce mai mare de boboci floriferi, plantele devin si mai sensibile la excesul de umiditate. In acest caz, se uda des, dar cu cantitati mici de apa, astfel ca tuberculul sa nu fie udat, pentru a nu provoca putrezirea bobocilor si pedunculilor frunzelor.

Apa folosita la udat este bine sa fie fara substante calcaroase, pentru ca ajunsa pe frunze in urma evaporarii lasa pete pe partea lor superioara, dand plantei un aspect neplacut si modifica reactia solului.

Apa destinata culturii ciclamenului se acumuleaza de preferinta in rezervoare inalte, pentru a o imbogati astfel in oxigen si a o adapta la temperatura aerului.

Stropitul

Numarul stropirilor pe zi este determinat de conditiile meteorologice. Pentru stropire, va fi folosita numai apa moale.

In timpul verii, stropitul se face dimineata pana la ora 8,00 si se repeta inca o data sau de doua ori pe zi dupa ora 16,00.

In zilele cu nebulozitate puternica nu se mai executa stropitul decat o data pe zi sau din doua in doua zile. Se efectueaza cu stropitoarea, furtunul cu sita sau instalatii de ploaie artificiala cu duze foarte fine.

Aceasta operatie este strans legata de aerisire si umbrire. Aplicata in mod judicios, creeaza un microclimat corespunzator pentru ciclamen, asemanator regiunilor silvice - umiditatea abundenta si aer prospat.

Umbritul

Fiind o planta adaptata conditiilor de umbra si semiumbra de la marginea padurilor, in lunile mai - iunie si mai ales spre vara, cand radiatiile solare sunt prea intense trebuie luate masuri de umbrire.

In lunile iunie si iulie, razele solare cad in unghi drept si au efectul cel mai intens deci umbritul se va face intre ora 9,00 si ora 16,00. Pentru umbrit se folosesc materiale usor de manipulat si acestea pot fi: panza pentru umbrit, jaluzelele din sipci de scandura, rogojini sau chiar lut cu apa.

Indiferent de faza in care se gasesc plantele, umbrirea trebuie facuta in asa fel incat sa nu sufere nici de exces, dar nici de lipsa luminii.

Plantele proapat transplantate, in orice stadiu de dezvoltare ar fi, trebuie protejate impotriva razelor solare intense, reducand astfel transpiratia si evitand astfel dezechilibrul ce s-ar putea crea prin pierderea unei cantitati mari de apa pe care radacinile n-o pot compensa mai ales in perioadele de repicat. Astfel, 4-5 zile dupa repicat sau transplantat plantele trebuie sa primeasca lumina difuza, printr-o umbrire corespunzatoare.

Incepand cu o a doua decada a lunii august putem sa le oferim mai multa lumina, deoarece plantele fiind dezvoltate au devenit mai rezistente.

Aerisirea

Aerisirea are ca scop schimbarea compozitiei aerului prin indepartarea bioxidului de carbon si introducerea oxigenului, modificand si umiditatea relativa a aerului.

Lipsa aerului la plantele mature atrage dupa sine alungirea si un frunzis moale.

La rasadnite, aerisirea se face prin ridicarea ferestrelor (ramelor) iar la sere prin ferestrele asezate in partea superioara a acoperisului si prin cele laterale. Incaperile unde se afla plantele transplantate nu se vor aerisi puternic pana cand isi formeaza radacinile.

In timpul si cateva zile dupa transplantare pentru a nu se produce un dezechilibru, in sere sau rasadnite, se va mentine o atmosfera umeda.

Aerisirea se poate face si an timpul noptii, de exemplu, in zilele prea calde din luna iulie, in timpul amiezii caile de acces ale aerului cald fiind inchise iar plantele sunt umbrite si stropite cat mai des.

La inceputul lunii august, seara dupa ora 18,00 si pana dimineata la ora 9,00, ramele rasadnitelor pot fi indepartate pentru ca plantele sa poata beneficia de aerul racoros al noptii.

Raritul

Ori de cate ori se observa ca plantele se stanjenesc in timpul cresterii, se vor rari. Asigurandu-le spatiul necesar plantele devin mai viguroase si cu un aspect mai placut. Acest spatiu li se asigura prin rarire odata cu repicatul, plantatul la ghiveci sau transplantatul.

Distanta intre plante se lasa astfel incat frunzele uneia sa nu se atinga de ale celeilalte si sa nu se umbreasca dar nu se recomanda o distanta mare intre ele,deoarece spatiul din sera, daca nu este bine utilizat,    duce la ridicarea costului culturii.

Cand plantele au atins maximul de crestere, metrul patrat de parapet cuprinde 10 - 12 plante. O mie de plante gata de valorificat ocupa un spatiu cuprins intre 90 - 100 mp.

Odata cu executarea raritului se vor curati frunzele si portiunile uscate ale plantelor si se vor elimina cele bolnave.

Temperatura

Temperatura optima in timpul cresterii si dezvoltarii plantelor este, in medie de 15⁰C. Face exceptie perioada incoltirii semintelor si cele aproximativ 4 zile dupa ce plantele au fost repicate sau transplantate cand temperatura poate fi in jur de 19⁰C.

Mentinerea temperaturii optime se face prin aerisirea si umbrirea serelor.

Lucrarile de intretinere a substratului

Plivitul

Plivitul este o lucrare obligatorie executata mai ales in faza de rasad. Buruienile consuma cantitati mari de apa, substante nutritive si se dezvolta mult mai repede, umbrind planta in faza de rasad, provocand etiolarea lui.

Afanatul

Afanatul se executa de obicei odata cu plivitul. Mentinerea in stare afanata are importanta pentru pastrarea in sol a unui regim normal de apa, caldura si aer.

