Activitati manuale obligatorii in gradinita

ACTIVITATI MANUALE OBLIGATORII

1. Clasificarea activitatilor manuale

Activitatile manuale sunt mijloacele principale prin care educa­toarea realizeaza o influenta sistematica constienta si permanenta pentru formarea deprinderilor de activitate practica.

In vederea insusirii acestor deprinderi, copiii executa diferite operatiuni pentru realizarea unor obiecte care sa aminteasca pe cele din mediul inconjurator. Procedeele tehnice pe care le folosesc sunt diferite : asezare, lipire, indoire, insirare, decupare, cusut etc.

In functie de aceste operatiuni tehnice, activitatile obligatorii se impart in trei categorii :

• activitati obligatorii de constructii ;
• activitati obligatorii de aplicatii ;
• activitati obligatorii de confectii.

Analizind procesul de redare a obiectelor - prevazute de tematica programei, se vor arata procedeele tehnice specifice fiecarei cate­gorii de activitate.

Activitatile de constructii. Procedeul tehnic folosit in aceste ac­tivitati este asezarea. Copiii redau imaginile obiectelor simple din mediul inconjurator, asezand dupa indicatiile educatoarei materia­lul care li se pune la dispozitie.

In functie de tematica indicata, cerintele fata de copii se com­plica treptat prin alternarea formelor si a culorilor, prin realizarea simetriei, a proportiei etc. Miscarile elementare pe care le executa se perfectioneaza, devin din ce in ce mai suple si mai precise - operatiunea tehnica de asezare, odata insusita de copii, devine componenta unor deprinderi mai complexe, pe care copiii si le insusesc in activitatile lor ulterioare (aplicatii - confectii).

Activitatile de aplicatii. Operatiunile tehnice specifice acestor /activitati sunt: lipirea si decuparea.

Daca in activitatile de constructii redarea imaginilor se efectueaza numai prin operatiunea tehnica de asezare, in aplicatii aceasta se efectueaza si cu ajutorul operatiunilor de lipire si decupare.

Imbinarea acestor doua tehnici imbogateste activitatea copiilor si contribuie la dezvoltarea indemanarii si independentei in reda­rea unor obiecte din ce in ce mai complexe.

Activitatile de confectii. Spre deosebire de activitatile de con­structii si aplicatii, cele de confectii sunt mult mai complexe. Com­plexitatea lor rezulta atat din varietatea mare a operatiunilor folo­site, cat si din modul de imbinare foarte diferita a acestora.

Confectia imaginilor sau jucariilor se efectueaza fie printr-o sin­gura operatiune, ca : indoire, insirare, snuruire, cusatura, asam­blarea partilor componente prin lipire, asamblarea prin intrepa­trundere, fie prin imbinarea a doua sau mai multe operatiuni.

De pilda, pentru a construi "vaporul', se foloseste tehnica in­doirii, pentru realizarea "siragului de margele', se foloseste teh­nica insirarii, pentru obtinerea "copertei de album' se foloseste procedeul tehnic de snuruire, pentru executarea temelor: "serve­telul', ..prosopul papusii', "fata de masa', operatiunea de cusut, in multe cazuri, reproducerea obiectelor se realizeaza prin imbi­narea a doua sau trei operatiuni. De pilda, in realizarea temei "suportul pentru servetele', se folosesc operatiunile de indoire si lipire, in realizarea temei "televizorul', se desfasoara operatiunile de decupare, indoire si asamblare prin lipire etc.

In concluzie, activitatile obligatorii manuale organizate in gra­dinita au ca sarcina principala insusirea de catre copii a unor de­prinderi tehnice elementare, necesare pentru redarea unor obiecte.

Tehnica redarii este diferita si in functie de aceasta deosebim cele trei categorii de activitati : constructii, aplicatii si confectii.

Indiferent de felul activitatii manuale, sarcina principala este aceeasi : insusirea corecta a procedeelor tehnice de lucru si forma­rea deprinderilor respective.

Tipurile de activitati manuale

Procesul formarii deprinderilor manuale implica respectarea unor cerinte,printre care :

cunoasterea conditiilor,

componenta si suc­cesiunea operatiilor,

exersarea acestora precum si

cunoasterea re­zultatelor obtinute.

In functie de aceste conditii se stabileste: scopul, modul de organizare si structura activitatilor manuale.

Activitatile manuale de predare au ca sarcina didactica princi­pala cunoasterea materialului, a miscarilor care intra in compo­nenta operatiunilor si a uneltelor de lucru pe care copiii le vor folosi in efectuarea activitatii. Acestea se planifica la toate grupele, in momentul introducerii unei tehnici noi, ca: asezare, lipire, insirare, decupare etc.

In structura acestor activitati ponderea mare o are prima parte, in care educatoarea demonstreaza si explica dife­ritele operatiuni. Copiii efectueaza operatiunile demonstrate de edu­catoare, sub directa ei indrumare.

Incheierea acestor activitati nu implica aprecierea rezultatelor obtinute. Accentul trebuie sa cada pe recapitularea cunostintelor transmise, in vederea fixarii lor. De asemenea, se evidentiaza ca­racterul de perspectiva a noii deprinderi si necesitatea folosirii ei de catre copii in activitatile lor viitoare.

Asa cum s-a subliniat, conditia fundamentala in elaborarea si consolidarea deprinderilor o constituie exercitiul. Datorita acestui lucru, activitatile manuale de predare sunt urmate de activitati de fixare sau consolidare in care se organizeaza exercitii variate, pen­tru a se relua repetat si in mod selectiv toate componentele unei anumite deprinderi. In aceste activitati, sarcina didactica de baza este repetarea si fixarea diferitelor operatiuni, in vederea insusirii (automatizarii) lor. De exemplu, se repeta operatiunea de insirare la grupa de 3-4 ani, in cadrul temelor "bratara' si "siragul de margele' ; sau operatiunea de decupare in linie dreapta pe contur -grupa de 5-6 ani, in activitatile cu temele : "panglici pentru papusa', "bilete pentru tramvai', "steguletul'.

In structura acestui tip de activitate accentul cade pe etapa in care copiii efectueaza practic operatiunile necesare rezolvarii temei activitatii. Atentia educatoarei trebuie indreptata spre indrumarea sistematica a copiilor in timpul lucrului.

La grupa de 5-6 ani, incheierea, se axeaza pe analiza lucrarilor, in vederea cunoasterii rezultatelor si a aprecierii constiente a gre­selilor savarsite in timpul lucrului. Aceasta analiza este foarte im­portanta pentru perfectarea continua a deprinderii.

Sarcina principala de verificare a stadiului de formare a dife­ritelor deprinderi manuale si a independentei capatata de copil in folosirea acestora, este specifica activitatilor cu tema aleasa de copii. In cadrul acestor activitati, copiii isi aleg singuri tema pe care trebuie s-o execute intr-un mod cat mai independent. Acest lucru le solicita un efort sustinut atat pentru alcatuirea planului mintal dupa care isi desfasoara activitatea, cat si pentru realizarea acestuia. In organizarea acestor activitati, educatoarea trebuie sa acorde o atentie deosebita pregatirii materialului pe care-1 va pune la dispozitia copiilor, material care prin varietatea si felul prezen­tarii trebuie sa le sugereze alegerea unor subiecte diferite.

In desfasurarea acestor activitati, partea introductiva trebuie sa fie orientata spre reactualizarea cunostintelor copiilor, referitoare la materialele si procedeele tehnice folosite in activitatile prece­dente.

Copiii trebuie sa execute lucrarea in mod cat mai independent. Aceasta nu exclude insa rolul pe care trebuie sa-1 aiba educatoarea in indrumarea si stimularea copiilor, pentru realizarea cat mai corecta a temei alese de ei.

Forma cea mai obisnuita de activitate manuala care se organi­zeaza in gradinita este aceea in care se realizeaza in mod armonios toate sarcinile didactice: transmiterea unor cunostinte despre ma­terial, unealta si procedeele de lucru, efectuarea exercitiilor practice in vederea formarii diferitelor deprinderi si priceperi elemen­tare de munca, verificarea si consolidarea acestora.

Numarul mare al acestor activitati se datoreste particularitatilor de varsta ale copiilor prescolari de care trebuie sa tinem seama in procesul formarii unei deprinderi, precum si volumului redus de cunostinte si deprinderi prevazute in programa.

in acest tip de activitate se intalnesc elemente comune celor­lalte activitati. Astfel, in partea introductiva se verifica unele cu­nostinte ale copiilor in legatura cu materialele, uneltele si proce­deele de lucru folosite in activitatile anterioare (momentul reactualizarii).

In acelasi timp, in acest moment al activitatii se transmit si cu­nostinte referitoare la materialul nou introdus in activitate. Acest lucru este necesar mai cu seama in activitatile in care se imbina materialul din natura cu cel din comert.

In vederea stimularii interesului copiilor este necesar ca dupa cunoasterea obiectului pe care il au de executat (modelul) sa li se motiveze utilitatea lui.

Intrucat in aceste activitati copii folosesc unele procedee si ope­ratiuni cunoscute si exersate, in momentul demonstrarii si expli­carii atentia va fi orientata spre operatiunea noua; aceasta o con­stituie de obicei imbinarea elementelor, imbinare care difera de la o tema la alta, in functie de structura obiectului dat. De pilda, in activitatea de aplicatie cu tema "casa', demonstrarea si explicarea vor fi axate pe modul de asezare si fixare a elementelor casei : corpul, acoperisul, usa. Se va insista mai puternic asupra decuparii pe contur drept a acestor elemente. De asemenea, in activitatea de confectii cu tema ..flori de primavara', la grupa 5-6 ani, se va arata copiilor modul de imbinare a elementelor florii: petalele, frun­zele si codita, operatiunea de decupare a acestora fiind exersata de copii in activitati anterioare.

In timpul executarii lucrarii de catre copii, este necesar sa se urmareasca masura in care acestia si-au insusit indrumarile date cu privire la noua operatiune si posibilitatile de a o efectua.

De asemenea, se va avea in vedere folosirea corecta a tuturor pro­cedeelor de lucru cunoscute, necesare in executarea temei date.

Momentul de apreciere a lucrarilor constituie pentru educatoare un mijloc eficient de verificare a stadiului de formare a diferitelor deprinderi manuale.

In concluzie, necesitatea respectarii continuitatii muncii in vede­rea insusirii diferitelor deprinderi manuale implica cunoasterea de catre educatoare a felurilor si tipurilor de activitati manuale. Aceasta cunoastere conditioneaza planificarea, pregatirea si desfasurarea me­todica a fiecarei activitati manuale obligatorii

2. Pregatirea activitatilor manuale

Reusita activitatilor manuale depinde de priceperea si calitatea muncii educatoarei. Acest lucru implica pregatirea temeinica a acti­vitatilor, pregatire care se concretizeaza in urmatoarele directii :

a - studierea programei activitatii instructiv-educative din gra­dinitele de copii si a metodicii predarii activitatilor manuale;

b - intocmirea planificarii trimestriale;

c - intocmirea planului de lectii;

d- pregatirea materialului didactic necesar: model, material distribuit si unelte.

2.1.-Studierea programei activitatii instructiv-educative din gradinita si a metodicii activitatilor manuale

La deschiderea fiecarui an scolar, educatoarea trebuie sa cunoasca temeinic intregul continut al programei, la toate problemele. Aceasta cunoastere ii da o privire de ansamblu asupra volumului de cu­nostinte, priceperi si deprinderi pe care le are de realizat la grupa la care lucreaza si o sprijina in efectuarea unei munci creatoare.

In timp ce programa indica educatoarei totalitatea sarcinilor pe care le are de realizat in munca cu copiii, metodica o sprijina in intelegerea continutului fiecarei sarcini si in cunoasterea modului si a cailor de rezolvare practica a acestora.

2.2.-Intocmirea planurilor trimestriale

Intrucit formarea deprinderilor manuale este un proces complex si de durata, sarcinile multiple care se prevad pentru fixarea si per­fectarea lor trebuie sa fie judicios gradate si esalonate. In planifi­carea trimestriala, educatoarea trebuie sa stabileasca locul fiecarei activitati in functie de urmatoarele cerinte :

1)Pentru respectarea etapelor formarii oricarei deprinderi ma­nuale, in planificarea trimestriala trebuie sa se realizeze o justa im­binare a celor patru tipuri de activitati :

activitati in care se introduce deprinderea noua;

activitati in care deprinderea introdusa se exerseaza;

activitati in care se verifica stadiul formarii deprinderii exer­sate;

activitati mixte in care se realizeaza atat predarea unor pro­cedee de lucru, cat si exersarea si verificarea procedeelor predate in activitatile anterioare.

Este important sa se respecte imbinarea justa a diferitelor tipuri de activitati, intrucat educatoarea trebuie sa-si planifice intai activi­tatile de predare, apoi pe cele in care se exerseaza deprinderile pre­date si la anumite intervale de timp pe cele in care va verifica sta­diul formarii acestora.

2) Se subliniaza ca pentru aceeasi sarcina didactica, in cadrul ace­luiasi tip de activitate, se prevad teme variate. In functie de aces­tea, se complica in mod gradat continutul activitatilor. Stabilirea locului fiecarei activitati se face in raport cu gradarea crescanda a greutatilor in efectuarea diferitelor operatiuni necesare pentru reali­zarea temei respective. Astfel, activitatile cu un continut mai sim­plu vor fi urmate de activitati in care copiii sunt solicitati mai intens. Gradarea treptata a continutului activitatilor manuale se face in felul acesta respectand principiul accesibilitatii.

3) O alta cerinta importanta care trebuie respectata in intocmi­rea planificarii trimestriale este asigurarea unei corelatii juste intre activitatile manuale si celelalte activitati obligatorii organizate in gradinita.

S-a subliniat ca activitatea constienta pe care trebuie s-o desfa­soare copilul in cadrul activitatilor manuale este conditionata de cu­noasterea diferitelor obiecte inainte ca acestea sa fie executate. De pilda, cunoasterea fructelor de toamna in activitatile de observare usureaza mult procesul de redare a acestora in activitatea manuala de aplicatii cu aceeasi tema.

Este necesar- ca in esalonarea temelor sa se asigure o legatura mai stransa si cu activitatile de desen si modelaj, care au ca scop tot re­producerea obiectelor din realitate, folosind alte materiale si mij­loace tehnice caracteristice lor. Aceasta legatura permite sustinerea reciproca in obtinerea unor rezultate cat mai bune.

