Concepte de vocabular

CONCEPTE DE VOCABULAR

Vocabularul sau lexicul unei limbi este alcatuit din totalitatea cuvintelor care exista sau au existat candva intr-o limba.

Vocabularul limbii romane cuprinde peste 120 000 de cuvinte.

Nu toate cuvintele ocupa insa acelasi loc in vocabularul limbii romane, si nu toate au aceeasi importanta pentru vorbitori. Unele dintre ele sunt cunoscute si intelese de toti vorbitorii acestei limbi, deoarece denumesc obiecte sau exprima notiuni de prima necesitate, au o intrebuintare mai mare, sunt foarte vechi si se caracterizeaza prin stabilitate.

Cercetatorii au impartit continutul vocabularului in doua parti:

a)      vocabularul fundamental (fond principal de cuvinte, fond principal lexical)

b)      masa vocabularului

a)     Vocalularul fundamental

Vocabularul fundamental cuprinde cuvinte de larga intrebuintare, cuvinte fara de care comunicarea intre vorbitorii limbii respective n-ar fi posibila. Aceste cuvinte au o circulatie mare, sunt de obicei cuvinte mai vechi si sunt mai productive, de la ele s-au putut forma alte cuvinte. Din vocabularul fundamental fac parte cuvintele care denumesc obiectele de stricta necesitate omului, parti ale corpului omenesc, diferite alimente, pasarile si animalele din preajma omului, arborii si fructele lor, numele unor culori, zilele saptamanii, numele de rudenie, numele corpurilor ceresti.

Din fondul principal lexical fac parte, de asemenea, propozitiile, conjuctiile, pronumele, numeralele pana la 10, verbele neregulate, unele adverbe mai frecvente. Toate acestea formeaza vocabularul fundamental al limbii romane. Numarul lor este foarte redus.

Dupa calculele aproximative, ale unor specialisti, vocabularul fundamental (fond principal lexical) al limbii romane ar cuprinde circa 1500 de cuvinte.

Vocabularul fundamental (fondul principal lexical) al limbii noastre cuprinde nu numai cuvinte care faceau parte si din vocabularul de baza al limbii latine, ci si cuvintele care au intrat mai tarziu in limba si care au devenit si ele strict necesare pentru comunicarea intre oameni.

Cuvintele de origine latina, care fac parte din vocabularul fundamental sunt in proportie de 60%, iar restul de 40% sunt de diferite alte origini.

b)     Masa vocabularului

Masa vocabularului cuprinde un numar foarte mare de cuvinte care nu intra in fondul principal, dar care constituie aproape 90% din cuvintele limbii romane si numarul cuvintelor in vorbire este destul de redus.

Din masa vocabularului fac parte neologismele, arhaismele, regionalismele, cuvinte din terminologia populara, termenii tehnici din diferite domenii (industrie, medicina, biologie), elementele de jargon, elemenetele de argou.

In vocabular cuvintele sunt libere, se afla intr-o stare de independenta asemanatoare cu aceea a materialelor de constructie inainte de a se ridica o cladire.

Limba isi realizeaza functia de a fixa gandirea si de a comunica prin imbinarea cuvintelor in propozitii si fraze, asa cum cladirea se construieste numai prin imbinarea materialelor de constructie.

Cuvintele sunt materialele de constructie a limbii. Cand sunt imbinate in propozitii si in fraze, cuvintele sunt interdependente supunandu-se anumitor reguli gramaticale.

Alcatuirea unei propozitii apartine sintaxei, dar se realizeaza in general cu contributia morfologiei.

Pentru a comunica intre ei, oamenii se folosesc de cuvinte.

Cuvintele sunt imbinari de mai multe sunete care au un inteles. Acestea au o forma, adica un invelis sonor, si un continut (un inteles, un sens).

In cuvantul "elev" forma este alcatuita din patru sunete e, l, e, v, iar cuvantul este dat de sensul lexical al imbinarii de sunete si denumeste "persoana care invata intr-o scoala".

Cuvintele flexibile au o forma tip cu care sunt inscrise in dictionar (nominativul singular la cuvintele care se declina, infinitivul prezent la cele care se conjuga).

Pentru a face posibila comunicarea in cursul vorbirii forma tip a cuvintelor se modifica.

Se stie ca o mare parte din cuvinte nu au un singur sens lexical, ci doua sau mai multe sensuri. In asemenea cazuri unul dintre ele este cel mai raspandit si cel mai frecvent si se numeste sensul lexical de baza al cuvantului, iar celelalte sensuri lexicale secundare.