Prin distrugerea crustei se asigura un schimb normal de gaze intre sol si atmosfera. Operatia de afanare se face ori de cate ori se formeaza crusta care ampiedica patrunderea apei in zona radacinilor si schimbul normal de gaze.

La semanaturi si la rasadul repicat, afanatul se face cu multa atentie pentru a nu deranja tinerele plante.

Pamantul din ghivece se afaneaza cu ajutorul unui betisor care nu se infinge prea adanc, pentru a nu vatama radacinile iar in jurul tuberculului se face mult mai superficial.

Fertilizarea

Ingrasamintele se administreaza in functie de analizele solului. Se cere atentie in special la folosirea ingrasamintelor azotate, deoarece excesul acestei substante duce la avortarea butonilor florali, alungirea tijelor florale, micsorarea imunitatii plantelor, la atacul diferitelor boli si mai ales a ofilirii ciclamenului.

S-au obtinut rezultate bune in urma fertilizarii dupa fiecare repicat sau transplantat insa nu inainte ca sistemul radicular sa fie complet refacut.

Ca ingrasamant lichid se poate folosi mustul de balegar proaspat de bovine in proportie de 1/11 - 1/12 (dupa ce a stat la fermentat 5 - 7 zile). Se poate folosi in alternanta cu ingrasaminte chimice a caror concentratie poate fi 1 - 1,5 grame amestec NPK in parti egale la un litru de apa, administrarea facandu-se la interval de 14 - 20 zile. In lipsa ingrasamintelor organice, intervalul va fi 7 - 10 zile.

Igiena culturala

Consta in inlaturarea frunzelor ofilite sau ingalbenite, care constituie adevarate focare de infectie. Partile infectate se ard.

La plantele tinere, in caz ca bobocii floriferi apar prea devreme, se vor indeparta, pentru ca altfel epuizeaza plantele inainte de vreme.

Pentru valorificare, frunzele se sterg de praf sau de alte urme ramase de la stropit.

5. Boli si daunatori. Masuri de combatere

Majoritatea imbolnavirilor si atacurilor la ciclamen se datoresc defectiunilor de cultura.

Se enumera in continuare cateva defectiuni de cultura

rasucirea petiolului frunzei apare cand plantele tinere sunt mentinute intr-un mediu prea cald si uscat;

inflorirea sub frunzis este cauzata de pietrificarea pamantului, temperaturi prea mari, supraingrasarii cu azot sau alimentarea prea abundenta cu apa;

incetinirea cresterii pedunculilor florale se datoreaza faptului ca dupa formarea bobocilor floriferi apare o temperatura prea rece in locul de cultura;

inflorirea prea timpurie se produce datorita tuberculilor intariti; acest fenomen apare in urma neacoperirii tuberculului cu pamant la trecerea in ghivece; nu se mai acopera cu pamant la ultima trecere la ghivece;

pierderea bobocilor florali este cauzata de trecerea plantelor la ghivece intr-un stadiu prea avansat, astfel incat ele nu pot sa inradacineze bine pana in momentul infloririi; cand plantele introduse in apartament se pastreaza la temperaturi prea ridicate;

tendinta de inflorire scazuta poate fi cauzata de plantarea la ghivece cu un diametru mult mai mare celui anterior, folosirea unilaterala a ingrasamintelor pe baza de azot si trecerea prea tarzie la ultimul ghiveci;

rularea frunzelor (in sus) si ingalbenirea lor este favorizata de un continut mare de var in amestecul de pamant (ph peste 7), din cauza continutului ridicat de acizi a amestecului de pamant;

incretirea frunzelor apare in urma lipsei de calciu si acid fosforic.

Prevenirea bolilor sau a aparitiei unor daunatori este mult mai usoara decat tratarea plantelor imbolnavite sau distrugerea daunatorilor aparuti in masa. O planta sanatoasa, bine dezvoltata este mult mai rezistenta fata de boli si atacul daunatorilor. Din aceasta cauza, cea mai buna metoda de prevenire este ingrijirea atenta a plantelor.

Fuzarioza (Fusarium oxysporum f.cyclaminis)

Fenomenul de vestejire si uscare este cauzat de ciuperca Fusarium oxysporum, forma Cyclamenis.

Primele imbolnaviri apar odata cu zilele calde ale primaverii. Frunzele si bobocii tineri incep sa se ingalbeneasca, in cele mai multe cazuri intr-o singura parte a plantei si apoi se usuca. La scoaterea    tuberculului, tesutul vascular este mai mult sau mai putin brunificat. Boala apare frecvent in faza de inflorire a plantei.

Prevenire si combatere

Pentru a preveni raspandirea mai puternica a ciupercii dupa transplantare, temperatura nu se va ridica prea mult. Unica posibilitate de evitare a raspandirii bolii este dezinfectarea substratului de cultura, lazi, ghivece, a locului unde se cultiva (sere, rasadnite) si prin distrugerea plantelor bolnave. Dezinfectarea substratului se va face cu fungicide sistemice Benlate 50WP 0,05 - 1%. Plantele care in timpul vegetatiei prezinta simptome de vestejire trebuie sa fie inlaturate impreuna cu radacinile si pamantul din jur. Este necesara spalarea perfecta a mainilor, mai ales inainte de ingrijirea unei plante sanatoase, dupa ce s-a umblat cu o planta bolnava.

La plantare vor fi folositi numai tuberculi sanatosi iar cultura se va stropi cu Syllit 65 WP 0,1%.

Brunificarea coletului si radacinilor (Thielaviopsis basicola)

Brunificarea radacinilor este cauzata de ciuperca THIELAVIOPSIS BASICOLA, care traieste in pamant atacand radacinile si tuberculul plantelor slabe, stagnate din vegetatie.