4) Concomitent cu esalonarea sistematica a activitatilor este ne­cesar sa se prevada materialul didactic, precum si uneltele care vor fi folosite in redarea diferitelor teme. Acest lucru permite asigu­rarea din timp a necesarului in pregatirea activitatii. Respectind ce­rintele de mai sus, educatoarea poate asigura esalonarea corespun­zatoare a tuturor activitatilor manuale potrivit numarului preva­zut de programa pentru fiecare grupa de copii.

Intocmirea planului de lectii

Valoarea si utilitatea planului de lectie rezulta din necesitatea pregatirii minutioase a educatoarei pentru fiecare moment al acti­vitatii.

In elaborarea acestui plan, educatoarea trebuie sa respecte urma­toarele conditii :

a) Precizarea clara a scopului didactic: imbinarea laturii instruc­tive cu cea educativa.

Studiind sarcina din programa, raportata la o anumita tema, edu­catoarea trebuie sa-si precizeze cu claritate volumul de cunostinte si deprinderi pe care isi propune sa le formeze, sa le fixeze sau sa le verifice. Acest volum se stabileste in functie de etapa procesului de formare a diferitelor deprinderi tehnice si de posibilitatile co­piilor din grupa. De asemenea, in functie de tema se precizeaza si sarcina educativa a activitatii: dragoste pentru munca, perseve­renta, disciplina, spirit de ordine si curatenie etc.

b) Stabilirea continutului fiecarei etape a activitatii.

In functie de tema, de scopul didactic si de nivelul copiilor din grupa cu care se lucreaza, se organizeaza fiecare etapa a activitatii, prevazandu-se ansamblul de cunostinte si succesiunea operatiunilor care vor fi executate de copii.

c) Alegerea metodelor si procedeelor corespunzatoare fiecarei etape a activitatii.

In functie de specificul activitatilor manuale, de procesul de for­mare a deprinderilor si de particularitatile de virsta ale copiilor de 3-6 ani pentru fiecare etapa se precizeaza cele mai eficiente me­tode si procedee necesare realizarii scopului propus.

d) Organizarea muncii intregii grupe de copii si stimularea acti­vitatii individuale a acestora.

Insusirea unei deprinderi este conditionata de felul cum educa­toarea reuseste sa activizeze intreaga grupa de copii ca sa parti­cipe efectiv la executarea lucrarii si sa stimuleze in acelasi timp activitatea individuala a fiecaruia.

e) Folosirea rationala a timpului afectat fiecarei etape a activitatii.

Pentru a preveni dezorganizarea si a stabili un ritm normal in desfasurarea activitatii, este necesar sa se stabileasca durata fieca­rei etape, in functie de importanta pe care aceasta o are in ansam­blul activitatii. Dat fiind caracterul practic al acestor activitati, etapa cu durata cea mai mare trebuie sa fie aceea destinata exe­cutarii lucrarii de catre copii.

Respectand conditiile didactice generale enuntate mai sus, educa­toarea isi elaboreaza planul de activitate.

In partea introductiva se stabilesc elementele comune oricarei acti­vitati obligatorii:

data;

grupa;

felul activitatii;

tema;

scopul;

metode si procedee;

material didactic;

durata.

In partea a doua a planului de activitate se dezvolta continutul acesteia, indicindu-se in mod concret desfasurarea diferitelor et potrivit structurii ei specifice:

organizarea activitatii;

desfasurarea activitatii;

a) introducerea in activitate;

b) prezentarea si analizarea modelului si anuntarea activitatii;

c) intuirea materialului;

d) explicarea si demonstrarea procedeelor de lucru;

e) executarea temei de catre copii (indicatii individuale);

Incheierea activitatii:

a) stringerea lucrarilor si a materialelor;

b) aprecierea lucrarilor.

In stabilirea scopului trebuie sa se concretizeze, in functie tema, operatiunile cu ajutorul carora se efectueaza lucrarea. Concomitent cu indicarea operatiunilor se va sublinia si sarcina de predare, fixare, consolidare sau verificare. Aceasta latura instructiva a scopului este completata cu cea educativa, care se refera la laturile morale, interes si dragoste pentru munca, perseverenta, itiativa, independenta, ordine, disciplina etc.

in functie de tipul activitatii si de grupa in care se desfasoara activitatea, se vor preciza metodele si procedeele mai importe care vor fi folosite in diferitele etape ale activitatii: conversatia, demonstrarea si explicatia in partea introductiva, exercitiul in etapa executarii lucrarii de catre copii si conversatia si explicatia in incheierea activitatii. Materialul didactic se refera la modelul educatoarei si la materialul distribuit care variaza in functie de obiectul pe care il au de realizat, de tehnica folosita determinata de procedeul de predare, si de sarcina stabilita: predare fixare sau verificare.

In planul activitatii se subliniaza sarcinile care revin educatoarei in organizarea activitatii. Acestea se refera la crearea conditilor optime necesare bunei desfasurari a activitatii copiilor: aranjarea mobilierului, distribuirea materialului, stabilirea locului in care va fi plasat modelul educatoarei si materialul necesar demonstrarii, aranjarea copiilor la locurile dinainte fixate. Asa cum s-a mentionat, desfasurarea activitatii presupune mai multe momente principale.

Introducerea in activitate este un moment important in prega­tirea psihologica a copilului pentru efectuarea lucrarii. Aceasta in­troducere poate fi realizata prin procedee variate :

conversatii in cadrul carora se va sublinia utilitatea unor obiecte;

prezentarea obiectului natural, a unor jucarii sau tablouri;

folosirea unor ghicitori, povestiri etc.

Pregatirea initiala a copilului in redarea intelegerii constiente a procesului de redare a unui obiect este realizata in momentul prezentarii modelului. Aceasta prezentare se face fie direct fie sub forma de surpriza.

O data cu analiza structurii si caracteristicile fiecarui element, se subliniaza si etapele principale in realizarea lui.

Cunoasterea materialului de catre copii este un alt moment ne­cesar, in vederea pregatirii etapei executarii efective a lucrarii respective. In planul de activitate trebuie sa se arate ponderea pe care trebuie s-o aiba acest moment, in functie de varietatea materialului si de complexitatea folosirii lui in timpul activitatii.

In functie de tema si de grupa la care se lucreaza, intuirea mate­rialului poate sa se faca fie inaintea explicarii si demonstrarii succesiunii operatiunilor, fie dupa acest moment, in special la copiii mici, atunci cand structura obiectului de redat este mai complexa.

Intuirea modelului si a materialului este urmata de anuntarea activitatii, insotita de motivarea necesitatii executarii obiectului respectiv. In planul de activitate este necesar sa se precizeze, in functie de obiectul dat, modul in care se prezinta copiilor utilitatea activitatii lor si perspectiva folosirii acestor obiecte in jocuri, pen­tru expozitii, pentru infrumusetarea salii de grupa etc.

Pregatirea practica a educatoarei, se concretizeaza in planul de activitate in partea in care se precizeaza felul cum se prezinta copiilor componentele si succesiunea operatiilor, explicarea si de­monstrarea modului de lucru. Pentru valorificarea maxima a aces­tui moment, se vor preciza in mod amanuntit, intr-o succesiune logica, toate miscarile care intra in componenta operatiunii de baza. Aceasta parte a planului trebuie sa oglindeasca in acelasi timp sincronizarea demonstrarii cu explicatia operatiunilor, precum si modul de antrenare a copiilor in verbalizarea actiunilor.

In functie de tipul de activitate si de nivelul grupei la care se lucreaza, este necesar ca in planul de activitate sa se precizeze obiectivele pe care educatoarea isi propune sa le urmareasca in etapa executarii lucrarii de catre copii.

Aceste obiective se pot referi la modul cum copiii respecta in­dicatiile date cu privire la folosirea materialului, la executarea corecta a miscarilor, la succesiunea operatiunilor, la ritmul normal de lucru, la pozitia corecta a materialului si a uneltei, la ordinea si curatenia locului de munca etc.

Tot in aceasta parte a planului trebuie sa se prevada munca in­dividuala cu copiii, care ridica anumite probleme: copiii cu posi­bilitatile reduse in executarea actiunilor, copiii care manifesta lipsa de interes in efectuarea lucrarii, copiii dezordonati, nedisciplinati etc.

Incheierea activitatii trebuie sa fie concretizata in plan prin doua momente distincte:

a) organizatoric, in care se precizeaza modul cum vor fi asezate lucrarile: expozitii, machete, panouri etc. si

b) munca cu copiii, in care se fac aprecierile subliniindu-se criteriile de apreciere a lucrarilor executate de ei.

Pentru precizarea clara a scopului, a structurii si continutului ac­tivitatii, a metodelor si procedeelor ce vor fi folosite educatoarea elaboreaza planul de activitate manuala in urma studierii mate­rialelor de specialitate (pedagogie, psihologie, metodica). De aseme­nea, precizarea tehnica si succesiunea diferitelor operatiuni este mentionata in plan, in urma rezultatului exercitiilor practice pe care educatoarea le efectueaza in acest scop.

2.4. - Pregatirea materialului didactic

Modelul. Ceea ce caracterizeaza activitatea manuala este fap­tul ca ea se desfasoara in intregime pe baza unui bogat material intuitiv, corespunzator sarcinii concrete a fiecarei teme.

Modelul constituie materialul prin care educatoarea il pune pe copil in contact cu obiectul pe care il va executa si il familiarizeaza cu structura, caracteristicile si fazele de reproducere ale acestuia. Modelul se executa de catre educatoare. In alegerea continutului acestuia, a mijloacelor si tehnicilor de realizare, trebuie sa se respecte urmatoarele cerinte didactice :

a) Modelul trebuie sa reflecte veridic caracteristicile obiectului pe care il reprezinta. Aceasta cerinta, este necesara pentru a nu deforma reprezentarile capatate de copii in contactul lor direct cu realitatea inconjuratoare. Corespondenta cu realitatea nu implica respectarea tuturor detaliilor care ar duce la supraincarcarea sarcinii si la depasirea posibilitatilor pe care le au copiii in reproduce­rea acestuia. Modelul trebuie sa fie corespunzator cu realitatea in ceea ce priveste forma, culoarea partilor componente, raporturile dimensionale, simetria etc.

b) In executarea modelului trebuie sa se foloseasca materialul pe care-1 vor folosi si copiii in timpul activitatii.

c) Modelul trebuie executat in intregime, cu aceleasi procedee tehnice care vor fi solicitate copiilor in activitatea respectiva.

Chiar daca educatoarei ii este mai usor sa decupeze obiectul in intregime sau sa-1 confectioneze prin alte procedee decat cele indi­cate de sarcina, ea trebuie sa lucreze modelul cu operatiunile indi­cate si in succesiunea pe care o va cere copiilor. Acest lucru este absolut necesar, intrucat in momentul analizei lui se subliniaza si fazele reproducerii acestuia.

d) Modelul trebuie realizat cat mai estetic. Armonizarea culorilor, a formelor, a marimilor, respectarea proportiei si a simetriei dife­ritelor parti, aspectul ingrijit si corect impresioneaza placut pe co­pil, il stimuleaza in efectuarea unei lucrari de calitate.

e) Modelul trebuie realizat in dimensiuni mai mari decat lucrarile executate de copii. Aceasta cerinta este reclamata de faptul ca in momentul analizarii lui, trebuie activizata intreaga grupa de copii.

In situatia in care grupa este mai numeroasa sau cand executia lucrarii este mai complicata, se recomanda analizarea unor modele de dimensiuni corespunzatoare lucrarii copiilor, asezate cate unul pe fiecare masa a copiilor.

Respectarea cerintelor de mai sus asigura o corespondenta intre model si lucrarile copiilor, fapt care permite stabilirea unor criterii precise de apreciere in lucrarile executate de copii.

In functie de felul activitatii, deosebim modele plane specifice activitatii de aplicatii si modele in relief, caracteristice activitatilor de confectii.

Indiferent de felul activitatii, modelul poate fi prezentat insotit de obiectul sau jucaria pe care o reprezinta.

Materialul distributiv. Afara de modelul educatoarei, in cadrul activitatilor manuale se pun la dispozitia copiilor material pentru lucru si diferite instrumente si unelte necesare pentru prelucrarea acestuia. Acest material variaza in functie de felul activitatii si tema care trebuie realizata.

a. Pregatirea materialului folosit in activitatile de constructii

In cadrul acestor activitati se foloseste un material usor de pro­curat, cu o intrebuintare multilaterala: material din comert (mo­zaicuri, betisoare), material din natura (seminte, samburi, frunze), material prelucrat de educatoare (diferite forme geometrice pe care copilul le asaza pe hartie, alternandu-le dupa forma si culoare).

In functie de tema activitatii se stabileste cantitatea de material necesar pentru fiecare copil si se distribuie in cosulete.

b. Pregatirea materialului folosit in activitatile de aplicatii

Dat fiind cele doua tehnici specifice acestui gen de activitate: decupaj-lipit, materialul de lucru va fi urmatorul : hartie lucioasa diferit colorata, bucati de carton sau caiete de desen, pelicanol, lipici, clei, capacele mici pentru lipici, carpa umeda, betisor pentru lipit, foarfeca. Inaintea oricarei activitati, educatoarea trebuie sa sorteze materialul si sa-1 pregateasca, in functie de cerintele temei. Astfel, la grupele mici, este necesar ca ea sa decupeze toate elementele componente, pe care copiii le vor aplica apoi prin opera­tiunea de lipire ; la grupa de 5-6 ani va desena conturul partilor obiectului respectiv, pe care copiii le vor taia. Tot materialul se pregateste din timp si se pastreaza intr-o mapa de carton.

In pregatirea materialului pentru activitate se include si cel ne­cesar demonstrarii. In realizarea acestuia se respecta aceleasi cri­terii, deosebirea constand doar in marimea lui (dimensiuni mai mari). Distribuirea materialului se va face in cosulete sau plicuri; lipi­ciul va fi pus in capacele mici, cutii de chibrituri sau farfurioare din garnitura "bucataria papusii'. Pentru folosirea lui se distri­buie lopatele mici, executate de educatoare sau betisoare de chi­brit, carora li s-a inlaturat gamalia de fosfor.

Singura unealta care se intrebuinteaza in aceste activitati este foarfeca obisnuita, care are ambele brate drepte, de 10-12 cm lungime aproximativ, cu varfurile rotunjite.

Aplicatiile se executa pe caiete sau bucati de carton de diferite marimi.

Se recomanda foile de carton pentru ca se manuiesc mai usor, cu conditia ca acestea sa aiba aceleasi dimensiuni, la toate activi­tatile, indiferent de tema.