Exemplu: "a citi" are si urmatoarele sensuri secundare: a descifra o partitura muzicala, a invata, a studia.

Sensul figurat al cuvintelor este mai putin obisnuit si este atribuit de scriitori unor obiecte, actiuni sau insusiri.

Astfel, cuvantul "picior" denumeste unul din membrele inferioare ale corpului omenesc sau unul din membrele celorlalte vietuitoare, iar cuvantul "gura" denumeste cavitatea din partea anterioara a capului oamenilor si animalelor prin care sunt introduse alimente in organism! Acestea sunt sensuri proprii celor doua cuvinte.

In versurile "Pe-un picior de plai

Pe-o gura de rai

numai poate fi vorba de aceleasi sensuri, ci de sensuri figurate, de metafora care sugereaza frumusetea peisajului in care intra si aspectul de culme domoala situata intre munti.

Cuvintele cu sens figurat se folosesc in operele literare pentru a se obtine efecte stilistice cat mai sugestive.

"Specificitatea comunicarii verbale consta in faptul ca se foloseste de cuvinte, ca elemente constitutive ale fluxului comunicant. Cuvintele sunt semne (simboluri) ale realitatii subiectiv-obiective a lumii (condensand), in structura lor, trasaturile acestei lumi si reactiile noastre intime fata de ea. "

Pe masura ce patrundem tot mai adanc in universul ambiant, orizontul cunostintelor si impresiilor noastre structurate in cuvinte se largeste incat putem spune ca experienta cognitiva a omului se reflecta in bogatia sau saracia vocabularului pe care il foloseste.

Consistenta, precizia, expresivitatea si forta persuativa a comunicarii sunt date in cea mai mare masura de calitatea vocabularului utilizat.

Astfel, unitatea dintre continut si forma cuvintelor nu este rigida. In general, sensul lexical al unui cuvant este constant corespunzandu-i o forma de obicei constanta.

Sunt insa si situatii in care apar nepotriviri intre sensul si forma cuvintelor cand unitatea dintre continut si forma este tulburata.

Un cuvant poate sa-si schimbe forma pastrandu-si acelasi inteles.

Exemplu: pe - pre

ajutor - agiutoriu

Un cuvant isi poate modifica intelesul, mentinandu-si forma.

Exemplu: jale - dorinta

mandru - intelept

Aceeasi clasa de obiecte, fenomene, actiuni pot capata doua sau mai multe dimensiuni.

Exemplu: timp - vreme

izbanda - biruinta

Acestea sunt cunoscute in limba romana sub denumirea de sinonime.

Aceeasi denumire se poate aplica la doua sau mai multe clase de obiecte, fenomene, actiuni.

Exemplu: lac - intindere de apa

- vopsea

a semana - a insamanta

- a fi asemanator

Aceste cuvinte care au forma identica, dar au inteles diferit se numesc omonime.

Uneori doua cuvinte se scriu la fel, dar se pronunta deosebit, fiecare din ele avand alt inteles.

Exemplu: acele' - 'acele

come'die - comedi'e

Astfel de cuvinte se numesc omografe, ele fiind diferite prin accent implicit prin sensul pe care il au.

Clasa de obiecte, fenomene, actiuni ce pot avea ca nume nu un singur cuvant, ci un grup de doua sau mai multe cuvinte.

Exemplu: flori - gura leului

- ochiul boului

Unele insusiri nu au inteles lexical propriu-zis, nu numesc obiecte, insusiri, actiuni. Totusi, ele acorda imbinarilor in care se folosesc un anumit inteles.

Exemplu: pun pe masa

pun langa masa

Rolul lor in limba este sa exprime raportul dintre cuvinte.

Categoriile mai importante de cuvinte care, aparent, contravin legii unitatii dintre continut si forma sunt sinonimele si omonimele.

Sinonimele - sunt cuvinte care au forma diferita si inteles identic sau foarte asemanator.

Exemplu: arogant, mandru, ingamfat

Sinomnimele perfecte care pot fi folosite in principal in limbajul tehnico-stiintific intalnim destul de rar.

Exemplu: natriu - sodiu, vocabular - lexic

Nu putem vorbi de o perfecta identitate a sensului, existand nuante diferite. Iata un exemplu de serie sinonimica care indica o crestere a intensitatii senzatiilor: teama, frica, spaima, groaza.

Pot fi intalnite expresii de sinonimie ale unui cuvant sau a altor expresii.