Boala se caracterizeaza prin aceea ca frunzele, in special cele batrane, incep sa se ofileasca, se smulg usor si intreaga crestere a plantei stagneaza. Radacinile prezinta pete de culoare neagra - bruna, localizate uniform pe toata intinderea lor. Au, la inceput, un centru albicios, apoi se necropeaza.

Pericolul bolii este mai puternic in lunile iunie - iulie, dupa prima transplantare la ghivece, cand tuberculul este acoperit cu pamant, iar plantele sunt tinute in spatii prea umede si calduroase. Atacul ciupercii este favorizat si de excesul de azot care sensibilizeaza plantele. Ca urmare, se evita ingrasarea prea abundenta, udarea exagerata si scaderea brusca a temperaturii solului.

Combaterea

In stadiul incipient al imbolnavirii s-au obtinut rezultate bune in urma stropirilor cu Captan 0,5 %.

Se recomanda dezinfectarea substratului de cultura, ghivecelor, laditelor si serelor. La repicat, daca se observa ca tinerele plante prezinta pe radacini portiuni brunificate, acestea se vor elimina.

Mucegaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Mucegaiul cenusiu este provocat de ciuperca Botrytis cinerea si se manifesta prin putrezirea pedunculilor si chiar a frunzelor si florilor in intregime iar bobocii florali nu se mai deschid, se brunifica si se usuca.

Dezvoltarea ciupercii este favorizata de excesul de umiditate si insuficienta luminii.

La suprafata organelor atacate se formeaza o pasla alba cenusie, care este de fapt miceliul ciupercii, la suprafata careia se dezvolta, mai tarziu, corpii de fructificatie. Se observa ca la soiurile cu flori albe si roz, aceste pete sunt rosietice iar la cele cu flori rosii inchis sunt aproape transparente.

Prevenire si combatere

Pentru prevenirea atacului ciupercii este necesara aerisirea puternica si lumina suficienta.

Repicarea si transplantarea se vor face la distante corespunzatoare, nu prea mici, se va asigura o umiditate moderata. Frunzele atacate se vor elimina si planta se pulverizeaza cu fungicide:Daconyl 0,2%, Benlate 0,05%, Rovral 0,1%.

Fainarea

Aceasta boala ataca, in special, frunzele. Ciupercile care produc fainarea se pot dezvolta si atunci cand umiditatea este redusa (sub 70%), nu numai pe timp umed. Boala poate produce distrugerea tesuturilor atacate, impiedicand desfasurarea normala a unei serii de procese fiziologice ale plantei.

Boala apare sub forma de pete acoperite cu pulbere fainoasa, alba sau cenusie care devin apoi mai mari, iar impreuna cu stratul fainos in scurt timp,    poate acoperi suprafata intregii plante.

Prevenire si combatere

Organele bolnave se aduna si se ard. La 10 zile se fac tratamente chimice repetate cu produse din grupele: Benlate 50 WP 0,05 - 0,07%, Topsin M 70 WP - 0,1%; Karathane LC - 0,05%; Bayleton 25 WP - 0,05%, Systhane 12,5 CE - 0,04%

Patarea frunzelor (Septoria cyclaminis)

Pe fata superioara a frunzei apar pete rosietice cu centrul albicios.

Combaterea: ruperea si arderea frunzelor bolnave; stropiri cu Benomyl 50 WP - 0,06 %, Mancozeb 800 - 0,2 %.

Putrezirea radacinilor ( cylindrocarpon radicicola

Ciuperca provoaca putrezirea radacinilor si florilor.

Combatere: stropiri cu solutii fungicide pe pamint si frunze - Ridomil 0,25% la interval de 2 - 3 saptamini.

Deformarea frunzelor de ciclamen ( tobacco mosaic virus - potato virus x )

Pe plantele de ciclamen, se observa o scurtare accentuata a pedunculilor florali, insotita de o gofrare a petalelor pe care se mai pot observa si striuri necrotice brune.

Prevenire si combatere

Se recomanda dezinfectarea termica a amestecului de pamint cu care se umplu ghivecele si distrugerea imediata a plantelor virotice.

Putregaiul moale (erwinia carotovora

Frunzele se ingalbenesc si apoi planta se ofileste rapid. Pe petiol apar pete brune uleioase specifice bacteriozelor. Boala se transmite prin seminte, pamint, apa de udare si lucrarile de ingrijire.

Combatere: dezinfectia semintelor, pamintului, uneltelor, distrugerea plantelor atacate evitarea temperaturilor ridicate si a excesului de apa si ingrasaminte.

O proasta ingrijire in timpul culturii la ciclamen poate determina inflorirea sub nivelul frunzelor, putrezirea tuberculului, alungirea pedunculilor frunzei.

Inflorirea sub nivelul frunzelor poate fi determinata de lipsa de umiditate din timpul infloritului mentinerea unei temperaturi scazute, udarea cu apa prea rece.

Putrezirea tuberculului poate surveni si din cauza excesului de umiditate.

Insuficienta luminii, temperatura ridicata, nerarirea la timp a plantelor, are ca efect obtinerea de plante cu pedunculii frunzei alungiti si limbul mic.

Daunatori

Paduchii de frunze (afidele)

Dezvoltarea afidelor este favorizata de caldura si uscaciune. Acestea sug frunzele tinere si mugurii florali. Plantele sunt mici si se deformeaza.

La aceste afide apar doua generatii, una sexuata si alta partea partenogenetica (oua nefecundate). Generatia sexuata se compune din mascul si femela care apar toamna. Dupa actul sexual, femela depune oua si iernarea are loc sub aceasta forma. Primavara apare din ouale iernate generatia partenogenetica formala numai din frunzele care nu depun oua ci nasc pui fara a fi    fecundate.

Inmultirea rapida este favorizata de vremea uscata si calduroasa.