Lucrarile executate de copii trebuie pastrate in mape indivi­duale, pentru a se putea urmari progresele realizate de copii de la o activitate la alta.

c. Pregatirea materialului folosit in activitatile de confectii

Materialul necesar pentru activitatile de confectii este mult mai variat decat cel folosit pentru constructii si aplicatii. O parte din material se recomanda a fi colectionat cu ajutorul copiilor: cas­tane, ghinde, coji de nuca, seminte, frunze, muschi, dopuri, cutii de chibrituri, gogosi de matase, pene, deseuri din material plastic sau panza etc. Acest material sortat de copiii grupei de 5-6 ani este pastrat in cutii etichetate sau in saculete. In confectionarea diferitelor obiecte si jucarii, pe langa materia­lul mentionat mai sus este necesar sa se procure din timp car­ton, hartie lucioasa (glasata) de diferite culori, hartie creponata si hartie velina pentru indoituri. Pregatirea materialului se face in functie de sarcina si tema activitatii.

La grupele mici, educatoarea trebuie sa prelucreze toate elemen­tele pe care copiii, in activitatea lor le folosesc pentru redarea in­tregului, prin una sau doua operatiuni. La grupa copiilor de 5-6 ani educatoarea prelucreaza numai unele accesorii mai grele, care necesita un timp mai indelungat pentru executarea lor (butoa­nele de la televizor, ochiul randunicii etc.) si pregateste felul si cantitatea necesara fiecarui copil, in functie de operatiunea teh­nica indicata de sarcina. Astfel, pentru obtinerea unui obiect prin snuruire, perforeaza marginile prin care copiii introduc snurul; pentru cusutul pe muchie de carton, pregateste acul cu firul de ata, ii face nodul, executa intepaturile pe marginea cartonului.

Pentru unele activitati cu teme ca: automobilul, barca, vaporul, tractorul, ferma de pasari etc, este necesar sa se pregateasca ma­cheta pe care se aranjeaza lucrarile copiilor la sfarsitul activitatii.

La efectuarea acestor machete este bine sa fie antrenati si copiii.

Procurarea intregului material din timp constituie o conditie principala in pregatirea educatoarei pentru acest gen de activitati. Inca de la inceputul anului si chiar de la un an la altul, in func­tie de cerintele programei, unele materiale trebuie asigurate pen­tru o perioada mai indelungata. Acest lucru trebuie facut in mod special in colectionarea materialului din natura, care nu se poate face decat in anumite perioade ale anului.

Intrucit materialul conditioneaza in mare masura atingerea scopu­lui propus in activitati, acesta trebuie sa fie de calitate superioara.

Cantitatea materialului trebuie sa fie corespunzatoare numarului copiilor existenti in grupa. Se indica pregatirea unui material de rezerva, necesar unor cerinte neprevazute, care se pot ivi in timpul activitatii (se poate rupe sau rataci un material marunt etc).

Pentru orientarea educatoarei asupra necesarului de material fo­losit in cursul unui an scolar la grupa cu care lucreaza, se sta­bileste urmatorul barem :

Barem de materiale pentru activitatile de confecfii si aplicatii

Material necesar pentru un copil Grupa copiilor de 3-4 ani

Confectii

Carton -1 coala

Hartie alba velina - 4-5 coli

Margele - 20-30 bucati (culori diferite: alb, rosu, galben, albastru, verde)

Pelicanol -1 tub

Bete de chibrit

Aplicatii

Mozaicuri albe de forma rotunda    10

Mozaicuri rosii de forma rotunda 10

Mozaicuri albastre de forma rotunda 10

Mozaicuri galbene de forma rotunda 10

Hartie albastra lucioasa V2 coala

Hartie galbena lucioasa V2 coala

Hartie rosie lucioasa V2 coala

Hartie verde lucioasa V2 coala

Hartie neagra lucioasa V2 coala

Carton alb V2 coala

Material din natura: seminte, boabe de fasole etc.

Grupa copiilor de 4-5 ani

Confectii

Carton alb -1 coala

Hirtie alba velina - 5-6 coli

Pelicanol -1 tub

Un sul de hartie creponata

Fasole boabe

Inele, bobite, pai etc.

Ghinde, gogosi de matase

Coji de nuca

Dopuri, seminte,

Cutii de chibrit goale si bete de chibrit

Aplicatii

Betisoare-mozaic de trei marimi, cate 5 bucati din fiecare culoare (rosu, albastru, alb, galben, negru)

Mozaicuri rotunde de doua marimi, cite 5 bucati din fiecare culoare

Hirtie lucioasa: maron neagra, rosie galbena verde albastra

Alba-velina : 5-6 coli

Cutii chibrituri

Grupa copiilor de 5-6 ani

Confectii

Carton alb - 1 coala

Hirtie velina: 5-6 coli

Ace de cusut

Ata colorata

Foarfeca

Sarma

Nuci

Boabe de fasole

Conuri de brad.

Frunze uscate.

Ghinde etc

Aplicatii

a) Pregatirea locului unde se desfasoara activitatea.

Una din conditiile necesare desfasurarii optime a activitatilor ma­nuale, este pregatirea care trebuie facuta inainte de introducerea copiilor in sala de grupa.

Masurile care se iau in acest sens sunt in general comune orga­nizarii activitatilor obligatorii care se desfasoara in gradinita: aeri­sirea salii de grupa, aranjarea mobilierului, a modelului si a mate­rialului demonstrativ de la caz la caz, distribuirea materialului cu care vor lucra copiii.

Aranjarea mobilierului trebuie sa se faca in functie de urma­toarele necesitati: sursa de lumina sa fie situata in fata copiilor sau in partile laterale, preferabil in partea stinga; copiii sa dispuna de spatiu suficient pentru a putea executa nestingheriti diferitele mis­cari necesare in executarea lucrarii; sa se asigure educatoarei posibilitatea de a urmari concomitent activitatea intregii grupe si a fiecarui copil in parte.

In functie de aceste necesitati se recomanda aranjarea meselor in forma de clasa, sistem liniar, pe doua, trei sau patru randuri, pentru activitatile in care se realizeaza operatiuni si diferite cusa­turi, si in forma de careu deschis pentru celelalte forme de activi­tati. In general, sistemul de aranjare a mobilierului trebuie adaptat conditiilor concrete ale fiecarei gradinite tinandu-se seama de felul mobilierului, de marimea si luminozitatea salii de grupa.

In vederea folosirii modelului si a materialului demonstrativ edu­catoarea trebuie sa stabileasca din timp locul unde acesta va fi ase­zat. Pentru expunerea modelului se va aranja in campul vizual al copiilor un suport mai inalt sau tabla, iar pentru materialul de­monstrativ se va folosi o masa asezata in fata copiilor. Pentru a nu se pierde din timpul afectat activitatii, este bine ca in timpul pregatirii locului de desfasurare a activitatii sa se faca si distri­buirea materialului cu care vor lucra copiii. Aranjarea mobilierului si distribuirea materialului la grupele mici se face de catre educa­toare, care antreneaza in foarte mica masura copiii de serviciu (grupa 4-5 ani). Treptat, in grupa, copiilor de 5-6 ani, aceasta sarcina este preluata de copii si realizata sub supravegherea si indrumarea directa a educatoarei. In timpul calduros, unele activitati manuale pot fi desfasurate in aer liber. Conditiile de organizare a locului raman aceleasi, adaugindu-se grija educatoarei pentru alegerea unui spatiu umbros, curat si linistit.

In concluzie, obtinerea unor rezultate valoroase in activitatile manuale este determinata de pregatirea multilaterala a educatoarei.

3.-Organizarea si desfasurarea diferitelor feluri de activitati manuale

obligatorii cu tema data

Activitatile manuale obligatorii sunt deosebit de importante, intrucat in cadrul lor educatoarea poate sa realizeze o influenta siste­matica, constienta si permanenta asupra formarii deprinderilor de munca practica.

Organizarea activitatilor manuale

Problema organizarii si desfasurarii acestor activitati poate fi rezolvata tinindu-se seama de scopul si continutul activitatii, de particularitatile de varsta si individuale ale copiilor, precum si de metodele si procedeele folosite.

Cerintele generale cu privire la organizarea si desfasurarea acti­vitatilor manuale sunt aceleasi ca la orice activitate obligatorie, dar avand in vedere caracterul lor practic se desprinde si un anumit specific, de care trebuie sa se tina seama in pregatirea si desfasu­rarea lor. Astfel, in diferitele etape ale activitatii manuale trebuie sa se realizeze : cunoasterea scopului, a materialelor si a uneltelor de lucru, explicarea si demonstrarea actiunii, executarea exercitiilor necesare insusirii operatiunilor, cunoasterea rezultatelor, inta­rirea controlului si autocontrolului.

Succesul activitatii in ansamblul ei depinde de pregatirea si in­deplinirea sarcinilor fiecarei etape.

Masurile prealabile care asigura desfasurarea in bune conditii a fiecarei activitati manuale sunt:

-stabilirea precisa a continutului activitatii, precum si a locului pe care il ocupa ea in sistemul activitatilor de acelasi fel. Aceasta cerinta este determinata de necesitatea asigurarii continuitatii in efectuarea exercitiilor, care conditioneaza insusirea diferitelor de­prinderi manuale;

-intocmirea planului de activitate, stabilirea scopului, a struc­turii fiecarei activitati, a volumului de cunostinte si a operatiunilor de munca adecvate temei respective, precizarea metodelor si a pro­cedeelor ce vor fi folosite.

-pregatirea modelului, a materialului si a uneltelor simple de lucru.

pregatirea practica a educatoarei in vederea realizarii momen­tului in care se explica si se demonstreaza tehnica operatiunilor cu privire la redarea diferitelor obiecte din mediul inconjurator.

Reusita activitatii manuale este conditionata si de felul in care se asigura conditiile necesare bunei ei desfasurari, de organizarea acesteia. Masurile pe care le ia educatoarea se refera la: aranja­rea salii de grupa, a mobilierului, distribuirea materialului didactic si organizarea colectivului de copii (vezi Pregatirea activitatilor manuale).

Toata aceasta pregatire premergatoare activitatii obligatorii ma­nuale este tot atat de importanta ca si activitatea propriu-zisa.

3.2. Desfasurarea activitatilor manuale

a. Introducerea in activitatile manuale

Momentul introducerii copiilor in activitate are o durata mica, dar prezinta o mare importanta din punct de vedere psihologic, intrucat de el depinde mobilizarea copiilor in vederea atingerii scopului propus. Felul in care se realizeaza aceasta introducere depinde de tema activitatii si de grupa la care lucreaza educatoarea.

In general se folosesc scurte conversatii prin care copiii sunt fami­liarizati cu tema activitatii si in care se scoate in evidenta folosi­rea practica a obiectelor confectionate. Motivatia difera de la o grupa de copii la alta, scotandu-se in evidenta utilitatea unor obiecte, in special la grupa mare. Crearea perspectivei de a utiliza rezulta­tele activitatii are o puternica influenta educativa asupra copiilor, ea mobilizandu-i la efectuarea unor lucrari de calitate. Chiar cei mici pot folosi siragul de margele si bratara in jocurile cu papusa. Cei mari vor lucra cu mai mult interes semnul de carte, daca li se creeaza perspectiva folosirii lui in munca cu cartea, sau daca avionul sau vaporul vor constitui obiecte pentru jocurile in aer liber etc.

Aceste conversatii pot fi insotite si de alte procedee: prezentarea unor jucarii sau obiecte corespunzatoare cu tema activitatii, folosi­rea unor ghicitori in care se subliniaza caracteristicile obiectului de executat in timpul activitatii, prezentarea unor machete din care sa lipseasca tocmai obiectul propus a fi realizat de catre copii : gara­jul fara masini, lacul fara barci, bradul fara podoabe etc.

In activitatile in care copiii se familiarizeaza pentru prima oara cu o deprindere, in special la grupa copiilor de 5-6 ani, este necesar sa li se explice necesitatea insusirii deprinderii respective pentru ac­tivitatea lor viitoare. Accentul trebuie sa cada deopotriva pe cu­noasterea uneltelor si intelegerea operatiunilor. Enuntarea unor ghicitori, prezentarea unor tablouri cu imaginea adultului care utilizeaza unealta respectiva in procesul muncii sau tablouri care oglindesc diferite produse obtinute prin folosirea uneltelor respective si a ma­terialului pe care ei il vor intrebuinta etc. sunt procedee folosite cu eficienta de educatoare.

Faptul ca prescolarul dispune de unele cunostinte prealabile cu privire la jucarii si la diferite alte obiecte din mediul inconjurator, la materiale, la unelte si diferite procedee de lucru, contribuie la activizarea interesului pentru activitate si-i imprima un caracter mai constient. Cu prilejul convorbirilor introductive, la unele activitati educatoarea trebuie sa faca legatura dintre tema activitatii noi si aceste cunostinte. Astfel, in introducerea activitatii de aplicatie cu tema "Locomotiva'', prin intermediul catorva intrebari, educatoarea poate reactualiza cunostintele copiilor cu privire la redarea unui alt mijloc de transport: "camionul', executat de catre copii intr-o acti­vitate anterioara. Trecerea catre tema propusa se realizeaza prin in­trebari cum sunt urmatoarele :

Cu ce calatoresc oamenii?

Ce mijloc de transport am lucrat?

Din ce material si cu ce unelte l-am lucrat? etc.

In cadrul activitatilor cu tema aleasa de copii, activitati consa­crate in mod special verificarii stadiului de formare a deprinderilor manuale, convorbirea introductiva are o pondere mai mare. Prin in­trebari judicios formulate, educatoarea trebuie sa realizeze lega­tura dintre cunostintele cu privire la materialele utilizate, la meto­dele si procedeele de lucru folosite in prelucrarea acestuia pentru re­darea obiectelor, in numeroase activitati manuale anterioare. In timpul convorbirii, accentul nu trebuie sa cada pe repetarea tuturor problemelor tratate in activitatile anterioare, ci numai pe o reim­prospatare a cunostintelor esentiale, de baza, care sunt necesare copilului in alegerea temei si realizarea ei in mod constient si inde­pendent.

In unele activitati manuale, in special la grupa de 5-6 ani, in­troducerea se poate rezuma doar la prezentarea materialului. Aceasta mai cu seama atunci cand materialul este mai complex, iar execu­tarea obiectului de catre copil cere un timp mai indelungat.

In concluzie, primele minute ale activitatii obligatorii manuale sunt folosite de educatoare pentru a-1 familiariza pe copil cu scopul acti­vitatii si sarcina pe care o are de indeplinit. Acest moment intro­ductiv trebuie sa fie astfel organizat incat sa produca un efect po­zitiv asupra trezirii interesului si crearii unor motive interioare care sa stimuleze activ participarea copilului la executarea unei lucrari de calitate.