Exemplu: a fugi - a lua-o la sanatoasa

- a o rupe la fuga

- a-i sfarai calcaiele

- a o zbughi

Bogatia sinonimelor limbii noastre are acuze istorice adaugandu-se de-a lungul epocilor cuvinte din limba slava, limba greaca, limba turca si limba maghiara.

Alte sinonime s-au mentinut intr-o zona geografica restransa.

Exemplu: zapada - omat, nea

Sunt sinonime cuvintele care se folosesc de obicei intr-o anumita ramura a activitatii omenesti.

Exemplu: cord - inima (folosit in medicina)

De multe ori, sinonimele incep sa se distanteze unele de altele prin inteles.

Exemplu: pom - copac

Ambele cuvinte denumesc o planta cu radacina, tulpina, coroana, frunze, dar, in timp ce pomul este sadit pentru fructe comestibile, copacul are alte meniri, fiind folosit in constructii pentru confectionarea mobilei. Deci, marul, parul, prunul sunt pomi, iar stejarul, fagul sunt copaci.

Rolul sinonimelor este si acela de a inlatura repetarile, fapt pentru care sunt intalnite in limbajul artistic.

Prin bogatia sinonimiei limba romana ocupa un loc aparte in toate limbile, avand o multitudine de modalitati de exprimare a gandurilor si sentimentelor.

Omonimele - sunt cuvinte care au aceeasi forma, dar intelesuri diferite.

Exemplu: poarta - substantiv

poarta - verb

dor - substantiv

dor - adverb

lin - substantiv

lin - adjectiv

Este intalnita omonimia totala, ca in cazul cuvintelor:

Exemplu: leu - animal

leu - moneda

cos - obiect din nuiele

- cerc metalic la jocul de baschet

- canal de evacuare a fumului

Intalmin si omonimie partiala, diferentierea facandu-se prin accent:

Exemplu: torturi

torturi

sau prin formele de plural.

Exemplu: corn - corni - arbori

- cornuri - specialitati de paine

coarne - formatiune cornoasa la animale

Antonimele sunt cuvinte care au forme diferite si intelesuri opuse.

Exemplu: vara - iarna

zi - noapte

amar - dulce

Si antonimele sunt folosite cu precadere in limbajul artistic pentru sublinierea unor contraste.

Exemplu: zi neagra - noapte alba

Cuvintele "neagra" si "alba" nu se refera la luminozitate sau culoare, ci simbolizeaza alte trasaturi ale cuvintelor pe care le determina.

neagra - insemna aici grea

alba - insemna fara odihna, fara somn

Paronimele sunt cuvinte aproape identice ca forma, insa deosebite intre ele in ceea ce priveste intelesul.

Exemplu: prepozitie - propozitie

prenume - pronume

Aceste cuvinte pot fi confundate in vorbire.

Exemplu: original / originar

original - autentic, nou, inedit

originar - cu obarsia in .

Datorita asemanarii in pronuntare si in scriere, paronimele constituie sursa unor frecvente si grave greseli de exprimare, fapt care cere o atentie deosebita din partea vorbitorilor.

Totalitatea termenilor verbali pe care-i stapaneste un individ formeaza vocabularul sau. Largirea relatiilor cu mediul, procesul de comunicare cu ceilalti oameni, imbogatirea necontenita a cunostintelor reale, presupune si determina o insemnata crestere a vocabularului.

Studierea vocabularului, a dezvoltarii sale cantitative si calitative prezinta dificultati deosebite in primul rand datorita variatiilor individuale.

Cu toata importanta sa, vocabularul reprezinta nu numai "materialul de constructie" al limbii, limba poate constitui un mijloc de comunicare, de cunoastere a realitatii numai atunci cand cuvantul se asociaza in propozitii si fraze, schimbandu-si forma dupa anumite reguli gramaticale.

In dezvoltarea limbajului copilului, insusirea structurii gramaticale, a limbii materne reprezinta o importanta de cea mai mare importanta.

"Cu cat viata personala si colectiva sunt mai dezvoltate si mai complexe, cu atat creste pentru fiecare necesitatea de a dispune de un vocabular mai bogat. Pentru orice cetatean, indiferent de varsta si profesie, vocabularul reprezinta o trasatura definitorie a personalitatii sale."

Bogatia unei limbi nu consta numai in numarul mare de cuvinte, ci si in capacitatea lor de a exprima cat mai precis si elegant gandurile si sentimentele oamenilor.

Folosirea cu grija a cuvintelor celor mai potrivite este o datorie pe care o au toti vorbitorii.