La ciclamen apar numai afide verzi. Dezvoltarea lor este favorizata de caldura si uscaciune.

Prevenire si combatere

Pentru a preveni se poate mentine o temperatura mai scazuta dar totusi cu multa grija, pentru a nu stagna cresterea plantelor tinere si o umiditate relativ mare.

In aparatele pentru combatere mai des folosite sunt cele pe baza de fosfor organic E 605 forte si Wofatox. Se fac stropiri repetate cu unul din produsele Ecatox 50, in concentratie de 0,04 - 0,06 Carbetox in concentratie de 0,1 - 0,3 %.

In lipsa acestor produse se poate folosi o emulsie de sapun si nicotina in concentratie de 0,15%.

Aceste produse nu se vor folosi in orele cu stralucire puternica a soarelui si nici cand frunzele sunt umede, pentru ca se dilueaza solutia.

Cand combaterea se face in sere bine inchise metoda cea mai buna este prin gazare cu preparate pe baza de nicotina.

Tripsul

In conditiile de sera, tripsii se inmultesc in tot cursul anului. Apar pe frunze si petale sub forma unor striatiuni inguste mici, deoarece aripile insectelor sunt una peste alta in stare de repaus, iar coloritul este maro spre negru.

Tripsul este lung de cca 1 mm, cu 7 picioare si 4 aripi. Ouale sunt depuse in tesutul vegetal; dezvoltarea dureaza 20 - 30 zile.

Este des intalnit la partea inferioara a frunzei si prefera pe cele tinere. Atacul se poate intalni si la bobocii floriferi ( traiesc intre petale ).

Inmultirea lui este favorizata de uscaciune si caldura.

Combaterea se face cu produse organo - fosforice Ecatox in concentratie de 0,2 %, E 605 forte 0,03 %, Carbetox 0,1 - 0,3 %. Rezultate bune dau si fumigatiile cu benzi fumigene.

Gargarita (otiorrynebus sulcatus )

Gargarita traieste in sol si ataca radacinile, tuberculii sau chiar frunzele tinere. Plantele atacate se ofilesc brusc si mor. Atacul acestora este recunoscut prin faptul ca dimineata se observa resturi de frunze mancate, deoarece ataca si in timpul noptii. Daca se scoate planta din ghiveci se pot observa sub tubercul 6 - 12 larve.

Larva are 12 mm lungime, fara picioare, de culoare alba, cu un cap brun, ierneaza in pamant de unde primavara trece in stadiu de nimfa.

Adultul este un gandac negru cu trompa lata, lunga de 1 cm, care, in timpul noptii roade partile aeriene ale plantelor. Larvele sunt aduse, de regula, odata cu pamantul.

Prevenire si combatere

Folosirea de pamanturi tratate cu vapori sau adaugirea de Germisan, 300 g la m. Larvele care apar pe plante trebuie culese cu grija si distruse mai ales adultii si larvele tinere. Pentru aceasta se folosesc E 605 forte 0,5 % concentratie, clorobarium 2 - 3 % cu care se stropeste pamantul.

Omida de pamant (buha semanaturilor)

Larvele de buha semanaturilor sunt de culoare cenusie pamantie, glabre, groase si carnoase, cu o lungime de 4 - 5 cm si poseda 16 picioare. In cursul zilei, se mentine mai mult la baza plantei, unde se ascund iar noaptea ataca frunzele si tuberculii.

De obicei, larvele sunt introduse in cultura odata cu substratul.

Prevenire si combatere

Dezinfectarea solului cu Aldrin, Heclotox 3 %, Duplitox sau se stropesc plantele cu Ecatox si Detox emulsie sau se pot prafui cu Detox praf.

Acarienii (steneotarsonemus pallidus)

Acestia inteapa epiderma inferioara a frunzei si o deformeaza. In functie de intensitatea atacului, plantele pot sa se opreasca din dezvoltare sau sa se usuce complet. Pedunculul florilor se recurbeaza si din aceasta cauza planta infloreste sub frunze. Pe partea inferioara a curburii, epiderma se suberifica si crapa. Acarienii pot fi recunoscuti cu ochiul liber, au lungimea cuprinsa intre 0,2 - 0,3 mm.

Acarienii se pot afla datorita umiditatii si cu mugurii florali si foliari.

Combaterea pulverizari repetate cu acaricide specifice - Kelthan, Danirum, Dicophol.

Virmele sarma (agriotes segetum

La maturitate au 2 cm lungime, corpul cilindric, filiform, foarte chitinos, au culoare galben portocaliu. In cultura pot fi adusi odata cu pamantul.

Atacul este usor de recunoscut prin excrementele lasate pe frunzele mancate. Produc pagube prin roaderea frunzelor si a pedunculilor tineri.

Combaterea

Se face cu clorura de bariu 2 - 3 % concentratie, Heclotox 3 % (12 g/m), Aldrin 3 - 4 g/m    .

Viermele radacinilor (heterodera

Masculul este filiform, cu corpul cilindric si poate atinge 2 mm. Femela are corpul in forma de para, lung pana la 1,5 mm avand culoarea alba stralucitoare. In conditiile din tara noastra, in sera, pot da nastere pana la 8 generatii pe an. Formeaza chisti foarte rezistenti, Heterodera poate supravietui cativa ani in stare de repaus.

Pe radacinile atacate apar umflaturi, care pot atinge 5 - 6 cm diametru si care se maresc pe masura aparitiei larvelor. Umflaturile sunt efectul intepaturilor si imocularii in tesuturile radacinilor a anumitor toxice.