1) Anuntarea temei si prezentarea modelului. In ansamblul mo­mentelor desfasurarii activitatilor manuale, prezentarea si intuirea modelului ocupa un loc important. Necesitatea realizarii acestui mo­ment decurge din faptul ca este punctul de plecare in pregatirea speciala a copiilor pentru executarea lucrarii. Prin prezentarea si intuirea modelului se da orientarea copilului asupra temei inainte de inceperea lucrului. Aceasta se realizeaza cu ajutorul explicatiei care dirijeaza perceperea copilului asupra tutu­ror caracteristicilor si amanuntelor structurale si subliniaza succe­siunea operatiilor pe care le va efectua copilul in timpul activitatii manuale. De asemenea, momentul perceperii modelului inainte de actiune da copiilor posibilitatea sa vada in perspectiva rezultatul pe care-1 vor obtine in urma activitatii, fapt care contribuie la acti­varea interesului si la mobilizarea atentiei pentru eforturi sustinute.

Dupa o prima si sumara examinare a modelului, se organizeaza o percepere dirijata, planificata si selectiva, cu scopul cunoasterii partilor lui componente, a caracteristicilor lor si a legaturii dintre acestea.

Orientarea perceptiei se realizeaza cu ajutorul cuvantului. Se recomanda ca in momentul in care se denumesc partile compo­nente si caracteristicile acestora, sa se indice elementul despre care este vorba. In acest fel se sincronizeaza instructia verbala cu per­ceptia copilului, fapt care usureaza retinerea cat mai exacta a ca­racteristicilor modelului prezentat si elimina posibilitatea ca aten­tia copiilor sa se indrepte spre unele aspecte nesemnificative pen­tru instruirea lor si pentru executarea lucrarii. De asemenea, in vederea mobilizarii copiilor pentru intelegerea etapelor succesive ale procesului de lucru, este necesar sa li se atraga atentia ca vor trebui sa reproduca obiectul pe care-1 percep.

Momentul prezentarii modelului trebuie astfel organizat incat sa se asigure conditii optime pentru ca perceperea si analiza lui sa se faca de intreaga grupa de copii.

In acest scop se vor avea in vedere urmatoarele cerinte :

a) Asigurarea vizibilitatii modelului. In functie de acesta, educa­toarea va aseza masa, scaunul, tabla, coala de hartie plasata pe perete etc, astfel incat toti copiii sa vada acest model atat in timpul prezen­tarii cat si in timpul executarii lucrarii.

b) Scoaterea in evidenta a modelului prin plasarea lui pe un fond contrastant. Contrastul dintre fond si lucrare contribuie la distin­gerea clara a caracteristicilor modelului si impresioneaza in mod placut pe copii.

c) Crearea momentului optim pentru orientarea atentiei copiilor spre model. In acest sens, educatoarea trebuie sa elimine din campul vizual al copiilor orice element care le-ar putea abate interesul de la observarea modelului.

Prezentarea modelului in unele activitati poate fi insotita de obiec­tul pe care-1 reprezinta. Acest lucru inlesneste stabilirea asemanarii modelului cu obiectul din realitate, usurand procesul de reactualizare a cunostintelor insusite de copii in activitatile anterioare: observari, convorbiri dupa ilustratii etc. Cu cat obiectul din realitate este mai bine cunoscut de catre copii, cu atat analiza modelului si reproducerea lui se face cu multa usurinta.

Analiza modelului trebuie sa se succeada intr-o ordine bine sta­bilita, in prima faza, mai ales la cei mici analiza incepe cu elementele care intereseaza mai mult pe copii. Aceasta, pentru a obtine de la inceput maximum de atentie. Procedeul mentionat nu exclude conti­nuarea observarii modelului in mod sistematic.

Astfel, in efectuarea analizei, educatoarea trebuie sa respecte urmatoarea ordine:

a) analiza partilor componente ale obiectului reprezentat de mo­del cu caracteristicile lor;

b) integrarea acestor parti in intreg, prin sublinierea raporturilor dintre ele.

a) Educatoarea conduce perceperea modelului cu ajutorul cuvantului, urmarind sa obtina de la copii denumirea fiecarei parti compo­nente si insusirile acestora: culoare, forma, marime, numar. Aceas­ta analiza se realizeaza prin compararea diferitelor elemente ale intregului si se poate efectua dupa criterii simple, ca si dupa criterii complexe.

Procedeul analizei pe baza de criterii simple implica precizarea unei anumite insusiri a tuturor partilor componente (de exemplu formele lor, apoi culoarea fiecareia, marimea, numarul etc). De exemplu, analiza dupa criterii simple in activitatea cu tema "trenul" se efectueaza in modul urmator:

denumirea partilor componente : vagoanele, legatura dintre acestea, rotile ;

-analiza tuturor elementelor din punct de vedere al formei: vagoanele au forma patrata, legatura dintre vagoane are tot forma patrata, iar rotile au forma rotunda.

-analiza partilor componente din punct de vedere al culorii: vagoanele si legatura dintre ele au culoarea neagra, rotile au culoarea rosie;

-stabilirea elementelor din punct de vedere numeric: vagoa­nele sunt doua, dar este o singura legatura intre aceste doua vagoane si vedem doua roti la fiecare vagon;

-analiza din punct de vedere al formarii elementelor: vagoanele sunt mari, legatura dintre ele este mai mica, rotile sunt toate de aceeasi marime, mai mici decat vagoanele si decat legatura dintre ele.

Procedeul analizei pe baza de criterii complexe implica precizarea tuturor insusirilor unei parti componente, apoi analizarea acelorasi insusiri la alta parte componenta etc.

In exemplul nostru, analiza dupa criterii complexe se desfasoara astfel:

-denumirea partilor componente: vagoanele, legatura dintre acestea, rotile;

analiza vagoanelor din punct de vedere al: numarului, culorii, formei, marimii (doua vagoane, de culoare neagra, forma patrata, si mari):

-analiza corpului de legatura dintre vagoane, dupa aceleasi criterii: numar, culoare, forma, marime (un singur corp de legatura, de culoare neagra, forma patrata, mic);

- analiza rotilor (patru roti de culoare rosie, de forma rotunda, toate sunt de aceeasi marime, mai mici decat vagoanele).

b) Sprijinindu-se pe analiza efectuata cu ajutorul copiilor. Pentru stabilirea caracteristicilor partilor componente ale modelului, educa­toarea trece la faza a doua a procesului de intuire, subliniind legatu­rile si raportul dintre ele: proportie, simetrie, orientare in spatiu. Aceasta faza de unire a elementelor o constituie sinteza care intregeste si definitiveaza procesul intuirii. In exemplul analizat, educa­toarea subliniaza legatura dintre partile componente ale trenului, stabilind pozitia vagoanelor, necesitatea legaturii dintre acestea, pozitia rotilor. Astfel, precizeaza ca cele doua vagoane sunt asezate in aceeasi pozitie pe foaia de hirtie, fata in fata, la aceeasi inaltime. Intre ele se afla patratul cel mic, de legatura, fixat in partea de jos a vagoanelor. Acestea se sprijina pe cate doua roti asezate sub ele la distanta egala.

Cercetarea analitico-sintetica a modelului si transmiterea unor cunostinte in legatura cu el depind in genereal de nivelul grupei la care se lucreaza. La copiii mici, analiza modelului este mai putin detaliata. Aceasta se datoreste atit posibilitatilor lor limitate de cu­noasterea, cat si simplitatii obiectelor pe care le au de executat, incepand cu grupa de 4-5 ani si continuand cu cea de 5-6 ani, intuirea devine din ce in ce mai cuprinzatoare, mai analitica.

In concluzie, cunoasterea temeinica a structurii modelului da un caracter constient muncii, stimuleaza gandirea si imaginatia copiilor, determina trairi emotive care conditioneaza executarea corecta a lu­crarii.

2) Prezentarea si intuirea materialului de lucru. Pregatirea copiilor pentru efectuarea lucrarii implica si insusirea unor cunostinte re­feritoare la proprietatile materialelor si ale uneltelor care vor fi utilizate in cadrul activitatii manuale.

Ponderea pe care o capata momentul intuirii materialului depinde de continutul activitatii si de succesiunea acesteia in sistemul ace­luiasi fel de activitate, precum si de gradul de dificultate pe care-1 prezinta manuirea materialului in procesul de executie a obiectelor.

In toate activitatile in care copiii se familiarizeaza cu o deprindere si folosesc un material nou, se impune organizarea observarii in­tegrale a materialului, cercetarii si studierii lui. Astfel, in primele activitati de: insirare, lipitura, decupaj, cusut confectii etc. mate­rialul se intuieste integral, intrucat copiii nu pot manui foarfeca, acul, lipiciul si nu pot prelucra diferitele sorturi de hartie, panza, material din natura, daca in prealabil nu si-au insusit o serie de cunostinte referitoare la caracteristicile lui. De asemenea, este necesar sa se intuiasca integral diferitele parti componente ale unor obiecte, care sunt puse la dispozitia copiilor pentru a fi asamblate intr-un intreg, conform modelului dat.

In toate aceste activitati, educatoarea orienteaza perceptia copiilor cu ajutorul cuvantului, spre proprietatile materialului, marimea, forma, culoarea, si provenienta acestuia. Ea subliniaza unele caracteris­tici legate de procesul prelucrarii lui: hartia e subtire si se poate indoi, sau taia, lipiciul este moale si se intinde etc.

Reprezentarile despre diferitele materiale si unelte folosite se pre­cizeaza in timpul muncii pe care copiii o efectueaza in activitatile manuale urmatoare. Daca educatoarea constata ca a realizat cunoas­terea materialelor, nu insista in toate activitatile asupra observarii lor. E suficient sa ceara copiilor denumirea acestora si unele carac­teristici care sunt legate de specificul obiectului propus a fi executat in timpul activitatii. In aceste situatii, educatoarea poate valorifica unele cunostinte referitoare la forma, culoare, marime, etc.

Momentul in care se organizeaza prezentarea si intuirea materia­lului depinde de specificul activitatii, de felul cum este organizata introducerea, de specificul grupei la care se lucreaza. Se recomanda ca in activitatile in care se preda pentru prima data o deprindere, intuirea materialului si familiarizarea copiilor cu particularitatile lui sa se faca inainte de a se anunta tema (activitati ca : ..panglicutele papusii', "biletele de tramvai', "coperta de album' etc).

In activitatile in care conversatia introductiva este orientata spre crearea perspectivei de a utiliza diferitele obiecte si jucarii con­fectionate, materialul poate fi intuit de catre copii dupa precizarea temei activitatii.

Alteori, in special la copiii mici, intuirea materialului se poate face dupa ce s-a explicat si demonstrat tehnica executiei lucrarii. Este cazul activitatilor de confectii, in care educatoarea pune la dispozitia copiilor partile componente ale obiectului propus sa fie realizat (balansoarul, stropitoarea, lacul cu ratustele etc). Dupa ce copilul cunoaste modelul si tehnica executarii lui, primeste ma­terialul si educatoarea il ajuta sa precizeze culoarea, marimea, forma si modul cum il va folosi in timpul lucrului.

b. Demonstrarea procedeelor de lucru si explicarea lor.

Rolul indicatiilor verbale pentru precizarea tehnicii de lucru, pen­tru folosirea materialelor si respectarea ordinei operatiunilor. Una din etapele absolut necesare in desfasurarea activitatilor manuale este cea in care se realizeaza de catre copii a compo­nentei si succesiunii operatiunilor pe care urmeaza sa le execute in vederea realizarii unui obiect.

In aceasta etapa, educatoarea foloseste ca metode eficiente, de­monstrarea imbinata in mod corespunzator cu explicatia verbala. Rolul explicatiei si al demonstrarii este acela de a schita pe plan mintal componenta si succesiunea operatiilor, pregatind astfel, pre­misele psihologice ale activitatii.

Rapiditatea si corectitudinea insusirii diferitelor deprinderi ma­nuale sunt conditionate de perceperea vizuala a actiunii pe care o executa educatoarea, actiune insotita de indicatia verbala.

Este foarte important ca imbinarea instructiei verbale cu mo­delul actiunii sa se faca in mod rational, intrucat o demonstrare insotita de explicatii sumare duce la insusirea unor deprinderi sablonate si rigide si invers, excesul de explicatii se rasfrange negativ asupra rezultatelor activitatii.

Sincronizarea perceptiei vizuale cu explicatia verbala este deter­minata de necesitatea intelegerii constiente a sensului fiecarei miscari in parte. Astfel, educatoarea, demonstrind decuparea unor contururi, precizeaza verbal sensul miscarii de decupare si nece­sitatea respectarii acestuia pentru obtinerea formelor corespunzatoare obiectelor din mediul inconjurator.

In concluzie, principala cerinta prin care se asigura orientarea justa a perceptiei copiilor si intelegerea procesului de lucru, este imbinarea judicioasa a metodei demonstrarii cu explicatia.

In folosirea acestor metode, educatoarea trebuie sa respecte urma­toarele cerinte:

a) Pentru ca grupa de copii sa poata urmari intregul complex de operatiuni prin care se construieste un obiect oarecare, este ne­cesar ca demonstrarea sa se faca in cimpul vizual al acestora. Ma­terialul folosit sa fie de dimensiuni mai mari, marit cam de doua-trei ori, astfel ca toti copiii sa poata distinge amanuntele.

b) Demonstrarea trebuie sa fie intotdeauna precedata de prezen­tarea si analizarea modelului, ceea ce pregateste etapa intelegerii.

c) Este necesar ca operatiunile de redare a obiectului sa fie demonstrate si explicate in aceeasi ordine in care s-a efectuat analiza modelului.

d) Fiecare operatiune demonstrata trebuie sa fie intarita verbal.

e) In procesul demonstrarii, fiecare etapa intermediara trebuie subliniata prin explicatii in care sa se precizeze rezultatele obtinute. Respectarea acestei cerinte usureaza insusirea de catre copii a succesiunii operatiilor ce vor trebui sa fie efectuate.

f) In faza finala a procesului demonstratiei, trebuie sa se re­constituie verbal rezultatul complex si unitar obtinut prin totalul operatiunilor prezentate copiilor in succesiunea lor fireasca.

g) Copiii sa fie antrenati prin conversatie sa verbalizeze felul cum au inteles fiecare operatiune in parte, precum si procesul de executie in ansamblul lui. Copiii pot fi solicitati sa verbalizeze fie in timpul demonstrarii, fie inainte de trecerea la executarea lucrarii propriu-zise. Acest moment constituie un control al educatoarei pentru a verifica daca explicatia a fost inteleasa si serveste ca mijloc de trecere de la lucrul educatoarei la cel al copiilor. Pentru a nu diminua atentia si interesul copiilor, este necesar ca expli­catiile care insotesc demonstrarea sa fie bine cunoscute de copii. In concluzie, aceasta etapa a activitatii poate fi realizata cu succes numai in situatia in care educatoarea demonstreaza analitic si sintetic modul de redare a lucrarii, daca imbina in mod perfect demonstrarea cu explicatia verbala a operatiunilor si antreneaza, in mod just participarea activa a copiilor.