Prevenire si combatere

Plantele si ghivecele la care s-a observat atacul se ard, iar pamantul infestat se inlocuieste cu pamant sanatos. La fiecare intrare an sera se monteaza un dezinfectant care se mentine permanent umectat cu formalina 5 %. Pentru prevenire se va amesteca pamantul folosit an ghivece sau ladite cu 100 gr. Nemagon granular la 1 m. Utilajele care se folosesc se dezinfecteaza cu formalina an concentratie de 5 %.

6. Livrarea

Livrarea se face pe masura ce plantele prezinta un numar suficient de flori in vederea valorificarii. In momentul in care o planta are cel putin trei flori si 4 - 5 boboci bine formati, se recomanda mutarea lor in alta sera mai umbrita, si cu o temperatura mai scazuta pentru mentinerea ciclamenului inflorit o perioada cat mai mare. Din aceasta sera se vor face livrarile, locurile ramase libere ocupandu-se de altele. Se cunoaste, de asemenea, faptul ca semanatul ciclamenului se face esalonat pentru a avea planta inflorita din toamna pana in primavara.

Ambalarea in vederea comercializarii se face individual pentru fiecare ghiveci.

In cazul in care se transporta la distante mari, ghivecele vor fi asezate in cosuri de nuiele in care se aseaza paie pana aproape de partea lor superioara, peste care se aseaza coli de hartie in asa fel incat acestea sa se rasfranga peste marginile cosului.

SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII

Plantele de apartament reprezinta o categorie aparte de plante ornamentale, utilizate pentru decorarea interioarelor. Unele dintre aceste specii sunt recunoscute pentru calitatile lor decorative, determinate de aspectul frunzelor, al florilor sau inflorescentelor, de prezenta fructelor cu diferite forme si culori, de portul interesant pe care il pot avea etc.

De un interes aparte se bucura plantele ornamentale de interior, care au insusirea de a decora prin mai multe elemente (flori, frunze, flori si frunze, flori si port etc.).

Ciclamenul este una dintre cele mai raspandite si apreciate plante de ghiveci, decorativa prin flori si frunze.

Se foloseste si ca floare taiata pentru buchete mici sau in diferite decorari interioare (aranjamente, cosulete).

Ciclamenul provine din diferite tipuri de habitat: de la vegetatia de padure din zonele alpine pana la regiunile mediteraneene orientale, Iran si sudul Somaliei.

Desi planta perena, ciclamenul se cultiva ca planta anuala, inmultindu-se prin seminte. Inmultirea vegetativa se practica atunci cand ciclamenul se cultiva ca planta perena. In astfel de conditii, desi infloreste abundent, florile sunt mai mici. Daca se cultiva corespunzator, ciclamenul poate trai si inflori 3 - 4 ani.

Sunt in cultura soiuri cu flori foarte mari, cu petale fimbriate pe margine, altele cu petalele ondulate, cu flori involte etc.

Utilizarea ciclamenului ca planta decorativa in principal prin flori, dar secundar si prin frunze, prezinta avantajul ca poate fi produs aproape in orice perioada din an, cu conditia planificarii semanatului in functie de momentul dorit pentru valorificare.

Desi tehnologia de cultivare a ciclamenului reclama o serie de cerinte specifice si conditii care trebuie respectate in functie de particularitatile biologice si ecologice ale plantei, se considera ca o planta de ciclamen se realizeaza relativ usor si cu avantaje economice destul de bune. Daca la acestea se adauga si valoarea decorativa deosebita a plantei, se poate afirma ca o cultura de ciclamen poate fi rentabila.

O problema destul de importanta in cadrul verigilor tehnologice a ciclamenului o reprezinta semanatul si respectiv procentul de germinatie al semintelor si durata necesara rasaririi plantelor.

Literatura de specialitate mentioneaza faptul ca valoarea culturala a semintelor si implicit numarul de plante obtinute din seminte este dependenta de vechimea semintelor, aplicarea unor tratamente speciale inainte de semanat si de conditiile de mediu asigurate la germinatie.

Reusita culturii de ciclamen va depinde, de asemenea, de capacitatea de crestere si inflorire a plantei, cele mai valoroase fiind plantele cu o masa vegetativa echilibrata si bine dezvoltata si un numar cat mai mare de flori.

Lucrarea isi propune sa faca o serie de determinari si observatii cu privire la influenta unor tratamente aplicate inainte de semanat si efectul unor fertilizari foliare aplicate plantelor dupa ultimul repicat.

Obiectivele lucrarii

prezentarea principalelor particularitati biologice, ecologice si tehnologice ale ciclamenului;

stabilirea efectului unor tratamente aplicate semintelor de ciclamen;

determinarea influentei fertilizarii foliare asupra cresterii vegetative si infloririi la Cyclamen persicum;

stabilirea modalitatilor de utilizare a tuberculilor la inmultirea vegetativa a ciclamenului;

prezentarea diferitelor modalitati de utilizare si incadrare in ansamblul decorativ a speciei Cyclamen persicum.

MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE

1. Materialul de cercetare

Infiintarea culturii experimentale de Cyclamen persicum s-a realizat prin semanat si prin divizarea tuberculilor (axei hipocotile ingrosate).

Experientele s-au desfasurat in cadrul serei didactice a disciplinei de Floricultura de la U.S.A.M.V. Iasi.

Materialul biologic

Cyclamen persicum este originar din Siria, Iran, Egipt, Tunisia, Grecia si Cipru. Creste la poalele muntilor din toata zona bazinului mediteranean. Numele este de origine greaca ("kyclos" - cerc) si face aluzie la forma sferica a tuberculului sau la cea spiralata pe care o capata pedunculii florali dupa fecundarea florilor. In Europa, a fost adus intii din Iran, in secolul XVI, la Gradina Botanica a reginei Elisabeta I a Angliei.

Planta este scunda, cu frunzele asezate intr-o tufa voluminoasa. Ele sunt invers cordate, pieloase, marmorate sau dungate, colorate in nuante de verde si argintiu.

Florile sunt axilare, alcatuite din 5 petale mari care la baza formeaza un tub foarte scurt. Pedunculii, carnosi, depasesc in lungime nivelul frunzisului. Coloritul florilor este foarte bogat pe nuante de rosu, roz, violet si alb. Atat frunzele cat si florile pornesc din mugurii plasati pe un fals tubercul mare, sferic turtic, format din ingrosarea axei hipocotile.

Fructul este o capsula cu 20 - 30 seminte. O planta produce in medie 3 - 6 grame seminte.

Ciclamenul este planta vivace geofita. Tuberculul ii asigura perenitatea si inmultirea vegetativa prin divizarea lui. In mod curent insa planta se produce din saminta. Cresterea este lenta, durata culturii de la semanare la inflorire fiind de 8 - 14 luni. Intr-o cultura obisnuita, inflorirea se produce in perioada de toamna - iarna. Se pot face insa culturi cu inflorirea in alte perioade din an. Repausul dureaza aproximativ 3 - 4 luni (aprilie - iulie), timp in care tuberculul poate ramine in pamintul din ghiveci, care nu se mai uda. Semintele au o durata lunga de coacere (4 - 5 luni). De asemenea, necesita o perioada de postmaturare pentru e germina. Vitalitatea lor este de 4 - 5 luni. Germinarea si rasarirea se produc dupa circa o luna de la semanare.

Cerintele fata de lumina sunt mari. Plantele trebuie sa beneficieze de circa 40.000 lx. Umbrirea, pe perioada de vara, este obligatorie pentru a se reduce caldura.

Temperatura optima pentru crestere si inflorire este la 13 - 15⁰C. Planta nu suporta caldura prea mare. In sera temperatura nu trebuie sa depaseasca 15⁰C noaptea si 18 - 20⁰C ziua. Ciclamenul are nevoie de temperatura mai ridicata (18 -20⁰C) numai pentru fenofazele de rasarire si crestere incipienta a rasadurilor.

Solicita umiditate moderata in substrat si ridicat in atmosfera. Vara, pentru obtinerea umiditatii relative ridicate si scaderea temperaturii, se pulverizeaza frecvent plantele. Irigarea constituie o preocupare majora in conducerea culturii. Metoda administrarii apei cu picatura da rezultate dintre cele mai bune. In acest caz, se prevede un picurator (gutiera) la ghiveci, o irigare pe zi la ora fixa si un debit de 2 l/h. Se estimeaza un consum zilnic de 100 - 150 cm/planta.

Spatiul de cultura trebuie sa fie bine aerisit. Aerul uscat si lumina puternica provoaca rasucirea marginei frunzei.

Ca substrat de cultura se folosesc amestecuri usoare cu o structura grosiera pentru a se asigura o buna aerisire la nivelul sistemului radicular si rezistenta la tasare. Nivelul pH - ului trebuie sa fie 5,5 - 6,3. Turba fibroasa este mult folosita la aceasta cultura.

Adaugarea in substrat a ingrasamintelor cu eliberare lenta asigura un nivel mineral corespunzator. De asemenea, folosirea ingrasamintelor mai usor solubile imbracate intr-o pelicula elastica (tipurile Osmocote, Miniosmocote) da rezultate bune si confera, in plus, o oarecare rezistenta la temperaturile ridicate. Durata de actiune a acestora este de 8 - 12 saptamini.

Cultura din saminta

Ciclamenul se inmulteste prin seminte. Marimea semintelor influenteaza rapiditatea, omogenitatea rasaririi si vigoarea plantelor. Un gram contine 70 - 120 seminte. Viteza de germinare poate fi marita prin umectarea semintelor timp de 24 ore sau prin inmuierea semintelor 12 - 16 ore in solutie de sulfat de mangan 0,03 - 0,06% sau acid boric 0,01 - 0,02%, in acest ultim caz energia germinativa crescind cu 20%.

Inainte de semanare semintele se trateaza chimic pentru prevenirea si combaterea infectiilor cu germeni patogeni.

Epoca de semanat se stabileste in functie de soi si de perioada planificata pentru inflorire. Intr-o cultura traditionala, semanatul are loc de la 1 octombrie la 31 ianuarie pentru a se asigura inflorirea incepind cu toamna care urmeaza.

Semanatul se face in ladite sau direct pe parapete sau bacuri, semintele asezindu-se una cite una la distantele de 2 x 1 - 2 cm si la adincimea de citiva milimetri. Pentru mentinerea umiditatii si a caldurii la nivel constant, se asterne deasupra un strat de turba fibroasa, care se indeparteaza dupa 3 saptamini. In aceasta perioada, semanatura se fereste de actiunea directa a soarelui. Din momentul rasaririi plantelor li se vor asigura multa lumina si o buna aerisire.

Procedeele moderne au in vedere semanatul in cuburi mici de foam (spuma de polyuretan) sau placi alveolate pe substrat de turba.

Repicarea rasadului se face de 1 - 2 ori.

Prima repicare se face la prima frunza bine dezvoltata (8 - 10 saptamani dupa semanare), in ladite sau pe parapete, la 3 - 4 cm distanta sau in cuburi din turba presata asezate pe bacuri. La repicat se are grija ca tuberculul deja in formare sa fie acoperit cu un strat subtire de pamint pentru a se evita intarirea epidermei, in care caz, cresterea lui este stopata. In primele zile dupa repicare se reduce putin aerisirea si se mentine temperatura la 16 - 18⁰C, pentru a se favoriza prinderea, dupa care se scade la 14 - 15⁰C.

A doua repicare se realizeaza dupa alte 6 - 8 saptamani, cind rasadurile au cel putin 3 frunze.