In functie de sarcina didactica pe care si-o propune educatoarea pentru activitatea manuala, demonstrarea poate fi facuta integral sau partial.

Cel mai frecvent mod, specific muncii in gradinita, este acela in care educatoarea demonstreaza si explica intregul proces de redare a diferitelor obiecte din mediul inconjurator, prezentand toate pro­cedeele tehnice si operatiunile in succesiunea lor. Acest lucru se face insa in mod deosebit cand se introduc deprinderi noi sau cand executarea temei prezinta unele greutati. De pilda, desi copiii si-au insusit intr-o serie intreaga de activitati procedeul indoirii, al lipirii si al decuparii, in confectionarea podoabelor pentru pomul de iarna cu tema "Pomul impodobit', este necesar sa se faca demonstrarea completa. Copiii vor reda aceasta tema numai in urma precizarii fiecarei operatiuni si a succesiunii lor. In aceasta situatie, demon­strarea nu se axeaza atat pe tehnica decuparii sau lipirii, cat pe fo­losirea acestora in functie de caracteristicile obiectelor pe care le au de reprodus.

Sunt activitati in care demonstrarea se executa partial. Acestea sunt activitatile a caror sarcina este aceea de a consolida anumite deprinderi (ex, la tema "Flori de primavara', grupa copiilor de 5-6 ani). Intrucit multe din elementele acestor activitati sint bine cu­noscute de copii, ca: tehnica lipirii diferitelor forme decupate, tehnica indoirii, a decuparii etc, demonstrarea cuprinde numai ele­mente care se refera la anumite caracteristici deosebite ale temei respective (de exemplu la asamblarea partilor in intreg). In aceste activitati explicatia capata o pondere mai mare si este sprijinita de modelul educatoarei. De asemenea, timpul afectat acestei etape este ocupat prin stimularea copiilor de a verbaliza operatiunile necesare si ordinea in care trebuie executate pentru realizarea temei.

Astfel, in activitatea cu tema "Camionul', educatoarea doar explica modul si ordinea decuparii diferitelor parti componente si demon­streaza numai procedeul de amplasare, specific temei. In conti­nuare, printr-o scurta conversatie, se face apel la experienta ante­rioara si se antreneaza copiii in stabilirea operatiunilor si a succesi­unii acestora.

In vederea realizarii momentului in care se explica si se demon­streaza copiilor tehnica diferitelor operatiuni necesare redarii obi­ectelor din mediul inconjurator, este necesara pregatirea practica a educatoarei. Aceasta pregatire implica cunoasterea temeinica a com­ponentelor fiecarei operatiuni in parte si a succesiunii redarii acestora. Aceasta cunoastere permite stabilirea mijloacelor si pro­cedeelor prin care familiarizam copilul cu continutul activitatii lui.

In acest sens, se va analiza felul cum se demonstreaza si se explica procedeele de lucru in diferitele activitati manuale.

1. Activitatile in constructii. Reproducerea imaginilor obiectelor se realizeaza prin operatiunea de asezare a partilor componente ale imaginilor, efectuata intr-o ordine indicata de educatoare. Intrucat imaginile pe care copilul le reproduce sunt foarte simple, in mo­mentul demonstrarii accentul cade pe manuirea materialului: apucarea dreapta, deplasarea obiectului, pozitia de asezare, alternarea elementelor in functie de forma si de culoare. De pilda, pentru redarea temei ,Soarele', momentul explicarii si demonstrarii se realizeaza in felul urmator:

In mijlocul foii de hirtie sau de carton, se va aseza forma ro­tunda de culoare galbena.

Operatiunea de asezare va fi insotita si de explicatia rezultatului obtinut: daca am pus forma rotunda de culoare galbena, am obtinut corpul soarelui. Se trece apoi la demonstrarea felului in care se vor aseza betisoarele (razele) in jurul formei rotunde, de sus in jos, de la stanga la dreapta, respectandu-se distanta egala intre ele. Si aceasta operatiune este incheiata cu concluzia rezul­tatului obtinut : daca am asezat betisoarele la distante egale, am facut razele soarelui. Pentru integrarea fiecarei actiuni a lucrarii intr-o activitate complexa si unitara, educatoarea subliniaza rezul­tatul obtinut prin realizarea celor doua momente ale operatiunii: imaginea soarelui a fost obtinuta prin asezarea mai intai a formei rotunde, de culoare galbena, in mijlocul foii de hartie apoi a betisoarelor in jurul acestei forme.

Practic, demonstrarea se poate realiza montand pe tabla o foaie mare de hartie de aceeasi culoare cu hartia copiilor, pe care educa­toarea asaza elementele, lipindu-le (fara a mentiona copiilor opera­tiunea de lipire).

Operatiunea de asezare, foarte simpla, este foarte necesara dezvol­tarii copiilor mici si contribuie in mod deosebit la dezvoltarea pre­ciziei in miscari, a coordonarii analizatorului vizual cu cel motric, la dezvoltarea atentiei si a spiritului de observatie.

2. Activitatile de aplicatie. In activitatea de aplicatii, copiii reproduc imaginile obiectelor prin operatiunile de lipire si decupare.

In vederea insusirii tehnicii lipirii, in momentul demonstrarii se va pune accentul pe urmatoarele momente :

a) Asezarea formelor la locul unde trebuie lipite, in ordinea ceruta de model (fara lipire).

b) Lipirea pe rand a elementelor obiectului.

Asezarea formelor fara lipirea lor este necesara pentru a da posibilitate copiilor sa-si precizeze locul unde va fi fixata imaginea, orientarea ei pe hartie si modul de imbinare a elementelor care for­meaza intregul.

In cazul unei imagini simple, formata dintr-un singur element aceasta asezare este necesara pentru a-i fixa locul pe foaia de hartie. In situatia in care imaginea este formata din mai multe elemente, atentia educatoarei trebuie sa fie orientata si spre succesiunea in care vor fi asezate aceste elemente. De exemplu in asezarea componentelor casei, se va avea in vedere urmatoarea ordine : corpul casei, acoperisul, usa si cele doua ferestre.

Acest moment initial se demonstreaza si se explica copiilor in functie de tema pe care o au de realizat. El conditioneaza corec­titudinea executarii lucrarii.

b) Al doilea moment il constituie demonstrarea si explicarea teh­nicii lipirii propriu-zise.

-asezarea elementului care va fi fixat cu partea de hartie colo­rata pe hirtia de rezerva;

apucarea betisorului sau a pensulei, cu mana dreapta, luarea li­piciului cu varful acestuia;

tinerea figurii cu vraful degetelor de la mana stanga si intin­derea pe suprafata ei a lipiciului intr-un strat foarte subtire. Directia de intindere a stratului de lipici va fi intotdeauna din mijlocul fi­gurii spre partile exterioare ale acesteia;

- luarea figurii pe care s-a intins lipiciul, asezarea la locul di­nainte precizat si fixarea ei prin miscari de apasare cu podul pal­mei, miscari executate din interior spre marginea figurii;

-lipirea elementelor in ordinea in care s-a efectuat asezarea lor;

- folosirea carpei umede pentru curatirea mainilor, in vederea executarii unei lucrari cat mai ingrijite.

In concluzie, pentru insusirea cat mai corecta a deprinderii de a reda obiecte prin tehnica lipirii, este absolut necesar sa se de­monstreze si sa se explice toate operatiunile in ordinea stabilita si sa se urmareasca respectarea ei de catre copii, in etapa executarii lucrarii.

Decupajul. La grupa copiilor de 5-6 ani, continutul activitatilor de aplicatii se imbogateste cu o noua tehnica, decupajul.

In activitatile in care se introduce pentru prima oara operatiunea de decupare, demonstrarea si explicarea vor fi axate pe modul de folosire a uneltei:

-introducerea degetului mare si a celui mijlociu de la mana dreapta in cele doua verigi ale foarfecii, sprijinirea acesteia pe degetul aratator;

-departarea si apropierea celor doua degete introduse in ve­rigile foarfecii pentru obtinerea miscarilor de deschidere si inchi­dere a celor doua brate - aceste miscari se demonstreaza si se explica fara material;

-folosirea uneltei, executandu-se miscarile pe material, pentru decuparea fasiilor de hirtie.

In activitatile cu teme mai complexe, demonstrarea si explicarea procedeelor de manuire a uneltei nu se mai efectueaza in mod atat de detaliat. In aceste activitati accentul cade pe felul cum se manuieste unealta si materialul pentru taierea diferitelor contururi:

-asezarea foarfecii pe hartie in pozitia de inaintare numai in fata: se subliniaza faptul ca mana dreapta ramane in aceeasi pozitie in tot timpul decuparii conturului;

-miscarea hartiei cu ajutorul mainii in deschizatura foarfecii ;

efectuarea miscarilor de taiere prin urmarirea liniei conturului si fixarea locului unde trebuie sa se ajunga cu decuparea. Se in­sista asupra necesitatii urmaririi conturului si a miscarilor efectuate cu unealta.

In general, temele prevazute de programa sunt realizate prin obti­nerea unor forme variate care necesita decuparea pe linie dreapta, rotunda, ovala. Decuparea unor forme geometrice ca: patrat, drep­tunghi, necesita atentie in taierea corecta a unghiurilor pentru re­darea colturilor. Acest lucru va fi demonstrat astfel:

-se decupeaza pe linia dreapta, trasa cu creionul, fixandu-se punctul unde trebuie sa se opreasca foarfeca: coltul ;

-se intoarce foaia de hartie cu ajutorul mainii stangi in taisul foarfecii, ale carei brate sunt deschise.

In redarea obiectelor formate din mai multe elemente, in demon­strare se va sublinia succesiunea decuparii acestora. Aceasta suc­cesiune se stabileste in functie de gradul de dificultate al taierii formelor respective si de ordinea in care se va face asezarea si fi­xarea lor prin lipire. De pilda, pentru realizarea temei "casa', de­cuparea se va efectua in urmatoarea ordine: corpul casei, acoperi­sul, usa si ferestrele. Aceasta ordine este necesara intrucat elemen­tele de dimensiuni mai mari, ca patratul care reprezinta corpul ca­sei, triunghiul - acoperisul, pot fi decupate mai usor de catre copii in situatia in care elemente necesita taieri dupa diferite contururi linie dreapta, rotunda, ovala, se recomanda sa se inceapa cu cele in linie dreapta. Astfel, pentru redarea temei "Camionul', se stabileste urmatoarea ordine: taierea formelor patrate sau dreptunghiulare apoi a celor rotunde.

S-a subliniat ca in activitatile de aplicatii, imaginea obiecteloi se obtine prin doua operatiuni: decupaj si lipire.

La grupele de 3-4 si 4-5 ani, intrucat toate elementele sunt pre­gatite de educatoare, copiii efectueaza numai operatiunea de lipire. Rezulta deci ca demonstrarea si explicarea se axeaza numai pe aceasta operatiune.

Intrucat la grupa de 5-6 ani, elementele temei trebuie sa fie de­cupate de copii si apoi lipite, demonstrarea si explicarea se vor face pentru ambele operatiuni intr-o anumita succesiune: decuparea tu­turor elementelor, asezarea lor conform modelului dat si fixarea prin lipire.

Este necesar ca dupa fiecare operatiune in parte sa se sublinieze rezultatul obtinut. La sfarsitul etapei, se subliniaza activitatea com­plexa si unitara in urma careia s-a obtinut obiectul respectiv.

3. Activitatile de confectii. In cadrul activitatilor de confectii, copiii realizeaza obiecte si jucarii prin operatiuni foarte variate: indoire, insirare, snuruire, cusatura, impletire, asamblare prin lipire, intre­patrundere etc.

Indoirea este o operatiune simpla care nu necesita folosirea unei unelte.

In general, temele prevazute de programa pot fi executate prin indoirea in doua sau in patru a doua forme geometrice de baza: patrat si dreptunghi, pe linie dreapta si pe diagonala.

Demonstrarea si explicarea procesului de lucru difera de la o activitate la alta, in functie de obiectul ce urmeaza sa fie redat.

La grupele copiilor de 4-5 si 5-6 ani, unde aceasta deprindere este in stadiul de constituire demonstrarea si explicarea operatiunii se axeaza pe urmatoarele momente:

-apucarea corecta cu degetele ambelor maini, a hartiei cu sem­nele date de educatoare si asezarea ei pe masa.

indoirea si suprapunerea exacta a unei parti peste cealalta; se subliniaza necesitatea suprapunerii exacte a marginilor hartiei si colturilor;

-apasarea hartiei pe marginea obtinuta prin indoire cu varful degetelor mainii drepte, iar cu ajutorul mainii stangi se fixeaza hartia.

Dupa realizarea obiectului prin indoirea hartiei in doua (tema "Cartea') se despatureste si se explica copiilor obtinerea celor doua jumatati ale laturilor.

In urma impaturirii in patru tema ,,Batista', se foloseste acelasi proce­deu al despaturirii, pentru a se arata copiilor cum se obtine centrul patratului.

Aceste elemente ale operatiunii de indoire sunt indispensabile in redarea tuturor obiectelor indicate in tematica celor trei grupe de copii. Ceea ce difera in executarea obiectelor este numarul de indoiri si ordinea efectuarii acestora.

Se va arata in ce consta demonstrarea si explicatia redarii prin indoire a unui obiect mai complex, ca de exemplu, "Barca":

indoirea hartiei de forma dreptunghiulara, prin suprapunerea celor doua laturi mici;

-intoarcerea hartiei cu marginea indoita in partea de sus;

indoirea si desfacerea hartiei pe latura de sus, pentru obtine­rea mijlocului;

indoirea celor doua colturi de sus spre mijlocul foii de hirtie, pe diagonala;

indoirea pe rind a celor doua margini de jos ale hartiei (mar­ginea de deasupra peste cele doua triunghiuri obtinute prin opera­tiunea anterioara);

-indoirea celor patru colturi mici in interiorul marginii de jos (primul coif);

-prinderea cu mana stanga a coltului de sus al coifului obtinut si desfacerea interiorului cu mana dreapta, astfel incat sa se obtina doua patrate suprapuse;

-indoirea pe rand a celor doua patrate pe linie diagonala (cele trei unghiuri se suprapun intr-un singur punct, al doilea coif de dimensiuni mai mici);

-prinderea cu ambele maini a marginilor de jos ale celui de-al doilea coif si desfacerea lui pana la obtinerea a doua patrate su­prapuse, de dimensiuni mai mici;

apucarea cu degetele ambelor maini a colturilor exterioare si tragerea lor pana cand laturile si colturile se suprapun exact si se obtine "barca'.