La repicare, se are grija ca planta sa fie scoasa cu un mic balot de pamant, radacinile sa nu se rupa, iar tuberculul sa se acopere cu putin pamant pentru a se evita intarirea tegumentului. Ingrijirea plantelor repicate se limiteaza la aerisire, udarea prin pulverizarea apei, afanarea crustei cu un betisor. Substratul se va mentine permanent reavan, evitandu-se excesul de umezeala.

Plantarea la ghivece se face la 10 - 14 saptamani de la a doua repicare, in momentul cand plantele au formate 4 - 5 frunze. La cultura semanata toamna, aceasta faza corespunde cu sfarsitul lunii martie - inceputul lunii aprilie. Ghivecele utilizate au diametrul de 8 - 10 cm. La plantare se are grija ca radacinile sa nu se indoaie sau sa se rupa, iar tuberculul sa nu depaseasca marginea ghiveciului si totodata sa fie musuroit cu pamant. Ghivecele pot ramine pe perioada de vara in sere sau pot fi asezate afara sub umbrar pentru a fi ferite de temperaturi prea ridicate. Se pulverizeaza cu apa pe frunze si se asigura o buna aerisire.

Schimbarea ghiveciului se impune dupa circa 2 luni folosindu-se ghivece de 12 - 14 cm. Acum partea superioara a tuberculului se lasa neingropata.

Din punct de vedere al fertilizarii, in prima parte a cresterii plantelor se foloseste raportul NPK de 3:1:2 sau 2:0,8:2, o concentratie a solutiei 0,1% si frecventa odata pe saptamana. La aparitia mugurilor florali, raportul NPK va fi de 2:2:3 sau 1:1:2, iar concentratia solutiei de 0,2%

Cultura ciclamenului se poate practica si dupa alte variante tehnologice. Astfel, repicare a doua se suprima, rasadul fiind trecut direct in ghivece de 8 - 10 cm sau 12 - 14 cm. Tendinta este sa se reduca numarul plantarilor in ghivece pana la una singura.

In cultura ciclamenului este foarte importanta lucrarea de distantare a ghivecelor cu plante pe masura cresterii acestora pentru a beneficia de lumina corespunzatoare.

Cultura din tuberculi

In general, planta de ciclamen se arunca atunci cand toate florile se trec. Tuberculul insa poate fi facut sa emita noi frunze si flori intr-un nou ciclu de cultura.

La sfirsitul infloririi, planta se mai uda atata timp cit mai are frunze proaspete. Cand frunzele se ingalbenesc si planta inceteaza sa formeze altele noi, se intrerupe udarea si timp de 3 - 4 luni tuberculul este lasat in repaus. In tot acest timp, ghivecele cu tuberculi pot fi scoase afara intr-un loc umbrit, in pozitie culcata pentru a impiedica udarea in cazul ploilor. Repausul dureaza din aprilie pana in iulie.

Cel mai adesea, in luna august, se remarca pornirea in vegetatie a mugurilor si aparitia de frunze noi. Acesta este momentul cind tuberculul se scoate din pamantul vechi si se replanteaza in altul proaspat intr-un ghiveci mai mare.

Acum se poate face inmultirea vegetativa prin divizarea tuberculului. Acesta se sectioneaza in 2 - 3 bucati care se dezinfecteaza si apoi se planteaza separat in ghivece.

La udare apa se toarna pe marginea ghiveciului, pentru a evita umezirea tuberculului.

Ghiveciul cu planta mama se aseaza intr-un loc luminat, dar fara sa fie expus la raze solare intense. Saptamanal se aplica fertilizari cu solutii minerale slabe.

Catre sfirsitul toamnei (octombrie - noiembrie), planta incepe sa infloreasca. Florile sunt ceva mai mici dar mult mai numeroase.

Tabelul 6.1

Principalele fenofaze si lucrarile de intretinere aplicate culturilor de Cyclamen persicum

Substante utilizate pentru tratamente

Produsele folosite pentru tratarea semintelor si pentru fertilizarile foliare au fost procurate de la Institutul de Cercetari Biologice Iasi.

Tratarea semintelor s-a facut cu produsele din grupa CLAAU (a₅, a₆, a₇), iar fertilizarile foliare s-au realizat cu ingrasamantul foliar Folisof F 212.

Compozitia chimica a substantelor folosite pentru tratarea semintelor este prezentata in tabelul nr. 6.2

Tabelul 6.2

Compozitia chimica a substantelor folosite pentru tratarea semintelor

Tratamentele s-au facut prin imbaierea semintelor timp de 30 de minute in solutiile amintite. La varianta martor imbaierea s-a facut in apa distilata.

Schema de experimentare I, referitoare la tratarea semintelor inainte de semanat, este prezentata in tabelul 6.3.

Pentru urmarirea efectului fertilizarii foliare, cu plantele obtinute din seminte s-au constituit doua variante experimentale prezentate in tabelul 6.

Schema de experimentare III (tab. 6.5) cuprinde variantele realizate folosind ca material de inmultire tuberculii, fie intregi, fie divizati.

Tabelul 6.3.

Schema de experimentare I

Tabel 6.

Schema de experimentare II

Tabel 6.5.

Schema de experimentare III

2 Metoda de cercetare

Fertilizarea foliara asociata cu cea radiculara, sau chiar singura, reprezinta un mijloc tehnologic important de sporire a recoltei la culturile horticole. Nutritia foliara nu inlocuieste fertilizarea radiculara, insa poate completa unele deficiente de nutritie din timpul vegetatiei.