In timpul demonstrarii diferitelor indoituri, pentru a tine in per­manenta concentrata atentia copiilor, este necesar sa se precizeze for­mele obtinute si in limita posibilitatilor sa se raporteze aceste forme la elementele corespunzatoare obiectelor pe care le reprezinta.

Este necesar sa se insiste asupra intaririi indoiturii prin apasarea ei.

Insirarea. Operatiunea de insirare este foarte simpla si se intro­duce in activitatile de confectii chiar de la grupa copiilor de 3-4 ani.

Familiarizarea copiilor cu aceasta operatiune incepe cu demon­strarea si explicarea modului de folosire a materialului:

tinerea firului de ata (nailon) intre degetul mare, aratator si mijlociu al mainii drepte;

-apucarea margelei cu degetul mare si cu aratatorul miinii stangi;

-introducerea firului de ata prin orificiul margelei si impin­gerea ei pe fir, in jos, cu ajutorul miinii stangi.

La fiecare tema, se demonstreaza si se explica alternarea for­melor, a culorilor si a marimilor.

Snuruirea. Aceasta operatiune se introduce in activitatea copiilor de 4-5 ani, in vederea pregatirii lor pentru insusirea unei opera­tiuni mai complexe, cusutul.

Succesiunea momentelor demonstrarii si explicarii acestei opera­tiuni este urmatoarea :

-fixarea pozitiei obiectului de snuruit intre degetele mainii stangi, cu degetul mare deasupra obiectului;

-apucarea snurului intre degetul mare, aratator si mijlociu de la mina dreapta;

-fixarea punctului de plecare in snuruire;

introducerea snurului in orificiul indicat initial prin partea din spate a obiectului, impingerea lui pentru a putea fi prins si tra­gerea lui cu mana dreapta, prin fata obiectului, cu revenire la pozitia initiala (de plecare);

-potrivirea snurului cu mana dreapta pe marginea obiectului pentru a se asigura distante egale intre partile snuruite.

In timpul demonstrarii, se atrage atentia copiilor sa lucreze cu grija, pentru a nu rupe orificiile perforate si pentru a introduce snu­rul prin fiecare orificiu, la distante egale.

De asemenea li se atrage atentia ca in efectuarea operatiunii de snuruire, majoritatea miscarilor sunt efectuate cu mana dreapta; cu mina stinga se executa doar miscarile de schimbare a pozitiei obiectului pe masura inaintarii snuruirii.

Cusatura. Deprinderea de a coase implica efectuarea unor opera­tiuni cu acul si ata. Se demonstreaza punctele de cusatura:

Cusatura pe muchia de carton: Executarea acestei cusaturi nu implica probleme deosebite, intrucat este foarte asemanatoare cu operatiunile de snuruire. Deosebirea consta doar in faptul ca snurul care se introduce prin orificiile executate de educatoare este in­locuit cu firul de ata care este introdus in acelasi mod, dar cu ajutorul acului deoarece orificiile sunt mai mici. Deci, in aceste ac­tivitati, demonstrarea este completata cu demonstrarea si explicarea folosirii acului si atei.

Asamblarea sau imbinarea partilor componente

Confectionarea obiectelor si a diferitelor jucarii se realizeaza in cadrul activitatilor manuale printr-o singura sau mai multe ope­ratiuni tehnice.

Demonstrarea si explicarea in activitatilor in care se foloseste un singur procedeu tehnic de lucru (indoire, impletire, cusut etc.) se axeaza pe operatiunea respectiva.

In activitatile in care confectionarea unui obiect se realizeaza nu­mai prin operatiunea de asamblare (umbrela, floarea, cosuletul etc.) demonstrarea si explicarea subliniaza ordinea miscarilor prin care se executa asamblarea.

Confectionarea obiectelor care necesita doua, trei operatiuni, prin­tre care si imbinarea partilor componente, necesita explicarea suc­cesiunii operatiunilor respective si in mod special demonstrarea si explicarea asamblarii care difera dupa structura obiectului.

Imbinarea partilor se executa prin mai multe procedee tehnice: intrepatrundere, lipire, snuruire, cusut pe muchie. Efectuarea im­binarii unor elemente prin intrepatrundere necesita respectarea ur­matoarelor momente:

-fixarea materialului sectionat (cu puncte de intrepatrundere) in mana stanga, astfel incat sa fie usurate miscarile de introducere a elementelor in sectiuni;

-stabilirea pozitiei elementului care urmeaza sa fie intrepa­truns in mana dreapta;

-sublinierea directiei de intrepatrundere (de jos in sus, de la dreapta spre stanga sau de sus in jos);

-aranjarea simetrica a elementelor intrepatrunse.

Iata de pilda ordinea demonstrarii si explicarii in activitatea cu tema "Floarea' la grupa de 3-4 ani:

a) apucarea florii cu mana stanga si fixarea ei intre degete astfel ca floarea sa fie sprijinita in fata de degetul cel mare;

b) apucarea batului de chibrit (codita florii), astfel incat varful infasurat cu vata galbena sa fie in partea de sus;

c) introducerea batului cu varful liber prin sectiunea (orificiul) florii de sus in jos;

d) tragerea cu atentie a florii pe betisor (de jos in sus), cu ajutorul mainii stangi pana la gamalia de vata.

Demonstrarea si explicarea intrepatrunderii va fi insotita de unele recomandari in legatura cu folosirea atenta a materialului.

Asamblarea partilor unui obiect prin procedeul tehnic de lipire presupune respectarea urmatoarelor momente:

-asezarea partilor componente, fara lipire, astfel incat sa se formeze obiectul dat. Acest lucru este necesar intrucat copilul trebuie sa-si precizeze raportul dintre elemente si sa stabileasca punctele de legatura dintre acestea, inainte de a le fixa prin lipire;

-imbinarea elementelor prin operatiunea tehnica de lipire, in ordinea indicata si in punctele de legatura stabilite.

In timpul demonstrarii se precizeaza ca partile care se lipesc vor fi presate un timp relativ scurt, pentru a se asigura fixarea lor.

De pilda, in executarea temei "Patul papusii', dupa precizare partilor acestuia (tabliile formate din capacele cutiei de chibrituri, corpul patului din cutie), se demonteaza si se explica in felul urmator:

-se asaza cele doua tablii in picioare, intre ele cutia culcata, care reprezinta corpul patului, si se precizeaza laturile care vor fixate prin lipire;

-se intinde stratul subtire de lipici pe cele doua capete ale cutiei orizontale si se fixeaza in partea de jos a celor doua tablii;

se preseaza cu ambele maini cele doua tablii ale patului, pentru fixare.

Incepind cu grupa copiilor de 5-6 ani, confectionarea obiectelor se realizeaza prin mai multe operatiuni: decupare, indoire si asamblare. Aceasta se executa prin intrepatrundere, lipire sau snuruire.

Complexitatea continutului acestor activitati se datoreste si faptului ca elementele componente ale obiectului de redat sunt pregatite de catre copii.

In aceste activitati, este absolut necesar sa se precizeze copiilor succesiunea operatiilor si sa se sublinieze pe etape, rezultatele obtinute.

In functie de obiectul dat, demonstrarea si explicarea se va axa pe modul de imbinare a elementelor in intreg.

Indiferent de tema activitatii, ordinea efectuarii operatiunilor este in general aceeasi:

pregatirea partilor componente prin operatiunile de decupaj si indoire;

-asezarea elementelor, fara fixarea lor;

imbinarea in functie de procedeul stabilit (lipire, intrepatrun­dere, snuruire, cusut).

Astfel, in activitatea cu tema "Roaba", ordinea prezentarii si de­monstrarii operatiunilor va fi urmatoarea:

-decuparea corpului roabei si a rotii pe conturul executat prin linii;

indoirea corpului roabei pe liniile marcate prin puncte, par­tile laterale si cea din fata din afara spre interiorul corpului, prin aceste indoiri se obtine forma de cutie a roabei;

-indoirea partii din spate in afara cutiei, pentru obtinerea pi­ciorului roabei;

-lipirea marginilor laterale ale partii din fata de cele doua parti laterale;

-fixarea rotii prin introducerea unui betisor sau a unei scobitori in sectiunile bratelor roabei si ale rotii.

Data fiind importanta explicatiei si a demonstratiei in pregatirea premiselor psihologice ale copilului in vederea efectuarii lucrarii, este absolut necesar ca in acest moment al activitatii, atentia lui sa fie retinuta asupra tuturor succesiunii acestora.

In acest scop, este necesara o temeinica pregatire a educatoarei. Ea trebuie sa cunoasca foarte bine toate procedeele de lucru si sa-si insuseasca executarea lor practica, in vederea demonstrarii cat mai precise si explicarii la nivelul de intelegere al copiilor.

3.- Executarea temei de catre copii si indrumarea lor in timpul

lucrului

Cel mai important moment al activitatii manuale si caruia i se rezerva cea mai mare durata, este acela in care copiii executa in mod efectiv obiectul dat.

Trecerea la executia propriu-zisa se face numai dupa ce copiii au cunoscut materialul si unealta cu care vor lucra si au reprezentari clare despre scopul actiunii, despre conditiile si mijloacele prin care el se realizeaza.

S-a subliniat in capitolele anterioare ca formarea deprinderilor practice de munca este un proces complex de lunga durata, care se realizeaza sub directa indrumare a educatoarei, in etapa initiala, cand copiii sunt pusi in situatia de a executa anu­mite operatiuni si de a le integra intr-o activitate complexa si unitara, procesul acesta intampina greutati. Pentru realizarea fiecarei miscari in parte prescolarii depun eforturi mari, fac o serie de mis­cari inutile, se concentreaza in mod deosebit asupra fiecarei actiuni necesitandd foarte multa energie. De pilda, in activitatea de aplicatie cu tema "Fructe de toamna', copiii din grupa de 5-6 ani trebuie sa decupeze conturul acestor fructe. Intrucit ei executa pentru prima data taierea pe conturul rotund si oval, comit multe greseli si fac miscari inutile. Acest lucru se datoreste faptului ca manuiesc inca greu foarfeca, fara siguranta si fara precizie. Atentia lor in executarea temei de fata continua sa fie concentrata asupra efec­tuarii miscarilor de inchidere si deschidere a foarfecii, neglijand ur­marirea liniei de contur si schimbarea pozitiei hartiei in functie de aceasta. Intrucit miscarile sunt inca necoordonate, imprecise, copiii intampina greutati si pierd multa vreme chiar si in efectuarea altor operatiuni mai simple decit decupajul: asezare, lipire, insirare etc.

Avand in vedere greutatile pe care le intampina copiii in procesul executarii diferitelor teme, subliniem ca intreaga activitate practica trebuie sa se desfasoare sub indrumarea directa a educatoarei.

Necesitatea acestei indrumari este reclamata si de faptul ca in fata greutatilor ivite copilul se demoralizeaza usor si poate deveni pasiv si indiferent fata de munca pe care o are de indeplinit. Dim­potriva, ajutat si indrumat, el poate obtine rezultate frumoase, care vor constitui un stimulent permanent in activitatea lui viitoare. In timpul executarii lucrarii de catre copii, educatoarea trebuie sa-si orienteze atentia spre urmatoarele aspecte:

a) inceperea lucrului de catre toti copiii in momentul indicat;

b) executarea corecta a fiecarei miscari si respectarea succesiunii operatiunilor;

c) realizarea unui ritm normal de lucru;

d) efectuarea unor lucrari ingrijite si corecte, pastrarea ordinei si a curateniei;

e) pastrarea pozitiei corecte a corpului in timpul lucrului;

Dupa ce educatoarea a dat semnalul de incepere a lucrului, atentia ei trebuie sa fie indreptata asupra intregii grupe, pentru a se asigura daca toti copiii pornesc sa execute lucrarea in acelasi timp. Acest lucru este necesar, intrucat unii copii, la aceasta varsta, in fata unor situatii noi, se inhiba foarte usor; altii, distrasi de materialul primit nu se pot concentra asupra operatiunii pe care o au de efec­tuat. Si intr-un caz si in altul educatoarea trebuie sa intervina, dind indicatii individuale, sprijinindu-i direct in inceperea lucrarii.

Intrucat executarea corecta a fiecarei miscari conditioneaza co­rectitudinea deprinderii manuale, atentia educatoarei trebuie sa fie orientata, in general, in toate activitatile, indiferent de felul si ti­pul lor, asupra felului in care copiii respecta toate indicatiile cu pri­vire la pozitia materialului, folosirea uneltei, respectarea ordinei in care se executa fiecare operatiune, indicatii date in momentul de­monstrarii si explicarii tehnicii de lucru.

De la o activitate la alta, rolul educatoarei in etapa executarii lucrarii de catre copii capata un anumit specific, conditionat de noua operatiune tehnica prin care se realizeaza tema si de noul material de lucru. In acelasi timp, indicatiile educatoarei in aceasta etapa importanta difera si in functie de sarcina didactica generala pe care o are activitatea respectiva. Astfel, in activitatile prin care copiii sunt familiarizati cu o deprindere noua, accentul va cadea in mod deosebit pe manuirea materialului si a uneltei de lucru, pe exe­cutarea corecta a fiecarei miscari in parte, respectand locul lor in succesiunea data in demonstrare.

In aceste activitati educatoarea trebuie sa intervina mai frecvent, urmarind cu atentie munca fiecarui copil in parte. De asemenea, in momentul in care constata aceeasi eroare la mai multi copii, inter­ventia ei se generalizeaza, fie sub forma unor explicatii, fie chiar prin reluarea demonstrarii. Este important acest lucru, intrucat in aceste activitati se pun de fapt bazele formarii unor deprinderi noi.

In primele activitati de constructii se va urmari executarea ope­ratiunii de asezare, acordindu-se o atentie deosebita felului in care copilul apuca materialul, directia in care il asaza, pozitia acestuia si alternarea lui in functie de forma, culoare, marime.

In executarea primelor operatiuni de lipire se urmareste in mod special asezarea materialului de lipit pe hartia de rezerva si directia de intindere a lipiciului.

Executarea pentru prima data a unor operatiuni cu ajutorul unor unelte ca foarfeca si acul, presupune un control si o indrumare permanenta in directia asezarii materialului si a executarii mis­carilor cu unealta.

In activitatile in care accentul cade pe exersare, munca de indru­mare trebuie sa fie orientata spre corectitudinea si exactitatea mis­carilor cu ajutorul carora copilul efectueaza lucrarea. In aceste ac­tivitati, temele sunt in general simple, de aceea este necesar ca in functie de particularitatile psihologice individuale ale copiilor sa se insiste mai mult asupra celor cu posibilitati mai slabe, pentru a-i aduce la nivelul grupei.

In activitatile in care se preda si se consolideaza o operatiune teh­nica, indrumarea copiilor este orientata spre efectuarea si perfec­tionarea acesteia. In activitatile combinate in care se imbina ele­mente de predare, fixare si verificare, in timpul executarii lucrarii accentul va cadea pe elementul nou introdus: asamblarea partilor componente ale obiectului. De pilda, in activitatea in care obiectul de reprodus are o structura mai complexa, fiind format din mai multe elemente, educatoarea va urmari in mod deosebit modul de asamblare a acestora in ordinea si succesiunea indicate de model.

La grupa de 5-6 ani, concomitent cu urmarirea modului de asam­blare a partilor din intreg se va urmari si succesiunea logica a ope­ratiunilor de redare a partilor din care se compune obiectul respectiv.

Faptul ca procesul de asamblare a partilor in intreg constituie obiectul principal al muncii de indrumare in aceste activitati se datoreste necesitatii de a se executa obiecte care sa semene cu obi­ectele din realitate.

In activitatile de verificare a deprinderilor manuale, educatoarea conduce in mod mai indirect executarea lucrarii de catre copii. Ea trebuie sa intervina atunci cand este solicitata sau cand constata ca unii copii nu-si pot realiza singuri lucrarea. In functie de tema aleasa de copil, ii da indrumari, stimulindu-1 in executarea opera­tiunilor, fara a-i executa lucrarea.

In concluzie, in toate activitatile manuale, copilul efectueaza intreaga lucrare sub directa indrumare a educatoarei. In situatia in care ea constata, la unii copii, greseli in executia lucrarii, va da indrumari individuale cu voce inceata, pentru a nu deranja grupa de la lucru. In cazul in care in timpul activitatii, un numar mai mare de copii comit aceeasi greseala, se recomanda sa se opreasca lucrul si sa se reia explicatia si demonstrarea pentru intreaga grupa.

In orice activitate, educatoarea urmareste ca toti copiii sa execute lucrarea in mod cAt mai independent. A-i ajuta pe copii nu in­seamna a le executa operatiunea in care ei intimpina greutati. Se subliniaza acest lucru intrucat scopul activitatilor manuale nu este acela de a obtine obiecte perfecte si de valoare, ci acela de a forma deprinderi elementare de munca, deprinderi care se realizeaza nu­mai in aceasta activitate practica.

Ajutorul educatoarei trebuie sa se concretizeze in stimularea ac­tivitatii independente si in sublinierea verbala pentru rea­mintirea diferitelor procedee de lucru. In acest scop, ea poate in­terveni prin indicatii directe sau prin intrebari care, formulate in mod clar si precis, sa-i determine pe copii sa-si reaminteasca singuri procedeele de executie a lucrarii. Aceste intrebari stimuleaza spiri­tul activ, gindirea, si-1 deprind pe copil cu autocontrolul. Treptat, va reusi sa-si puna el insusi intrebari cu privire la cauzele si lip­surile care determina nerealizarea obiectului propus (daca decu­pajul nu este executat corect, pe conturul indicat, obiectul nu va semana cu corespondentul sau din realitate, iar daca rotile nu sunt bine montate, masina nu are stabilitate etc).

Imprimarea unui ritm normal de munca pentru intreaga grupa de copii este un alt aspect asupra caruia trebuie sa-si indrepte atentia educatoarea in timpul efectuarii lucrarii de catre copii. Acest ritm este necesar pentru a se putea exercita controlul si indrumarea asupra intregii grupe de copii si a asigura terminarea lucrarii in timpul afectat activitatii.

Pentru realizarea acestui ritm, educatoarea trebuie sa tina seama de aspectele caracteristice, in manifestarile copiilor intre trei si sase ani: unii manifesta timiditate si lipsa de incredere in fortele lor proprii si lucreaza in ritm foarte lent, altii dovedesc mai multa in­dependenta, initiativa si indemanare in efectuarea diferitelor ope­ratiuni si ating un ritm mediu de munca; in sfarsit, alti copii sint nerabdatori sa obtina rezultatul, ceea ce imprima muncii un ritm foarte rapid in detrimentul calitatii executiei.

Tinand seama de aceste caracteristici, educatoarea trebuie sa echi­libreze ritmul de munca si sa-1 imprime pe cel normal intregii grupe de copii.

In grupa in care se constata diferente mari in ceea ce priveste indemanarea copiilor, pentru a evita plictiseala acelora care ter­mina mai repede si in mod corect lucrarea li se pot da acestora sarcini suplimentare; sa decupeze fara contur fasii din diferite materiale, sa repete cu alt material unele operatiuni etc.

Nu se recomanda ca in aceste situatii obiectul pe care l-au avut de confectionat sa fie completat cu alte detalii in afara celor indicate de model, in scopul mentinerii interesului copiilor pentru calitatea lu­crarii. Copiii au ingaduinta de a introduce elemente noi in execu­tarea temei, numai in activitatile cu tema aleasa de ei.

Avand in vedere contributia activitatilor manuale in educarea unor deprinderi de ordine si curatenie, in timpul executarii lucrului de catre copii educatoarea trebuie sa-si indrepte atentia si spre unele aspecte cu continut educativ: folosirea rationala a materialului si a uneltei, executarea ingrijita a lucrarii, pastrarea ordinei si a curateniei la locul de munca.

Majoritatea lucrarilor se realizeaza din material care se poate deteriora usor: hartie de diferite sorturi, carton, betisoare subtiri etc. material care se poate imprastia usor: diferite seminte, betisoare mozaicuri, pene precum si lipiciul care poate murdari cu usurint lucrarea. Acest lucru implica orientarea atentiei educatoarei spre felul cum minuiesc copiii acest material, pentru a nu-1 indoi, a nu-l sifona, a nu-1 strica, a nu-1 risipi etc.

Deoarece copiii folosesc in activitate unelte ca foarfeca si acul, este absolut necesar sa se acorde toata grija minuirii acestora, pentru a se putea evita accidentarea copiilor. In acelasi timp, educatoarea indruma manuirea lor corecta numai in scopul efectuarii lucrarii respective.

Pentru realizarea ingrijita a lucrarii educatoarea supravegheaza copiii si le recomanda folosirea cu grija a materialului pentru pre­zentarea unei lucrari cu un aspect cat mai placut. Ea nu trebuie sa admita inteparea cartonului sau a mesei cu acul, taierea cu foarfeca a carpei pentru stersul mainilor etc. In afara cerintelor referitoare la corectitudinea executarii lucrarilor, educatoarea insista, dupa caz, asupra necesitatii de a folosi corect carpa umezita pentru stersul mai­nilor, in vederea realizarii unei lucrari mai corecte si mai ingrijite.

O cerinta permanenta adresata copiilor in orice gen de activitate manuala este aceea de a pastra ordinea si curatenia la locul de munca. Educatoarea trebuie sa-i deprinda pe copii sa faca ordine pe masa de lucru. Dupa fiecare operatiune se va controla daca toti copiii si-au pus in cosulete materialul de care nu mai au nevoie. Educatoarea verifica aranjarea materialului pentru operatiunea care urmeaza si ordinea in care se tine pe masa intregul material.

Un alt aspect al muncii de indrumare a educatoarei in timpul executarii lucrarii de catre copii, este acela care se refera la urma­rirea pozitiei corecte a corpului in timpul lucrului. Tendinta co­pilului de a se apleca prea mult asupra lucrarii, de a efectua unele operatiuni cu coatele pe masa (asezare, decupare, cusut), de a schimba pozitia scaunului in timpul lucrului etc, trebuie sa fie in permanenta in centrul atentiei educatoarei, intrucat aceste pozitii gresite pot ingreuna executarea miscarilor de catre copii si pot in­fluenta negativ dezvoltarea armonioasa a corpului lor.

In concluzie, se subliniaza ca indrumarea sistematica a activitatii copiilor este necesara, in vederea realizarii sarcinilor propuse pentru fiecare activitate manuala. Aceasta indrumare se face prin expli­catii individuale si generale, intrebari, completari, corectari de gre­seli. Munca de indrumare se face in functie de nivelul grupei si particularitatile individuale ale copiilor cu care se lucreaza. Indru­marea muncii copiilor sub toate aspectele mentionate asigura par­ticiparea activa a acestora la realizarea unor lucrari de calitate si determina formarea unor calitati morale necesare in activitatea de mai tirziu: interes si dragoste pentru munca, perseverenta in in­vingerea greutatilor, independenta, deprinderi de ordine si curatenie.

Incheierea activitati

Incetarea lucrului

Unul din procedeele folosite este anuntarea directa a incetarii lu­crului. Acest procedeu se foloseste de obicei la grupele copiilor de 3-4 si 4-5 ani si se face cu 1-2 minute inainte de epuizarea tim­pului afectat activitatii.

La grupa copiilor de 5-6 ani se poate efectua aceasta anuntare in doua etape: in vederea pregatirii copiilor pentru terminarea lu­crarii se da primul semnal cu cinci minute inainte de epuizarea timpului de lucru, se revine dupa trei minute cu al doilea semnal si dupa cele doua minute ramase se trece la stringerea lucrarii.

Acest procedeu cere o dozare minutioasa a timpului, dozare pe care educatoarea trebuie sa o faca de la inceputul activitatii. Ince­tarea lucrului marcheaza trecerea in etapa de incheiere a activitatii.

Primul moment al acestei etape il constituie strangerea lucrarilor. Aceasta operatie se poate executa fie prin ridicarea lor in acelasi timp, fie in ordinea terminarii lor de catre copii.

La grupele copiilor de 3-4 si 4-5 ani, strangerea lucrarilor se poate face de catre educatoare. Treptat, vor fi antrenati copiii de serviciu, iar in situatia in care anuntarea terminarii lucrului se face pe etape, se folosesc copiii care au terminat primii lucrarile.

Paralel cu strangerea lucrarilor este necesar sa se organizeze si colectivul de copii.

In scopul mentinerii unei atmosfere de disciplina si in acelasi timp pentru a da salii de grupa un aspect cat mai ordonat, se re­comanda efectuarea curateniei la locul de munca prin strangerea materialelor in cosulete individuale de catre toti copiii.

Pentru a nu se produce dezordine, acestea vor fi asezate la mij­locul meselor, urmand ca dupa efectuarea analizei lucrarilor sa fie puse la loc de catre copiii de serviciu, supravegheati de educatoare.

Pentru a crea conditii favorabile perceperii si analizarii lucrarilor este necesar ca educatoarea sa aiba in vedere locul si modul de aran­jare a acestora, cat si organizarea colectivului de copii. Locul si aran­jarea materialului variaza in functie de felul activitatii. Dat fiind specificul activitatilor de constructii (asezare fara fixare), lucrarile raman pe mesele copiilor in momentul aprecierii lor. Lucrarile de aplicatii, cusaturile obiectele snuruite si cele impletite pot fi expuse pe tabla, pe un panou sau pe o panza inramata special in acest scop. Lucrarile de aplicatii executate pe caiete vor fi expuse pe mese, sub forma unei expozitii. Confectiile pot fi aranjate in mod foarte variat. Obiectele tridimensionale se aranjeaza pe plansete sau pe o masa. Pentru a prilejui copiilor trairea unor momente de satisfactie a muncii indeplinite, se recomanda aranjarea diferitelor obiecte si jucarii confectionate, pe machete care sa reprezinte mediul adecvat specificului acestora. Astfel, pentru aranjarea diferitelor mijloace de transport, se pot pregati din timp machete care sa reprezinte aero­portul, gara, garajul etc, pentru saniute un derdelus, pentru unele pasari sau animale machete care sa reprezinte mediul in care tra­iesc; casele se pot aseza pe o planseta cu stalpi de telegraf si copaci pentru redarea unui cartier etc.

In functie de locul si aranjarea lucrarilor se organizeaza obser­varea si analizarea lor de colectivul de copii.

Cand lucrarile sunt asezate pe tabla, panou sau panza inramata, copiii sunt asezati in fata acestora, la o distanta de cel mult un metru.

Cind expunerea lucrarilor de confectii se face pe suprafata orizon­tala (machete, plansete, mese) copiii vor fi asezati in semicerc in jurul suprafetei pe care se afla expus materialul. Aceasta asezare permite copiilor observarea obiectelor din fata si da posibilitatea ca intreaga grupa sa analizeze lucrarea din aceeasi directie. Este gresita aranjarea copiilor in cerc si privirea obiectelor de catre copii din diferite directii.

Dupa asigurarea conditiilor de mai sus, se trece la momentul esen­tial al acestei etape : cunoasterea rezultatelor si analiza greselilor care au afectat calitatea lucrarilor.

In vederea realizarii scopului propus pentru acest moment, este necesar ca educatoarea sa instituie o anumita ambianta care sa influienteze pe copil si sa-l determine si traiasca atat emotia aprecierii rezultatului muncii sale, cat si emotia estetica rezultata prin contactul lui cu imaginea pe care a reusit s-o creeze.

Aprecierea lucrarilor

Aprecierea lucrarilor se face dupa strangerea lor.

La inceput copiii isi exprima aprecierea prin notiunile de "frumos' sau "urat'. Treptat, trecand de la o grupa la alta, orientat prin intre­bari de catre educatoare, prescolarul va reusi sa faca o apreciere corecta, semnaland detaliile lucrarilor si a felului in care au fost re­alizate. Analiza se face intotdeauna prin aprecierea comparativa a lucrarilor cu modelul educatoarei. Pentru a se evita desfasurarea dezorganizata a acestui moment si pentru a orienta atentia copiilor spre elementele esentiale ale lucrarii, elemente care duc la perfec­tarea deprinderilor, este necesar sa se stabileasca anumite criterii precise. Acestea se stabilesc in functie de scopul activitatii si tema respectiva.

Lucrarile realizate in activitatile de constructii se apreciaza in functie de corectitudinea asezarii materialului conform indicatiilor date de educatoare: alternarea formelor si culorilor pentru redarea unei imagini in mod cat mai corect.

In activitatile de aplicatii la grupele copiilor de 3-4 si 4-5 ani se analizeaza modul in care copiii au reusit sa asambleze corect ele­mentele intregului prin operatiunea de lipire si plasarea acestuia pe foaia de hartie (mijlocul foii).