Cercetarile intreprinse in acest domeniu, evidentiaza eficienta productiva a fertilizarii foliare si influenta pozitiva asupra randamentului energetic si fotosintetic. Avantajele pe care le prezinta fertilizarea foliara fata de cea radiculara sunt evidente: se utilizeaza in cantitati reduse, asigura absorbsia integrata in metabolismintr-un timp foarte scurt, previne deficientele de nutritie din perioada de vegetatie, reprezinta un mijloc neconventional si nepoluant de influentare a metabolismului si fotosintezei.

La plantele ornamentale, eficienta fertilizarilor foliare se rasfrange, in mod direct, si asupra insusirilor decorative ale acestora.

Experientele efectuate in conditiile serei didactice a USAMV Iasi au avut ca scop stabilirea efectului unor produse noi, obtinute la Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice Bucuresti si folosite atat ca substante stimulatoare cat si ca fertilzatori foliari la o cultura de Cyclamen persicum.

S-au utilizat doua tipuri de substante: compusi lichizi cu aminoacizi si ureide din grupa CLAAU (a5, a6, a7) folositi pentru tratarea semintelor inainte de semanat si compusul Folisof F 212 utilizat pentru fertilizarea foliara a plantelor obtinute din seminte.

Ca material biologic s-au folosit seminte de Cyclamen persicum selectionate, cv. "Esmeralda", care au fost supuse tratamentelor, prin imbaiere 30 min. cu cele trei produse CLAAU, realizandu-se 4 variante experimentale:

-V1- varianta martor (seminte umectate in apa distilata 30 min);

-V2- seminte tratate cu CLAAU a₅ 1%;

-V3- seminte tratate cu CLAAU a₆ 1%;

-V4- seminte tratate cu CLAAU a₇ 1%

S-a semanat in ladite, in substrat alcatuit din pamant de frunze, turba si nisip, in raport volumetric 2:1:1. Rasadurile au fost repicate de 2 ori (la 5, respective 12 saptamani de la rasarire), iar in final au fost plantate la ghivece, intr-un substrat format din pamant de gradina, mranita, turba oligotrofa si nisip, in raport volumetric 3:1:1:1.

Plantele obtinute din variantele V1-V4 au constituit materialul biologic pentru testarea influentei fertilizarilor foliare cu Folisof F 212 (administrat saptamanal), rezultand alte 2 variante:

-V₁ - plante nefertilizate

-V₂ - plante fertilizate

De asemenea, s-au constituit trei variante experimentale prin utilizarea tuberculilor de 1 an ca material pentru inmultirea vegetativa. S-au folosit tuberculi intregi (V₁) si fragmente rezultate din divizarea tuberculilor in jumatati (V₂) sau in sferturi (V₃).

REZULTATE OBTINUTE

Din observatiile efectuate dupa 30 zile de la semanat, la intervale de 5 zile, se constata ca la prima determinare erau rasarite in proportie de 10-15% plante din variantele V₂-V₄, spre deosebire de varianta martor la care procentul era mai redus (2%). Dupa 40 zile de la semanat, procentul de rasarire era de peste 65% in variantele V2-V4, in timp ce la martor era de numai 32% (tab.7.1).

In tabelul nr 7.2 sunt prezentate datele sintetice cu privire la influenta tratamentelor cu substante stimulatoare asupra duratei si procentului de rasarire. Fata de martor (V1), celelalte variante au inregistrat o durata mai redusa necesara rasaririi si un procent mai mare de rasarire. Se evidentiaza cu rezultatele cele mai bune varianta V3, la care rasarirea in procent de 87% (cu 19,2% mai mare decat martorul), s-a realizat intr-un interval de 17zile (cu 3 zile mai putin decat martorul). Cu valori apropiate ale procentului de rasarire sunt si variantele V2 si V4 care depasesc martorul cu 15,1 respectiv 13,7%

Influenta tratamentelor cu produse CLAAU asupra rasaririi plantelor de Cyclamen persicum.

S-a urmarit si dinamica formarii si cresterii frunzelor la plantele obtinute (pana la transplantarea la ghivece a rasadurilor), cu scopul stabilirii eventualelor influente ale tratamentelor aplicate semintelor (tab. 7.3). Datele inregistrate indica diferente foarte mici intre variante, desi plantele din varianta V3 isi mentin o oarecare superioritate fata de celelalte variante. Astfel, la ultimele observatii efectuate (februarie 2003), numarul de frunze varia intre 5,8 si 6,6, lungimea petiolului intre 3,3 si 3,5 cm, iar dimensiunile limbului

Determinarea influentei fertilizarilor foliare cu Folisof F 212 s-a realizat pe baza observatiilor si masuratorilor biometrice cu privire la inaltimea plantelor, numarul de frunze/planta si numarul de flori/planta (tab. 7.4 si 7.5).

La toate variantele fertilizate, plantele au avut o inaltime si o masa foliara mai mare decat cele nefertilizate, decalajele fiind mai evidente pe masura inaintarii in varsta. Plantele mature, la aproape un an de la sem[nat, depaseau martorul cu 84,8 - 95,7 % in ceea ce priveste numarul mediu de frunze/planta si cu 29,1-43,9 % in privinta inaltimii.

Influenta fertilizarilor foliare asupra insusirilordecorative ale plantelor, s-a urmarit prin determinarea numarului de flori/planta, a lungimii tijelor florifere si a duratei de inflorire a plantelor

Din datele referitoare la numarul de flori/planta rezulta o sporire a capacitatii de inflorire la plantele fertilizate, cu peste 50%.fata de cele nefertilizate, ajungand pana la aproape 90 % la variantele V8 si V10, iar tijele florifere au fost de asemenea, mai inalte cu 40-50% ceea ce contribuie substantial la cresterea valorii ornamentale a plantelor.

Perioada de inflorire a plantelor fertilizate s-a prelungit cu 7 pana la 10 zile ceea ce contribuie substantial la cresterea valorii ornamentale a plantelor.