La grupa copiilor de 5-6 ani, unde lucrarile se realizeaza prin operatiunile de decupare si lipire, se apreciaza corectitudinea taierii diferitelor contururi (forme), felul cum acestea au fost imbinate prin operatiunea de lipire.

La toate grupele, in aprecierea lucrarilor de aplicatii, se insista asupra modului in care s-a efectuat lipirea (daca hartia lipita este bine intinsa si daca stratul de lipici aplicat a fost intins pe toata suprafata elementului, inclusiv colturile acestuia, daca s-a respectat linia de imbinare a diferitelor elemente, spre a nu se suprapune sau lasa spatii libere intre ele).

Intrucat in activitatile de confectii obiectele sunt redate prin ope­ratiuni tehnice diferite, criteriile de apreciere variaza in functie de acestea.

Obiectele redate prin operatiunea de indoire sunt apreciate din punct de vedere al respectarii indoirii pe mijlocul laturilor si pe diagonala. Corespondenta lucrarii copilului cu modelul educatoarei este conditionata de respectarea ordinii diferitelor indoituri si in mod special de executarea corecta a suprapunerii laturilor si unghiurilor prin apasare. In situatia in care lucrarea copilului nu seamana cu modelul dat, este necesar sa se analizeze greselile care au afectat ca­litatea lucrarii.

Obiectele redate de copii prin operatiunea de insirare sunt ana­lizate la grupa de 3-4 ani, in functie de numarul margelelor (sau un alt material) pe care acestia au reusit sa-1 insire.

La grupa de 4-5 ani, acestui criteriu i se adauga si acela care se refera la alternarea dupa forma, culoare sau marime.

Cunoasterea rezultatelor si analiza obiectelor realizate prin ope­ratiunea de snuruire se face dupa urmatoarele criterii: respectarea directiei in snuruire, trecerea snurului prin toate orificiile fara sa se strice vreunul, aranjarea snurului la distante egale pe marginea cartonului, terminarea lucrarii.

Aceeasi ordine se foloseste si in analiza lucrarilor efectuate cu ajutorul operatiunii de cusut pe muchie.

Jucariile si diferitele obiecte realizate prin mai multe operatiuni se analizeaza in functie de executarea corecta a fiecarei operatiuni intrucat toate pot influenta rezultatul final.

Aprecierea lucrarii se face in ordinea executarii operatiunilor. Astfel, daca obiectul a fost redat prin operatiunile de decupare, in­doire si lipire, aprecierea incepe cu analiza felului in care au fost redate elementele prin decupare. Dupa aceea, se apreciaza indoitura si asamblarea.

Pentru aprecierea rezultatelor obtinute prin operatiuni de decu­pare, indoire si asamblare prin lipire, se folosesc aceleasi criterii care s-au subliniat cu ocazia prezentarii modului de analiza a acestora.

Asamblarea prin intrepatrundere se apreciaza in functie de struc­tura obiectului dat.

Indiferent de felul operatiunilor tehnice prin care se reda un obiect, in aprecierea lucrarilor se subliniaza criteriul comun: estetica lucrarii, prezentarea ei intr-un mod curat si ingrijii.

In toate activitatile, analiza lucrarilor trebuie sa respecte etapele in care s-a facut intuirea modelului, demonstrarea si explicarea mo­dului de lucru.

La grupele de 3-4 si 4-5 ani, aprecierea se face de catre educa­toare antrenand copiii doar spre sfarsitul anului scolar (grupa 4-5 ani). La grupa copiilor de 5-6 ani aprecierea este facuta de copii, cu ajutorul intrebarilor puse de educatoare.

Momentul analizei lucrarilor si mai cu seama regularitatea cu care se desfasoara contribuie la mobilizarea copiilor in efectuarea unor lucrari de calitate si ii obisnuieste sa sesizeze lipsurile si greselile manifestate atat in lucrarile proprii cat si in cele ale colegilor lor.

Daca de la inceput ei nu reusesc sa remarce aproape deloc deose­birile izbitoare dintre model si propria lor lucrare, in urma apreci­erilor verbale ale educatoarei, aprecieri care releva calitatile si de­fectele lucarii, copiii trebuie sa ajunga sa se controleze in mod critic si in timpul efectuarii lucrarii.

Pentru atingerea acestui stadiu este important ca educatoarea sa-si orienteze atentia in directia inlaturarii tendintei specifice copiilor, la aceasta varsta, de a sesiza mai usor greselile existente in lucrarile altora, pentru a si-o evidentia pe a lor. De aici decurge necesitatea analizarii in mod critic, obiectiv, a tuturor lucrarilor, atat de educa­toare cat si de catre copii.

Activitatea trebuie sa se incheie intotdeauna si cu aprecieri ge­nerale care sa se refere la atitudinea copiilor in timpul lucrului, disciplina, curatenia si ordinea in sala de grupa.

4.- Organizarea si desfasurarea activitatilor manuale cu tema aleasa

S-a aratat ca formarea deprinderilor si priceperilor practice de munca constituie un proces indrumat si dirijat de catre educatoare.

Aceasta indrumare si dirijare necesita cunoasterea permanenta a rezultatelor obtinute in munca cu copiii, a modului cum decurge pro­cesul formarii diferitelor deprinderi.

Insusirea deprinderilor se efectueaza in mod obisnuit in cadrul fiecarei activitati manuale si prin lucrari individuale, care pot fi date copiilor in activitatile la libera alegere. Totusi aceasta verificare nu este destul de completa si trebuie sustinuta prin unele activitati special organizate. Acestea sunt activitatile manuale cu tema aleasa de copii.

Spre deosebire de celelalte tipuri de activitati, cea cu tema aleasa de copii are un continut mai cuprinzator care sintetizeaza princi­palele probleme dintr-un ansamblu de activitati manuale. De pilda, la grupa de 5-6 ani programa prevede o activitate cu tema aleasa de copii in care se urmareste verificarea deprinderilor insusite in­tr-un numar de 10 activitati de aplicatie. Verificarea pe care o face educatoarea ii permite sa stabileasca nivelul de formare a deprinde­rilor practice de munca, capacitatea copiilor de a lucra independent si favorizeaza in acelasi timp consolidarea si sistematizarea cunostin­telor despre materiale, unelte de munca si diferite procedee de lucru, operatiuni etc.

Verificarea pe care o face educatoarea, descoperirea lipsurilor si a greselilor in executarea lucrarilor de catre copii duce la orientarea activitatii ulterioare, in vederea inlaturarii acestora, atat in cadrul activitatilor obligatorii manuale cat si in activitatile libere (alese de copii), cand accentul cade pe munca individuala. Activitatile al caror scop dominant este verificarea cunostintelor si deprinderilor insu­site de copii au o structura specifica diferita de activitatile cu tema data de educatoare.

Verigile mai importante sunt:

1) introducerea copiilor in activitate si anuntarea temei;

2) executarea lucrarilor alese de copii;

3) aprecierea lucrarilor.

Reusita acestor activitati este in primul rand conditionata de mo­dul in care educatoarea se pregateste in vederea desfasurarii lor.

In acest sens, este necesara studierea tematicii si continutului activitatilor care preced aceasta activitate. In functie de aceasta, educatoarea isi fixeaza scopul si isi pregateste materialul necesar. In stabilirea scopului, trebuie sa se aiba in vedere verificarea mo­dului in care copiii si-au format deprinderea exersata intr-un sir intreg de activitati, independenta dobandita in efectuarea unei lucra­ri, si interesul manifestat fata de aceasta. Trebuie subliniat ca nu este absolut obligatoriu sa se execute exact aceleasi teme pe care copiii le-au efectuat in activitatile anterioare, dar este necesar sa se foloseasca aceleasi materiale, unelte si aceleasi procedee, aceleasi operatiuni de lucru. De pilda, pentru formarea deprinderii de a de­cupa, copiii au executat taieturi dupa contur, redand diferite obiecte din mediul inconjurator, ca: bilete de tramvai, scara fructe de toamna, cordonul papusii, brazi, casa, ghiveci cu flori etc. In activitatea cu tema aleasa, se pot propune si alte teme pe care copilul sa le poata reda tot prin decuparea unor forme corespunzatoare teme­lor mentionate mai sus. Exemplu: in loc de scara se poate executa ,,gardul', in loc de fructe, legume etc.

4.1. Organizarea activitatii

In aceasta privinta trebuie sa se aiba in vedere satisfacerea dorin­telor manifestate de copii in alegerea temei. Pentru acest lucru este necesar sa fie pregatite cel putin 5-6 exemplare de material pentru fiecare tema propusa. In aceeasi masura, educatoarea trebuie sa asigure materialul necesar si pentru temele noi propuse - care se realizeaza pe baza acelorasi procedee de executie. Copiii vor fi asezati la masute ca si la activitatile cu tema data.

Introducerea in activitate si anuntarea temei. Spre deosebire de celelalte tipuri de activitate manuala, in cele cu tema aleasa de copii, introducerea in activitate are o pondere mai mare si o importanta deosebita.

Conversatia introductiva se desfasoara dupa un plan de intrebari logic inlantuite, care stimuleaza cunostintele copiilor referitoare la obiectele lucrate de ei, la materiale, unelte, si la procedeele pe care le-au folosit. Intrebarile trebuie sa fie concise si clare, exprimate corect si simplu de educatoare. Prin ele trebuie sa se stimuleze in mod activ gandirea copiilor. Acest lucru este cerut de faptul ca in structura acestor activitati lipseste atat momentul de prezentare a modelului, cat si demonstrarea si explicarea redarii lui. O data cu reactualizarea cunostintelor, copiii trebuie ajutati prin intrebari sa faca anumite comparatii intre diferitele materiale folosite, obiecte si procedee de lucru. In felul acesta ei sunt condusi spre sublinierea unor concluzii generalizatoare: pentru redarea fructelor, a legume­lor si a diferitelor obiecte mai intai au decupat forme variate din hartia lucioasa, corespunzator colorata, pe care apoi le-au fixat prin operatiunea de lipire.

In unele situatii este necesar sa se insiste asupra amplasarii partilor componente ale unor obiecte, a alternarii formelor si culo­rilor etc.

Aceasta conversatie introductiva poate fi sustinuta prin expune­rea in fata copiilor a unor lucrari executate de ei in activitatile an­terioare, sau de educatoare, care le pregateste in mod special pentru temele noi propuse in activitatea respectiva. Aceste lucrari pot ramane in fata copiilor in tot timpul activitatii.

Importanta pe care trebuie s-o acorde educatoarea momentului introducerii copiilor in activitate este determinata si de faptul ca in structura acestor activitati lipseste momentul de prezentare a modelului, demonstrarea si explicarea redarii lui. Pregatirea copiilor in vederea executarii lucrarilor se face deci numai pe baza intaririi reprezentarilor si reactualizarii cunostintelor insusite in activitatile premergatoare.

Momentul de introducere a copiilor in activitate se incheie cu anuntarea temei, care trebuie sa constituie elementul mobilizator, in primul rand in alegerea temei de catre copii si in dorinta lor de a o executa pina la urma.

4.2.- Desfasurarea activitatii

Deoarece tema nu este unica, copiii fiind pusi in situatia de a-si alege singuri un obiect pe care sa-1 execute, este necesar sa se intervina cu mult tact pentru a-i sprijini in aceasta alegere.

In functie de subiectele pe care si le aleg, li se distribuie mate­rialul necesar. Deci, specificul acestor activitati consta si in faptul ca distribuirea materialului are loc dupa anuntarea temei.

Executarea temei de catre copii. In aceasta etapa a activitatii, rolul educatoarei este acelasi ca in orice tip de activitate manuala.

Inainte de a permite copiilor sa inceapa executarea lucrarii, edu­catoarea trebuie sa verifice masura in care ei au inteles cum sa fo­loseasca materialul primit, in vederea redarii obiectului ales. In aceasta directie, daca este nevoie, ea da anumite lamuriri individu­ale, pentru ca tema sa poata fi executata in mod cat mai indepen­dent de catre fiecare copil in parte.

Urmarind activitatea desfasurata de copii, educatoarea va acorda aceeasi atentie felului in care copiii folosesc materialul si unealta de lucru, ordinea operatiunilor si corectitudinea procedeelor de decu­pare, asezare, lipire etc. De asemenea va urmari pozitia corecta a corpului in timpul lucrului si ordinea pe care o pastreaza copilul la locul de munca.

Dat fiind specificul acestor activitati, ajutorul pe care il acorda educatoarea de la caz la caz este mult mai redus decat in celelalte tipuri de activitate. Acest lucru este reclamat de sarcina acestor activitati, de a verifica stadiul de formare a deprinderilor si posibili­tatile copilului de a le folosi in mod independent pentru realizarea unor lucrari.

Subliniem totusi ca interventiile educatoarei sunt necesare pentru stimularea spiritului creator al copilului, a perseverentei, a dorintei de a obtine un anumit obiect prin propriul sau efort. In acest sens, educatoarea poate sa apercieze rezultatele partiale pe care le obtin copiii, stimulandu-i si incurajandu-i sa continue lucrul pana la ter­minarea acestuia. In ceea ce priveste stimularea spiritului creator, educatoarea este obligata sa sustina initiativa unor copii care au tendinta de a imbogati tema prin adaugarea unor elemente noi (de exemplu, din materialul ramas dupa decuparea formelor conturate de educatoare, copilul poate lucra diferite frunze pe care le poate adauga la fructe, stegulet pentru casa).

Se recomanda deci ca educatoarea sa aiba si materialul de rezerva pe care sa-1 puna la dispozitia copiilor care au lucrat mai repede sau a celor care-si manifesta dorinta. In concluzie, in cadrul acestor activitati munca copiilor se des­fasoara intr-un mod independent. Educatoarea conduce activitatea in mod indirect, intervenind doar cand este solicitata sa dea un ajutor sau cand se convinge ca unii copii desfasoara o activitate fara sa inteleaga succesiunea logica a operatiunilor si fara sa-si fi in­susit deprinderea respectiva.

Pentru a nu descuraja copilul, de la caz la caz se va da si un ajutor direct acelora care nu si-au insusit inca operatiunile necesare redarii obiectului ales. Acest ajutor este subordonat scopului de a-i face pe copii, cu timpul, capabili sa lucreze in mod independent.

Incheierea activitati

Ca si in celelalte activitati manuale, etapa finala o constituie apre­cierea lucrarilor efectuate de copii. Criteriile de apreciere sunt in ge­neral aceleasi.

Este necesar ca in aprecierea lucrarilor cu tema aleasa sa se sub­linieze si sa se evidentieze elementul creator pe care copilul il aduce in lucrarea lui personala.